INGRIJIREA PACIENTULUI CU HEPATITA B

INDRUMATOR:STRUGARU ELENA
ELEV:IVANCIU DANIELA
AMG ANUL II GRUPA D
NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A FICATULUI
 Ficatul este cel mai mare organ din corp. Organ plin, de consistenţă
fermă, ficatul cântăreşte la adult 1200-1500g cu vasele golite. Este
situat în loja subdiafragmatica şi partea internă a hipocondrului stâng.
 Este alcătuit din doi lobi inegali, cel drept fiind de circa şase ori mai
mare decât cel stâng.
 Ficatul are două învelişuri: un înveliş seros care înveleşte tot ficatul, cu
excepţia suprafeţei superioare, unde ficatul est aderent la diafragm; al
doilea înveliş este capsula Glisson, care acoperă ficatul şi intră, la
nivelul nilului, în interiorul organului de-a lungul vaselor şi căilor
biliare.
 Fiziologia
 Ficatul are o mare capacitate de regenerare. Funcţiile lui sunt multiple, fiind îndeplinite la nivelul hepatocitului.
 Funcţiile lui principale sunt:
  Funcţiile metabolice se exercită în metabolismul glucidic, protidic, lipidic şi mineral.
 In metabolismul glucidic, ficatul intervine în fosforilareaşi
polimerizarea glucidelor în glicogen, asigurând rezerve de glucoza şi menţinerea
homeostaziei glicemice.
 In metabolismul protidic, ficatul are funcţie proteinoformatoare, şi de echilibru proteic, funcţie uriogenă. Sintetizează albumina, 70% din
 α- globuline, 50% din β -globuline, protrombina şi fibrinogenul, catabolizează nucleoproteinele.
 In metabolismul lipidic intervine în absorbţia grăsimilor şi în fosforilarea lor, în sinteza şi esterificarea colesterolului, în sinteza lipoproteinelor,
fosfolipidelor şi trigliceridelor.
 In metabolismul mineral acţionează prin depozitarea fierului şi a cuprului şi intervine în repartiţia apei şi a electroliţilor (ionii de Na + , K şi
Cl - ) în organism.
 

  Funcţia biliară comportă secreţia şi excreţia bilei, cu rol important în digestia şi absorbţia grăsimilor, în absorbţia vitaminelor liposolubile (A, D, E
şi K), în absorbţia fierului şi calciului alimentar.
 Bila conţine: 97% apă şi următorii compo-nenţi: săruri biliare, pigmenţi biliari, colesterol, lecitine şi săruri anorganice.
  Funcţia antitoxică constă în faptul că ficatul dispune de activităţi prin care substanţele toxice de origine exogenă ca şi cele rezultate din
metabolismele endogene sunt transformate în substanţe mai puţin toxice şi eliminate ca atare.
  Sinteza fermenţilor necesari proceselor vitale este îndeplinită, într-o
 mare măsură, de ficat.
  
  Menţine echilibrul acido-bazic; ficatul mai are rol de depozit al apei.
 HEPATITA VIRALĂ ACUTĂ (HVA)
Definiţie
 HVA sunt boli infecţioase acute specifice omului, determinate de un
grup de virusuri specifice hepatotrope care, introduse în organism pe
cale digestivă sau în mod accidental, pe cale parenterală, provoacă o
îmbolnăvire generală a organismului şi, mai ales a ficatului manifestată
prin fenomene generale infecţioase, digestive şi hepatice, însoţite sau
nu de icter.
 Importanţă
 HVA a devenit, în ultimele decenii, o importantă problemă de sănătate
 publică pe plan mondial ca şi în ţara noastră, din următoarele considerente:
 - morbiditatea crescută şi persistentă; circa 80% din persoanele peste 60 de ani au anticorpi
faţă de virusul A, ceea ce demonstrează că au făcut în decursul vieţii boala; iar hepatita de
tip B este şi ea puternic implantată în populaţie pe întregul glob;
 - potenţial important de cronicizare (10-15% din cazuri);
 - potenţial în creştere al hepatitei de tip B, boală mai severă, cu tendinţă mare de
cronicizare;
 - persistă dificultăţi încă nerezolvate în tratamentul formelor severe cu insuficienţă
hepatică gravă; de asemenea, persistă încă imposibilitatea de a controla evoluţia spre
hepatita cronică şi ciroză a hepatitei B şi nonA-nonB;
 - consecinţe economice importante datorită pierderilor în producţie prin absenteism
îndelungat datorită spitalizării prelungite şi recuperării lente;
 - consecinţe sociale cauzate de sechele (hepatita cronică, ciroza, cancer) şi prin
mortalitatea semnificativă (1-2%).
 Etiologia HVA - Clasificarea HVA
Cele mai multe hepatite virale (99%) sunt cauzate de 4 tipuri specifice acestei boli. Aceste 4 tipuri sunt diferite între ele, dar clinic au manifestări
mult asemănătoare, greu de diferenţiat, bănuidu-se varietatea de virus mai mult prin modul de evoluţie în timp a bolii.

Virusurile nonA-nonB - care constituie cauza a 10 -15% din totalul

Virusul hepatitic A - care produce hepatita virală A ce constituie 55-65%
hepatitelor virale. Are 2 subtipuri principale:
din totalul hepatitelor virale. Acesta este un virus ARN, care face parte din genul
a) virusul hepatitic nonA-nonB posttransfuzional numit şi virusul C, care
Enterovirus şi se transmite pe cale digestivă, enterală. Hepatita virală A are
determină hepatita virală C;
evoluţie favorabilă, vindecarea fiind regula; decesul cu totul excepţional (la
b) virusul hepatitic nonA-nonB cu transmitere digestivă (enterală) numit şi
subnutriţi). Este frecventă la copii, cu excepţia sugarilor şi adultului tânăr;
virusul E care determină hepatita virală E.
excepţional la bătrâni.
Aceste hepatite virale (E şi C) evoluează dificil, în special cele cu virus C, au
risc letal şi prezintă risc de cronicizare.

Virusul hepatitic B - cu transmitere parenterală, producând hepatita

Virusul hepatitic D(delta) - care produce hepatita virală Delta. El este un virus
virală B, ce constituie cauza a 25 -30% din totalul hepatitelor virale. Virusul
defectiv necesitând, pentru a se replica, prezenţa virusului hepatitic B (virus
hepatitic B este un virus ADN şi face parte din grupul Hepadenovirusuri.
"helper"). Hepatita virală Delta este o formă particulară de hepatita virală, ce apare
Hepatita virală B este o boală cu evoluţie dese ori dificilă, cu risc letal,
fie ca o coinfecţie, fie ca suprainfecţie la persoanele infectate cu virus hepatitic B,
responsabilă de trecere în hepatită cronică în 10-15% din cazuri şi uneori ciroză.
cărora le agravează evoluţia bolii deja existente.
Este mai frecventă la adult.
 HEPATITA VIRALA DE TIP B
 HVA tip B este o boală infecţioasă, determinată de virusul hepatitic B,
un virus ADN, din familia Hepadnaviridae, transmis pe cale
parenterală, caracterizată clinic printr-o evoluţie variată, adesea dificilă,
cu risc letal şi cu potenţial important de trecere în stare cronică: hepatită
cronică şi ciroză (constituie 10-15% din HVA).
 Etiologie
 Virusul hepatitic B conţine ADN circular, dublu spiralat sau dublu helicoidal şi are 42 nm.
 In structura antigenică a virusului hepatitic B, se cunosc 3 antigene principale, faţă de fiecare din acestea formându-se anticorpi specifici.
 Antigenul HBs (antigen de suprafaţă a virusului hepatitic B) denumit şi
Antigen Australia
 AgHBs apare în sângele celor infectaţi cu mult timp înaintea bolii clinice, începând din a 2-a săptămână după inoculare şi se menţine între a 2-a şi a 21-a
săptămână a perioadei de stare a bolii şi după aceea. In tot acest interval este posibilă decelarea în sânge a AgHBs şi prin aceasta se pune diagnosticul de HVA de
tip B. Persistenţa în sânge a AgHBs peste 3 luni de la debutul bolii are semnificaţia trecerii în stare cronică.
 Antigenul central (AgHBc)
 Este reprezentat de nucleocapsida virusului şi nu se găseşte liber în sângele circulant, ci numai în hepatocite (în special în nucleii acestora şi mai puţin în
citoplasmă).
 Anticorpii antiAgHBc apar înaintea apariţiei anticorpilor anti AgHBs şi persistă atât timp cât continuă replicarea ei, semnificând prezenţa activă a bolii, tendinţă
la cronicizare.

 Antigenul "e" (AgHBe)

 Distinct imunologic de AgHBs şi AgHBc, se găseşte numai în serurile AgHBs parazite. AgHBe apare precoce în incubaţie, înaintea creşterii
transaminazelor serice, odată cu sau puţin după apariţia AgHBs iar persistenţa lui indică evoluţia bolii spre cronicizare
ANTIGEN DELTA (antigen asociat cu infecţia de virus hepatitic B). A fost decelat prin imunofluorescenţă în nucleii hepatocitelor la bolnavii cu Hepatitiă
cronică.
 Virusul hepatitic B rezistă 10 h la 60 °C, fiind distrus numai prin fierbere prelungită: 30 min la 100 °C sau prin autoclavare. Rezistă la clorinarea apei, la eter,
fenol, alcool, este puţin afectat de razele ultraviolete.
 Epidemiologie
 HVA de tip B a luat o mare amploare în ultimii ani, mai ales abundenţei manoperelor medico-chirurgicale. Acest tip
de hepatită domină la adulţi şi vârstnici.

 Rezervorul de virus hepatitic B

Este reprezentat de om prin:
* bolnavii de HVA de tip B,
* bolnavii de hepatită cronică purtători de AgHBs,
* bolnavii cu ciroză posthepatită B,
* bolnavii cu cancer primitiv hepatic care în proporţie de 20-80% sunt purtători

de AgHBs.

 Produsele umane care conţin virusul B sunt: sângele şi anumiţi derivaţi de sânge, sângele menstrual, diferite secreţii
(sperma, secreţia vaginală, lapte de mamă), saliva.
 Perioada de contagiozitate
 La bolnavii de hepatită B, AgHBs apare în sânge începând din a 60-a zi
de la inoculare şi persistă în perioada acută a bolii 1-2 luni. Intre 5 şi
10% din bolnavi
 continuă să prezinte AgHBs şi după acest interval, 2-5 luni şi chiar un
an de la vindecarea clinică. Rămân purtători cronici de virus hepatitic B
dacă AgHBs persistă mai mult de 3 luni de la detectare.
 Calea de transmitere
Principala cale de transmitere a virusului hepatitic B este calea parenterală. Virusul hepatitic B se mai
poate transmite şi prin contactul persoanelor cu secreţiile, sperma sau lichidul vaginal, celor bolnavi de HVA de

tipB.

HVA de tip B se mai poate transmite prin contact sexual, prin plăgi contaminate. Cea mai des întâlnită este
hepatita posttransfuzională.
Transmiterea verticală (gravidă-fat) este posibilă dacă gravida face HVA de tip B în ultimele 3 luni de
sarcină şi în cursul naşterii şi în perioada postnatală.

 Receptivitatea
 Este generală, mai ales la adulţi şi vârstnici.
 Patogenie
Patogenia hepatitei B se deosebeşte de cea a hepatitei A fiind mai complexă datorită unor mecanisme
imunopatologice care intervin în determinarea leziunilor hepatice precum şi în funcţie de răspunsul imun al
fiecărei persoane.
Virusul nu determină direct citoliza hepatică ci acţionează prin reacţii imune grave. Virusul hepatitic B se
localizează în celulele hepatice şi se multiplică în nucleul acestor celule unde se sintetizează ADN-ul viral. Faţă de
virusul hepatitic se declanşează diverse reacţii imune de leziuni hepatice de diferite grade, până la necroză. In
evoluţia HVA de tip B spre cronicizare sunt implicaţi mai mulţi anticorpi anti-AgHBc şi anticorpii AgHBe şi mai
puţin sau deloc anticorpii anti-AgHBs
 Tablou clinic
Hepatita virală acută de tip B, deşi aparent asemănătoare cu HVA de tip A, se deosebeşte de aceasta printr-un spectru clinic mai complex, cu
manifestări extrahepatice frecvente cu numeroase variante evolutive, prognostic mai sever şi un potenţial important de cronicizare

 Perioada de incubaţie  Perioada prodromală (preicterică)

 Durează între 60-90 zile cu limite
 Se instalează insidios şi durează 2-3
săptămâni. In această perioadă se
între 45 şi 160 zile (5-6 luni). instalează o senzaţie de discomfort
Această perioadă este contagioasă digestiv, astenie şi indispoziţie generală.
deoarece virusul apare în sânge Temperatura creşte discretă, şi fără
chiar după o săptămână de la frisoane. Frecvent apar manifestări
cutanate şi articulare ca: artralgii fixe,
inoculare
simetrice, datorate complexelor imune
circulante sau fixate în capilare şi
sinoviale; manifestări alergice de tip boala
serului; manifestări cutanate sub formă de
urticarie, erupţii purpurice.
 Perioada de stare (icterică)
 Incepe când apare icterul. Se instalează lent şi durează mai muft decât în HVA de tip A, menţinându-se într-un platou ridicat (icterul are un caracter
colestatic).
 Se întâlnesc multiple manifestări extrahepatice:
 • manifestări digestive - sunt expresia unei inflamaţii gastrointestinale cu
 tulburări de tonus şi secreţie la nivelul căilor biliare: diskinezie biliară.
 • manifestări cardiace: modificări electrocardiografîce HTA frecvent.
 • manifestări vasculare: vasculite cu caracter hemoragic uneori poliartrita
 nodoasă.
 • manifestări renale: nefrită interstiţială şi, în unele cazuri, apare
 glomerulonefrita.
 • manifestări neurologice: meningite, mielite, nevrite care apar excepţional. In
 formele severe şi comatoase pot apare modificări psihice.
 • manifestări cutanate: erupţii scarlatiniforme, urticariene sau purpurice
 (vasculite), facies particular, observat la copii mai ales; obraji congestionaţi de
 culoare roşie închisă cu buzele roşii şi cu o zonă palidă în jurul cavităţii bucale;
 orodermatita papuloasă infantilă Gianotti-Crosti.
 • manifestări hematologice: - VSH normală sau încetinită
 - teste hepatice cu valori crescute
 - TGP 1000-2000 UK - foarte mari
 - sideremie crescută
 - testele de disproteinemie sunt pozitive
 - bilirubină crescută
 - leucopenie şi anemie hemoiitică acută
 Evoluţie
 HVA de tip B are evoluţie mai lungă şi mai dificilă, în funcţie de vârstă
şi forma clinică. Vindecarea se produce numai la 80-85% din cazuri,
10-15% din bolnavi evoluează spre cronicizare. Din foştii bolnavi de
hepatită B, 10-20% rămân purtători cronici de virus.
 Complicaţii
 Complicaţii infecţioase
 - anemii hemolitice
 - anemia aplastică sau
pancitopenică
 - suprainfectări biliare
 - redeşteptarea unei TBC
 Complicaţii funcţionale vegetative
 - balonări abdominale
 - diskinezii biliare
 - digestie dificilă
 - hipotensiune hipostatică
 -hiperbilirubinemie (icter prelungit)
 Hepatita cronică persistentă sau
agresivă
 Ciroză posthepatită B
 Cancer hepatic primar
 Starea de purtător cronic
asimptomatic de virus hepatitic B
 Diagnostic
 - datelor epidemiologice: contacte infecţioase cu bolnavii de hepatită virală
 acută B, contacte profesionale, posibilităţi de inoculare parenterală (manopere
 medico-chirurgicale cu risc de transmitere a virsului)
 - date clinice
 - date de laborator - sunt indispensabile pentru diagnostic:
 • date specifice: - determinarea AgHBs= pozitiv
 - anticorpii antiHBc de tip IgM care
 permit un diagnostic precoce
 -AgHBe
 • date nespecifice:- bilirubină crescută(în cea icterică)
 - leucograma - leucopenie
 - VSH mică
 - TGO,TGP- mari (teste de citoliză)
 - sideremie crescută
 - fosfatoza alcalină - crescută
 - scăderea albuminelor
 - creşterea y globulinelor
 - teste de coagulare - modificată
 Tymolul este normal sau uşor crescut la începutul bolii şi se pozitivează
 lent ulterior: în HVA tip A, citoliză (TGP) este mare la început ca în hepatita virală acută tip B, dar scade mai repede. IgM în HVA tip B sunt normale
sau uşor crescute, în timp ce în HVA tip A sunt foarte crescute.
 Prognostic
 - este rezervat
 - se vindecă complet în 80-85% din cazuri, în rest evoluând spre
infecţie cronică (hepatită cronică, ciroză).
 Datele de prognostic agravant sunt: vârsta, alcoolismul,
hipertiroidismul, luesul, diabetul, afecţiuni gastrointestinale cronice,
leziuni hepatice anterioare.
 Tratament
 Trebuie să fie mai complex decât al HVA tip A. Tratamentul va fi condus pe baza următoarelor obiective:

* scurtarea evoluţiei bolii

* prevenirea evoluţiei prin insuficienţă hepatică fulminantă, necroză hepatică
supraacută
* prevenirea complicaţiilor imediate
* prevenirea trecerii bolii acute în stare cronică
► reintegrarea în activitatea anterioară sau dacă este posibil într-o muncă corespunzătoare capacităţii funcţionale a ficatului
 Repausul la pat este esenţial pentru vindecarea hepatitei.
 Reluarea activităţii se va face progresiv.
 DIETA - echilibrată, care să conţină toţi factorii nutritivi, să fie oferita în funcţie de toleranţa digestivă sau apetit. La început dieta va
fi lichidă, apoi alimente şi preparate uşor digerabile. In formele severe - perfuzie cu glucoza. Se va evita excesul de glucide, lipide sub
formă de unt, smântână, untdelemn. Proteinele animale (carnea) vor fi administrate după revenirea apetitului. Dieta trebuie să conţină
2000-3500 cal/zi în fiincţie de stadiul bolii şi greutatea bolnavului.
 TRATAMENT MEDICAMENTOS
 lipotrope - Mecopar Forte 2-3 dj/zi în timpul mesei
 - Metaspar 6-8 cp cu 30 minute înaintea mesei
 18-24 cp/zi timp de o lună
 vitamine (grup "B",C,K1,K3,E) -vitamina B-anabolizant, hepatoregenerator
 - vitamina C – antiinflamator
 - vitamina Kl, K3 – coagulant
 colagoge -Anghirol 2dj x3/zi sau 10 pic x 3/zi în prima săptămână, 20pic x 3/zi în a 2-a săptămână, 30 pic x3/zi în a 3-a săptămână timp de 15-21 zile
 - Fiobilin 1 -2 cp x 3/zi după mese
 - Colebil 1 -3 dj x 3/zi după mese
 hepatotrope - acid orotic şi baze purinice:
 Preparate: - Purinol
 - Aspartofort
 Fosfoliptdele: Esenţiale
 Silimarină
 Trofopar
 La bolnavii cu vărsături şi anorexie se va administra:
 - soluţie de glucoza i.v.
 - Arginină sorbitol
 - vitamina B1,B6,B12,C,E,K
 - cortizonul are două indicaţii:

 1. în formele severe cu tendinţă la evoluţie spre forma fulminantă şi se administrează HHC 10-20mg/kgcorp/zi în 2-3 prize, 1-3 zile urmat de Prednison
 l-2mg/kgcorp/zi 4-5 zile
 2. în hepatita cronică agresivă, când sunt prezenţi autoanticorpi se adminstrează
 Prednison.
 Alte medicaţii:
 Interferonul
 Fenobarbital în icterul prelungit

 Profilaxie
 Măsuri faţă de sursele de infecţie
 bolnavii de HVA se declară în mod obligatoriu nominal cu specificarea
 tipului de hepatită;
 izolarea bolnavilor cu HVA este obligatorie;
 măsurile de dezinfecţie curentă trebuie aplicate riguros; spălare pe mâini cu
 apă şi săpun sau dezinfecţie cu alcool iodat 0,5%; pentru celelalte instrumente:
 autoclavare la 120 °C timp de 30 minute sau prin fierberi 30 minute la 100 °C.
 contacţii receptivi (familiali) se înregistrează şi se urmăresc prin control
 periodic pe durata incubaţiei maxime.
 Măsuri faţă de căile de transmitere
 Profilaxia hepatitei posttransfuzionale include următoarele măsuri:
 - depistarea şi excluderea dintre donatori a purtătorilor de AgHBs
 - eliminarea donatorilor periculoşi
 - utilizarea raţională a transfuziilor
 - protecţia cu imunoglobuline umane specifice.
PLANUL DE INGRIJIRE A BOLNAVULUI CU HEPATITA VIRALA
ACUTA tip B
INTERVIU
 Numele: M 

 Pe data de 17.02.2007 ora 18:00 s-a prezentat la Sectia

 Prenumele: A Boli Infectioase Adulti Bacau, bolnavul Mihailescu
Anton in varsta de 37 ani cu dureri epigastrice, greturi,
 Varsta: 37 ani varsaturi alimentare, astenie, inapetenta, cefalee,
somnolenta, urini hipercrome, senzatie de greutate in
 Profesie: somer hipocondrul drept, icter al tegumentelor si mucoaselor.
 Data internarii: 17.02.2007  Bolnavul este internat cu diagnosticul de hepatită
virală acută în observaţie. In urma rezultatelor
 Diagnostic: hepatita virala acuta investigaţiilor de laborator se confirmă diagnosticul de
HVA tip B (prezenţa pigmeţilor biliari în urină, AgHBs
tip B prezent, testele hepatice mult crescute).
 Sectia: Boli Infectioase,IASI  Din discuţiile purtate cu bolnavul, am aflat că acesta a
mai fost internat în această secţie în luna decembrie în
anul ce a trecut cu diagnosticul de enterocolită acută.
Pe perioada spitalizării i s-a făcut tratament injectabil.
 Pacientul neagă lues şi TBC în antecedente iar în familie nu are rude care
să fi suferit de boli cronice sau debilizante.
 Modificările de ordin structural şi funcţional ale ficatului (hepatomegalia
4-5cm), cauzate de prezenţa virusului hepatitic B, au determinat alterarea
necesităţii de a se alimenta şi hidrata, manifestată prin greţuri, vărsături,
inapetenţă. Aceleaşi modificări au determinat apariţia durerilor
abdominale intense în epigastru şi în hipocondrul drept. In urma cântăririi
bolnavului se observă că are o greutate inferioară celei normale (scădere
ponderată) aceasta fiind consecinţa unui temperament mai energic, a
consumului de alcool, a famatului, a meselor neregulate, bolnavul fiind o
fire care se consumă uşor, orice problemă afectându-l pe plan psihic, ceea
ce atrage închiderea în sine din partea sa.
 I s-au asigurat pacientului condiţiile de spitalizare şi apoi l-am condus la
salon.
DIAGNOSTIC DE INGRIJIRI OBIECTIVE INTERVENTII AUTONOME SI EVALUARE
DELEGATE
Alterarea starii generale Pacientul sa prezinte stare de - asigur repausul fizic si psihic al - pacientul are o stare generala
Cauza: comfort fizic, sa inlature sau sa-si pacientului alterata
- procesul inflamator hepatic. amelioreze durerile epigastrice. - explic acestuia ca este necesar sa - durerile si varsaturile au cedat
Manifestari: Pacientul sa aiba o stare de bine stea in pat dupa ce i-am adiminstrat
- dureri epigastrice fara greturi si varsaturi. - linistesc pacientul, si-i administrez tratamentul prescris de medic
- greata Pacientul sa fie echilibrat psihic. medicatia, la indicatia medicului: - pacientul nu mai prezinta senzatie
- varsaturi 1. antispastice: Papaverina, Scobutil de greata.
- inapetenta 1f
- senzatie de greutate in hipocondrul 2. antiemetice: Torecan 1 f
drept - in functie de starea pacientului il
- icter asez in pozitie sezand, semisezand
  sau decubit dorsalcu capul intr-o
parte, cat mai aproape de marginea
patului
- linistesc pacientul din punct de
vedere psihic, il ajut in timpul
varsaturilor si pastrez produsul
eliminat.
 
DIAGNOSTIC DE INGRIJIRI OBIECTIVE
Investigatii de laborator Prelevare de sange pentru precizarea
diagnosticului.
INTERVENTII AUTONOME SI EVALUARE
DELEGATE
- informez pacientul ca trebuie sa nu Rezultatele probelor de laborator
manance nimic a 2-a zi dimineata confirma diagnosticul de HVA tip B:
pentru a-i putea recolta probe de TGP= 31 UI
laborator (pentru ca datele de Tymol= 20,3 UI
laborator sa fie exacte). AgHBs- prezent pozitiv
- asigur un climat cald, confortabil, VSH= 10mm/h
incurajez pacientul si ii explic scopul Hb= 12,93 mg%
investigatiilor. Recoltez sange,
dimineata, pe nemancate, prin punctie
venoasa, pentru urmatoarele probe de
laborator: TGO, TGP, AgHBs, TQ,
tymol, HLG.
Printr-o miscare sigura retrag acul si
tamponez locul cu alcool; pentru
hemostaza pacientul va tine tamponul
cu alcool timp de 5-10 minute.
- completez buletinul de analiza si
trimit produsul la laborator.
DIAGNOSTIC DE INGRIJIRI OBIECTIVE INTERVENTII AUTONOME SI DELEGATE EVALUARE
Investigatii de laborator. Prelevare de urina pentru precizarea diagnosticului. Recoltarea urinii: recoltez urina de dimineata care este Examenul urinei: se evidentiaza pigmenti biliari
cea mai concentrata- recoltarea se face in recipiente prezentei (+++++) urobilinogen ++++.
sterile.
Nevoia de a bea si de a manca. Asigurarea unui regim igien-dietetic corepunzator - informez pacientul asupra dietei pe care trebuie sa o Pacientul a luat la cunostinta de regimul alimentar ce
Alimentatie neadecvata prin deficit. afectiunii. Pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic si urmeze trebuie urmat pentru a grabi vindecarea.
Cauze: nutritional. Pacientul sa elimine din alimentatie - dieta va contine toti factorii nutritivi si va fi oferita in Alaturi de tratamentul medicamentos, dieta este un
- procesul inflamator de la nivelul celulei hepatice alimentele interzise si sa consume din cele permise in functie de toleranta digestiva, de apetit, continand element principal care intervine in vindecarea bolii.
Manifestari: cantitati adecvate intolerantei digestive. alimente care solicita cat mai putin functiile hepatice Pacientul are apetit diminuat si a primit regimul
- inapetenta - in prima saptamana de boala, regimul alimentar este alimentar corespunzator evolutiei si stadializarii bolii.
- adinamie. lacto-hidro-zaharat (in prima si a doua zi dieta hidrica)
- i se dau pacientului ceaiuri indulcite, compoturi,
sucuri naturale din fructe, supe de zarzavat, lapte. In
urmatoarele zile regimul alimentar va fi imbogatit cu:
miere de albine, dulceturi, biscuiti, iaurt, branza de vaci
proaspata, paine prajita.
- urmaresc orarul si distributia meselor; mesele vor fi
dese si reduse cantitativ; pentru stimularea apetitului se
vor folosi alimente estetic prezentate, ambianta placuta
in salon; din a II-a saptamana de boala voi imbogati
dieta pacientului cu oua moi sau ochiuri in apa, unt
proaspat, carne slaba, peste slab pregatit rasol cu adaos
de ulei si lamaie. Deoarece pacientul necesita un aport
crescut de vitamine si pentru a nu forta apetitul, la
indicatia medicului, administrez vitamina B1, B6, i.m.,
vitamina C si pentru refacerea celulei hepatice
administrez: Liv tb 3/zi, Metaspar tb 3/zi cu o jumatate
de ora inaintea meselor principale.
DIAGNOSTIC DE INGRIJIRI OBIECTIVE INTERVENTII AUTONOME SI DELEGATE EVALUARE

Nevoia de a mentine temperatura corpului in limite Pacientul sa prezinte temperatura corporala in Masor zilnic temperatura pacientului (dimineata si Pacientul este subfebril T= 37.3 0C
normale. limite normale. Pacientul sa fie echilibrat seara) si notez in foaia de observatii. - in urma tratamentului cat si datorita
Cauza: hidroelectrolitic. Pacientul sa aiba o buna stare Administrez antitermice : Aspirina, Paracetamol si antietermicului administrat temperatura incepe sa
- procesul inflamator hepatic. fizica si psihica. lichide n cantitati suficiente pentru a evita scada spre limite normale.
Manifestari: deshidratarea.  
- febra (subfebrilitate) Aerisesc camera.
- transpiratii. Asigur pacientului imbracaminte lejera.
Schimb lenjeria patului; mentin igiena
tegumentelor.

Nevoia de a evita pericolele.
Cauza: nerespectarea regulilor de profilaxie a
hepatitei virale.
Manifestari: riscul raspandirii infectiei.
Pacientul sa nu devina sursa de infectie pentru
persoanele din jur (izolarea pacientului).
- se are in vedere depistarea si controlarea infectiei. 1. dezinfectia veselei folosite de bolnav prin
- trebuiesc respectate cu strictete toate regulile de Nu se inregistreaza raspandirea procesului
igiena, masurile de asepsie si circuitele din sectie: infectios.
surmenaje in cloramina 1 % 2 h
2. pacientul nu are voie sa primeasca vizitatorii in
salon.
3. Curatirea si dezinfectia mobilierului
pavimentelor.
4. Respectarea normelor de sterilizare si dezinfectie
a fiecarui obiect folosit de pacient
- declararea nominala a pacientului cu HVA in
primele 24 h de la depistare la Directia de Sanatate
Publica.
- ancheta epidemiologica este obligatorie pentru
fiecare caz de HVA
- contactii vor fi investigati clinic si prin probe de
laborator.
Nevoia de a comunica.
Cauze:
- necunoasterea bolii si a prognosticului ei
- neliniste in legatura cu starea sa
Manifestari:- deprsie psihica
Pacientul sa fie echilibrat psihic;
- diminuarea anxietatii prin informarea bolnavului
despre boala sa si prognostic.
- transmit bolnavului notiuni despre boala sa si Pacientul este echilibrat psihic si si-a insusit
despre complicatiile potentiale ce pot surveni informatiile privitaore la boala sa.
- discut cu pacientul si il incurajez in privinta bolii
permitandu-i sa-si exprime emotiile si sentimentele
sale; ii explic ca boala este infectioasa si se transmite
pe cale digestiva, prin intermediul alimentelor si a
obiectelor contaminate
- informez pacientul asupra regimului de viata pe
care trebuie
sa-l urmeze pentru grabirea vindecarii lui si evitarea
transmiterii infectiei
- creez un climat de incredere explicandu-i
pacientului ca in mare parte vindecarea depinde de
el.

Discomfort abdominal Combaterea durerilor epigastrice. - la indicatia medicului, administrez pacientului, pe Durerea a scazut in intensitate, s-a ameliorat
Cauza: Pacientul sa prezinte o stare de comfort fizic. cale orala: - icterul s-a diminuat.
- durere epigastrica. Dicarbocalm 1 tb x 3/zi
Manifestari: Anghirol 1 tb x 3/zi
- usoara senzatie de greutate in hipocondrul drept Metaspar 1 tb x 3/zi
- icter
Nevoia de a dormi si a se odihni Sa se asigure conditii corespunzatoare penrtu ca - discut cu pacientul despre importanta repausului la Climatul corespunzator a fost asigurat iar pacientul
Cauze: pacientul sa se poata odihni. pat cat si renuntarea,pe cat posibil, la activitatile se poate odihni.
- oboseala Pacientul sa prezinta o stare buna psihica. fizice si psihice care il suprasolicita.
Manifestari: - climat coresounzator
- astenie - aerisesc salonul pentru a indeparta mirosurile
neplacute
Nevoia de a fi curat, ingrijit, si de
a-si proteja tegumentele.
Risul de a nu-si pastra tegumentele
si mucoasele curate.
Nevoia de a bea si a manca
Nevoia de a actiona dupa
convingerile proprii.
Manifestari:
- respectarea religiei si a
convingerilor proprii.
Se urmareste ca pacientul sa-si
asigure igiena corporala pentru a
avea tegumente curate
- evitarea aparitei altor complicatii regiuni
(infectii cutanate)
Asigurarea regimului dietetic
corespunzator evolutiei bolii.
Asigurarea conditiilor pentru
practicarea religiei.
- ajut pacientul, in functie de Bolnavul prezinta tegumente si
starea sa generala, sa faca baie sau mucoase icterice (icterul a scauzt
dus, sau ii efectuez toaleta pe in intensitate).
- identific, impreuna cu pacientul,
cauzele si motivele nepreocuparii
pentru aspectul fizic si ingrijirile
igienice
- constientizez pacientul in
legatura cu importanta mentinerii
curate a tegumentelor, pentru
prevenirea suprainfectarii
- din saptamana a 3-a asigur Pacientul prezinta un apetit
pacientului un regim alimentar crescut.
complet cu exceptia conservelor,
mezelurilor, sosurilor cu rantas,
grasimi prajite, condimente,
alcool, legume uscate- bogate in
celuloza.
- facilitarea conditiilor pentru Pacientul prezinta stare de bine
rugaciunea de dimineata si seara. fizica si psihica.
 ALIMENTATIE SI EDUCATIE PENTRU SANATATE
 Persoanele care au fost diagnosticate cu hepatită B cronică trebuie să își adapteze stilul de viață, astfel încât să ajute ficatul
să funcționeze într-un mod optim, dar și pentru a ține infecția sub control. Un stil de viață sănătos și o alimentație echilibrată
pot oferi suportul necesar pentru a evita apariția complicațiilor.
 În ceea ce privește alimentația persoanelor cu hepatita B, aceasta trebuie să includă:
• Cât mai multe fructe și legume;
• Pește;
• Cereale integrale (orez brun, ovăz, quinoa);
• Grăsimi sănătoase (avocado, ulei de măsline, fructe oleaginoase);
• Carbohidrați (paste, orez, pâine).
 Este recomandat să fie eliminate din alimentație grăsimile nesănătoase (prăjeli, alimente procesate, produse de patiserie) și
să fie limitat consumul de proteine. De asemenea, trebuie evitat consumul de alcool, alimente picante sau condimentate,
carne roșie, zahăr, sare și alte produse care conțin multe grăsimi.
 De asemenea, este recomandată și administrarea de suplimente alimentare care ajută sistemul imunitar să lupte cu virusul
hepatitei B, precum cele pe bază de silimarină. Acestea ajută la regenerarea celulelor hepatice și protejează ficatul de factorii
nocivi. Este important de menționat că suplimentele alimentare trebuie administrate doar la recomandarea medicului.
 Persoanele care au fost diagnosticate cu hepatita B nu trebuie să utilizeze la comun produse de igienă personală și trebuie să
folosească protecție în cazul contactului sexual.