Sunteți pe pagina 1din 60

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

ȘCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ “CAROL DAVILA”


RM. VÂLCEA

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST


CURSURI DE ZI

PROIECT DE ABSOLVIRE

ÎNGRIJIRI ACORDATE PACIENŢILOR

CU RUJEOLĂ

Prof. Coordonator, Absolventă,


PIROTEALĂ DANIELA OLIMPIA

PAPUC ELIANA IONELA

-AUGUST-
2018

1
CUPRINSUL LUCRĂRII
Introducere.................................................................................................pag

Capitolul I- NOŢIUNUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A


I.1 Definiţie şi caracteristici ale virusului rujeolei......................................pag
I.2 Istoricul bolii şi statistici medicale.. ...................................................pag
I.3 Tablou clinic.........................................................................................pag
I.4.Diagnostic pozitiv.................................................................................pag
CAPITOLUL II – ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA
PACIENTULUI CU „ RUJEOLĂ”.
II.1 Îngrijiri autonome aplicate pacientului cu
„RUJEOLĂ”...........................pag
II.2 Îngrijiri delegate aplicate pacientului cu
„RUJEOLĂ”..............................pag
II.2.1 Analize de laborator specifice
„RUJEOLĂ”...........................................pag
II.2.1.1 Analize specifice
bolii..........................................................................pag
II.2.1.2 Analize
generale...................................................................................pag
II.2.2 Pregătirea pacientei pentru investigaţile recomandate de medic............pag
II.2.3 Administrarea medicaţiei
prescrise.........................................................pag
II.3 Educaţia sanitara a pacientei cu
„RUJEOLĂ”...........................................pag
CAPITOLUL III – PROCESUL DE ÎNGRIJIRE APLICAT
PACIENTULUI CU „RUJEOLĂ”
2
III.1 Cazul
I.......................................................................................................pag
Date generale despre pacient
III.1.1 Culegerea de date pe cele 14 nevoi
fundamentale.................................pag
III.1.2 Analiza şi interpretarea datelor..............................................................pag
III.1.3 Planul de îngrijire ( pe 3 zile)................................................................pag
CAPITOLUL IV
CONCLUZII.....................................................................................................pa
ANEXE.............................................................................................................pa
BIBLIOGRAFIE...............................................................................................pa
g

3
4
MOTTO

JURĂMÂNTUL PROFESIONAL

“În numele Vieţii şi al Onoarei:

Jur să îmi exercit profesia cu demnitate, să respect fiinţa umană şi


drepturile sale şi să păstrez secretul profesional.

Jur că nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient


consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, apartenenţă politică sau stare
socială.

Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană, chiar sub ameninţare şi nu
voi utiliza cunoştiinţele mele medicale contrar legilor umanităţii.

Fac acest jurământ în mod solemn şi liber!”

INTRODUCERE

5
IMPORTANȚA ȘI ACTUALITATEA TEMEI DE LICENȚĂ
Virusul rujeolic este agentul causal. El este prezent la omul bolnav în sânge, în secreţiile
nazofaringiene şi respiratorii, în elementele eruptive cutanate. Virusul nu se întălneşte la
persone sănătoase, deoarece nu există purtatori de virus rujeolic.
Rujeola, boală cvasiobligatorie a copilului neimunizat, este grevata de un mare procentaj de
mortalitate, mai ales prin complicațiile respiratorii și encefalitice, în special la malnutriți, dar
care beneficiază, în ultimii 30 de ani, de un vaccin cu o mare eficacitate și inocuitate.
Introducerea campaniilor vaccinale în masă a fost acompaniata de scăderea spectaculoasă a
morbidității, urmata de o cvasieradicare a bolii în țările în care au dus o vastă campanie
susținută de vaccinare, concomitent cu reducerea mortalității infantile la subiecții vaccinați.
Rujeola este ecologic vorbind, un clasic exemplu de infectie virală autolimitantă, în
fața căreia gazda extrem de receptiva este practic descoperită. Prin incidența sa, afectand
90% din populația susceptibila de vârsta preșcolară, rujeola a fost privită în trecut ca un “ rau
necesar” al primei copilării tot atat de frecvent ca durerile ce însoțesc formarea dentiției
deciduale. Evoluția – în general benignă - a bolii, apariția complicațiilor după estomparea
semnelor paognomonice ale maladiei, lipsa înregistrării cazurilor au determinat subestimarea
rujeolei ca problemă de sănătate publică.
Boala a evoluat diferit în diverse arii geografice, în raport cu nivelul social-economic
al acestora. În opoziție cu relativa benignitate a rujeolei, caracteristică Europei și Americii de
Nord, este bine cunoscută severitata și mortalitatea acestei afecțiuni în Africa, America
Latină și Asia, unde boala este responsabilă, direct sau indirect, de moartea a peste un milion
de copii anual, ceea ce corespunde la o letalitae de 10% în zonele rurale și 2 - 3% în zone
urbane.
În România, prima campanie națională de imunizare antirujeolică s-a desfășurat în
perioada 20 mai - 25 iunie 1979, utilizându-se 1200000 de doze de vaccin antirujeolic viu
supraatenuat, fiind cuprinsă grupa de vârstă 9 luni-4 ½ ani. În trimestrele III și IV ale anului
1979, morbiditatea a scăzut de peste 16 ori față de anul 1978, iar grupa de vârstă 1- 4 ani de
peste 23 ori.
Mortalitatea prin rujeolă înregistrată în anul 1979, comparativ cu anul 1978, a scazut
la jumătate de la 1,1/100000 locuitori, l a 0,62 cazuri.

6
Cel mai bun mijloc de eliminare al rujeolei este acela de a avea o populație
imunizată, iar imunizarea universală – care face parte din buna îngrijire a sănătății – trebuie
efectuată prin programe de rutină și intensive la toate nivelurile.
Programele de vaccinare a copiilor contra rujeolei la vârsta de 15 luni, trebuie
stabilite și menționate în toate colectivitățile umane și deasemenea trebuie inclusi toți
suspecții, indiferent de vârstă. În anul 1984 s-au raportat în țările în curs de dezvoltare care
nu practică vaccinarea antirujeolică în masa, mai mult de 1,5 milioane copii morți cu rujeolă
și complicațiile ei.
În programul OMS – EPI (Expanded Programme on Immunization) s-a inclus
combaterea prin vaccinarea a șase boli infectioase: difterie, tetanos, tertussis, polomielita,
rujeola și tuberculoza – care omoară 10mcopii pe glob la fiecare minut și handicapează înca
10. Rujeola este responsabilă de 1/3 din aceste morți și sechele.
Rujeola a fost de departe cea mai frecventă boală infecțioasă, indicii de morbiditate
în țările în care înregistrarea s-a făcut regulat și sistemic au ajuns la 1500 – 1600 ls 100 000
de locuitori.
Incidența rujeolei în regiunea europeana în perioada 1980 -1991 înregistrează un
continuu declin, în 1991 fiind raportate 107 525 cazuri, ceea ce reprezintă o scădere de 7,7
ori fata de 1980.
În România în perioada 1968 – 1978 (perioada dinaintea vaccinării antirujeolice în
masa) morbiditatea a variat între 325,54 la 100 000 de locuitori (1968) si 738,93 la 100 000
de locuitori (1969), în restul anilor fiind în jur de 500 – 600 cazuri la100 000 de locuitori.
Nivelul morbidității în anii epidemici a atins 600 – 750 de cazuri la 100 000 de
locuitori, față de 220 – 330 cazuri în anii interepidemici.
Evoluția rujeolei în România după introducerea vaccinării antirujeolice în 1979
prezintă următoarele caracteristici:
- Scăderea morbidității de la 540,4 / 100 000 locuitori in 1978 l avalori de sub 22/100
000 locuitori in perioadele interepidemice, adica o scadere de aproximativ 24,6 ori.
- Menținerea periodicității multianuale cu apariția unor epidemii la intervale din ce în
ce mai lungi (de la un an la trei și apoi la patru ani) și cu reducerea incidentei în epidemie
sub nivelul epidemiilor din perioada prevaccinală.

7
- Amploareaacestorvariațiiepidemiceține de masa de receptivăcuprinsă,
prinacumularea de noigenerațiireceptive.
- Miniepidemiile de rujeola continuă sa fie raportate când grupuri largi de susceptivili
sunt reunite, în colectivități închise.
Curba lunară și sezonieră a incidenței rujeolei în România a atins nivelul maxim în
lunile de primăvara (aprilie – mai) cu 34,07% cazuri, 28.97% cazuri iarna, pe când vara s-au
înregistrat 21,325 din îmbolnăviri, iar toamna 15,64%.

MOTIVAREA ALEGERII TEMEI


Tema proiectului meu este denumită “Îngrijiri acordate pacienţilor cu rujeolă”.
Motivul alegerii acestei teme derivă din faptul că oricărui asistent medical îi este
necesar să cunoască epidemiologia bolilor infecto-contagioase precum și modul lor de
prevenire; modul de prevenire al infecțiilor intraspitalicesti; tehnici de pregatire a bolnavilor
pentru investigații; tehnici de administrare a medicamentelor; rezolvarea problemelor de
alimentație.
Virginia Henderson afirma: “Nursa este conștiința celor fără conştiinţă, iubirea de viaţă
a celui care a încercat să se omoare, picorul celui care i-a fost amputat, ochii unui nevazător,
puterea de a se mișca a sugarului, încrederea tinerei mame, gura celor care sunt prea slăbiți
sau care se tem sa vorbească”.

8
CAPITOLUL I

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A VIRUSULUI


RUJEOLEI
I.1 DEFINITIE ŞI CARACTERISTICI ALE VIRUSULUI RUJEOLEI
Este o boală acută foarte contagioasa, specific umană, produsă de virusul
rujeolic și caracterizată printr-o evoluție autolimitantă cu febra, exantem și enantem
caracteristice, complicații frecvente, severe și imunitate durabilă după boală.
Este cunoscută de populație sub numele de “pojar”, “cori” sau “ morbili”.
Virusul rujeolic este agentul causal. El este prezent la omul bolnav în sânge, în
secreţiile nazofaringiene şi respiratorii, în elementele eruptive cutanate. Virusul nu se
întălneşte la persone sănătoase, deoarece nu există purtatori de virus rujeolic.
Virusul rujeolic este o particulă sferică de 120 - 128μm în diametru, cu mici proiecţii
aciculare de suprafaţă. Structural, conţine o nucleocapsidă, cu A.R.N şi un înveliş exterior
constituit din lipide, glicoproteine şi polipeptide. Infectivitatea este legată de acest înveliş ca
şi de proprietăţile de hemaglutinare şi hemoliză. Antigenul pentru reacţia de fixare a
complementului este prezent in nucleocapsidă, iar anumite specificitaţi sunt date de inveliş.
Spre deosebire de alte virusuri înrudite, virusul rujeolic nu posedă neuraminidază. Există un
singur tip antigenic.
Izolarea virusului rujeolic s-a făcut pe culturi de ţesuturi ( rinichi uman, sau de
maimuţă ), utilizând sânge, sau spălăturile faringiene de la bolnavii de rujeolă.
Maimuța inoculată parenteral cu virus rujeolos face o boală asemănătoare cu a
omului. Virusul poate fi izolat din sânge, exudat faringian, recoltat în primele 24 de ore de la
debut, pe culturi celulare din rinichi de maimuță sau om.
Virusul rujeolic a fost adaptat și la embrionul de gâină pe cale amniotică și la
multiple tipuri de culturi celulare de om și maimuță. Dezvoltarea virusului în

9
culturi se face lent în 6 – 8 zile și se duce la modificari citopatice caracteristice, celulele își
pierd conturul, apar vacuole și mase sincitiale cu numerosi nuclei (celule gigantice), iar
intranuclear apar incluziuni acidofile.
Virusul rujeolic posedă o activitate hemaglutinanta. Fenomenul este specific inhibat
de serul antirujeolos.
Virusul posedă și un antigen fixator de complement care poate fi pus în evidența în
lichidul supernatant al culturii de celule infectate cu virus, care reacționează specific cu serul
de convalescent.
Virusul rujeolic este puţin rezistent în mediul extern, mai ales la temperaturi ridicate.
Rezistă câteva saptămâni la frigider şi mai multe luni în stare îngheţată la –150 sau- 790 C. La
370C îşi pierde jumătate din infecţiozitate în 2 ore. La temperatura camerei și la umiditate
scăzută, rezistă mai bine dar, pierde 50-70% din infecţiozitate, în condiții de umiditate
crescută. Este distrus repede de ultraviolete. Acţiunea formolului (1/ 4000), timp de 4 zile la
370, duce la inactivarea virusului (pierderea completă a infecţiozitaţii). Virusul rujeolic nu
este sensibil la nici un antibiotic.

10
morbilivirus – virusul rujeolic

I.2. ISTORICUL BOLII ŞI STATISTICI MEDICALE


Rujeola, boală cvasiobligatorie a copilului neimunizat, este grevata de un mare
procentaj de mortalitate, mai ales prin complicațiile respiratorii și encefalitice, în special la
malnutriți, dar care beneficiază, în ultimii 30 de ani, de un vaccin cu o mare eficacitate și
inocuitate. Introducerea campaniilor vaccinale în masă a fost acompaniata de scăderea
spectaculoasă a morbidității, urmata de o cvasieradicare a bolii în țările în care au dus o vastă
campanie susținută de vaccinare, concomitent cu reducerea mortalității infantile la subiecții
vaccinați.
Rujeola este ecologic vorbind, un clasic exemplu de infectie virală autolimitantă, în
fața căreia gazda extrem de receptiva este practic descoperită. Prin incidența sa, afectand
90% din populația susceptibila de vârsta preșcolară, rujeola a fost privită în trecut ca un “ rau
necesar” al primei copilării tot atat de frecvent ca durerile ce însoțesc formarea dentiției
deciduale. Evoluția – în general benignă - a bolii, apariția complicațiilor după estomparea
semnelor paognomonice ale maladiei, lipsa înregistrării cazurilor au determinat subestimarea
rujeolei ca problemă de sănătate publică.

11
Boala a evoluat diferit în diverse arii geografice, în raport cu nivelul social-economic
al acestora. În opoziție cu relativa benignitate a rujeolei, caracteristică Europei și Americii de
Nord, este bine cunoscută severitata și mortalitatea acestei afecțiuni în Africa, America
Latină și Asia, unde boala este responsabilă, direct sau indirect, de moartea a peste un milion
de copii anual, ceea ce corespunde la o letalitae de 10% în zonele rurale și 2 - 3% în zone
urbane.
În România, prima campanie națională de imunizare antirujeolică s-a desfășurat în
perioada 20 mai - 25 iunie 1979, utilizându-se 1200000 de doze de vaccin antirujeolic viu
supraatenuat, fiind cuprinsă grupa de vârstă 9 luni-4 ½ ani. În trimestrele III și IV ale anului
1979, morbiditatea a scăzut de peste 16 ori față de anul 1978, iar grupa de vârstă 1- 4 ani de
peste 23 ori.
Mortalitatea prin rujeolă înregistrată în anul 1979, comparativ cu anul 1978, a scazut
la jumătate de la 1,1/100000 locuitori, l a 0,62 cazuri.
Cel mai bun mijloc de eliminare al rujeolei este acela de a avea o populație
imunizată, iar imunizarea universală – care face parte din buna îngrijire a sănătății – trebuie
efectuată prin programe de rutină și intensive la toate nivelurile.
Programele de vaccinare a copiilor contra rujeolei la vârsta de 15 luni, trebuie
stabilite și menționate în toate colectivitățile umane și deasemenea trebuie inclusi toți
suspecții, indiferent de vârstă. În anul 1984 s-au raportat în țările în curs de dezvoltare care
nu practică vaccinarea antirujeolică în masa, mai mult de 1,5 milioane copii morți cu rujeolă
și complicațiile ei.
În programul OMS – EPI (Expanded Programme on Immunization) s-a inclus
combaterea prin vaccinarea a șase boli infectioase: difterie, tetanos, tertussis, polomielita,
rujeola și tuberculoza – care omoară 10mcopii pe glob la fiecare minut și handicapează înca
10. Rujeola este responsabilă de 1/3 din aceste morți și sechele.

Patogenie
Poarta de intrare a virusului rujeolic este mucoasa nazofaringiană şi conjunctivală.
Unii autori au susţinut că poarta de intrare a virusului ar fi numai mucoasa conjunctivală
( copii receptivi la rujeolă, puşi în contact cu bolnavii de rujeolă, nu au facut boala, dacă li s-

12
au aplicat ochelari, care acopereau întreaga regiune orbitală sau dacă li s-a instilat ser de
convalescent în sacul conjunctival .
După patrunderea prin mucoasă virusul ajunge în ţesuturile limfoide, unde se
multiplică ( perioada de incubaţie ). Virusul a putut fi izolat din sânge, în această perioadă, la
maimuţe. Când s-a realizat o multiplicare maximă a virusului, acesta invadează sângele şi
organele, provocând primele manifestari ale bolii. Virusul rujeolic se izolează în această
perioada din sânge, din secreţii nazofaringiene şi din urină. În sânge, virusul rujeolic este
localizat îndeosebi în leucocite, în care se şi multiplică ( ceea ce ar explica leucopenia şi
modificările cromozonice frecvente din rujeolă ).
În rujeolă, se produc şi alte modificari imunologice şi metabolice. Astfel, în formele
severe de rujeolă s-a constatat o imunosupresie importantă ( mai ales a imunităţii celulare ),
demonstrează printr-o scădere a numărului de limfocite T, şi scăderea rezistenţei la infecţii
bacteriene.
Rujeola gravă care apare frecvent la tropice, se insoţeşte de o eliminare mai prelungită
a virusului rujeolic şi de prezenţa prelungită a celulei gigante (8-29 zile), faţă de o durată
medie de 6 zile în rujeola obisnuită. Se consideră că acest aspect revelator de gravitate se
datorerşte unei puternice deprimari a imunitaţii celulare, la copiii cu malnutriţie, ceea ce ar
favoriza proliferarea virală şi gravitatea bolii.
Rujeola a fost de departe cea mai frecventă boală infecțioasă, indicii de morbiditate
în țările în care înregistrarea s-a făcut regulat și sistemic au ajuns la 1500 – 1600 ls 100 000
de locuitori.
Incidența rujeolei în regiunea europeana în perioada 1980 -1991 înregistrează un
continuu declin, în 1991 fiind raportate 107 525 cazuri, ceea ce reprezintă o scădere de 7,7
ori fata de 1980.
În România în perioada 1968 – 1978 (perioada dinaintea vaccinării antirujeolice în
masa) morbiditatea a variat între 325,54 la 100 000 de locuitori (1968) si 738,93 la 100 000
de locuitori (1969), în restul anilor fiind în jur de 500 – 600 cazuri la100 000 de locuitori.
Nivelul morbidității în anii epidemici a atins 600 – 750 de cazuri la 100 000 de
locuitori, față de 220 – 330 cazuri în anii interepidemici.
Evoluția rujeolei în România după introducerea vaccinării antirujeolice în 1979
prezintă următoarele caracteristici:

13
- Scăderea morbidității de la 540,4 / 100 000 locuitori in 1978 l avalori de sub 22/100
000 locuitori in perioadele interepidemice, adica o scadere de aproximativ 24,6 ori.
- Menținerea periodicității multianuale cu apariția unor epidemii la intervale din ce în
ce mai lungi (de la un an la trei și apoi la patru ani) și cu reducerea incidentei în epidemie
sub nivelul epidemiilor din perioada prevaccinală.
- Amploarea acestor variații epidemice ține de masa de receptivă cuprinsă, prin
acumularea de noi generații receptive.
- Miniepidemiile de rujeola continuă sa fie raportate când grupuri largi de susceptivili
sunt reunite, în colectivități închise.
Curba lunară și sezonieră a incidenței rujeolei în România a atins nivelul maxim în
lunile de primăvara (aprilie – mai) cu 34,07% cazuri, 28.97% cazuri iarna, pe când vara s-au
înregistrat 21,325 din îmbolnăviri, iar toamna 15,64%.

Repartiția pe grupe de vârsta


Importanța particulară a vârstei, în ceea ce privește morbiditatea prin rujeola, este un
fapt binecunoscut.
Majoritatea cazurilor se situează în grupa 2–10 ani, morbiditatea fiind sensibil egală
pentru cele două subgrupe componente: 1–5 ani și 5–10 ani.
Diverse statistici de pe glob consemnează morbiditatea cea mai ridicată, de
aproximativ 2 500/100 000, la grupele 1-5 si 5-9 ani.
Până la 15 ani, rujeolă apare la 98,84 5 dintre copii, un procent infirm făcând rujeola
după aceasta vârstă.
În țările în curs de dezvoltare, observațiile epidemiologice releva ca scăderea
nivelului de trai se acompaniază cu scăderea vârstei contagiunii, rujeola afectând cu
precadere, sugarii și copii.
Formarea de colectivități de copii mici (crese, gradinite) favorizează deplasarea
morbidității spre aceste vaste, cazuri sub 2 ani și chiar sub 1 an, fiind frecvente ceea ce
impune vaccinarea antirujeolică sub vârsta de 1 an.
Sexul se pare că nu joacă un rol important în incidența bolii.

14
În România în perioada 1978-1992 mortalitatea scade progresiv de la 1,17/100 000
de locuitori in 1978 an prevaccinal) la 0,03/100 000 de locuitori în 1992, adică scade de 39
de ori.
I.3. TABLOU CLINIC
Incubaţia în medii este de 10 zile (cu variaţii între 8 şi 11 zile), fiind una din perioadele
de incubaţie cele mai fixe. Poate fi prelungită pănă la 21-28 de zile, dacă în cursul acestei
perioade s-a administrat gammaglobulină.
a) Perioada de invazie ( stadiul preeruptiv, perioada catarală ).
Această perioadă durează 3-4 zile, pănă la apariţia erupţiei. Debutul este gradat (şi nu
brusc ca în scarlatină ), cu febră care creşte treptat la 38 0-390C, insoţită de cefalee,
indispoziţie şi de fenomene catarale conjunctivale şi ale căilor respiratorii superioare.
Catarul conjunctival este exprimat prin : conjunctivite roşii, pleoape umflate, ochi
lacramoşi; este insoţit adesea de fotofobie.
Catarul căilor respiratorii este localizat iniţial la nazofaringe şi laringe. Bolnavul
strănută şi prezintă o secreţie nazală, abundentă, seromucoasă sau mucopurulentă, care irită
narinele, insoţită uneori de epistaxis. Catarul ocular şi nazal dau feţei bolnavului un “facies
de copil plâns”. Catarul se extinde apoi la laringe, instalându-se laringita exprimată prin voce
aspră, răguşită, tuse uscată supărătoare. Catarul laringean poate fi mai accentuat, luând
aspectul unei laringite obstruante (crup rujeolic). Către sfârşitul perioadei de invazie, catarul
se extinde descendent sub forma unei traheobronşite acute.
Examene radiologice efectuate sistematic în această perioadă pun în evidenţă, în peste
jumatate din cazuri, imagini de pneumonie interstiţială.
Cavitatea bucală .
Din primele zile de boală, mucoasa bucală este congestionată, mai ales în fundul gurii.
Pe acest fond hiperemiat, se observă pete intens congestive, uneori chiar hemoragice. Petele
sunt de dimensiuni mici (3-5 mm în diametru), cu contur neregulat, fiind fregvente pe vălul
palatin şi în fundul gâtului. Limba este saburală, dar roşie pe margini cu tendinţe de
descuamare în zilele următoare
Semnul Koplik, modificare caracteristică rujeolei în această perioadă; este constituit
din căteva (uneori numeroase) micropapule albe sau de culoare albastru deschis, izolate sau
în mici grupuri, aşezate pe o zona roşie, cu un diametru de câţiva milimetri. Aceste

15
micropapule sunt situate pe mucoasa jugală, lângă ultimii molari, mai rar pe gingii, în şanţul
jugomaxilar şi excepţional în alte părţi (mucoasa nazală). Ele au fost comparate cu grăunţele
de griş sau cu mici stropituri de var, presărate pe o suprafaţă congestionată. Aceste puncte
reliefate se datoresc unor îngroşări epiteliale, fiind destul de aderente de mucoasă.
Semnul Koplik apare din perioada de invazie, de obicei în a 2-a zi şi persistă câteva
zile, cuprinzând şi 2-3 zile din perioada eruptivă, apoi dispar începând cu punctele
albicioase, care lasă în loc un punct hemoragic pe o areolă congestivă (,,rest de Koplik”).
Semnul Koplik are o mare valoare în diagnosticul precoce al rujeolei, putând fi considerat
chiar patognomonic pentru această boală. Ganglionii limfatici, mai ales cei cervicali, sunt
ușor măriti.
b) Perioada eruptivă. Febra, care la sfârşitul perioadei de invazie avusese o tendinţă de
scădere, creşte din nou şi mai mult, realizând astfel o curbă febrilă cu aspect difazic,
asemănătoare cu aceea din alte boli virale (gripă, poliomielită).
Simptome generale şi nervoase - indispoziţie, agitaţie, insomnie, chiar delir, se
accentuează. Erupţia apare concomitent cu această exacerbare a simtomatologiei generale.
Erupţia rujeolică apare, de obicei, în cursul nopţii, astfel încât este descoperită
dimineaţa. Primele pete apar înapoia urechilor şi pe ceafă, pe frunte şi obraji, coborând spre
gât. A 2-a zi, erupţia se extinde pe torace şi pe rădăcina membrelor, pentru ca in a 3-a zi, să
cuprinda în întregime trunchiul şi extremitătile membrelor. Erupţia are deci un caracter
descendent şi centrifug, generalizarea fiind desăvârşită de obicei în a 3-a zi. Uneori,
erupţia ,,iese” mai greu, generalizându-se în 4-5 zile .
Erupţia rujeolică este constituită din macule congestive (dispar la presiune), de culoare
roz, la început mici (diamedrul de câţiva mm) putând rămăne ca atare (erupţie
micromaculoasă) sau crescând în suprafaţă (de 1-3 cm în diametru), cu margini neregulate,
sau uşor dinţate (erupţia macromaculoasă).
Petele uşor reliefate si catifelate la pipăit sunt izolate, dar de obicei confluiază, lăsând
pe alocuri porţiuni de piele sănătoasă, ca niste insule cu contur neregulat. Acest aspect este
vizibil mai ales pe fese, unde erupţia este mai puţin accentuată, chiar în cazul unei erupţii
intens confluiente. În general, pielea capătă un aspect pătat, ca şi cum ar fi stropită cu o
culoare roşie. Erupţia poate fi uşor pruriginoasă.

16
Dupa 2-3 zile, elementele eruptive pălesc şi dispar, în ordinea în care au apărut, lăsând in
urma lor, timp de câteva zile, pete gălbui - cafenii, cu valoare diagnostică retrospectivă.
Acest aspect rezidual este mai intens, când eruptia a fost hemoragică, (mult pigment
sanguine extravazat). De obicei, urmează o descuamaţie fină, furfuracee.
c) Perioada posteruptivă (convalescenţa). În rujeola necomplicată, temperatura revine
la normal, odată cu pălirea şi ştergerea elementelor eruptive, iar bolnavul îşi recapătă treptat
starea anterioară. În această perioadă, convalescentul este expus la variate complicaţii
bacteriene.
Evoluţia rujeolei este de obicei benignă, decurgând fără, sau cu puţine complicaţii, mai
ales la copii în stare de nutriţie normală şi în condiţii de bună îngrijire.
În epidemii mari, mai ales în regiunile cu populaţie subnutrită şi cu rezistenţă scăzută,
rujeola se îndrăţeşte de complicaţii.
Complicaţii mai frecvente, la copii sub 2 ani, la rahitici, la distrofici, sau la cei cu
focare infecţioase preexistente, apar nu numai în cursul bolii, dar deseori către sfârşitul
acesteia şi în convalescenţă.
Peste 90% din cazurile mortale de rujeolă sunt datorate complicaţiilor. Etiopatogenia
complicatiilor este complexă, contribuind îndeosebi la scăderea rezistenţei generale (anergia
rujeotică) şi a celei locale (mucoasa respirator şi a cavităţilor adiacente respiratorii - urechea
medie, sinusuri), prin leziunile inflamatorii provocate de virusul rujeolic. Se deschid, astfel
numeroase porţi de intrare pentru suprainfecţii bacteriene. Majoritatea complicaţiilor sunt
deci bacteriene, survenind pe un teren preparat de acţiunea virusului rujeolic. Ele pot fi
favorizate de factori de mediu externi (spitalizare în saloane commune, îngrijiri insuficiente).
Unele complicaţii sunt determinate chiar de virusul rujeolic (laringita, pneumonia
interstiţială, encefalita).
Forme clinice in rujeola
După aspectul erupţiei:

1. Rujeola cu erupţie reliefată.


2. Rujeola cu erupţie miliară.
3. Rujeola cu erupţie buloasă.
4. Rujeola cu erupţie purpurică.

17
5. Rujeola cu erupţie confluentă.
6. Rujeola modificată sau mitigată ( după administrare de
gammaglobuline în perioada de incubaţie) are aspect atipic, lipsind unele simptome,
sau apărând într-o formă discretă; simptomele catarale pot lipsi, iar erupţia constă dintr-un
număr redus de pete risipite pe corp; această formă poate apărea la 3-5 luni de la naştere, la
sugarii care mai deţin un rest de imunitate maternă.
7. Rujeola fără erupţie apare la vaccinaţi sau la cei care au primit un material de
imunizare pasivă, această formă trebuie diagnosticată însă pe baze sigure : clinice,
epidemiologice

După intensitatea simtomatologiei:

1. Rujeola atipică are o perioadă de invazie mai lungă ( 5-7 zile) sau mai
scurtă (1 zi); semnul Koplik apare tardiv, concomitent cu erupţia (probabil prin
modificarea reactivităţii organismului; în urma unei alte boli infecţioase, sau prin unele
tratamente medicamentoase administrate la începutul bolii).
2. Rujeola atipică la imunizaţi cu vaccin inactivat. La copiii astfel vaccinaţi,
s-a constatat apariţia, la câţiva ani după vaccinare, a unei rujeole atipice şi severe ( datorată
sensibilizării ), ceea ce a condus la renunţarea la acest vaccin.
3. Rujeola la copii malnutriţi ( rujeola tropicală ). La copii subnutriţi ( în
special în regiunile tropicale din ţările în curs de dezvoltare ), evoluţia rujeolii este deosebit
de severă, cu frecvente complicaţii şi mortalitate mare ( până la 50% ). La aceştia viremia
este persistentă, virusul rujeolic putând fi izolat până la a 13-a zi.In limfocite, se găsesc
cantităţi mari de antigen viral, iar anticorpii hemaglutinanţi şi neutralizanţi sunt în titru foarte
coborât în sânge.
4. Rujeola hemoragică, cu trombocitopenie, erupţie hemoragică,
gingivorogii, epistaxis, metroragii, etc.,evoluează grav, adesea mortal.
5. Rujeola hipertoxică, apare la copii mici sub 2 ani; se manifestă cu febră
mare, dispnee accentuată, cianoză, insuficienţă circulatorie, din cauza unui catar bronşic
intens (bronşiolită capilară sau rujeolă ,,sufocantă”).

18
După vârstă :
Rujeola este mult mai severă la copilul mic, prin frecvenţa mare a complicaţiilor; de
peste 7 ori mai frecvente (87,9%), faţă de copii mari (12%), a celor mai grave complicatii
(bronhopneumonii, laringite, encefalite, suprainfecţii bacteriene sistemice), precum şi printr-
o evoluţie mai severă (forme hemoragice, forme hipertoxice mai frecvente), cu o letalitate de
2,2% (faţă de 0,4 la copii mari). La sugari uneori mai ales în primele 6 luni, rujeola prezintă
aspecte atipice (eruptie discretă şi de scurtă durată, febră mică, absenţa semnului Koplik ).
Adulţii fac o rujeolă intensă şi suportă greu boala.
Evolutie si prognostic
În general, prognosticul rujeolei este favorabil, mai ales la copii cu stare de nutriţie
normală şi în condiţiile actuale de îngrijire. Astfel letalitatea a scăzut în Spitalul Clinic de
Boli Infecţioase Colentina, de la 8,8% (1939-1944), la 2,3 % (1945-1959) şi la 0,5-1% (după
1960 ), pe cazurile spitalizate.
Prognosticul este influenţat de vârstă ( boală mai gravă la copii sub 2 ani ), de starea de
nutritie ( distrofie, rahitism) şi de unele asocieri morbide ( scarlatină, tuberculoză ), de
sarcină şi în general, de complicaţii ( îndeosebi pneumonii, care dau 25% mortalitate şi
encefalita rujeolică ). În Africa mortalitatea prin rujeolă în spitale este de 6-12 %.
Complicaţii ale aparatului respirator
Aparatul respirator prezintă cele mai frecvente complicaţii in rujeolă:
1. Pneumonia interstiţială rujeolică poate fi pusă în evidentă chiar din perioada
prodromală. Acestă pneumonie este de o deosebită gravitate la copii sub 2 ani, când se
prezintă sub forma difuză şi bilaterală, cu simptome funcţionale severe (dispnee şi cianoză )
şi evoluţie gravă.
2. Pneumonia cu celule gigante este severă. Apare, de asemenea, la copii cu imunitate
alterată, prin tratamente prelungite cu imunosupresive, sau la suferinzi de leucoze.
3. Pneumonia şi bronhopneumonia prin suprainfecţie bacteriană (stafilococ,
pneumococ, bacil gramnegativ) sunt frecvente (7-50% din cazuri). Deseori, au un caracter
trenant, probabil din cauza componenţei virale subadiacente; cel mai adesea sunt pneumonii
mixte.
4. Abcesul pulmonar şi pleurezia purulentă pot să apară uneori.

19
5. Bronşita capilară (“catarul sufocant”), manifestate cu dispnee, cianoză şi evoluând
de obicei spre moarte, apare la copii mici.
6.Crupul rujeolic poate fi adesea mixt, prin suprainfecţie bacteriană.
Complicaţii ale sistemului nervos
Sistemul nervos poate fi sediul unor importante complicaţii.
1. Modificările electroencefalografice: par să fie comune in cursul rujeolei, mai
frecvente la începutul erupţiei .Aceste modificari indică o afectare tranzitorie a encefalului,
mult mai frecventă decât o arată manifestările clinice
2. Encefalita rujeolică este cea mai gravă complicaţie a rujeolei. Apare de obicei târziu,
către sfârşitul perioadei eruptive sau la începutul convalescenţei. Este o complicaţie rară
(frecvenţe de 1/1000 de cazuri de rujeolă), dar de o mare gravitate prin evoluţia letală posibilă
şi prin sechelele neuropsihice pe care le lasă. Debutul este brusc, cu modificări neuropsihice,
delir, inconştienţă, comă, convulsii, etc.
3. Panencefalita subacută sclerozantă (P.E.S.S.). Se apreciază că această boală apare cu
o frecvenţă de 5-10 cazuri pentru fiecare 1.000.000 de cazuri de rujeolă. Riscul apariţiei
acestei panencefalite după vaccinarea cu vaccin rujeolic viu atenuat este practic neglijabilă.
Alte complicaţii:
1. Complicaţii oculare: conjunctivite purulente, ulcer corneean.
2. Complicaţii bucale (mai ales la copii distrofici, denutriţi, cu rezistenţă scăzută):
stomatită (bacteriană, sau micotică), amigdalită.
3. Otita medie supurată. Apare în circa 10% din cazuri fiind urmată adesea de
mastoidită.
4. Miocardita. Este exprimată prin modificări EKG, tranzitorii , care se constată în
0,5 –33% din cazuri.
5. Complicaţii digestive : gastroenteritele ( enantemul rujeolic al mucoasei digestive
favorizează dezvoltarea unor infecţii bacteriene , sau redeşteptarea unei infecţii dizenterice
prezentă până atunci sub formă latentă sau ca stare de purtător ).
Rujeola şi sarcina: rujeola, apărută în primele trei luni de sarcină, poate provoca
malformaţii congenitale la făt. Riscul de malformaţii se apreciază la 50% pentru rujeola
apărută în prima lună de sarcină, scăzând apoi în lunile următoare. Moartea fetală şi naşterile
premature rămân pe primul plan în lunile următoare.

20
I.4. DIAGNOSTICUL POZITIV
În general, diagnosticul pozitiv se sprijină pe date epidemiologice (lipsa rujeolei în
antecedente, contact infectat cu 10 - 12 zile inainte ) datele clinice și datele de laborator
(leucopenie cu neutrofile la început, apoi limfocitoza).
Izolarea virusului rujeolic se poate face din secrețiile (nazofaringiene, traheobronsice,
conjuctivale) și din sânge, dar nu constituie o metodă de rutină.
Diagnosticul serologic este posibil și util, în cazurile problema de diagnostic sau
pentru verificarea eficacității antirujeolice.
În stadiul preeruptiv rujeola poate fi confundată cu viroza respiratorie (gripe,
adenoviroza, guturai) de care trebuie diferențiata anamneza epidemiologica, examenul local,
semnul Koplik , triplu catar: catar conjunctival ( “facies plans”), catar digestiv (greață,
vârsături, diaree), catar respirator (tuse, rinoree, tulburări respiratorii) și manifestări
neurologice (mai ales la adulți), iritabilitate, cefalee, uneori fenomene de tip encefalitic.
În stadiul eruptiv diagnosticul diferențial se face cu urmîtoarele boli:
 scarlatina (angina evidențiată, absența catarului respirator, erupție cu caracter
punctat, aspru, cu paloare circumorală)
 rubeola ( prodroame discrete, erupția este rară și de scurtă durată, adenopatii
evidente, evoluție ușoară)
 varicela și variola – caracterul veziculelor, al erupțiilor respective cu topografia și
evoluția caracteristică
 infecții cu enterovirusi – echo tipurile 2, 4, 9, 16, însoțite de erupție rujeoliforma

21
“ Facies plans”

22
Semnul Koplik

23
Eruptia rujeolei

TRATAMENTUL RUJEOLEI
Tratamentul rujeolei este simptomatic şi de susţinere. Nu există nici un mijloc de
tratament specific. Gammaglobulinele au numai o valoare preventivă şi nu curativă. După
unii administrarea de gammaglobuline în stadiul prodromal ar scădea frecvenţa
complicaţiilor şi întrucâtva gravitatea bolii.
Rujeola necomplicată se tratează la domiciliu (îngrijiri, igienă, dietă, medicaţie cât mai
simplă); spitalizarea este indicată numai pentru formele severe complicate, sau în situaţii de
necesitate. Repaosul la pat este indicat pentru toată perioada febrilă şi câteva zile după aceea.
Izolarea va fi individuală, excluzându-se orice vizită. În spital, pe cât posibil, izolarea
se face într-o cameră individuală sau de cel mult 2-3 paturi, evitându-se contactul cu bolnavi
cu leziuni supurative, cu germeni piogeni, cu complicaţii pulmonare, sau cu tuberculoză.
Tehnica aseptică este obligatorie, ca şi dezinfecţia continuă şi cea terminală. Îngrijirea
tegumentelor se face cu loţiuni cu apă alcoolizată (baia este permisă în convalescenţă).

24
Îngrijirea mucoaselor necesită multă atenţie. Ochii trebuie protejaţi de acţiunea iritativă a
luminii şi ţinuţi curaţi prin spălături zilnice cu ceai de muşeţel călduţ.Cavitatea bucală
trebuie curat întreţinută (gargară cu ceai de muşeţel , apă de gură).
Secreţiile se îndepărtează, iar uscăciunea mucoasei se combate printr-o hidratare
adecvată şi prin aplicări de comprese umede. Cavitatile nazale se curăţă de secreţii, iar
narinele se ung cu o cremă simplă. Urechile şi mastoidele se controlează atent zilnic.
Dieta constă, în perioada febrilă, din lichide (supe, ceaiuri, limonadă, sucuri de fructe,
lapte, apă minerală, sifon, etc), administrate cu stăruinţă şi grijă, în funcţie de toleranţa
gastrică. Vărsăturile repetate, urmate de deshidratare, necesită o hidratare pe cale
parenterală. Imediat ce toleranţa gastrică permite, dieta se îmbogăţeşte treptat, devenind
completă în convalescenţă (fără nici o restricţie ).
Febra se combate cu medicamente antitermice (Acid acetilsalicilic, Aminofenazonă,
supozitoare, Paracetamol comprimate şi supozitoare , Acalor supozitoare) şi cu împachetări
umede. Tusea iritativă supărătoare se tratează cu antitusive (Calmotusin, Codenal ). Ulterior,
se pot da ceaiuri sau siropuri expectorante. Laringita poate fi calmată cu comprese umede şi
calde, inhalaţii şi umidificarea aerului. Împotriva vărsăturilor, se dau poţiuni calmante (cu
novocaină), sau antiemetice (Emetiral). În caz de agitaţie, se poate recurge la doze mici de
antihistaminice hipnotice (Romergan), care se pare că au şi efectul de a atenua erupţia.
Vitaminele sunt indicate numai la cei cu carenţe anterioare (denutriţi, distrofici).
Indicaţiile antibioticelor şi sulfamidelor. Nimic nu justifică folosirea de rutină a
substanţelor antimicrobiene în tratamentul rujeolei. Folosirea acestora în scop “profilactic”,
pentru prevenirea complicaţiilor bacteriene, dă rezultate nefavorabile, prin selectarea unei
flore rezistente şi apariţia de complicaţii mai frecvente şi mai grave (la un grup de bolnavi
trataţi “profilactic” astfel, au apărut complicaţii bacteriene în 28% din cazuri, în timp ce la
grupul netratat, au apărut în numai 14% din cazuri). Unii autori recomandă, totuşi, folosirea
profilactică a antibioticelor în formele severe de rujeolă, mai ales la copii distrofici sau cu
diateză exudativă (copii “catarali”) şi la convalescenţii de la alte boli infecţioase.
Rujeola complicată. Antibioticele vor fi folosite, imediat ce a apărut, sau se
suspectează o complicaţie bacteriană.
Pneumoniile şi bronhopneumoniile se tratează cu antibiotice în doze mari, folosindu-se
antibiotice diferite (Penicilină G, Eritromicină, Tetraciclină, Cloranfenicol, Peniciline

25
semisintetice), în funcţie de bacteria cauzală şi de sensibilitatea ei la antibiotice. Bineinteles,
se adaugă tratamentul simptomatic şi de susţinere (oxigen, analeptice, cardiovasculare,
prişniţe toracice, etc).
Crupul rujeolic se tratează, în formele uşoare, cu aer umidificat, inhalaţii, comprese
calde şi sedative (luminal, antihistaminice). În cazurile severe, se recurge la corticosteroizi,
pentru acţiunea lor antiinflamatoare (hidrocortizon, hemisuccinat; 100 mg x 3/zi, timp de 2-3
zile). Se mai administrează după nevoie, oxigenoterapie, aspiraţia secreţiilor, antibiotice (de
obicei, există suprainfecţie bacteriană) şi eventual traheostomie.
Encefalita (encefalomielita) rujeolică se tratează cu sedative, (la nevoie), soluţii
hipertonice intravenoase de glucoză, soluţie de sulfat de magneziu, antipiretice, vitamine din
grupul B şi mai ales, aplicarea intravenoasă precoce şi în doze mari de corticosteroizi
(hidrocortizon, hemisuccinat: 200 -600 mg/zi), urmată de corticoterapie orală (Prednison).
Corticoterapia dă rezultate excelente, în comparaţie cu cei trataţi fără corectarea
dezechilibrului hidroelectrolitic etc.

26
CAPITOLUL II
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN PLANUL DE
INGRIJIRE
II.1. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN EDUCATIA SANITARA
Asistenta medicală reprezintă cadrul sanitar care se ocupă de îngrijirea bolnavilor și
care trebuie să aibă pe lângă pregătirea de specialitate și o conduită etică adecvată acestei
meserii.
Este necesar să cunoască: epidemiologia bolilor infecto-contagioase precum și modul
lor de prevenire; modul de prevenire al infecțiilor intraspitalicesti; tehnici de pregatire a
bolnavilor pentru investigații; tehnici de administrare a medicamentelor; rezolvarea
problemelor de alimentație.
Când sensibilitatea ei către nevoile umane este cumulată cu abilitatea de a se folosi
de o opinie expertă și de a aplica în practica – influența asistentei asupra îngrijirii bolnavilor
nu cunoaște limite în întreaga lume.
Asistenta medicală informează bolnavul și familia acestuia despre boală și
transmiterea ei, prevenire și tratament.
Pacientul se izolează pentru a nu transmite infecția și pentru a-i proteja mai ales pe
cei cu rezistență scăzută, izolarea (la domiciliu sau spital) se face de la primele semne de
boală până la 6 zile după apariția erupției.
Dezinfecția continuă și cea terminală, camerei bolnavului sunt necesare. Suspecții
sunt izolați până la precizarea diagnosticului. Carantina contacților este necesară, deși dificil
de realizat în practica. Se aplică în colectivitățile de copii, unde s-a ivit un caz, prin
interzicerea intrarii de noi copii receptivi și de vizitatori. Școlile nu se închid, însă copii sunt
supuși unui control medical zilnic. Copiii – contacți, la care se cunoaște data precisă a
contactului, pot fi lăsați la școală primele zile de incubatie, după care este recomandabil să
fie izolați la domiciliu sau spital.
Asistenta medicală educă bolnavul să-și mențină igiena cavității bucale prin: spălarea
dinților, gargara cu ceai de musetel asupra curățării corecte a cavității nazale și protecția
narinelor prin aplicarea de creme simple.

27
Asistenta medicală sfătuiește bolnavul să-și acopere nasul și gura cu o batista atunci
când tușește sau strănută; să folosească batista de hărtie pentru tuse și pentru expectorație;
acestea se aruncă după folosire într-un recipient prevăzut aproape de patul bolnavului.
Asistenta medicală aerisește și umidifică aerul din încăperea bolnavului, de mai multe
ori pe zi, folosește metode umede de curățire a prafului.
Asistenta medicală sfătuiește bolnavul privind respectarea unui regim alimentar în
perioada febrilă alcătuit din : lichide, supe, ceaiuri, limonada, sucuri de fructe etc.
Administrate cu stăruință, în funcție de toleranță gastrică. Vârsăturile repetate, urmate de
deshidratare, necesită o hidratare pe cale parentală. Imediat, dacă toleranta gastrica permite,
dieta se îmbogățește treptat.
Asistenta medicală promovează vacinarea copiilor în jurul vârstei de 12 luni cu
vaccinul antirujeolic, iar în cazurile de risc mare de contact infecțios pentru sugari (epidemii
în creșe, morbiditate mare la vârstă mică), este indicat să se facă vaccinarea de la vârsta de 6
luni.
Experiența a aratat că efectuarea sub vârsta de 12 luni poate reduce șansa și gradul de
seroconveriuni, din cauza persistenței mai prelungite a anticorpilor transmisi de la mamă. În
aceste cazuri, este însă necesar să se repete vaccinarea la vârsta de 15 luni, pentru o protecție
completa ( sub 12 luni protecția este de 67 % ). Copiii mai mari și adolescenții se vaccinează
dacă sunt receptivi. Expunerea la rujeolă (contact infectant) nu constituie o contraindicație a
vaccinării. Dacă vaccinul este efectuat în primele 3 zile de contact, vaccinul induce o
protecție, care impiedică dezvoltarea rujeolei.
Se exclude de la vaccinare gravidele (risc de malformatii de fât ), copiii cu boli febrile
severe, tuberculoza activă, precum și cei cu imunitate alterată (leucoze și alte boli de sânge,
persoane tratate cu corticoizi, citostatice, iradiate),din cauza pericolului de dezvoltare a unor
reacții grave. Copiii cu aceste contraindicații se protejează (în caz de contact infectant) cu
imunoglobuline “standard” sau specifice.

28
Salonul asistentei medicale

29
Utilizarea planului de intervenții elaborat (precizarea corectă a intervențiilor).
5.Evaluarea constă în analiza rezultatului obținut (dacă intervențiile au fost
adecvate, dacă s-a obținut rezultatul dorit sau nu) și dacă au apărut noi date în evoluția stării
pacientului (care trebuie notate) și, eventual, dacă este necesară reajustarea intervențiilor și
obiectivelor (proces ciclic).

30
CAPITOLUL III
PREZENTARE DE CAZURI CLINICE

CAZUL I
Nume: M
Prenume: S
Starea civilă: necăsătorită
Talie: 1,56 m
Greutate: 40 kg
Data naşterii: 17.VIII.2000
Ocupaţia: elevă
Data internării: 16.05.2016 ora 845
Data externării: 23.05.2016 ora 14
Numărul de zile de spitalizare: 8
Diagnostic la internare: rujeola formă severă cu erupție intensă și sinuzită acutizată.
I . Comunicarea.
Pentru a putea concepe planul de nursing pentru îngrijirea bolnavei, am purtat discuţii
cu aceasta din care am obţinut următoarele date referitoare la apariţia primelor semne şi
simptome ale bolii, motivele internării, dacă a mai prezentat şi alte boli asociate,
antecedentele heredo-colaterale şi personale, modul de viaţă anterior internării.

Motivele internării: Astenie fizică, paloare, cefalee.


Antecedente heredocolaterale: HVA la 9 ani, fără importanţă.
Antecedente personale: Hepatită cronică.
Antecedente patologice: Amigdalită, otită medie supurativă.
Condiţii de viaţă şi muncă: Bune.
Venit mediu lunar: Alocaţie de stat.
Comportament faţă de mediu: Sociabilă, orientată temporo-spaţial.
Istoricul bolii: Din relatările bolnavei rezultă că prezintă astenie fizică, paloare,
cefalee, febră, erupție la nivelul feței și trunchiului. Nu a făcut tratament în ambulator şi se
prezintă la camera de gardă.
31
Examen clinic: S-au găsit următoarele aspecte patologice:
- aparatul respirator: tuse frecventă, neproductivă
- aparatul circulator: nu prezintă simptome
- aparat digestiv: nu prezintă simptome

II . Aprecierea.
Pe baza datelor culese de la bolnavă, a examenului clinic obiectiv efectuat de medic şi
din observaţiile personale am stabilit următoarele.
Manifestări subiective: astenie fizică, cefalee.
Manifestări obiective: paloare, febră,erupție la nivelul feței și trunchiului.
III . Analiza datelor culese.
Coroborând datele din anamneza şi istoricul bolii cu datele obţinute din
examenul clinic al bolnavei cu cele paraclinice din foaia de observaţie precum şi cu
observaţii proprii s-a suspicionat diagnostic de: rujeola formă severă cu erupție intensă și
sinuzită acutizată.
IV . Evaluare.
Din analiza datelor obţinute am stabililt că din punct de vedere al dependenţei
pacientei este vorba de o bolnavă cu rujeola formă severă cu erupție și sinuzită acutizată ,
care necesită îngrijiri infirmiere privind combaterea semnelor şi simptomelor pe care le
prezintă: astenie fizică, cefalee, febra, tuse seaca, eruptie papuloasa la nivelul fetei si
trunchiului.
Asigurarea condiţiilor igienico-sanitare şi de mediu fizic şi uman, care să-i permită
refacerea psihică şi fizică, asigurarea administrării medicaţiei prescrisă de medic, educaţia
sanitară privind modul de comportare în spital şi apoi la domiciliu.

Planul de îngrijire nursing


După conceptul Virginiei Henderson

Data: 16.05.2016
Problema:

32
- astenie fizică
- febra
- cefalee
- eruptie papuloasa la nivelul fetei si trunchiului
- tuse seaca
Manifestări de dependenţă:
- slăbiciune, oboseală
- odihna insuficienta
Surse de dificultate:
- proces infecţios
- noua imagine corporala
Obiective:
- combaterea durerii
- prevenirea complicaţiilor
- supravegherea funcţiilor vitale
Intervenţii proprii:
- psihoterapie
- urmărirea pulsului, temperaturii, respiraţiei.
Intervenţii delegate:
- administrarea tratamentului prescris de medic
- pregătirea pacientei pentru recoltarea probelor de sânge şi urină indicate de
medic
Evaluare: Bolnava parţial dependentă privind nevoia de a se alimenta, a-şi păstra o
bună postură, a dormi şi a se odihni, necesită ajutorul nursei pentru aceste nevoi.
Recoltari de produse biologice si patologice:
16.05.2016 :
exudat faringian – SH – absent, stafilococ - absent
VSH = 21 mm/h
Urocultura - negativ
17.05.2016 :
hemoleucograma

33
- leucocite = 4700
- limfocite = 13 %
- monocite =13 %
- neutrofile = 71,5 %
- eozinofile = 1,9 %
- bazofile = 0,5 %
Nr. hematii = 4310
Hg = 13,3 g/dl
Hematocrit = 38,8 %
Tratament : antitusive, mucolitice, polivitamine, antitermice, antiinflamatoare, analgezice.
Epicriza: rujeola forma deosebit de severa cu eruptie intensa, manifestari neuropsihice
(depresie), febra care a cedat foarte greu la antitermice, inapetenta totala. Evolutie favorabila
sub tratament antiinfectios al sinuzitei acutizate, antiinflamator, vitamine.

34
NEVOIA PROBLEMA SURSA DE OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
FUNDAMENTALA DIFICULTATE

AUTONOME DELEGATE

A bea si a manca Slabiciune, Eruptia rujeolica, Sa fie echilibrata Prescrierea unui Administrarea Pacienta es
pierderea in durere nutritional si regim adecvat alimentelor restabilita hidri
greutate hidroelectrolitic bogate in
vitaminele A si C

35
De a elimina Disconfort Anxietate, Sa aiba mictiuni Rezolvarea Administrarea de Nu are semne
diminiuarea normale ca si problemelor alimente in iritatie
peristaltismului frecventa si tranzit pacientului cantitati mici meningeala
intestinal intestinal (ceaiuri, sucuri si
compot) si la ore
regulate

De a se misca si a avea o Starea de Anxietate, Sa aiba o pozitie Instruirea unui Supravegherea Pacienta prezin
buna postura boala dezechilibru, care sa favorizeze program zilnic pacientei, o eruptia rujeoli
eruptie la nivelul respiratia si pozitie adecvata pe membre
fetei, trunchiului circulatia, disparitia inferioare
eruptiei superioare

De a dormi si a se odihni Boala Dispnee, anxietate Introducerea unui Crearea Prescrierea de Pacienta este
scaun conditiilor sedadive si stare
corespunzator specifice unui somnifere somnolenta
som linistit (Fenobarbital si
Romergan)

A mentine temperatura Febra, eruptia boala Sa aiba o Pacienta sa bea Asistenta Pacienta si

36
corpului in limite de pe piele temperatura in cat mai multe administreaza restabilit
normale limite normale lichide antitermice temperatura
(Paracetamol,
Novocalmin) in caz
de febra
A mentine igiena boala Eruptia rujeolica Sa aiba tegumente Pastrarea Administrarea Tegumentele
corporala si mucoase normal conditiilor de tratamentului incep sa-
colorate igiena corespunzator revina la norm

37
CAZUL II

Nume: P
Prenume: V
Starea civilă: necăsătorită
Talie: 1,45 m
Greutate: 48 kg
Data naşterii: 13.02.2000
Ocupaţia: elev
Data internării: 14.05.2016 ora 0730
Data externării: 19.05.2016 ora 14ºº
Numărul de zile de spitalizare: 6
Diagnostic la internare: erupție rujeolică formă medie, pneumonie interstițială
Motivele internării: Astenie fizică, paloare, cefalee, febră în urma cu o zi, tuse,eruptir
la nivelul feței și a membrelor.
Antecedente heredocolaterale: varicelă.
Antecedente personale: bronsiolită în 2003
Antecedente fiziologice: Prima menstruaţie 5.I.2013
Condiţii de viaţă şi muncă: Nu consumă alcool sau cafea.
Venit mediu lunar: alocație.
Comportament faţă de mediu: Sociabilă, orientată temporo-spaţial. Istoricul bolii:
Din relatările bolnavei rezultă că prezintă astenie fizică, cefalee, febra 39 ºC, conjunctivă
purulentă, tuse frecventă productivă.Nu a făcut tratament în ambulator şi la Policlinică.
Examen clinic: S-au găsit următoarele aspecte patologice:
- tegumente – erupție la nivelul întregului corp
- apararul digestiv – digestie necorespunzătoare
- aparatul cardiovascular normal
- aparat respirator – tuse frecventă, productivă
- celelalte organe şi sisteme sunt în limite normale

38
II . Aprecierea.

Pe baza datelor culese de la bolnavă, a examenului clinic obiectiv efectuat de medic şi


din observaţiile personale am stabilit următoarele:
Manifestări subiective: cefalee.
Manifestări obiective: astenie, febră, tuse, erupția pielii, semnul Koplick..
III . Analiza datelor culese.
Coroborând datele din anamneza şi istoricul bolii cu datele obţinute din
examenul clinic al bolnavei cu cele paraclinice din foaia de observaţie precum şi cu
observaţii proprii s-a suspicionat diagnostic de rujeolă formă medie.
IV . Evaluare.
Din analiza datelor obţinute am stabililt că din punct de vedere al dependenţei
pacientei este vorba de o bolnavă cu rujeola formă medie, parţial dependentă, care necesită
îngrijiri infirmiere privind combaterea semnelor şi simptomelor pe care le prezintă: astenie
fizică, cefalee, febră, erupția pielii, tuse. Asigurarea condiţiilor igienico-sanitare şi de mediu
fizic şi uman, care să-i permită refacerea psihică şi fizică, asigurarea administrării medicaţiei
prescrisă de medic, educaţia sanitară privind modul de comportare în spital şi apoi la
domiciliu.

Planul de îngrijire nursing


După conceptul Virginiei Henderson

Data:14.05.2016
Problema:
- astenie fizică
- febra, cefalee
- eruptie papuloasa la nivelul fetei si trunchiului
- tuse productiva frecventa
- conjunctiva purulenta
Manifestări de dependenţă:

39
- slăbiciune, oboseală
- odihna insuficienta
Surse de dificultate:
- proces infecţios
- noua imagine corporala
Obiective:
- combaterea durerii
- prevenirea complicaţiilor
- supravegherea funcţiilor vitale
Intervenţii proprii:
- psihoterapie
- urmărirea pulsului, temperaturii, respiraţiei.

63
Intervenţii delegate:
- administrarea tratamentului prescris de medic
- pregătirea pacientei pentru recoltarea probelor de sânge indicate de medic
Evaluare:
Bolnava parţial dependentă privind nevoia de a se alimenta, a-şi păstra o bună postură,
a dormi şi a se odihni, a evita pericolele, a mentine temperatura corpului in limite normale
necesită ajutorul nursei pentru aceste nevoi.
Recoltari de produse biologice si patologice:
15.05.2016 :
exudat faringian – SH – absent, stafilococ - absent
VSH = 20 mm/h
hemoleucograma
- leucocite = 4100
- limfocite = 14,2 %
- monocite =14,6 %
- neutrofile = 77,2 %
- eozinofile = 0,4 %

40
- bazofile = 0,6 %
Nr. hematii = 4600
Hg = 11,5 g/dl
Hematocrit = 39,6 %
Tratament : antitusive, antitermice, antiinflamatoare, analgezice, polivitamine,
mucolitice, antibiotice (Gentamicina si Eritromicina).
Epicriza: rujeola forma medie cu manifestari depresive, cu stare febrila care a cedat
foarte greu in urma administrarii de antitermice. Evolutie
satisfacatoare sub tratament. I se recomanda repaus la pat, izolare fata de persoanele
sanatoase, urmarea tratamentului si acasa si revenirea la control.

41
NEVOIA PROBLEMA SURSA DE OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
FUNDAMENTALA DIFICULTATE
AUTONOME DELEGATE

A bea si a manca Starea de Eruptia rujeolica Sa aiba un regim Asistenta Administrarea Pacienta
slabiciune hidric si recomanda alimente alimentelor la ore restabilita hid
alimentar adecvat bogate in vitamine regulate
si minerale
De a elimina disconfort Anxietate, boala Sa aiba mictiuni Asistenta Clisma evacuatoare Eliminare
normale recomanda ingreunata
consumarea de
lichide

De a se misca si a avea Stare de boala Integritatea pielii Sa aiba o pozitie Instituirea unui Supravegherea Pacienta
o buna postrura afectata adecvata pentru o program de recreere pacientei plimbari scur
respiratie buna
De a dormi si a se Eruptia de pe Dispnee, boala Sa aiba un somn Crearea conditiilor Pacienta doa
odihni piele linistit si confort specifice unui somn Administrarea de conform orar
linistit sedative si somnifere
De a respira Respiratie boala Sa aiba o Supravegherea Administrarea de Pacienta tus
accelerata, tuse respiratie buna bolnavei antitusive si are o respi
frecventa (Calmotusin si accelerata
Codenal)

De a mentine igiena boala Oxigenarea Sa aiba Tratarea eruptiei Creeaea de conditii Tegumentele

42
corporala insuficienta a tegumente si rujeolice optime pentru o buna incep sa-si re
pielii mucoase normal integritate a la normal
colorate tegumentelor
A mentine temperatura Febra, eruptia boala Sa aiba o Pacienta sa bea cat Sa ia antitermice in Bolnava
corpului in limite de pe piele temperatura in mai multe lichide caz de febra restabilit
normale limite normale temperatura

43
CAZUL III

Nume: D
Prenume: L
Starea civilă: necăsătorită
Talie: 1,17 m
Greutate: 20 kg
Data naşterii: 26.09.2010
Ocupaţia: prescolar
Data internării: 30.10.2016 ora 0830
Data externării: 08.11.2016 ora 14
Numărul de zile de spitalizare: 8
Diagnostic la internare: rujeolă erupție formă medie, pneumonie interstițială
Motivele internării: febră , frisoane, tuse.
Antecedente heredocolaterale: scarlatină.
Antecedente personale: otită severă.
Condiţii de viaţă şi muncă: alimentație mixtă, variată.
Venit mediu lunar: alocație
Comportament faţă de mediu: Sociabilă, orientată temporo-spaţial.
Istoricul bolii: Din relatările bolnavei si apartinatorilor rezultă că prezintă ,
febra,frisoane, tuse. La 24 de ore pe tegumente și-a făcut apariția o erupție rujeolică care s-a
extins pe trunchi.
Examen clinic: S-au găsit următoarele aspecte patologice:
- tegumente – erupție la nivelul întregului corp
- apararul digestiv –normal
- aparatul cardiovascular normal
- aparat respirator – tuse neproductivă
- celelalte organe şi sisteme sunt în limite normale.
II . Aprecierea.
Pe baza datelor culese de la bolnavă, a examenului clinic obiectiv efectuat de medic şi
din observaţiile personale am stabilit următoarele:
Manifestări subiective: cefalee, lipsa apetitului.
Manifestări obiective: astenie, febră, tuse, erupția pielii, semnul Koplick..
III . Analiza datelor culese.
Coroborând datele din anamneza şi istoricul bolii cu datele obţinute din
examenul clinic al bolnavei cu cele paraclinice din foaia de observaţie precum şi cu
observaţii proprii s-a suspicionat diagnostic de: rujeola în erupție formă medie.
IV . Evaluare.
Din analiza datelor obţinute am stabilit că din punct de vedere al dependenţei
pacientei este vorba de o bolnavă cu rujeola formă medie, parţial dependentă, care necesită
îngrijiri infirmiere privind combaterea semnelor şi simptomelor pe care le prezintă: astenie
fizică, febra, eruptia pielii, tuse. Asigurarea condiţiilor igienico-sanitare şi de mediu fizic şi
uman, care să-i permită refacerea psihică şi fizică, asigurarea administrării medicaţiei
prescrisă de medic, educaţia sanitară privind modul de comportare în spital şi apoi la
domiciliu.

Planul de îngrijire nursing


După conceptul Virginiei Henderson

Data: 30.04.2016
Problema:
- astenie fizică
- febra , feisoane
- eruptie papuloasa la nivelul fetei si trunchiului
- tuse neproductiva
- conjunctiva purulenta
Manifestări de dependenţă:
- slăbiciune, oboseală
- odihna insuficienta
Surse de dificultate:
- proces infecţios
- anxietate
- durere, boala
Obiective:
- combaterea durerii
- prevenirea complicaţiilor
- supravegherea funcţiilor vitale
- asigurarea odihnei suficiente
Intervenţii proprii:
- psihoterapie
- urmărirea pulsului, temperaturii, respiraţiei.
- crearea unui climat corespunzator

Intervenţii delegate:
- administrarea tratamentului prescris de medic
- pregătirea pacientei pentru recoltarea probelor de sânge indicate de medic
Evaluare:
Bolnava parţial dependentă privind nevoia de a se alimenta, a dormi şi a se odihni,
nevoia de a respira, de a mentine igiena corporala, de a invata cum sa-si pastreze sanatatea,
de a mentine temperatura corpului in limite normale necesită ajutorul nursei pentru aceste
nevoi.
Recoltari de produse biologice si patologice:
30.04.2016 :
exudat faringian : SH – absent, stafilococ - absent
VSH = 32 mm/h
hemoleucograma
- leucocite = 3500
- limfocite = 34,5 %
- monocite = 15,6 %
- neutrofile = 47,7 %
- eozinofile = 1,4 %
- bazofile = 0,5 %
Nr. hematii = 4970
Hg = 13,7 g/dl
Hematocrit = 37,7 %
Tratament: antitusive, antitermice, antiinflamatoare, analgezice, polivitamine.
Epicriza: Pacienta internata cu rujeola forma medie a evoluat satisfacator in urma
tratamentului cu antitermice, antitusive, analgezice si vitamine.
NEVOIA PROBLEMA SURSA DE OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
FUNDAMENTALA DIFICULTATE
AUTONOME DELEGATE
A se alimenta Stare de Eruptia rujeolica Sa aiba un Prescrierea unui Administrarea Pacienta es
slabiciune regim hidric si regim adecvat alimentelor restabilita
alimentar bogate in hidric
adecvat vitamine
A dormii si a se odihnii Eruptia de pe Dispnee, anxietate Sa aiba un Crearea Prescrierea de Pacienta
piele somn linistit conditiilor somnifere si doarme
specifice unui sedadive conform
somn linistit (Fenobarbital si orarului
Romergan)

De a respira Respiratie boala Sa aiba o Supravegherea Administrarea Pacienta


accelerat, tuse respiratie buna bolnavei de antitusive tuseste si are
(Codeina respiratie
fosfatat ) accelerata
De a mentine igiena Boala Oxigenarea Sa aiba Tratarea eruptiei Creearea de Tegumentele
corporala insuficienta a tegumente si rujeolice conditii optime incep sa-
pielii mucoase pentru o buna revina
normal integritate a normal
colorate tegumentelor

De a mentine Piele calda, Durere, stres Pacienta sa-si Pacienta sa bea Administrarea Temperatura
temperatura corpului in transpiratii pastreze multe lichide de antitermice pacientei s
limite normale profunde temperatura in restabileste
limite normale
De a invata sa-si Starea de Adinamie, durere, Sa cunoasca Invatarea Invatarea Bolnava
pastreze sanatatea indispozitie si mancarime, propria boala profilaxiei in pacientei sa cunoaste mul
neadaptarea la usturime si sa vederea indeparteze lucruri legate
rolul de colaboreze cu prevenirii unor obiceiurile de boala
bolnava personalul complicatii daunatoare tratarea
medical sanatatii acesteia
ANEXA I

PUNCŢIA VENOASĂ
Definiţie: puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă, prin intermediul
unui ac de puncţie.
Scop:
 Explorator
- Recoltarea sângelui pentru examene de laborator: biochimice, hematologice,
serologice şi bacteriologice.
 Terapeutic
- Administrarea unor medicamente sub forma injecţiei sau perfuziei intravenoase;
- Recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale;
- Executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui.
Locul puncţiei:
- Venele de la plica cotului (bazilică şi cefalică), unde se formează un „M” venos prin
anastomozarea lor
- Venele antebraţului;
- Venele de pe faţa dorsală a mâinii;
- Venele subclaviculare;
- Venele femurale;
- Venele maleolare interne;
- Venele jugulare şi epicraniene (mai ales la sugari şi copilul mic).
Pregătirea:
 Materialelor necesare
- De protecţie, pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză;
- Pentru dezinfecţia tegumentului, alcool iodat sau alcool sanitar;
- Instrumente şi materiale sterile, ace de 25-30 mm,diametrul 6/10, 7/10, 10/10 mm (în
funcţie de scop), seringi, pense, mănuşi chirurgicale, tampoane, o canulă Buterfly, sistem
vacumtainer.
- Alte materiale: garou, eprubete uscate şi etichetate, fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii
perfuzabile, taviţă renală, foaie de observaţie, bandă adezivă non alergică, formulare
pentru laborator.
 Pacientului
- Pregătirea psihică:
- se informează pacientul asupra scopului puncţiei;
- i se explică necesitatea acesteia;
- se anunţă pacientul că procedura este puţin dureroasă;
- se încurajează pacientul pentru a reduce anxietatea.
- Pregătirea fizică pentru puncţia la venele braţului, antebraţului:
- se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru pacient, cât şi pentru persoana care execută
puncţia (decubit dorsal);
- se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice circulaţia
de întoarcere la nivelul braţului;
- se aşează braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi extensie maximă;
- se dezinfectează tegumentele;
- se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei, strângându-l astfel încât
să oprească circulaţia venoasă fără a comprima artera;
- se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele devenind turgescente.

Efectuarea puncţiei:
Asistenta îmbracă mănuşile sterile şi se aşează aproape de bolnav:
- Se fixează vena cu policele mâinii stângi,la 4-5 cm sub locul puncţiei, exercitând o uşoară
compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine;
- Se fixează seringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu bizoul în sus, în mâna dreaptă, între
police şi restul degetelor;
- Se pătrunde cu acul traversând, în ordine, tegumentul, în direcţie oblică(unghi de 30 de
grade), apoi peretele venos învingându-se o rezistenţă elastică, până când acul înaintează în
gol;
- Se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei, se controlează pătrunderea acului în
venă prin aspiraţie cu seringa;
- Se continuă tehnica in funcţie de scopul puncţiei venoase: injectarea medicamentelor,
recoltarea sângelui, perfuzie;
- Se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii, prin desfacerea garoului şi a
pumnului;
- Se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a acului şi se
retrage brusc acul, se comprimă locul puncţiei 1-3 minute, braţul fiind în poziţie verticală.

Fig 1 anexa I Puncţia venoasă


Sursa:www.google.ro
Îngrijirea pacientului
- se face toaleta locală a tegumentului;
- se observă starea pacientului;
- se schimbă lenjeria dacă este murdară;
- se asigură o poziţie comodă în pat.

Reorganizarea locului de muncă


- Acele se colectează în recipientele speciale pentru înţepătoare şi obiecte tăioase;
- Tampoanele de vată, mănuşile, seringile se colectează în recipiente speciale pentru
materiale cu potenţial infecţios;
- Se dezbracă mănuşile;
- Ne spălăm pe mâini.

Notarea in foaia de observaţie


Se notează data, ora efectuării procedurii şi numele asistentului medical care a efectuat
puncţia venoasă.

Accidente/Incidente:
- Hematom, prin infiltrarea sângelui în ţesutul perivenos;
- Străpungerea venei/perforarea peretelui opus;
- Ameţeli;
- Paloare;
- Lipotimie.

Intervenţiile asistentei:
- Se retrage acul şi se comprimă locul puncţiei 1-3 minute;
- Se retrage acul din lumenul venei;
- Se întrerupe puncţia, pacientul se aşează în poziţie decubit dorsal fără pernă, se anunţă
medicul.

Fig 2 anexa I Vaccute sânge sursa:www.google.ro


ANEXA II
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Medicamentele sunt produse de origine minerală, vegetală, animală sau chimică


transformate într-o formă de prezentare care este prescrisă de medic.
Substanţa care are efect asupra organismulu uman poartă denumirea de substanţă activă,
alaturi de ea în compoziţie medicală regăsindu-se şi alte substanţe fără acţiune asupra
organismului uman, acestea fiindexcipienţi de aglomerare, de lustruie, de gust şi de culoare.
Pentru a putea fi utilizate ca medicament substanţele trebuie prelucrate corespunzător,
trebuie purificate, dozate corect, astfel să nu producă efecte secundare.
Scopul administrării medicamnetelor este prevenirea îmbolnăvirilor, ameliorarea bolilor şi
vindecarea lor.
Caile de administrare sunt:
 orală;
 sublinguală;
 gastrică;
 intestinală;
 rectală.

Pe calea parenterală se administrează medicamente sub formă de injecţii intradermice,


subcutanate, intramusculare, intravenoase, intrarahidiene şi intraosoase pe care le execută
medicul.
Calea orală: drajeuri, capsule, siropuri, soluţii, comprimate.
Calea cutanată:unguente, pudre, tincturi, mixturi, creion caustic, bai medicinale, săpunuri
medicinale.
Calea inhalatorie:spray, substanţe gazificate, aburi, lichide prin pulverizare.
calea vaginală:unguente, ovule, capsule comprimate.
Calea rectală:supozitoare, soluţii.
Pe cale:intravenoasă, intramusculară,intradermică, subcutanată.
Fig 1 anexa II Medicamente sursa:www.google.ro
ANEXA III
DIETA PACIENTULUI CU RUJEOLĂ
Alimente permise:
 lactate slabe-degresate;
 carne şi derivate: de vită, iepure, peşte slab, carne fiartă, la grătar;
 produse de panificaţie:se preferă pâine intermediară sau integrală;
 făinoase: griş, orez, fulgi de ovăz;
 legume şi fructe proaspete: cu conţinut redus de glucide şi fără lipide;
 dulciuri:budinci, spume de albuşuri, bezele, tarte cu fructe, sosuri dietetice;
 grăsimi doar în unele cazuri, mai rar;
 băuturi:ceaiuri, sucuri de fructe si legume;
 ouă, doar albuşurile;
 rădăcinoase:ţelină, ciuperci, gulii, varză de Bruxells;
 supe, ciorbe;
 vegetale aromate.

Fig 1 anexa III Piramida alimentelor sursa:www.google.ro

ANEXA IV
SUPRAVEGHEREA FUNŢILOR VITALE ŞI VEGETATIVE
Tehnica de măsurare a pulsului: pulsul reprezintă o exapansiune ritmică a arterelor ce se
comprimă pe un plan dur, osos şi este în sincron cu sistola ventriculară.
Locurile în care se măsoară pulsul sunt: la orice arteră accesibilă palpării şi care poate fi
comprimată pe un plan osos, deobicei se foloseşte artera radială şi femurală.
Materiale necesare: ceas cu secundar şi creion sau pix de culoare roşie.
Intervenţile asistentei medicale:
 Pregătirea psihică a pacientului;
 Asigură repaus fizic şi psihic 10-15 minute;
 Se spală pe mâini;
 Reperarea arterei;
 Fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei;
 Exercitarea unei presiuni asupra pereteluiarterial cu vârful degetelor;
 Numărarea pulsaţilor timp de 1 minut sau 30 secunde înmulţite cu 2.
După efectuarea ptofedurii, asistenta medicală va trece rezultatul obţinut în foaia de
temperatura.

Fig 1 anexa IV Puls sursă:www.romedic.ro

Măsurarea şi notarea TA-tensiunii arteriale


Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor
arteriali, determinată de 4 factori:
 Debitul cardiac;
 Forţa de contracţie a inimii;
 Elasticitatea şi calibrul vaselor de sânge;
 Vâscozitatea sângelui.
Elemente de apreciat:
 Tensiunea arterială sistolica (maximă);
 Tensiunea arterială diastolică (minimă).
Materiale necesare:
 Tensiometru;
 Creion roşu sau pix roşu;
 Foaie de temperatură.
Intervenţile asistentei medicale:
 Pregătirea psihică şi fizică a pacientului;
 Obţinerea consimţământului şi aşezarea pacientului într-o poziţie comodă şi adecvată
tehnicii.;
 Spălarea mâinilor;
 Aplicarea manşetei pneumatice a tensiometrului;
 Poparea cu aer în manşetă cu ajutorul pompei de cauciu-parei până la dispariţia
zgomotului auricular, până la dispariţia pulsaţilor;
 Se decomrpimă uşor aerul din manşetă până când se percepe primul zgomot, atunci a
apărut tensiunea mare-sistola, după care se continuă decomprimarea manşetei până la
ultimul zgomot care înseamnă tensiunea mică-diastola;
 Se notează în foaia de temperatură valorile obţinute.

Fig 2 anexa IV Tesiunea arterială sursa:wwwromedic.ro


Măsurarea şi notarea respiraţiei
Evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului este un indiciu al evoluţiei, al apariţiei unor
complicaţii şi al prognosticului.
Elemente de apreciat:
 Tipul respiraţiei;
 Amplitudinea mişcărilor respiratorii;
 Ritmul;
 Frecvenţa.

Materiale necesare:
 Ceas cu secundar;
 Creion sau pix de culoare verde.

Intervenţile asistentei medicale:


 Îi ecplică pacientului importaţa tehnicii;
 Aşează pacientul în debit dorsal;
 Plasează mâna cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui, după care numără respiraţile
timp de 1 minut;
 Notează în foaia de temperatură valoarea obţinută.
Măsurarea şi notarea temperaturii
Scopul este de a descoperii unele modificări patologice ale valorii temperaturii corpului.
Locuri de măsurat:
 Axilă;
 Plica inghinală;
 Cavitatea bucală;
 Cavitatea rectală-vaginală.
Materiale necesare:
 Termometru;
 Tampon steril;
 Prosop individual;
 Săpun;
 Tăviţă;
 Alcool medicinal;
 Creion sau pix de culoare albastră;
 Foaie de temperatură.
Efectuarea tehnicii: axilă
 se anunţă pacientul despre ce urmează să i se facă;
 se aşează pacientul în poziţie de decubit dorsal cu capul pe pernă sau în poziţie semi-
şezândă pe scaun;
 se şterge axila, se pune termometru la axilă, rugând pacientul să apropie braţul paralel cu
toracele; se menţine termometru timp de căteva minute după care se scoate şi se citeşte
valoarea obţinută;
 se noateză în foaia de temperatura valoarea obţinută;
 se pune termometru la locul lui în recipient.

BIBLIOGRAFIE

1. Titirica Lucretia – Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si


ingrijiri corespunzatoare nevoilor fundamentale, Editura Viata Medicala Romaneasca, 2007
2. Titirica Lucretia – Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistentii
medicali, Editura Viata Medicala Romaneasca, 2016
3. Mózes Carol – Tehnica ingrijirii bolnavului, vol. I, Editura
Medicala, 1967
4. Mózes Carol – Tehnica ingrijirii bolnavului, vol. II, Editura Medicala , 1967
5. Brezeanu Al., Dimache Ghe., Radu Valentin – Microbiologie si
parazitologie, Editura Didactica si Pedagogica, 1970
6. Titirica Lucretia – Dictionar de termeni pentru asistenti medicali,
Editura Viata Medicala Romaneasca, 2003
7. Oxford – Dictionar de Medicina , Editura All, 2005
8. Chiotan Mircea – Boli Infectioase , Editura Medicala Nationala,
2002
9. Voiculescu Marin - Boli Infectioase, Editura Medicala, 1981
10. Borundel Corneliu – Manual de Medicina Interna pentru cadre
medii, Editura All, 1998