INGRIJIREA PACIENTULUI CU

TBC
INDRUMATOR: STRUGARU ELENA
ELEV:SERBAN FLORENTINA ANCUTA
AMG ANUL II GRUPA D
F.E.G. IASI
ELEMENTE GENERALE
• DEFINITIE:

Tuberculoza este o boala infecti-contagioasa specifica, produsa de bacterii de genul Mycobacterium (agentul principal
fiind: Mycrobacterium tuberculosis) .

Datorita particularitatilor sale epidemiologice si clinice, tuberculoza constituie un capitol amplu si, intr-o anumita
masura, autonom al patologiei infectioase

• Tuberculoza a fost si este inca o boala larg raspandita pe intreaga suprafata a globului. Studiile arheologice si marturiile
istorice sugereaza ca, itinial sporadic, apoi epidemic si in final endemic, tuberculoza afecteaza specia umana de cel putin
6000 ani. In trecut datorita extensiei sale in masa populatiei si caracterului sau practic incurabil, tuberculoza a fost
considerata secole de-a randul drept un redutabil pericol social pentru care nu existau remedii eficiente.

• In ultimii 50 de ani, desi au devenit disponibile mijloace si strategii eficace de combaterea

bolii, tuberculoza continua sa reprezinte, la scara mondiala, o problema grava de sanatate comunitara.

• Date recente ale Organizatiei Mondiale ale Sanatatii (OMS) arata ca in prezent aproximativ o treime din populatia lumii
este afectata cu Mycobacterium tuberculosis si ca anual se inregistreaza circa doua milioane de cazuri noi de
imbolnavire.
•
ISTORIC
Tuberculoza a apărut la oameni încă din antichitate. Cea mai veche dovadă a bolii o constituie bacteria „M. tuberculosis” descoperită în fosilele unui bizon care a trăit în urmă cu aproape
17.000 ani.Pe de altă parte, nu se știe cu exactitate dacă tuberculoza provine de la bovine, fiind transferată ulterior la om, sau dacă a apărut de la un strămoș comun. A existat o perioadă
în care oamenii de știință credeau că MTBC (complexul M. tuberculosis) a fost transmis de la animal la om în timpul domesticirii animalelor. Cu toate acestea, prin compararea genelor
complexului „M. tuberculosis” (MTBC) de la oameni cu cele de la animale, s-a demonstrat că această teorie este falsă. Ambele tulpini bacteriene provin de la un strămoș comun, care ar
fi putut provoca apariția infecției la oameni încă din perioada cunoscută sub numele de Revoluția neolitică. Fragmentele de schelet găsite indică faptul că oamenii preistorici (4000 î.Hr.)
sufereau de tuberculoză. Cercetătorii au putut constata o afectare tuberculoasă a coloanei vertebrale la mumiile egiptene din perioada 3000–2400 î.Hr. „Ftizie” este termenul grecesc
pentru „oftică,” vechea denumire a tuberculozei pulmonare.În jurul anului 460 î.Hr., Hippocrate considera că ftizia era cea mai răspândită boală din acea vreme. Bolnavii de tuberculoză
făceau febră și tușeau cu sânge. De cele mai multe ori, boala era fatală. Studiile genetice indică faptul că tuberculoza există în America încă din jurul anului 100 d.Hr.

• Înainte de Revoluția industrială, în tradiția populară, tuberculoza era adesea asociată cu vampirii. Atunci când unul din membrii unei familii murea din cauza acestei boli, ceilalți membri
ai familiei respective, care contractaseră și ei infecția, se îmbolnăveau și ei treptat. Se credea că cel care s-a îmbolnăvit primul secătuiește viața celorlalți membri ai familiei sale.

• Formațiunile pulmonare asemănătoare unor tuberculi au fost incluse printre simptomele bolii de către Dr. Richard Morton în 1689. Cu toate acestea, tuberculoza poate prezenta o mare
varietate de simptome, astfel că boala nu a putut fi identificată ca atare decât în jurul anului 1820. Numele de tuberculoză i-a fost dat de-abia în anul 1839 de către J. L. Schönlein. Între
1838 și 1845, Dr. John Croghan, proprietarul Mammoth Cave, obișnuia să ducă bolnavii de tuberculoză în peșteră, în speranța că aceștia se vor însănătoși datorită temperaturii constante
și aerului curat din interiorul acesteia: bolnavii respectivi au murit după mai puțin de un an.Hermann Brehmer a deschis primul sanatoriu TBC în 1859, în Sokołowsko, Polonia.

• Bacilul care provoacă tuberculoza, „Mycobacterium tuberculosis”, a fost descoperit la 24 martie 1882 de Robert Koch. Pentru descoperirea sa, Koch a primit Premiul Nobel pentru
Fiziologie sau Medicină în 1905.Koch nu credea că există vreo legătură între tuberculoza la bovine (vite) și tuberculoza la oameni. Din acest motiv, destul de târziu s-a putut stabili că
laptele infectat reprezintă o sursă de infecție. Ulterior, riscul transmiterii de la această sursă a fost redus în mod simțitor datorită introducerii procesului de pasteurizare. În 1890, Koch a
susținut că un anumit extras de glicerină din bacilul tuberculozei constituie „leacul” împotriva tuberculozei. A numit acest extras „tuberculină”. Deși „tuberculina” s-a dovedit ineficientă,
aceasta a fost adaptată ca test de screening pentru identificarea prezenței bolii în faza presimptomatică.

• Albert Calmette și Camille Guérin au înregistrat primul succes în imunizarea împotriva tuberculozei în anul 1906. Aceștia au folosit o tulpină atenuată a bacilului tuberculozei bovine
pentru a crea un vaccin pe care l-au numit vaccinul BCG (bacilul lui Calmette și Guérin). Vaccinul BCG a fost folosit pentru prima dată la oameni în anul 1921 în Franța. Pe de altă parte,
vaccinul BCG a fost utilizat pe scară largă doar în SUA, Marea Britanie și Germania de-abia după cel de-al doilea război mondial.

• În Europa, rata îmbolnăvirilor de tuberculoză a început să crească la începutul anului 1600. Îmbolnăvirile de tuberculoză au atins un nivel de vârf în Europa în jurul anului 1800,
constituind cauza a aproximativ 25% din totalul deceselor înregistrate. Până în 1950, numărul deceselor scăzuse cu aproape 90%. Schimbările întreprinse în sistemul de sănătate publică
au redus în mod semnificativ incidența tuberculozei chiar înainte ca streptomicina și alte antibiotice să înceapă să fie utilizate. Chiar și în aceste condiții, boala a rămas o amenințare
serioasă la adresa sănătății publice. La înființarea sa în 1913, Medical Research Council din Marea Britanie punea accent pe cercetarea în domeniul tuberculozei.

• În 1946, dezvoltarea antibioticului numit streptomicină a transformat în realitate tratarea eficientă și vindecarea bolnavilor de TBC. Înainte de introducerea acestui medicament, singurul
tratament (cu excepția sanatoriilor) consta în intervenția chirurgicală. „Tehnica pneumotorax” comprima plămânul infectat pentru a-l „imobiliza”, permițând astfel leziunilor tuberculoase
să se vindece
EPIDEMIOLOGIE

• Aproximativ o treime din populația lumii este infectată cu „M. tuberculosis”. În fiecare secundă, pe glob se produce o nouă infecție. Totuși, majoritatea
infecțiilor cu „M. tuberculosis” nu cauzează tuberculoza, iar 90–95% dintre infecții nu prezintă simptome. În 2007, existau aproximativ 13,7 milioane de
cazuri de tuberculoză activă. În 2010, numărul cazurilor nou diagnosticate a fost de 8,8 milioane, iar numărul de decese a fost de 1,45 milioane, majoritatea
survenite în țările în curs de dezvoltare. Dintre cele 1,45 milioane de decese, aproximativ 0,35 milioane s-au produs în rândul persoanelor co-infectate cu
HIV.

• Tuberculoza reprezintă a doua cauză a mortalității ca urmare a unei boli infecțioase (principala cauză fiind HIV/SIDA). Numărul total de cazuri de
tuberculoză este în scădere din anul 2005. Numărul de noi îmbolnăviri a scăzut din anul 2002. Îndeosebi China a realizat o evoluție remarcabilă în acest
sens. Între 1990 și 2010, China a redus rata mortalității cauzate de tuberculoză cu aproximativ 80%.Tuberculoza este o boală mai frecvent întâlnită în țările
în curs de dezvoltare. În aproximativ 80% din populația multor țări din Asia și Africa testul la tuberculină este pozitiv, în timp ce acest lucru este valabil
doar în 5–10% din populația S.U.A. Specialiștii au sperat ca tuberculoza să poată fi controlată complet. Totuși, controlul complet al maladiei este puțin
probabil, datorită mai multor factori. Dezvoltarea unui vaccin eficient s-a dovedit dificilă. Costul este ridicat, iar diagnosticarea bolii necesită timp.
Tratamentul durează mai multe luni. Un număr mai ridicat de persoane infectate cu HIV contractează tuberculoza. Tuberculoza rezistentă la medicamente a
apărut în anii 1980.

• Incidența tuberculozei variază în funcție de vârstă. În Africa, maladia afectează în primul rând persoanele cu vârsta între 12 și 18 ani și adulții tineri. Totuși,
în țările în care ratele de incidență au scăzut considerabil (cum este cazul Statelor Unite), tuberculoza afectează îndeosebi persoanele în vârstă și persoanele
cu un sistem imunitar deficitar.
CAUZELE TBC-ULUI

• O bacterie numita "Mycobacterium tuberculosis" (numita si bacilul Koch) este cea care provoaca tuberculoza sau TBC. Exista o gama variata de bacili
(una din formele cele mai frecvente ale bacteriei) care duc la aparitia tuberculozei, iar unii dintre acesti bacili au devenit rezistenti la medicamente.
Bacilii de tuberculoza sunt transmisi prin intermediul picaturilor infectate din aer. Odat ce ajung in aer, o alta persoana din apropiere le poate inhala.
• O persoana care are TBC poate sa transmita bacilii prin:
• • stranut;
• • tuse;
• • vorbire;
• • cantat;
• Persoanele care au un sistem imunitar care functioneaza bine este posibil sa nu se confrunte cu simptome ale tuberculozei, chiar daca acestea sunt
infectate cu bacteria care provoaca boala. Aceasta este cunoscuta sub numele de infectie tuberculoasa latenta sau inactiva.
• Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), aproximativ un sfert din populatia lumii are o infectie tuberculoasa latenta. Tuberculoza latenta nu
este contagioasa, dar infectia poate deveni o boala activa, in timp. Infectia tuberculoasa activa te poate imbolnavi atat pe tine, cat si pe altii din jurul
tau.
SIMPTOME
• Infectia tuberculoasa activa, de regula, provoaca multe simptome care sunt cel mai frecvent legate de sistemul respirator, inclusiv
faptul ca persoana tuseste cu sange sau are sputa (secretii sau flegma in cursul unui acces de tuse). Este posibil sa te confrunti cu
tusea care dureaza mai bine de trei saptamani si sa simti durere cand tusesti sau durere chiar si in timp ce respiratia ta e normala.
Alte simptome pot fi

• • oboseala sau epuizarea inexplicabila;

• • febra;
• • transpirate nocturna;
• • pierderea poftei de mancare;
• • scaderea in greutate.
• Desi TBC-ul afecteaza de regula plamanii, boala poate sa afecteze si alte organe, cum ar fi rinichii, coloana vertebrala, maduva
osoasa si creierul. Simptomele pot varia in functie de organul care este infectat. De exemplu, tuberculoza la nivelul rinichilor te
poate face sa urinezi cu sange.
SIMPTOMELE CLINICE SI SEMNELE
TUBERCULOZEI PULMONARE POT INCLUDE
• febra,
• transpiratii nocturne,
• tuse (adesea cronica),
• hemoptizie (tuse ori expectoratie cu sange),
• scaderea sau pierderea apetitului,
• scaderea in greutate si sau pierderea masei musculare (neintentionat),
• oboseala sau o stare proasta, durere in piept (durere in timp ce persoana respira),
• dificultati in respiratie,
• ganglioni limfatici umflati,
• pneumonita (poate fi singurul simptom la varstnici).
LOCALIZARE
• Tuberculoza poate afecta orice parte a
organismului, dar mai frecvent plămânii
(cunoscută drept tuberculoză pulmonară).
TBC extrapulmonară este cea care se
dezvoltă în afara plămânilor. TBC
extrapulmonară poate coexista cu TBC
pulmonară. Semnele și simptomele
generale includ febră, frisoane, transpirații
în timpul somnului, pierderea poftei de
mâncare, scăderea în greutate și letargie.
Mai poate fi observată și deformarea
semnificativă a degetelor.
FORME DE TBC
• Exista mai multe tipuri sau forme de tuberculoza, dar principalele doua tipuri sunt denumite fie infectie tuberculoasa activa, fie
infectie tuberculoasa latenta.
• • Tuberculoza activa este atunci cand boala produce in mod activ simptome si poate fi transmisa altor persoane.
• • Tuberculoza latenta (infectia inactiva) este atunci cand persoana este infectata cu bacteria Mycobacterium tuberculosis, dar
aceasta bacterie nu produce simptome (de obicei, datorita faptului ca sistemul imunitar suprima dezvoltarea si raspandirea
bacteriilor), iar pacientul nu are bacili Koch in sputa.
• Persoanele cu o infectie tuberculoasa latenta, de regula, nu pot raspandi bacteria Mycobacterium tuberculosis la alte persoane,
cu exceptia cazului in care sistemul imunitar cedeaza. In acest caz, cand sistemul imunitar este prea slabit, se reactiveaza
infectia, lucru care rezulta intr-o forma activa de tuberculoza, astfel incat persoana in cauza devine contagioasa.
• Multe alte tipuri de tuberculoza exista, fie in forma activa, fie in forma latenta (inactiva) a bolii. Aceste tipuri de tuberculoza
sunt numite in functie de semnele si in functie de sistemele din corp pe care bacteria Mycobacterium tuberculosis le infecteaza
preferential. Aceste tipuri de infectie cu bacilii Koch pot varia de la o persoana la alta:
• • Tuberculoza pulmonara - aceasta forma infecteaza in principal sistemul pulmonar,
• • Tuberculoza cutanata - pacientul prezinta simptome la nivelul pielii,
• • Tuberculoza diseminata - descrie mici zone infectate, raspandite in corp; este vorba de leziuni sau granuloame de
aproximativ 1-5 milimetri, care se gasesc in organele din corp. Nu este un lucru neobisnuit ca unii indivizi sa dezvolte mai
mult de un singur tip de tuberculoza activa.
FACTORII DE RISC AI TBC-ULUI
• Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, peste 95% dintre toate decesele care au legatura cu cazurile de tuberculoza au loc in tarile unde populatia are venituri
mici si medii, cu alte cuvinte, cei din aceste tari au un risc crescut. Persoanele care fumeaza sau folosesc in mod gresit droguri de mare risc sau consuma alcool
pe termen lung au o probabilitate mai mare sa aiba o infectie activa (tuberculoza in forma activa), la fel si persoanele care sunt diagnosticate cu HIV si cu alte
probleme ale sistemului imunitar.
• Tot potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, tuberculoza este "ucigasul" principal al persoanelor care sunt HIV pozitive. Alti factori de risc pentru a dezvolta o
infectie tuberculoasa activa includ:
• • diabetul,
• • bolile cronice de rinichi in stadiul terminal,
• • malnutritia,
• • anumite cancere.

Medicamentele care suprima functionarea sistemului imunitar pot, totodata, sa ii supuna pe pacienti unui risc de a dezvolta o infectie tuberculoasa activa,
indeosebi medicamentele care ajuta la impiedicarea respingerii unui organ transplantat.
• Alte medicamente care iti pot creste riscul de a face tuberculoza sunt cele administrate pentru a trata:
• • cancerul,
• • artrita reumatoida,
• • boala Crohn,
• • psoriazisul,
• • lupusul.

Faptul ca o persoana calatoreste in regiuni geografice unde ratele de tuberculoza sunt foarte mari ii creste riscul de a lua infectia. Printre aceste regiuni se afla:
India, anumite parti din Africa, Mexic si alte tari din America Latina, China si multe alte tari din Asia, parti din Rusia si alte tari ale fostei Uniuni Sovietice,
insule din Sud-Estul Asiei.
DIAGNOSTICAREA TBC-ULUI

• Tuberculoza poate fi depistata prin mai multe metode. Una dintre aceste metode este testul cutanat.
• Medicul tau poate folosi testul PPD (testul cutanat la tuberculina), pentru a determina daca esti infectat sau nu cu bacteria care provoaca TBC-ul. Pentru acest test, medicul iti va injecta o cantitate foarte
mica de PPD (un derivat de proteine purificate) sub stratul superior al pielii tale.

• Intr-un interval de doua sau de trei zile dupa acest test, va trebui sa revii la cabinetul medicului pentru interpretarea rezultatelor. Daca exista un semn pe pielea ta, de peste 5 mm in diametru acolo unde
PPD a fost injectat, ai putea avea infectia cu bacteria care provoaca tuberculoza.

• Acest test cutanat iti va spune daca ai sau nu o infectie tuberculoasa. El nu poate determina daca ai o infectie tuberculoasa activa. Reactiile de pe
piele care au dimensiuni intre 5 si 15 mm pot fi considerate rezultate pozitive, in functie de factorii de risc, de sanatatea pacientului si de
antecedentele medicale. Toate reactiile de pe piele mai mari de 15 mm sunt considerate pozitive, indiferent de factorii de risc ai persoanei. Chiar
si asa, acest test nu este perfect. Unele persoane nu au reactii la test, chiar daca au tuberculoza, pe cand alte persoane au rezultate la test, desi nu
au TBC.
• Teste de sange - Medicul tau poate folosi un test de sange, ca urmare a rezultatelor obtinute la testul cutanat pentru diagnosticarea tuberculozei.
Testul de sange poate fi recomandat pentru anumite grupuri de persoane. Rezultatele la testul de sange sunt raportate ca fiind pozitive, negative
sau nedeterminate. La fel ca si testul cutanat, testul de sange nu poate indica daca ai sau nu in organism o forma activa de tuberculoza.
• Radiografia toracica - Daca testul cutanat sau testul de sange este pozitiv, cel mai probabil pacientul va fi trimis sa faca o radiografie in zona
toracica (la piept), iar aceasta metoda evidentiaza petele mici de pe plamani. Aceste zone sau pete sunt semnul unei infectii (semne de
tuberculoza) si indica faptul ca organismul pacientului incearca sa izoleze bacteria care provoaca tuberculoza.
• Daca radiografia toracica are rezultate negative, cel mai probabil pacientul are o infectie tuberculoasa latenta (inactiva). Totodata, este posibil ca
rezultatele testelor pacientului sa fi fost incorecte, asa ca ar putea fi necesare alte teste.
COMPLICATIILE TBC-ULUI

• Desi este posibil ca unii pacienti sa nu dezvolte niciun fel de complicatii, alti pacienti pot avea complicatii usoare si
chiar unele severe, inclusiv decesul. Unele dintre cele mai grave complicatii includ:
• afectarea sau deteriorarea functiei pulmonare,
• dureri osoase (coloana vertebrala, coaste si articulatii),
• meningita,
• proasta functionare a rinichilor si/sau a ficatului,
• tamponada cardiaca
• si tulburari de vedere.
TRATAREA TBC-ULUI

• Tratamentul pentru TBC depinde de tipul de infectie tuberculoasa pe care il are pacientul si de sensibilitatea la
medicamente a bacililor care provoaca acea forma de tuberculoza. Pentru tuberculoza latenta (inactiva), trei
medicamente anti-TBC sunt folosite in patru programe diferite recomandate de medicii specialisti. Medicamentele
acestea sunt:
1.izoniazida (INH), un antibiotic folosit pentru tratamentul tuberculozei;
2.rifampicina (RIF), un antibiotic folosit pentru a trata mai multe tipuri de infectii bacteriene, printre care si tuberculoza;
3.rifapentina (RPT), un antibiotic folosit tot in tratamentul tuberculozei.
• Dozele si regimul de tratament sunt alese de medicul care trateaza pacientul, in functie de starea generala a acelui
pacient si de tipul de TBC la care persoana a fost expusa. Persoanele diagnosticate cu o infectie tuberculoasa activa, in
general, trebuie sa ia o combinatie de medicamente, pe o perioada de 6 pana la 9 luni. Tratamentul complet, recomandat
de medic, trebuie dus la bun sfarsit, adica trebuie sa fie facut complet. In caz contrar, exista o mare probabilitate ca
infectia cu bacilii Koch sa revina.
• Daca tuberculoza este recurenta, ea poate fi rezistenta la medicamentele administrate anterior, iar medicului ii va fi
mult mai dificil sa o trateze daca boala a revenit.
METODE DE PREVENIRE A TBC-ULUI
• Uneori poate fi dificil sa eviti sa iei tuberculoza daca lucrezi intr-un mediu frecventat de persoane care au TBC sau daca ai grija de un prieten
sau de un membru al familiei care sufera de tuberculoza, dar asta nu inseamna ca boala nu poate fi prevenita. Persoanele care au fost
diagnosticate cu o infectie tuberculoasa activa ar trebui sa evite aglomerarile de oameni pana cand boala lor nu mai este contagioasa.
• Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, persoanele cu o forma activa de tuberculoza pot sa infecteze intre 10 si 15 oameni prin contactul
apropiat, pe an, daca nu isi iau masuri de precautie (de exemplu, sa poarte o masca chirurgicala, pentru a impiedica particulele de saliva sa se
raspandeasca in aer).
• Specialistii spun ca vaccinul BCG poate sa intervina in interpretarea testului cutanat la tuberculina, insa chiar si asa, el este un vaccin
deosebit de important si un numar mare de tari inca il folosesc pentru a reduce infectiile cu TBC in copilarie si tuberculoza diseminata.
• Noi medicamente si noi tratamente sunt, in prezent, in curs de dezvoltare pentru a preveni tuberculoza latenta (inactiva) si infectia
tuberculoasa activa, in special pentru ca unii pacienti dezvolta o infectie tuberculoasa rezistenta la mai multe medicamente.
• In unele tari, tratamentele implica vaccinul numit Bacillus Calmette-Guérin (BCG), care este important. Acest vaccin este util in prevenirea
formelor severe de tuberculoza extra-pulmonara (din afara plamanilor) la copii, dar el nu previne dezvoltarea tuberculozei pulmonare.
• Specialistii spun ca vaccinul BCG poate sa intervina in interpretarea testului cutanat la tuberculina, insa chiar si asa, el este un vaccin
deosebit de important si un numar mare de tari inca il folosesc pentru a reduce infectiile cu TBC in copilarie si tuberculoza diseminata.
• Noi medicamente si noi tratamente sunt, in prezent, in curs de dezvoltare pentru a preveni tuberculoza latenta (inactiva) si infectia
tuberculoasa activa, in special pentru ca unii pacienti dezvolta o infectie tuberculoasa rezistenta la mai multe medicamente.
• In unele tari, tratamentele implica vaccinul numit Bacillus Calmette-Guérin (BCG), care este important. Acest vaccin este util in prevenirea
formelor severe de tuberculoza extra-pulmonara (din afara plamanilor) la copii, dar el nu previne dezvoltarea tuberculozei pulmonare.
IZOLAREA PERSOANELOR BOLNAVE DE TBC

• Specialistii in boli infectioase recomanda ca pacientii care au o infectie tuberculoasa probabila activa sa fie izolati
intr-un salon privat (metodele precum izolarea pacientului se numesc "carantina"), unde aerul este filtrat cu ajutorul
unui filtru performant si eficient. Mai mult, personalul medical care are grija de acesti pacienti cu TBC trebuie sa
poarte masti de protectie de unica folosinta, suficient de eficiente pentru a tine la distanta bacteriile care se pot
transmite prin aerul respirat.
• Izolarea continua a pacientului este sugerata pana cand la testele realizate pe mostrele de sputa se obtin trei rezultate
negative consecutive (de obicei, dupa aproximativ doua sau patru saptamani de tratament). Prevenirea tuberculozei
implica atat tratarea precoce a bolii, pentru a reduce sansele ca infectia sa fie transmisa si altor persoane, si izolarea
persoanelor bolnave de TBC, pana cand acestea nu mai sunt contagioase.
• Prognosticul este bun, mai ales daca persoanele cu TBC si-au tratat infectia in mod corespunzator, nu au omis nicio
doza si au respectat intocmai recomandarile medicului.
STUDIU DE CAZ
CULEGEREA DE DATE
• Pacientul L.S. se prezinta la sectia U.P.U a spitalului judetean in data de 21.09.2010 acuzand dureri toracice,tuse chinuitoare
insotita de expectoratie muco-purulenta, febra greturi si stare generala alterata. Este trimis la sectia TBC unde ramine internat
pentru investigatii.Pacientul L.S are 61 de ani,este casatorit,are un copil si doi nepoti,locuieste impreuna cu sotia, copilul si
nepotii intr-o casa cu sapte camere, bucatarie si baie in localitatea TG FRUMOS IASI. Din discutia cu pacientul aflam ca
acesta are un regim de viata sanatos, nu mai fumeaza de circa 20 de ani, nu consuma alcool si nici cafea si nu a mai avut
probleme medicale pana acum. Este o persoana sociabila, se adapteaza usor la mediul spitalicesc dar ii este frica de orice
investigatie care i se face deoarece am specificat mai sus nu a mai avut probleme medicale, nu a suferit de nici o boala in
trecut. Tot din discutia cu pacientul aflam ca acesta a lucrat ca gestionar la cooperativa, pe urma la Ocolul Silvic de unde a
iesit la pensie.
• Pacientul ne relateaza ca durerea a aparut in urma cu aproximativ o saptamina dar nu i-a dat importanta. Din cauza durerii
toracice pacientul prezinta greutate la respiratie, nu se poate odihni din cauza tusei chinuitoare si nu se alimenteaza suficient
din cauza greturilor; prezinta slabiciune marcata. Pacientul ne mai relateaza ca este alergic la algocalmin si aspirina.
• La data internarii i se face examen general:
• -inaltime ~ 1,75m
• -greutate ~ 65 Kg
• -tegumente si mucoase ~ normal colorate
• -aparat respirator ~ torace normal conformat 19R/min.
• -aparat cardio-vascular ~ TA 110/60mmHg
• Puls 94pulsatii/min.
• - temp.38,9C
•
• Parametrii vitali:
• TA 100/90mmHg
• Respiratia 20R/min.
• Temp. 36,5C
• Analize recomandate:- produs biologic~sputa
• - examen bacteriologic
• - antibiograma(ABG)
• - frotiu colorat
• - examen micotic
• - amilazemie
• - examen urina+sedimente
•
INTERPRETAREA ANALIZELOR DE
LABORATOR
• - cultura sputa ~ prezenta flora: saprofita • - GGT(gama glutamine transpeptitozei) ~
• - frotiu colorat ~ flora polimorfa 163.00U/l
• - fosf alcalina ~ 206U/l
• - cultura fungi ~ negative • - amilazemia ~ 141.00U/l
• - VSH ~ 85mm • - uree ~ 30,25mg/dl
• - WBC(leucocite) ~ 8,89ul • - creatinina ~ 0,84mg/dl
• - RBC(eritrocite) ~ 4,49uL •Sumar urina : - dens.urinara ~ 1015
• - HCT(hematocrit) ~ 43,80% - leucocite ~ negative
• - HGB(hemoglobina) ~ 14,10gr/dl - nitrati ~ negative
• - PLT(nr.trombocite) ~ 368ul - eritrocite ~ negative
• - GOT ~ 36.00U/l - glucoza ~ normal
• - GPT ~ 27.00U/l - acid ascorbic ~ 20
• - glicemia ~ 86.00mg/dl - corpi cetonici ~ negative
• - LDH(lactic dehidrogenaza) ~ - urobilinogen ~ normal
696U/l - bilirubina ~ negative
• - proteine totale ~ 6.7g/dl - proteine ~ negative
- PH ~ 6
TRATAMENT

• - dexametazon+vit.C(i.m) (cortizon - antiinflamator, vit C antiinfectios)

• - loratadina 1comprimat de 10mg/zi (antihistaminic =Claritin)
• - aminofilin comprimate 3x1/zi (bronhodilatator)
• - miofilin 2x1fiole/zi (i.v) -“-
• - ser fiziologic 500ml
• -rifampicina 2/ZI(iv)
 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL

• Rolul esential al asistentului medical in ingrijirea pacientului cu tuberculoza pulmonara consta in a ajuta
persoana bolnava sa-si recastige sanatatea prin indeplinirea sarcinilor si a cunostintelor necesare.
Asistentul/asistenta trebuie sa indeplineasca aceste sarcini astfel incat pacientul sa-si recastige
independenta in cel mai scurt timp.
•- este alaturi de indivizi si colectivitate in vederea promovarii unor conditii mai bune de sanatate si de viata;
•- stabilirea unor relatii de incredere intre asistent, respectiv pacient si rudele sale;
•- administrarea tratamentului prescris de medic in foaia de observatie a pacientului;
•- prelevarea produselor fiziologice si patologice ce vor fi trimise ulterior laboratoarelor;
•- masurarea, inregistrarea si interpretarea functiilor vitale (respiratie, puls, tensiune arteriala si temperatura)
in foaia de observatie;
•- observarea la pacient a modificarilor provocate de boala si tratamentul administrat si transmiterea lor
medicului curant;
•- informarea pacientului privind simptomele, evolutia, tratamentul si profilaxia bolii;
•- asigurarea conditiilor de mediu ambiant favorabile vindecarii.