Sunteți pe pagina 1din 36

Universitatea de Stat de Medicină și

Farmacie ''Nicolae Testemițanu''


Catedra:Microbiologie, virusologie și
imunologie

Virusurile hepatitelor B,C,D


Cuprins:

1.Actualitatea temei

2.Caractere morfobiologice ale
VHB,VHC,VHD

3.Epidemiologie

4.Patogeneza

5.Consecințele hepatitelor virale B,C,D.

6.Diagnosticul de laborator al hepatitelor
virale B,C,D.

7.Imunitatea,profilaxia și tratamentul specific
al hepatitelor virale.
1 .Actualitatea temei

Hepatitele virale reprezintă un grup
de afecțiuni caracterizate prin
alterarea funcției hepatice ca
urmare a multiplicării unor virusuri
în celulele acestuia.
Hepatita virală B
! peste 2 miliarde de persoane
infectate(30% din populația globului)
! cca 350 mil purtatori cronici(5%)
! anual 25% din totalitatea deceselor se
datoreaza hepatitelor si complicațiilor
!!! RM - zonă cu endemicitate înaltă (cca
8% purtatori cronici )
Hepatita virală C este o boala destul de grava
care poate duce la ciroza cu insuficienta hepatica, cancer
hepatic sau chiar moarte .
! doar 20% din cei cu virus C ajung sa faca ciroza
hepatica, si doar 1% dintre persoanele infectate cu virusul
C mor din cauza acestui virus
! Din 100 de persoane infectate cu virusul hepatitei C
rezulta:
-75-85 de persoane vor dezvolta infectie cronica cu
virusul hepatitei C
-60-70 de persoane vor dezvolta o boala cronica hepatica
-5-20 de persoane vor dezvolta ciroza dupa o perioada de
20-30 de ani
-1-5 persoane vor muri de ciroza sau cancer hepatic
!!!! 3% din populatia globului e infectată
2.Caractere morfobiologice ale
VHB,VHC,VHD

Virusul hepatitei
Virusul hepatitei C(VHC)
B(VHB) ●
Familie: Flaviviridae

Familie:Hepadnaviridae ●
Gen: Hepacivirus
Specie: Virusul hepatitei C
Gen: Orthohepadnavirus


Specie: Virusul hepatitei B
Virusul hepatitei
D(VHD)

Familie: nu e determinată

Gen: Deltavirus

Specie: Virusul hepatitei D
Caractere morfobiologice

VHB
este un adenovirus (ADN) circular,
parțial dublu spiralat

-prezintă un inveliş extern
lipoproteic, dublu stratificat şi un
miez central electronodens (27nm).

-învelişul extern conţine antigenul
HBs format din trei tipuri de
proteine (majoră,mare,medie cu
domeniile S,pre S1,preS2).

Miezul conţine: antigenul c
(AgHBc), subunitatea e (AgHBe),
ADN-ul viral, ADN polimeraza şi
proteina X.

Se cunosc 8 genotipuri cu denumiri
de la A la H.

Este un virus mic care posedă o catenă circulară de ARN
și se comportă ca un parazit viral al VHB.
VHC

Virusul hepatitei C are dimensiuni reduse, este de tipul
ARN.

Variabilitatea genomului este mare, astfel că au fost
descrise numeroase genotipuri și subgenotipuri:
-GT1, cu subdiviziunile 1a și 1b, este cel mai comun
genotip din lume, cea mai mare prevalență a GT1a
fiind înregistrată în SUA iar cea mai mare prevalență a
GT1b în Europa
-GT2: genotip predominant în Africa de Vest, dar se
găsește peste tot în lume
-GT3: endemic în Asia de Sud-Est și distribuit variabil
în diferite țări
-GT4: Orientul Mijlociu, Egipt și Africa Centrală
-GT5: aproape în exclusivitate în Africa de Sud
-GT6: în Asia
3.Epidemiologie

Sursa de infecție : omul
bolnav și purtătorii


Modalități de transmitere:
- calea parenterală
- calea sexuală
- calea verticală, de la
mamă la făt.
4.1.Patogeneza VHB
*Perioada de incubare : în medie, de 75 de zile, dar
poate varia între 30 și 180 de zile. Detectarea lui prin
analize de sânge se face după 30-60 de zile de la
infectare, timp în care pacientul dezvoltă boala cronică.
*Rezistenţă remarcabilă faţă de acţiunea multor agenţi
fizici şi chimici (ultraviolete, alcool etilic, fenol,
mertiolat) .Virusul este inactivat prin autoclavare timp
de 20 de minute la 120° C, prin acţiunea oxidului de
etilen, a betapropiolactonei, a hipocloritului 1 %.
*Din punct de vedere patogenetic,se admite ca VHB nu
este citopat și modificările morfologice hepatice se
datorează lezării imune a hepatocitelor infectate,care
exprimă pe suprafața lor antigenii VHB.

VHB se replică la nivelul citoplasmei și nucleului
hepatocitelor.Celulele infectate sunt recunoscute de
limfocite citotoxice,devenind ținta unui răspuns imun
mediat celula:
1.răspuns imun normal
2.răspuns imun excesiv
3.răspuns imun deficitar

Forme clinice:
-acută(în general, persoanele cu hepatită acută de tip
B se vindecă în mod natural)
-cronică (cca 20% dintre persoanele infectate, rămân
infectate pe viață)
4.2.Patogeneza VHD

Infectează
organismul fie printr-
o infecție
concomitentă cu
VHB(coinfecție) ,fie
prin suprapunerea
unei infecții
preexistente cu
VHB(superinfecție)
4.3.Patogeneza VHC

Perioada de incubație: 14-110 zile ,în medie 28-43 zile

Dupa ce virusul ajunge in organismul gazdei, se ataseaza
de celulele ficatului. Imediat ce a reusit sa infecteze
celulele hepatice, virusul C se poate reproduce. Astfel,
apare afectiunea hepatica.

Forme clinice: infectia cu virusul hepatic C poate sa fie
acuta (pe termen scurt) sau cronica (pe termen lung).
Atunci cand virusul C patrunde in organism pentru prima
data, apare hepatita acuta, care poate dura 6 luni. Dupa
ce trec aceste 6 luni, hepatita fie dispare, fie se
cronicizeaza – in general, aceasta afectiune se
cronicizeaza dupa ce este depasita faza acuta.
Stadiile de viata ale virusului VHC in organism:
1 – virusul hepatitei C (HCV) se instaleaza in hepatocit (n.r. celula ficatului).
2 - ARN-ul viral este eliberat in citoplasma si se produce fuziunea secundara a
anvelopei virale la membrana endosomala.
3 – informatia purtata de ARN-ul viral este eliberata in interiorul celulelor ficatului.
4 – ARN-ul viral se pregateste sa se reproduca. Acesta mimeaza ARN-ul celular
si are capacitatea de a impiedica buna functionare a hepatocitului. Uneori, ARN-
ul viral determina, de asemenea, si reproducerea celulelor ficatului, nu numai a
virusului.
5 – ARN-ul viral este clonat iar si iar pentru multiplicarea virusului. Acest proces
de clonare nu este pe deplin inteles de specialisti, care inca fac cercetari pe
aceasta tema.
6 – invelisul virusului este alcatuit din mai multe invelisuri proteice. Aceste
invelisuri sunt create de ribozomi si eliberate in timpul acestui stadiu.
7 – capsomerii, adica unitatile morfologice a capsidei virale, formeaza noi
particule in jurul ARN-ului viral. Acestea formeaza un invelis in forma de sfera,
care protejeaza materialul genetic al virusului.
8 – in stadiul final, noul virus are un invelis care il protejeaza. Noul virus
infecteaza astfel si alte celule ale ficatului, iar procesul continua pana cand
celulele infectate mor.
5.Consecințele hepatitelor
virale B,C,D.
6.Diagnosticul de laborator al
hepatitelor virale B,C,D
* Prelevate:sînge

Analiza serologică
-antigenul HBs (AgHBs)
-anticorpul HBs (AbHBs sau anti-HBs)
-anticorpul HBc (AbHBc sau anti-Hbc)
-anticorpul Anti VHC
-Ac anti VHD

PCR
Markerii sero-epidemiologici ai
infecțiilor hepatice
* *Antigenul HBs (AgHbs) se refera la proteina de pe suprafata virusului
care declanseaza raspunsul sistemului imunitar cu producere de anticorpi.
+Un test AgHbs pozitiv arata o infectie acuta sau cronica cu virus
hepatitic B Daca testul se mentine pozitiv timp mai mult de 6 luni
inseamna ca este vorba de o infectie cronica.
-Un test negativ, arata persoana ca nu e infectată cu VHB.
* Anticorpii HBs (AbHbs sau anti-HBs) apar daca persoana a avut o
infectie acuta cu virusul hepatitei B si virusul a fost eliminat din organism,
ei indica insa si raspunsul organismului la vaccinul impotriva hepatitei B.
+Un test AbHbs sau anti-HBs pozitiv arata ca persoana e imună la
infectiile viitoare cu acest virus, dar si faptul ca nu (mai) este
contagioasă.
-Un test negativ, arata ca persoana nu a fost și nu este infectată cu
VHB, dar nici nu este imună la acest virus.
*Anticorpii HBc (AbHbc sau anti-HBc) indica reactia organismului la
antigenul c (core) din interiorul virusului B. Ei apar in cazul hepatitei
cronice.

+Un test AbHbc sau anti-Hbc pozitiv arata o infectie acuta sau cronica.
Determinarea AbHbc trebuie interpretata in corelatie cu primele doua
teste.

-Daca apar impreuna cu AbHbs sau anti-HBs pozitiv arata o infectie
anterioara vindecata. -Impreuna cu AgHbs pozitiv indica o infectie
cronica si prezenta virusului in organism.
-Rezultatul negativ indica faptul ca persoana nu este și nu a fost
niciodată infectată cu virusul hepatitei B.
*Anticorpii Anti VHC apar in medie după 16 săptămîni de la debut.
+Dacă testul anticorpilor este pozitiv, însemnă că persoana a fost
infectată la un moment dat. Nu înseamnă neapărat că este infectată
pentru că există posibilitatea că organismal să fi eliminat în mod natural
virusul până la momentul respectiv. În cazul în care virusul este eliminat
pe cont propriu, anticorpii care indică faptul că cineva a avut o infecție
cu virusul hepatitei C vor rămâne timp de mai mulți ani în organism.
*Ac Anti VHD apar relativ precoce.

Persistența lor indică tendința spre cronicizare.
*PCR
Singura metodă prin care se poate confirma
infecția curentă cu un virus hepatic este prin
efectuarea unui al doilea test și anume, testul
PCR. Acesta din urmă verifică dacă virusul
este încă prezent în corp detectând
reproducerea sa în organism. Un rezultat
pozitiv al testului PCR indică faptul că
organismul nu a reușit pe cont propriu să
elimine virusul, iar infecția a progresat la
stadiul cronic.
Diagnosticul de laborator
VHB

Infectia cu hepatita B are 4 stadii de evolutie:

Faza de imunotoleranta – enzimele ficatului au valori normale,
ADN-ul viral > 1 milion IU/ml, Ag-HBe pozitiv, inflamatie minima a
ficatului, fibroza minima

Faza imunoactiva – ALT crescut (enzimele fiatului), ADN viral >
20,000 IU/ml, Ag-Hbe pozitiv, inflamatie moderata a ficatului,
fibroza moderata.

Faza cronica inactiva – ALT normale (enzimele ficatului), ADN
viral < 2,000 IU/ml, Ag-Hbe egativ, inflamatie minima si fibroze
variabile.

Faza de reactivare imuna Ag-Hbe negativă – ALT marit
(enzimele ficatului), ADN viral > 2,000 IU/ ml, Ag-Hbe negativ,
inflamatie moderata/ severa a ficatului, fibroza moderata/ severa
a ficatului.
Diagnosticul de laborator
VHD
Diagnosticul de laborator
VHC
7.Imunitatea,profilaxia și tratamentul
specific al hepatitelor virale.
Profilaxia specifică a hepatitelor virale

VHB

Cea mai sigura metoda de prevenire a hepatitei B este vaccinarea
impotriva acestui virus. Prin administrarea vaccinului impotriva
hepatitei B, organismul primeste anticorpii care il vor feri virusul
hepatic B. Inca din maternitate, copiii beneficiaza de vaccinul
pentru hepatita B, care este repetat la 2 luni, la 6 luni si apoi la 9
ani. Si adultii cu risc crescut ar trebui sa isi faca vaccinul, care se
administreaza sub forma de injectie in 3 doze, pe o perioada de
jumatate de an. Vaccinul nu este, in mod evident, eficient pentru
pacientii deja infectati cu virusul hepatic B.

VHD
Prevenirea infecţiei se poate face numai prin vaccinarea
antihepatita B.

VHC
Nu există vaccin.
Profilaxia nespecifică a
hepatitelor virale

- vaccinarea, in cazul in care nu sunteti deja infectat

- folositi prezervativul la fiecare contact sexual

- purtati manusi atunci cand manipulati sange sau secretii umane, cum
ar fi bandaje, tampoane sau rufarie

- bandajati-va toate ranile deschise

- nu imprumutati periutele de dinti, aparatele de ras, de epilat, cerceii,
forfecutele de manichiura, pedichiura

- nu mestecati bolul alimentar in locul copilului

- nu imprumutati guma de mestecat, deja mestecata

- asigurati-va ca acele folosite pentru injectii, pentru piercing sau tatuare
sunt sterilizate adecvat

- curata-ti zonele murdarite cu sange cu o solutie din o parte inalbitor si
10 parti apa.
Tratamentul hepatitelor virale
*Combinatie a urmatoarelor medicamente antivirale:

- pegInterferonul alfa: este un medicament stimulator al sistemului imun
care se administreaza injectabil, timp de un an; interferonul are
numeroase efecte adverse incluzand indispozitia, depresia, inapetenta si
leucopenia (scaderea numarului de celule albe sau leucocite in sange)

- lamivudina: acest medicament, adesea folosit in combinatie cu
interferonul, se administreaza oral intr-o singura doza pe zi; in general,
este bine tolerat, dar in rare cazuri, a fost inregistrata agravarea afectarii
hepatice; si acest medicament are efecte adverse printre care, cel mai
sever, este anemia

- adefovir dipivoxil: acesta este un medicament mai nou, folosit in
tratamentul hepatitei cronice B; este eficient la pacientii la care
lamivudina a fost ineficienta. In doze mari, poate determina afectare
renala.

*Regim alimentar și de odihnă strict. Ideal ar fi sa se aleaga o dieta
echilibrata, bazata pe cereale integrale, produse lactate, fructe, legume si
grasimi sanatoase.
Mulțumim pentru
atenție!

S-ar putea să vă placă și