Ingrijirea pacientului cu TBC

Cuprins: Introducere
Definire-
Istoric
Etiologie-
Anatomie-
Anatomie patologica
Poze si planse-
Simptome
Diagnostic
Evolutie-
Prognostic-
Complicatii-
Tratament
Profilaxie
Rolul asistentului medical-
Studiu de caz-
Bibliografie-
 Introducere
Denumita boala secolului al-XIX-lea, secolul romantic, tuberculoza, se spune ca provoaca
stari euforice si are puteri afrodisiace. Nu putini scriitori sunt aceia care au murit din cauza ei: Novalis,
Shelley, Keats, Edgar Allan Poe, Franz Kafka, Nicolae Balcescu, Alecu Russo, Iulia Hasdeu. Moartea
vine la o varsta relativ frageda, astfel rezultand si supranumele de “moartea tineretii” (de exemplu Keats
moare la doar 26 de ani, Carlova la 22 de ani, Kafka la 40 de ani) , George Toparceanu afirmand: ”are
de mult pentru poeti/ un fel de slabiciune..s-ar zice ca anume/ ii place sa distruga ce-i mai de pret pe
lume” .
Considerand menirea poeziei aceea de a vorbi despre om, George Toparceanu, in poezia
numita ”Bacilul lui Koch” din colectia ”Balade triste si vesele” , reuseste sa creioneze un portret original,
interesant si nu in ultimul rand real al acestei boli. Descris drept ”cel mai mare dusman al speciei umane”
, ”acest vrajmas de moarte al genului uman/ ataca si distruge in fiecare an/ nu zece, nu o suta..ci mii si
mii de vieti, / ci ci zeci de mii si sute de mii de tinereti/ ca judecandu-l dupa ispravile lui crunte/ si dupa
lacomie, apare cat un munte!” , e ”mititel..dar rau!” si ”unde-i multa lume acolo e si el” , ”de orice abuz
profita”-”regia de tutunuri ii face mult rabat ; / la bauturi spirtoase e cointeresat/ la panda invizibil/ in
lupta mare-a vietii e mic, dar e teribil”, asa ca ”orice om cuminte sa cugete mai des/ ca n-are nici o graba
si nici un interes/ sa moara de ftizie” .
Daca aruncam o privire in editia din luna noiembrie a anului 1880 a ziarului Spitalul ,
dam de urmatoarea enumerare a bolilor aducatoare de moarte: paludism 4, febra tifoida 10, variola 1,
difterie 2, epilepsie 1, hemoragie cerebrala 4, tuberculoza 27, pneumonie 5, emfisem pulmonar 1 .
Lipsa de echilibru si preponderenta tuberculozei sunt evidente.
Nu doar la sat lucrurile stau asa, cat si in
Bucuresti, unde chiar si dupa introducerea apei curente si a
canalizarii, din lipsa educarii, oamenii varsa toate murdariile
in Dambovita, din care beau apa locuitorii din partea de jos,
[…] asa ca se pot propaga boli contagioase si intretine
epidemii.

Nascut la 11 decembrie 1843, in Saxonia Inferioara, Robert Koch a demonstrat

inca din copilarie atractie pentru biologie, devenind astfel un cunoscut
bacteriolog, lasand umanitatii descoperirea bacilului ce-i poarta numele.
In anul 1862 merge la Universitatea din Gttingen pentru a studia medicina.
Aici il are drept profesor pe Jacob Henle care in anul 1840 afirma ca ranile sunt
infectate de niste organisme parazite.
In anul 1866 merge la Berlin pentru aprofundarea cunoştinţelor în domeniul
chimiei, iar aici pe o perioada de 6 luni cât durează studiul va veni în contact cu
ideile lui Rudolf Virchow. În 1867 se stabileşte la Rackwitz (provincia Posen),
unde trece examenul de Ofiţer Medical Districtual. În 1870 se înrolează
voluntar în războiul franco-prusac.

In perioada 1872-1880 este ofiter al Districtului medical Wollstein; în această perioadă

facand primii paşi în dezvoltarea cercetării ştiinţifice a organismelor care cauzează infecţii. Antraxul la
vremea respectivă era foarte răspândit în districtul Wollstein, iar Koch fără nici un ajutor bănesc sau
ştiinţific îşi propune să descopere cât mai multe despre acest flagel. Laboratorul a fost casa sa, iar ca
aparatură a avut un microscop dăruit de soţia sa, iar instrumentarul era procurat de el insuşi. Bacilul
antraxului era descoperit de Pollender, Rayer şi Davaine, însă Koch îşi propune să demonstreze faptul că
acest bacil este de fapt agentul care produce boala. În acest scop el inoculează la şoareci extracte din
splina animalelor bolnave, şi constată ca aceştia mor, în timp ce la lotul injectat cu extracte de la animale
sănătoase şoarecii trăiesc. Experimentul confirmă un fapt ce se bănuia şi anume că sângele animalelor
infectate este capabil să transfere boala la animalele sănătoase. Koch nu este mulţumit cu acest rezultat,
el vrea să urmărească dacă bacilii care nu vin în contact cu nici un tip de animal pot provoca boala.

El cultivă aceşti bacili pe un mediu obţinut din umoarea apoasa a ochiului de bou. Prin
studierea, cercetarea si fotografierea acestui experiment, Koch înregistrează multiplicarea bacililor si
observă care medii sunt prielnice dezvoltării si care nu, de asemenea observa producerea de spori care in
anumite condiţii nefavorabile cum ar fi lipsa de oxigen rezista, iar atunci cind condiţiile externe devin
favorabile se retransforma in bacili care pot reinfecta organismele sănătoase. Koch cultiva bacilii timp
de citeva generatii si observa ca aceşti bacili isi păstrează virulenta chiar si in lipsa oricărui organism
animal. Rezultatul acestei munci titanice Koch il prezintă in fata lui Ferdinand Cohn profesor de
botanica la Universitatea din Breslau si a colegului acestuia profesorul Cohnheim, disciplina de
Anatomie Patologica la aceeaşi universitate. Amindoi profesorii sunt impresionaţi de munca si de
rezultatele lui Koch. In 1876, Cohn publică un articol, în jurnalul la care era editor, despre munca lui
Koch, articol prin care acesta din urmă cunoaşte faima şi recunoaşterea muncii sale. Însă această faimă îl
motivează şi mai mult , el continuă sa lucreze la Wollstein timp de 4 ani, timp în care descoperă şi
îmbunataţeşte metodele de fixare , colorare şi fotografiere a bacteriilor, munca obositoare care are ca
rezultat publicarea in 1878 a unui studiu asupra bolilor cauzate de infecţiile bacteriene ale rănilor. Prin
acest studiu el pune bazele stiintifice ale controlului acestor infecţii.

In 1880 este numit membru al Biroului Imperial al Sănătăţii (germana Reichs-

Gesundheitsamt) în Berlin, fapt care ii inlesneşte accesul si lucrul intr-un laborator modern , avind
colegi de lucru pe Loeffler, Gaffky si alţii. Aici continuă să dezvolte lucrările începute legate de bacterii,
inventează noi metode de cultivare aşa numitele- Reinkulturen-, medii de cultura a bacteriilor pe substrat
solid (amidon de cartof si agar), medii insăminţate in cutii Petri (inventate de colegul sau Petri), care se
folosesc şi in zilele noastre.

In 1882 publică un studiu despre bacilul tuberculozei, precum si metode de cultură si de

identificare a acestuia. In 1991 este numit profesor Onorific al Facultatii de Medicina din Berlin si
director al Institului de Boli Infecţioase, unde are norocul sa lucreze alături de alte personalitati: Ehrlich,
von Behring si Kitasato, ei insisi mari descoperitori.

Se reîntoarce la bacilul tuberculozei şi reuşeşte să creeze o formă inactivată a bacilului pe

care o denumeşte tuberculină. Pune bazele obţinerii tuberculinei prin 2 căi diferite, fiecare tuberculină
primind numele de „cea veche” si „cea noua”. Insă comunicarea pe care o susţine asupra obţinerii
tuberculinei, naşte vii comentarii si controverse, care culminează atunci cind tuberculina nu se ridica la
inaltimea asteptarilor opiniei publice in combaterea flagelului tuberculozei.

În cursul cercetarilor sale bacteriologice pentru guvernul german şi pentru cel englez, a
călătorit în Africa de Sud, India, Egipt şi în alte ţări. Cu aceasta ocazie, el a facut studii valoroase cu
privire la boala somnului, malarie, ciuma bubonica, lepra şi alte boli. Pentru descoperirea tuberculinei,
vaccinul folosit în descoperirea infectiei tuberculoase, Koch a primit in anul 1905 Premiul Nobel pentru
Fiziologie/Medicina.

Pe 27 mai 1910 se stinge din viata la Baden-Baden.

Am ales sa expun in aceasta lucrare subiectul in cauza, avand ca suport motivele:

 primul motiv consta in implinirea dorintei de informare personala corecta, bazandu-se si pe

sintagma: un om informat este un om prevenit ! . De aceea doresc sa stiu exact simptomele,
modurile de tratament si profilaxia bolii;
 al-doilea motiv este faptul ca am fost afectat de aceasta boala si orice individ trebuie sa fie
constient ca datorita viciilor, neglijentei sau indiferentei contribuie la agravarea bolii si implicit
la prelungirea duratei de vindecare si a perioadei de convalescenta;
 ultimul motiv ar fi acela al informarii societatii, lucrul acesta poate reusi doar in masura
disponibilitatii celorlalti de a afla cat mai multe despre boala.

Definire
 Tuberculoza este o boala infecti-contagioasa specifica,
produsa de bacterii de genul Mycobacterium (agentul principal fiind:
Mycrobacterium tuberculosis) .
Datorita particularitatilor sale epidemiologice si clinice,
tuberculoza constituie un capitol amplu si, intr-o anumita masura,
autonom al patologiei infectioase.
Particularitatile amintite pot fi astfel sintetizate:
* tuberculoza a fost si este inca o boala larg raspandita pe intreaga suprafata a globului. Studiile
arheologice si marturiile istorice sugereaza ca, itinial sporadic, apoi epidemic si in final endemic,
tuberculoza afecteaza specia umana de cel putin 6000 ani. In trecut datorita extensiei sale in masa
populatiei si caracterului sau practic incurabil, tuberculoza a fost considerata secole de-a randul drept un
redutabil pericol social pentru care nu existau remedii eficiente.
In ultimii 50 de ani, desi au devenit disponibile mijloace si strategii eficace de combatere a
bolii, tuberculoza continua sa reprezinte, la scara mondiala, o problema grava de sanatate comunitara.
Date recente ale Organizatiei Mondiale ale Sanatatii (OMS) arata ca in prezent aproximativ o
treime din populatia lumii este afectata cu Mycobacterium tuberculosis si ca anual se inregistreaza circa
doua milioane de cazuri noi de imbolnavire.
O trasatura caracteristica a distributiei geofrafice a tuberculozei este neuniformitatea. Exista o
discrepanta flagranta intre situatia epidemiologica a bolii din multe din tarile avansate ale emisferei
nordice (in special din Europa si America de Nord) si cea din tarile din curs de dezvoltare (din Africa,
Asia sau Oceania) . In primele, tuberculoza a inregistrat dupa cel de-al doilea razboi mondial un declin
evident, considerat de multi drept un preambul al eradicarii ei, in timp ce in ultimele boala nu a incetat
sa reprezinte un adevarat flagel social. In plus, in ultimii 10-15 ani s-a inregistrat in intreaga lume o
tendinta la recrudescenta a tuberculozei, care afecteaza grav tarile sarace, dar se resimte si in multe din
tarile mai favorizate sub aspect economic. Este motivul pentru care Organizatia Mondiala a Sanatatii a
declarat in 1993 tuberculoza drept o urgenta globala pe plan mondial.
* caracterul endemic al tuberculozei are ca substrat capacitatea de autoperpetuare a infectiei si
bolii. La specia umana bolnava contagiosii difuzeaza larg infectia in jurul lor, dar aceasta ramane de
regula latenta, neafectand cu nimic starea de sanatate a celor infectati. Dintre cei infectati o proportie
redusa (in jur de 10%) fac imbolnaviri patente devenind la randul lor surse de contaminare. Se creeaza
astfel cercul vicios infectie-imbolnavire-noi infectatii, care poate intretine endemia virtual indefinit.
Tuberculoza-boala ce afecteaza toate grupele de varsta, dar prioritar pe cele socio-profesional
active (15-50 ani) , si, in conditiile unei epidemii neinfluentate de masuri profilactice si curative
eficiente, devine o boala cronica, grevata de o letalitate ridicata (pe glob circa trei milioane de decese
anual) si generatoare de pierderi economice raspunzatoare.
* sub aspect diagnostic descoperirea in timp util a cazurilor de tuberculoza intampina in practica
diificultati notabile explicate prin polimorfismul derutant al manifestarilor bolii. Desi localizarea ei
preponderenta este cea pulmonara (peste 75% din cazuri) numeroase alte organe si tesuturi pot atinse
(pleura, ganglioni limfatici periferici, oase si articulatii, tractus urogenital s.a. ) . Dar, indiferent de
localizare, tuberculoza imbraca o gama larga de forme clinice, unele tipice dar numeroase, altele atipice,
atat prin tabloul initial, cat si prin tendinta evolutiva (de la forme asimptotice sau torpide, pana la forme
acute sau supraacute) . In plus, factorul varsta imprima tabloul clinic al bolii diferente esentiale (ex.:
tuberculoza copilului de varsta mica fata de ftizia adultului) .
Nu intamplator tuberculoza nu lipseste din capitolul diagnosticului diferential al marii
majoritati a bolilor respiratorii si al unei bune parti a celor extrarespiratorii. Iar faptul ca manifestarile
clinice initiale ale bolii sunt de regula nespecifice, constituie un redutabil handicap in corecta lor
evaluare de catre nespecialisti si in primul rand de catre medicii din reteaua aistentei primare, care
recepteaza, ca prime salon, bolnavii de tuberculoza cu simptome.
* sub aspect terapeutic, tuberculoza a fost si inca este o boala greu curabila. Exigentele
chimioterapiei antituberculoase moderne, al carei potential curativ se aproprie de 100%, nu pot fi decat
cu mari eforturi realizate in practica. Faptul ca tratamentul eficient are o durata cu mult mai mare decat a
celui aplicat in infectiile comune (luni, fata de zile) constituie un prim impediment, iar necesitatea
imperioasa de a-l prelungi mult dupa disparitia oricarei manifestari clinice, un al-doilea, si probabil cel
mai important.
Trasaturile particulare mai sus mentionate au determinat la inceputul secolului trecut, cand
prevalenta tuberculozei se afla in Europa si in intreaga lume la un novel foarte inalt, desprinderea din
trunchiul medicinii interne a unei noi specialitati. Ftiziologia, al carei obiect era studiul tuberculozei, nu
numai ca entitate cilinica, dar si ca entitate epidemiologica, reclamand masuri sistematice de prevenire si
combatere la scara comunitara. Dupa al doilea razboi mondial, prin extensie la intreaga patologie
respiratorie, ftiziologia a devenit Pneumoftiziologie, sau in multe tari, Pneumologie. Tuberculoza nu a
incetat insa sa reprezinte o preocupare de prim plan a specialitatii, vizand in mod special tarile in curs de
dezvoltare.
La scara internationala coordonarea luptei antituberculoase pe planul difuzarii cercetarii
stiintifice si aplicatiile practice ale acesteia au foat asumate inca din primele decenii ale secolului XX de
Uniunea Internationala contra tuberculozei (UICTMR=Union Internationale contre la Tuberculose et
les Maladies Respiratoires sau IUATL=International Union against Tuberculosis and Lung Diseases) .
Dupa al doilea razboi mondial si-a inceput activitatea, in cadrul ONU, Organizatia Mondiala a
Sanatatii (OMS=Organisation Mondiale de la Sante, sau WHO=Work Health Organization) care, prin
sectorul sau de tuberculoza si in stransa colaborare cu UICMR, constituie la ora actuala autoritatea de
referinta privind evaluarea si promovarea luptei antituberculoase pe intregul glob.

Istoric
 Spre deosebire de alte boli infectioase a caror contagiozitate a fost din toate vremurile unanim
recunoscuta, ideile despre contagiozitatea tuberculozei au fost contradictorii, in functie de epoci si tari.
Din cartile sanscrite reiese faptul ca indienii vechi cunosteau contagiozitatea ftiziei, interzicand astfel
Brahmanilor sa se casatoreasca cu femei in familia carora existau suferinzi de aceasta boala. Faptul ar
putea fi interpretat si in sensul conceptiei ereditare a bolii, dar in Vede (anii 1500-1000 i.e.n.) , se fac
aluzii si la anumiti germeni care raspandesc boala ai care ar trebui indepartati din organism. Herodot
povesteste ca in Persia, ftizicii erau izolati(deci considerati contagiosi) interzicandu-li-se a intra in cetate
si a trai in colectivitate.
Din epoca lui Hipocrat se pastreaza relatari nemedicale din care rezulta ca tuberculoza era
considerata boala contagioasa; intr-un discurs frecvent citat al retorului Isocrate(436-338 i.e.n., sec. IV
i.e.n.) cu ocazia unui proces de mostenire, se aminteste de exemplu ca mostenirtorul ar fi invocat in
sprijinul cauzei sale, adica al pretentiilor asupra mostenirii, riscul pe care si l-a asumat ingrijind in timul
vietii pe decedat, pe nume Trasylochus, stiut fiind ca cei mai multi care au ingrijit aceasta boala au
devenit victimele ei .
Hipocrat insusi(460-370 i.e.n.) nu vorbeste nicaieri despre contagiozitatea tuberculozei, pe care
scoala sa o considera ca boala ereditara ( orice ftizic naste dintr-un ftizic ) ; el descrie totusi, in insula
Thasos, o epidemie de tuberculoza, pe care o pune in legatura cu diversele stari meteorologice care s-
au succedat in insula respectiva.
Aristotel(334-322 i.e.n.) in Prelegomenele sale explica transmiterea ftiziei, cu rara intuitie,
prin aerul morbifer pe care il exhala bolnavii in jurul lor.
Galenus atragea atentia si el ca este periculos sa locuiesti cu cei ce sufera de tabes (numele
latinesc al ftiziei) si explica raspandirea tuberculozei in Roma din acea vreme prin contagiozitatea
cunostuta a bolii.
Codexurile germane medicale (Codexul din Leipzig, sec. XIII) enumera tuberculoza intre alte
boli contagioase cu mare raspandire. In Codexul 317, publicat de Sudhoff, tuberculoza este mentionata
ca prima boala de care trebuie sa te feresti si care se ia prin trecerea aerului impur de al un om la altul.
In Regimen Sanitatis Sulernitatum , Biblia in versuri a scolii medicale de la Salermo din
secolul XVI, in care se subliniaza contagiozitatea bolii(pusa in rand cu scabia si pediculoza) ; febris
acuta, ftisis, scabies, pedicon, sacer ignis; anthrax, lippa lepra, -nobis contagia praestant .
Cel dintai care afirma clar, desi fara o dovada stiintifica, natura infecto-contagioasa a
tuberculozei este Fracastorius din Verona, precursor inspirat al epidemiologiei moderne, care in cartea
sa De contagione et contagiosis Morbis din 1546, intr-un capitol special despre ftizia contagioasa
arata ca boala se transmite prin mici corpusculi invizibili ( seminaria contagionis ) pe care ii elimina
bolnavii si care au o afinitate electiva pentru substanta pulmonara ; ca sanatosii se pot imbolnavi de la
acestia si ca hainele, lenjeria de pat si alte obiecte ale bolnavilor pastreaza principiul infectant si pot sa
transmita boala timp de doi ani . Lucrul cel mai important in atacarea acestei boli, subliniaza el, este sa
combati germenii si sa te opui contagiunii .
Montanus (1488-1550) profesor la Pavia si contemporan al lui Fracastorius, semnaleaza ca
ftizia se ia si prin piele calcand cu picioarele goale pe sputa unui ftizic , si recomanda evitarea acestui
pericol.
Sunt cunoscute insa si o serie de prescriptii si masuri profilactice rudimentare. Astfel, pentru
hindusi, tuberculosii erau considerati a fi impuri . In secolul al-XVIII-lea si chiar la inceputul celui de
al-XIX-lea, in Spania si Italia existau masuri foarte aspre impotriva contagiunii tuberculozei(arderea
efectelor care au apartinut bolnavului) . In aceeasi epoca, in Franta majoritatea medicilor erau
anticontagiosi.
Transmisibilitatea tuberculozei la animale a fost demonstrata de Villemin in anul 1865, iar
agentul patogen a fost descoperit de Robert Koch in anul 1882, gratie perfectionarii tehnicilor aduse
tehnicii bacteriologice de scoala lui Pasteur.
Robert Koch preconizeaza primul plan de profilaxie rationala a tuberculozei, prin suprimarea si
sterilizarea expectoratiei bolnavului de tuberculoza.
In anul 1888, are loc la Paris, primul congres international de tuberculoza si cu aceasta ocazie
se decreteaza caracterul contagios al acestei boli, recomandandu-se masuri de profilaxie individuala si
colectiva.
Un an mai tarziu, in anul 1889, intr-un raport intocmit de Grancher, sunt formulate principalele
masuri profilactice care, treptat, incep sa si fie publicate: izolarea, sterilizarea sputei, consumul laptelui
fiert etc.
Dupa primul razboi mondial, masurile de profilaxie se intensifica si se ectind aproape in toate
tarile.
In anul 1921, in momentul implinirii a 39 de ani de la desoperirea bacilului tuberculozei, doi
cercetatori francezi pe nume Albert Calmette si Camille Gurin, ofera lumii prima arma
antituberculoasa: vaccinarea antituberculoasa-vaccinarea BCG.
Paralel cu vaccinarea BCG se amelioreaza metodele de dispensarizare, iar in 1936 Manuel de
Arbeu initiaza metoda depistarii precoce a tuberculozei pulmonare prin radio-fotografie.
In ultimele decenii, profilaxia tuberculozei inregistreaza progrese considerabile prin aplicarea
chimioterepiei si chimioprofilaxiei antituberculoase.

Scurt istoric in Romania

In Romania, primele masuri organizate de profilaxie antituberculoasa, au fost luate la inceputul

secolului trecut, mai exact in anul 1901, cand se infiinteaza Societatea pentru profilaxia tuberculozei
( avandu-l drept presedinte pe domnul Petrini, in Galati) si isi incepe activitatea primul dispensar
antituberculos la spitalul Coltea, in anii urmatori deschizandu-se primele sanatorii de cura si ixolare la:
Filaret, Bisericani, Barnova, iar in Ardeal, Sanatoriul Geoagiu isi incepe efectiv activitatea in anul 1908.

Rolul asistentului medical

Rolul esential al asistentului medical in ingrijirea pacientului cu tuberculoza pulmonara
consta in a ajuta persoana bolnava sa-si recastige sanatatea prin indeplinirea sarcinilor si a cunostintelor
necesare.
Asistentul/asistenta trebuie sa indeplineasca aceste sarcini astfel incat pacientul sa-si
recastige independenta in cel mai scurt timp.
- este alaturi de indivizi si colectivitate in vederea promovarii unor conditii mai bune de sanatate si de
viata;
- stabilirea unor relatii de incredere intre asistent, respectiv pacient si rudele sale;
- administrarea tratamentului prescris de medic in foaia de observatie a pacientului;
- prelevarea produselor fiziologice si patologice ce vor fi trimise ulterior laboratoarelor;
- masurarea, inregistrarea si interpretarea functiilor vitale (respiratie, puls, tensiune arteriala si
temperatura) in foaia de observatie;
- observarea la pacient a modificarilor provocate de boala si tratamentul administrat si transmiterea lor
medicului curant;
- informarea pacientului privind simptomele, evolutia, tratamentul si profilaxia bolii;
- asigurarea conditiilor de mediu ambiant favorabile vindecarii.

Studii de caz

Dagnostic de ingrijire: domnul V. L. in varsta de 60 ani, pensionar, fost inginer de

constructii, recadere tuberculoza pulmonara, fumator, diabetic. Pecientul are probleme grave cu alcoolul.

Nevoia Obiective Interventia asistentului Evaluare

medical
de a comunica --informarea pacientului -observarea -pacient constient si
despre boala, evolutie, comportamentului independent in
 investigatii, tratament si pacientului; desfasurarea activitatilor
profilaxie; -depistarea unor cotidiene;
-stabilirea unei comucari deficiente senzoriale si -pacientul este capabil
eficiente cu pacientul; motorii, tulburari sa-si exprime nevoile,
-pacientul sa demonstraze auditive, vizuale, parerile, dorintele;
cresterea abilitatii de a locomotorii endocrine; -nivelul optim al
comunica; -comunicarea in conditii cunostintelor legate de
-pacientul sa comunice normale cu pacientul; boala.
zilnic propriile observatii; -observarea comunicarii
-pacientul sa-si corecteze perturbate.
din timp problemele de
vedere.
de a se misca si de -pacientul sa-si mentina o -ingrijirea patului si a -pacientul mentine o
a avea o buna buna pozitie si sa deplaseze anexelor sale; postura corecta conform
postura fara dificultate; -schimbarea pozitiilor varstei;
-sa-si amelioreze pozitia in pat si mobilizarea -pacientul efectueaza
prin exercitii fizice; pacientului; exercitii fizice conforme
-sa-si cunoasca toleranta la -efectuarea exercitiilor cu toleranta sa la efort;
efort si sa-si dozeze efortul. fizice premise; -valorile functiilor vitale
-determinarea si si inregistrarea lor.
inregistrarea valorilor
functiilor vitale in
repaus si efort.
de a se imbraca si -pacientul sa se -imbracamintea si -pacientul sa imbraca/
dezbraca poata/dezbraca singur, incaltamintea conform dezbraca si
incalta/descalta singur; varstei; incalta/descalta singur;
-pacientul sa-si poata -imbracare/ dezbracare pacientul nu manifesta
schimba lenjeria singur; in diferite situatii de un interes deosebit fata
-pacientul sa-si aleaga haine boala/normalitate. de haine si incaltaminte;
corespunzatoare momentului -pacientul se imbraca
sau rolului detinut; conform varstei,
-manifestarea interesului anotimpului si activitatii
pacientului fata de haine si efectuate.
incaltaminte.
de a mentine -pacientul isi va asigura -ingrijiri igienice -pacientul isi asigura
tegumentele curate curatenia corporala; corporale; singur igiena corporala;
si integre -pacientul va fi capabil de -observarea aparitiei -pacientul efectueaza
autoingrijire; unor manifestari: edem, igienice zilnice:
-ajutarea pacientului in tulburari de coloratie, ingrijirea cavitatii
activitatile igienice. leziuni de grataj, eruptii, bucale, a unghiilor si a
tulburari de sensibilitate parului.
sau alte modificari;
-efectuarea igienei
mediului ambiant.
de a respira -pacientul isi va mentine -supravegherea functiei -pacientul nu prezinta
functia respiratorie optima si respiratorii si dificultati respiratorii;
caile respiratorii permeabile;
-pacientul nu va prezenta
dispnee;
-pacientul va expectora usor;
-pacientul va prezenta un
ritm respirator regulat
evitand mediul poluant.
circulatorii pentru o -pacientul nu prezinta
buna oxigenare; semne de hipoxie;
-notarea in foaia de -valorile semnelor vitale
observatii a valorilor nu prezinta modificari
temperaturii, pulsului, patologice.
tensiunii arteriale si a
respiratiei;
-asigurarea conditiilor
de mediu si igiena si a
vestimentatiei
corespunzatoare.