Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Subiecte rezolvate
12. Implicaţiile epidemiologice ale variaţiei antigenice naturale ale virusului gripei tip A.
Familia Orthomyxoviridae:
o Genul Influenza virus Rezervor:
Tip A • om
Subtipul H1N1 • porc
Subtipul H2N2 • cai
• păsări
Subtipul H3N2
• animale marine
Tip B
Tip C Rezervor: om, porc
Structura virusului gripal tip A:
Tipuri de antigene de suprafață ale virusului tip A:
o Om:
H1, H2, H3
N1, N2
Transmitere aeriană
o Animale:
H1-H16
N1-N9
Transmitere mai ales fecal-orală
Variația antigenică la nivelul antigenelor de suprafață HA și NA și implicațiile epidem:
o modificări minore = drift antigenic
→ gripa sezonieră
o modificări majore = shift antigenic
→ emergența tulpinii pandemice
→ gripa pandemică
Shift antigenic
o Pandemiile de gripă:
sunt produse numai de virusul gripal A
sunt declanşate de un “antigenic shift”
debutează de obicei ca o zoonoză, extinzându-se apoi la om
majoritatea populaţiei este naivă (nepregătită) imunologic
se extinde rapid pe tot globul
afectează 25-50% din populaţia mondială
afectează adulţii sănătoşi
determină o mortalitate ridicată
13. Alte proprietăţi ale virusului gripei A, în afara variaţiei antigenice, cu implicaţii în
prevenţie şi combatere.
posibilitatea virusului de schimbare a gazdei (facilitează shiftul antigenic! – om: H1-3, N1-
2, animale: H1-16, N1-9)
rezistenţa redusă a virusului în mediul ambiental (aerisire, igienă comună)
sensibilitatea virusului la decontaminanți uzuali
transmiterea prin tuse și strănut: 100,000 - 1,000,000 virioni/picătură
absenţa utilităţii antibioticelor în combaterea gripei (indicate în tratamentul suprainfecțiilor
bacteriene ce pot apărea la 5-7 zile de la debutul gripei datorită scăderii rezistenței generale
a organismului)
eficienţa antiviralelor (amantadina, rimantadina, acyclovir etc.) care pot reduce riscul
complicaţiilor în administrare precoce (preţ crescut)
o Specifică – vaccinare
Nu există vaccin în prezent, deoarece
variabilitate mare de subtip prin diversitatea structurală a proteinei M
încă posibilităţi tehnice limitate pentru crearea unui vaccin polivalent, înalt
imunogen și care să ofere protecţie de durată
Candidate/în experimentare: vaccinuri polipeptidice, native, sintetice, prin
recombinare genetică
Combaterea prin ancheta epidemiologică
o Bolnavii:
depistarea activă a bolnavilor cu forme tipice/atipice de boală
izolarea: obligatoriu în spital (preferat pentru toate formele acute)
raportarea: nominală (scarlatina, formele invazive); numerică (alte forme)
o Purtătorii:
supravegherea
sterilizarea (vezi prevenţia specială)
o Contacţii direcţi cu sursele : supravegherea clinică + epidemiologică 10 zile
persoanele diagnosticate cu o complicaţie tardivă nesupurativă care vin în contact
cu bolnavi cu forme acute vor fi:
supravegheaţi clinic
vor întrerupe tratamentul de întreţinere → penicilină orală doză dublă (dacă
vor face o formă acută de angină tratamentul va fi injectabil – 10 zile)
după 6 zile de tratament vor relua schema de întreţinere
o Convalescenţii:
penicilina retard în a 7 zi de la debut (la externare) şi la 14 zile
dispensarizarea activă: 3 luni (examen clinic lunar; examene de laborator:
săptămânal în prima lună şi apoi lunar ex. sumar de urină; exsudat, teste de
inflamaţie la 1 lună de la debut)
o Decontaminare în focar:
substanţe clorigene
bromocet 1%
formol 5 %
39. Meningococul: caracteristici cu importanţă epidemiologică.
Neisseria meningitidis – diplococ gram negativ capsulat
Forme clinice ale infecției cu meningococ:
o sugar și copil mic: meningococcemie
o copil 7-14 ani: meningită meningococică formă neurologică
o adult: faringită acută meningococică cu stare de portaj ulterior (purtător cronic fost
bolnav timp de 9-12 luni = sursă de infecție!)
Complexitate structurală: serogrupuri şi serotipuri
o Antigenele polizaharidice capsulare:
13 serogrupe
intens circulante: A, B, C, X, Y, W135
o Proteinele membranei externe, lipooligozaharid (LOS): serotipuri
o Factori de virulenţă:
pili – colonizează epiteliul nazal (uşor şi pe termen lung - relaţie simbiotică cu
gazda)
capsula polizaharidică – rol antifagocitar
endotoxina LOS – agresivitatea asupra endoteliului vascular , CID
IgA proteaza
Rezistenţa redusă ambientală şi la decontaminanţi: distrus de temperaturi scăzute sau >
37°C, radiații UV, mediu uscat, decontaminanţi chimici uzuali
Sensibilitate la antibiotice favorabilă:
o penicilina G (atenţie, în Franta 30,8% tulpini erau deja rezistente în 1997)
o ampicilina, amoxicilina; cloramfenicol; cefalosporine G3
Rezistenţa la sulfamide (~ 50% tulpini ) prin utilizarea prevenţională excesivă, la contacţi
45. Caracteristicile agenţilor patogeni implicaţi în producerea bolii diareice acute bacteriene.
BDA = manifestări clinice variate dominate de prezenţa scaunelor apoase şi în număr de
peste 3 în 24 de ore
o Febra Tifoidă = boală infecţioasă acută sistemică, determinată de Salmonella typhi,
caracterizată prin febră continuă, stare tifică, splenomegalie şi tulburări digestive
o Dizenteria Bacilară = boală infecţioasă acută determinată de infecţia colonului cu
Shigella, manifestată clinic prin dureri abdominale, tenesme, scaune diareice cu mucus,
puroi şi sânge la care se adaugă fenomene toxice generale
Etiologie bacteriană:
o vibrioni: cholerae O1 biotip clasic şi El Tor, cholerae non O1, parahaemoliticus;
o E. coli enterotoxigen, multe serotipuri (recent O 157H7) și enteropatogen
o Shigella, cu 4 serogrupuri şi multe serotipuri;
o Campylobacter jejuni şi foetus;
o Yersinia enterocolitica cu multe serotipuri;
o Salmonella, cu peste 200 serotipuri (primul loc în etiologia BDA din România);
o altele: stafilococ, Bacillus cereus, clostridii...
Patogenie:
o Mecanism patogenic neinflamator şi neinvaziv:
Agenți patogeni:
Bacterii: Vibrio cholerae, Escherichia coli enterotoxigen, Clostridium
perfringens, Bacillus cereus, Aeromonas, stafilococul auriu etc
Virusuri: rotavirusuri, calicivirusuri, coronavirusuri, enterovirusuri,
Paraziţi: Giardia lamblia, Cryptosporidium
Caracteristicile acestor tipuri de diaree: sunt consecinţa acţiunii enterotoxinei
asupra epiteliului mucoasei intestinale, microorganismele rămân la suprafaţa
celulelor epiteliale, fără a penetra în intestin, diareea este apoasă, voluminoasă,
fără leucocite şi determină rapid deshidratări severe
o Mecanism patogenic invaziv:
Agenți patogeni:
Bacterii: Shigella (dizenterie bacilară), E.coli enteroinvaziv, Salmonella
enteritidis, Campylobacter jejuni
Paraziţi: Entamoeba histolitica (dizenterie)
Caracteristici: invadarea mucoasei intestinale, cu multiplicare locală şi leziuni
distructive, cu scaune reduse cantitativ, muco-pio-sangvinolente, tenesme, dureri
abdominale
o Mecanism patogenic penetrant al mucoasei, produs de:
Bacterii: Salmonella typhi (febra tifoidă), Yersinia enterocolitica
Se caracterizează prin: penetrarea mucoasei intestinale, multiplicare în
formaţiunile limfatice şi ale sistemului reticuloendotelial, uneori absenţa diareei,
dar cu febră ridicată şi bacteriemie, care impun antibioterapie.
Locul de acțiune:
o numai colon: Shigella, Entamoeba hystolitica (protozoar)
o ambele nivele: Salmonella, Campylobacter
o numai intestinul subţire: toţi ceilalţi agenţi patogeni implicaţi în BDA
Etapele acţiunii: ingestia, depăşirea barierei gastrice, multiplicarea în intestin, aderarea la
enterocite
47. Boala diareică acută bacteriană: moduri şi căi transmitere ale agenţilor patogeni.
BDA se transmite pe cale fecal-orală
Modul direct, prin contact direct cu bolnavul și excrețiile acestuia în:
o familii aglomerate, mod de viaţă neigienic;
o zooveterinară (excepție DB și FT care apar doar la om);
o gospodării individuale;
o abatoare;
o familii care dețin animale de companie (câini, pisici, păsări de colivie) – excep ție DB și
FT
o infecţii nosocomiale, prin lipsa de igienă;
o populaţii defavorizate socio-economic
Modul indirect: puternic implicat
o alimentele:
origine animală (excepție FT și DB):
carne insuficient tratată termic
ouă şi derivate (praf, creme, maioneze, îngheţată)
animale acvatice: peşte, crustacee, broaşte etc.
lapte şi derivate
origine vegetală: legume, fructe, zarzavaturi, drojdie uscată, pudră şi fulgi de
cereale, lapte de soia, nuci de cocos, ciuperci etc. Insuficient spălate
origine mixtă: semipreparate vegetale cu adaos de carne, ouă, „fructe de mare” etc.;
o apa contaminată: băut, scăldat, spălat vase, ustensile, legume, zarzavaturi, igienizare
etc.;
o altele: obiecte, mâini, insecte vector (muștele), medicamente cu uz fracţionat (ingestie,
inhalaţie etc.) ş.a.
Factori dinamizator-favorizanți:
o naturali de mediu: sezonul cald, inundaţiile
o economico-sociali: igiena precară, aglomeraţiile, turismul
o biologici: înmulţirea muştelor, a gândacilor, rozătoarelor
49. Formele de manifestare ale procesului epidemiologic în bolile diareice acute bacteriene.
Există 2 entităţi principale:
o toxiinfecţiile alimentare
o infecţiile asociate asistenței medicale (nosocomiale)
În ambele predomină manifestarea sporadică (cazuri tipice) şi epidemică (microizbucniri)
Epidemii extensive pot fi semnalate prin consum de lapte şi apă contaminată („de
cofetărie”), în unităţi de asistenţă medico-socială, închisori, cantonamente militare sau
pentru refugiaţi, grupuri mobile, sezoniere pentru muncă (locuri în care din aceeași sursă se
hrănesc mai multe persoane)
50. Prevenţia şi combaterea în boala diareică acută bacteriană.
Prevenția
o Generală
cooperarea populaţională prin educaţie este fundamentală (igienă la folosirea
toaletei, prepararea termică corespunzătoare a preparatelor de origine animală,
spălarea meticuloasă a preparatelor de origine vegetală, igienizarea spațiilor publice
– mânerele ușilor, suprafețe, toalete)
măsuri speciale de supraveghere epidemiologică a alimentelor şi alimentaţiei, a apei
potabile şi de uz domestic, cu investigații de laborator
relaţii cu zooveterinarii pentru cunoaşterea stării de sănătate a animalelor (excepție
FT și DB)
o Specială
intervenţia cu antibiotice în situaţii stabilite de către specialişti
o Specifică
Vaccinare anti-febră tifoidă:
vaccin i.m. polizaharidic capsular purificat Salmonella typhi
imunitatea apare după 15-21 de zile
revaccinarea se face o dată la 3 ani
indicat călătorilor în zone endemo-epidemice, persoanelor din colectivităţi
expuse, cu deficienţe grave de aprovizionare cu apă potabilă, în caz de
inundaţii, calamităţi naturale, la personalul din serviciile de salubritate, din
unităţile de bolnavi psihici, la contacţii din focare
Vaccinarea anti-dizenterie bacilară
vaccin cu tulpini vii de Shigella flexneri 2A T32, apatogene, (Vadizen)
administrat oral în 5 doze de 0,3, 0,6, 0,9, 1,2, 1,5ml (la copilul între 1-7 ani), la
interval de 3 zile fiecare şi cu rapel la 6 luni
este indicat a se administra în lunile mai-iunie în colectivităţile de copii, de
bătrâni, cu morbiditate crescută prin dizenterie, în focarele de dizenterie sau în
situaţii deosebite legate de aprovizionarea cu apă potabilă, inundaţii etc.
revaccinările pot fi nelimitate, în număr de 2/an. Durata protecţiei este de 4-6
luni.
acoperirea vaccinală de 10% reprezintă imunizarea de baraj care conferă o
protecţie satisfăcătoare împotriva dizenteriei
Vaccinarea anti-holerică
vaccin oral inactivat V. cholerae
imunitatea apare după 7-14 zile și durează 4-6 luni
indicat călătorilor în zone endemo-epidemice, dar nu este solicitat obligatoriu!
Combaterea
o anchete epidemiologice în cooperare cu zooveterinarii (excepție FT și DB)
o depistarea, izolarea şi tratarea cazurilor de BDA, inclusiv pentru urgenţe epidemiologice
(toxiinfecţii alimentare)
o raportare:
FT = nominală, urgentă
DB = numerică, periodică (excepţie: epidemiile)
o supraveghere epidemiologică, clinică și de laborator pentru:
FT: 21 de zile
DB: 10 zile
o convalescenţii după FT și DB: investigaţii epidemiologice, clinice, de laborator
(coprocultură) la 3, 6, 12 luni de la externare
o reglementări speciale pentru alimente, alimentaţie şi sursele de apă potabilă
o depistarea formelor atipice şi a purtătorilor de Salmonella şi „sterilizarea” acestora
o decontaminare chimică
51. Caracteristicile agenţilor patogeni implicaţi în producerea bolii diareice acute virale.
Etiologie virală:
o enterovirusuri nepoliomielitice (ECHO, Coxsackie)
o rotavirusuri (50% din etiologiile diareei la copiii între 6 și 24 luni)
o coronavirusuri
o virusul Norwalk etc.
Virusul, odată ajuns în lumenul intestinului subțire, invadează mucoasa și declanșează
diareea prin mai multe mecanisme:
o acțiunea directă a virusului;
o infectarea și lezarea celulelor producătoare de dizaharidaze (enzime care desfac
carbohidrații în molecule mai mici, care pot fi absorbite): dizaharidele nedigerate nu se
mai absorb și sunt fermentate de către flora bacteriană a colonului, rezultând astfel
produși care sunt iritanți pentru mucoasă
o alterarea și înlocuirea celulelor epiteliale cu celule nediferențiate, care duc la creșterea
fluxului de electroliți, carbohidrați și apă către lumenul intestinal
Rezultă o diaree apoasă, voluminoasă, fără leucocite care determină rapid deshidratări
severe
Rotavirusul*
o Structură
este un virus ARN dublu-catenar, aparținând familiei Reoviridae
se descriu 7 grupuri antigenice de la A la G, grupul A fiind incriminat în 90%
dintre infecțiile umane
serotiparea se face pe baza celor două proteine de suprafață VP7 glicoproteina (G)
și VP4 hemaglutinin proteaza
s-au identificat 14 serotipuri G (din care 10 apar la oameni) și 8 serotipuri P umane
prin combinarea lor ar putea rezulta 80 de tulpini diferite de rotavirus uman, dar
predomină 4: G1P[8], G2P[4], G3P[8], G4P[8], cu G9P[8] tulpină emergentă
o Patogenie
invadează celulele epiteliale intestinale și se replică, provocând o „tocire” a vililor
intestinali și o creștere a celulelor inflamatorii în lamina propria
mucoasa gastrică nu este afectată
scade absorbţia apei și a electroliţilor, tulburările de absorbție rezultate având un
rol important în geneza diareei
produce o enterotoxină care poate induce secreție și poate contribui la diareea
secretorie
53. Boala diareică acută virală: moduri şi căi transmitere ale agenţilor patogeni.
Modul predominant de transmitere este direct, pe cale enterală:
o până la 1012 particule virale-rotavirus sunt eliminate per gram de materii fecale
o doza minimă infectantă de rotavirus: 10 particule virale
o transmiterea începe înainte de apariția simptomelor și persistă după dispariția
simptomelor
Transmiterea se poate face și indirect: obiectele contaminate (ex. jucării) rămân
infecțioase mai multe zile/săptămâni
Transmiterea apare chiar în condiții de igienă îmbunătățite! (95% din copii sunt infectați cu
rotavirus până la vârsta de 3-5 ani, cu un vârf de incidență între 6 și 24 de luni)
55. Formele de manifestare ale procesului epidemiologic în bolile diareice acute virale.
Sporadică: mai ales la adulți
Epidemică:
o micro-izbucniri în cadrul colectivităților
o diaree asociată îngrijirilor medicale, în special cea rotavirală
o
o La nivel mondial:
o Prevalența o Purtăt o Riscul contaminării cu
infecției cu VHB ori Ag VHB
HBs
o Înaltă (>45% din o >8% o 60% (infecție la naștere și în
zone) copilărie)
o Moderată (43% o 2-8% o 20-60% (la toate grupele de
din zone) vârstă)
o Scăzută (12% din o <2% o <20% (adulți cu apărare
zone) imunitară deficitară)
o
o VHD
Virus ARN defectiv (NU se poate infecta o persoană fără Ag HBs!!)
o HVD
Infecţia Delta se poate manifesta:
o în acelaşi timp cu hepatita B = coinfecţie: evoluţie acută, risc de forme fulminante) sau
o survine la un purtător cronic de Ag HBs = suprainfecţie: risc de hepatită cronică activă
cu evoluţie rapidă în ciroză; forme fulminante sunt posibile, cu mortalitate crescută
răspândire universală
importante deosebiri zonale
procesul epidemiologic = VHB
prevenţia HVB previne și HVD
o
o VHC
Virus ARN
10-14 genotipuri: 1b – cel mai agresiv (puțin sensibil la tratamentul cu Interferon) și
predomină în Europa
o HVC
răspândire universală
toate grupurile de vârstă
mai puţin veneriană
prevalenţa purtătorilor cronici = 4-5% (!?), peste 170 milioane la nivel mondial
carcinogenă: risc major în cazul asocierii VHC la un purtător cronic de Ag HBs (risc mai
mare de 20 de ori ptentru persoane fără Ac anti-VHC)
risc nosocomial şi ocupaţional
atipismul clinic: > 80%
infecţie cu VHC: > 3% pop. lumii = aprox. 230 milioane de oameni
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o Și sperând că nu se va ajunge cu
absurditatea până aici, voilà, HVF, HVG, virusul TT și SEN
o HVF
răspândire insuficient evaluată
VHF în studiu
datele epidemiologice şi clinice îl încadrează ca aparținând grupului B, C, D, G
mai puţin cronicizantă decât VHC şi mai mult decât VHB
potenţial mai redus pentru hepatită decât VHC, G, B
o HVG
semnalări aprox. 2 decenii HPT fără markeri pentru VHB sau alte VH
răspândire universală, foarte diferită zonal
proces epidemiologic şi prevenţia similar cu VHB, C, D, F
tendinţă la cronicizare: intermediar HVC şi B
purtătorii cronici – prevalenţă variată (3-5% în România; Argentina - 1999: 5,5% la
donatorii de sânge)
risc pentru CHP
3 genotipuri (1, 2, 3) şi 2 subgrupuri: 2 a, 2 b
implicat în hepatitele autoimune - mai ales 2 a
o Virusul TT
Virus ADN simplu, apropiat de Circovirus
Se transmite prin sânge, fecal-oral şi vertical
Este foarte răspândit în rândul populaţiei – 2-12% din donatori sunt purtători de virus (20-
60 % la hemofili, toxicomani, hemodializaţi)
Se identifică la 40-50 % de bolnavi cu hepatită nonA-nonG.
o VH SEN
Virus ADN apropiat de VTT, fam. Circoviridae
Intens asociat cu hepatitele acute sau cronice de etiologie neprecizată
8 genotipuri: A H, dintre care H şi D sunt mai frecvent asociate cu cazurile de HV nonA-
nonTT
Se poate replica în hepatocite
Răspândire universală, transmis prin transfuzii, drogare, relaţii sexuale, nosocomială,
posibil şi enteral
Prevalenţa de peste 1% a VH SEN în populaţia generală face dificil de afirmat dacă acest
virus este factor primar sau de agravare secundară a unei hepatopatii existente; sunt
necesare teste de uz comun şi pentru siguranţa transfuziilor de sânge
o
80. Surse de agenţi patogeni în hepatitele virale A şi E .
Omul bolnav:
o forme clinice: tipice sau atipice
o predomină:
HVA la populația < 15 ani
HVE la populația > 15 ani
o severitate:
HVA – adulţi, imunodepresaţi, bolnavi cronici
HVE – gravide (în special în trimestrul III al sarcinii, 20-40% mortal, cu risc de
avort şi naştere prematură), imunodepresaţi, bolnavi cronici
Omul purtător de VH:
o preinfecţios
foarte contagios prin materii fecale
durata: HVA = 8-10 zile; HVE = 10-15 zile
o sănătos - printre contacţii cu omul bolnav sau purtători de virus
o fost bolnav
convalescent, doze mici de VH
cronic: Niciodată!
Primatele neumane – îndeosebi pentru VHA
o parcuri de agrement
o cercetare ştiinţifică
o comerţ ilicit
o transport
Fructele de mare – îndeosebi pentru VHA
o midii
o stridii
o Sursele diseminează VH prin:
sânge + materii fecale – în perioada de viremie
numai materii fecale – în celelalte perioade
o
81. Surse de agenţi patogeni în hepatitele virale B, C, D, F, G, TT.
Omul bolnav:
o formă tipice
o formă atipică (frecvent, „periculos”):
omul bolnav cu hepatită post-transfuzională
omul bolnav cu HV cronică, ciroză, CHP
Omul purtător de VH:
o preinfecţios: 30-40 zile
o sănătos:
prevalenţă variată la nivel populaţional, valiabilă geografic și în funcție de tipul
VH; în România:
VHB: 7-10% din populația generală
VHC: 3-5% din populația generală
celelalte: 1-3% din populația generală
există și asocieri variate la aceeaşi persoană
prezintă risc clinic (evoluție asimptomatică și diagnostic tardiv în stadiul de
complicații) și epidemiologic (sursă necunoscută și neidentificabilă uzual)
o fost bolnav:
prevalenţă variată
convalescenţi (zile → 5-6 luni)
cronici: evoluţie diferită
Gravidele: purtătoare sau bolnave, care transmit transplacentar virusul la produsul de
concepție (pentru HVB va trebui imunizat după o schemă accelerată și va primi concomitent
Ig anti-VHB)
Maimuţe, în condiţii de captivitate: laboratoare, agrement, comerţ
Sursele diseminează VH prin produse patologice:
o sânge şi derivate o secreţii seroase
o lichidul oral o lacrimi
o secreţii cervico-vaginale o sudoraţie etc.
o spermă
82. Moduri şi căi de transmitere a virusurilor hepatitelor A şi E.
Direct:
o frecvent: mod de viaţă neigienic, contact interpersonal (29%)
o în familii (11%)
o în colectivităţi (asistență medico-socială = 8%)
o cataclisme
o VHA: sexual (5% din cazurile de HVA sunt la homosexualii), drogare, hepatită post-
transfuzională
Indirect:
o frecvent: virusuri rezistente în materiile fecale de unde pot contamina apa (VHE - Asia
S-E), alimentele, solul, aerul, mâinile, obiectele
o prin insecte-vector: muștele care intră în contact cu materiile fecale infectate și apoi se
așează cu piciorușele cu perișori pe tarta cu fructe
o călătorii internaţionali (4%)
o transmitere „asociativă” (mai mult de un tip de virus odată)
Necunoscute (28% din cazuri)
83. Moduri şi căi de transmitere a virusurilor hepatitelor B, C, D, F, G, TT.
Direct:
o transplacentar
o relaţii sexuale (predominant VHB; VHC = 13%):
heterosexuali: 41% șanse de a căpăta virusul după sex cu un infectat
homosexuali = 9% șanse de a căpăta virusul după sex cu un infectat
o alăptarea maternă
o lichidul oral 6% VHB
o alimente masticate de mamă
o leziuni preexistente (ocupaţional) ????
o transfuzii de sânge şi derivate (VHC) = 3%
o ciclul menstrual crește șansa de a transmite VH prin contact sexual
Indirect, Parenteral, prin contact cu sânge contaminat
o În mediul medical:
folosirea unui instrumentar contaminat, incorect sterilizat
transfuziile (în special în țările în curs de dezvoltare)
o La nivel comunitar:
injectări şi drogare i.v. (15% - VHB, 50% - VHC)
tatuaje
circumcizii
piercinguri
manichiura, pedichiura
bărbieritul
spălarea dinţilor cu periuţă comună etc.
Necunoscută:
o 31% din infecțiile cu VHB
o 35% din infecțiile cu VHC
84. Receptivitatea faţă de infecţiile cu virusurile hepatitelor.
Generală, pentru persoanele fără Ac specifici la titruri protective
transferul de Ac materni are valoare protectivă, mai ales la HVA (mamele trec prin boala
tipică, atipică, reimunizări oculte)
la nivel populaţional: prevenţie naturală în anumite zone geografice: HVA, E (adul ți care
fac forma asimptomatică și se imunizează astfel ocult)
receptivitatea este crescută în ţările dezvoltate pentru VHA și E (condiții socio-economice
bune care întrerup PE prin igienă corespunzătoare și lumea nu are cum să facă boala nici
tipic, nici asimptomatic ca să se imunizeze ocult, dar ar face-o în masă dacă ar apărea sursa)
protecţia anti – B, C, G – dependentă de: tulpini, subtipuri, genotipuri (nu știu ce a vrut să
zică, dar dacă te-ai vaccinat anti-VHB esti ok)
dificultate de evaluare: aceeaşi persoană posedă markeri pentru > 2 VH (pentru că probabil
nu se poate ști care e ăla care face ravagii pt că toate atacă ficatul.... oricum ar fi, se poate
pune diagnosticul chiar și când coexistă mai multe VH pentru că au markeri diferiți, iar
catedra de epidemio ar trebui să-și dea foc pentru că nu știu nimic)
85. Formele de manifestare ale procesului epidemiologic în hepatitele virale: elemente comune
şi de diferenţiere.
La nivel mondial se întâlnesc toate cele 4 forme de manifestare ale PE, cu diferenţe în raport
cu tipul de VH, subtipul, genotipul, structura populaţională, condiţii socio-economice.
Manifestările pot fi mixte, intricate.
Manifestarea sporadică
o valabilă pentru toate HV în anumite regiuni geografice (în general cele dezvoltate
socio-economic), reflectând un status epdemiologic foarte bun
o HVA şi E: se manifestă sporadic în perioadele interepidemice (epidemiile apar de
obicei în colectivități asistate medico-social, populația defavorizată socio-economic)
o HVB, C, D, F, G, TT: frecvent sporadice
Manifestarea endemică
o caracteristică pentru HVA în unele zone geografice (inclusiv România)
o HVE: mai ales Asia de S-E
o HVB, C, D, F, G: colectivități asistate medico-social, ocupaţional, AAM
Manifestarea epidemică
o caracteristică pentru HVA şi HVE:
epidemii extensive de HVE prin contaminare hidrică
epidemii extensive de HVA prin contaminarea apei și a alimentelor
pot apărea epidemii simultane de HVA și HVE prin asocierea căilor de transmitere
epidemiile de HVA sunt frecvente în populația sub 15 ani
epidemiile de HVE sunt frecvente în populația peste15 ani
o HVB, HVC, HVG, HVTT: izbucniri epidemice (microepidemii) în colectivită ți asistate
medico-social, grupuri cu risc sexual, ocupațional, AAM
Manifestarea pandemică
o caracteristică HV
o deosebită faţă de pandemiile de holeră, pestă, variolă, gripă, deoarece pandemiile de
HV sunt „trenante” prin existența purtătorilor cronici, fără limitare temporală sau
spațială
86. Prevenţia şi combaterea în hepatitele virale A şi E.
Prevenția
o Generală
supraveghere epidemiologică:
grupuri populaționale sub 15 ani: HVA
grupuri populaționale peste 15 ani, gravide, imunosupresați, tarați: HVE
igienizare
decontaminare
dezinsecţie
salubrizare
evitarea IAAM
protecţia turiştilor din ţările industrializate (a celor care vin din țări dezvoltate,
neimunizați, receptivi):
atenţie: apa şi alimentele („fructe de mare”)
pentru HVA: transfuzii, sexual, drogare
o Specială
Ig standard (pentru HVA)
antivirale
interferoni
o Specifică: vaccinarea
Indicații: voiajori din zone dezvoltate socio-economic în zone cu risc endemo-
epidemic, grupuri cu risc (personal din salubritate, care manipulează alimente),
persoane din zone endemice (inclusiv România) – pentru VHA
Vaccinuri:
vaccin cu virus omorât (anti-VHA)
vaccin combinat anti– VHA+ anti –VHB
vaccin anti-VHE: în studiu
Combaterea
o ancheta epidemiologică:
depistarea bolnavilor (tipici, atipici şi suspecţi)
raportare: nominală, urgentă
o izolarea bolnavilor: în spital
o contacţii bolnavilor:
supraveghere epidemiologică, clinică, de laborator:30-40 zile;
administrarea de Ig (HVA)
vaccinare (HVA)
excluși din donarea de sânge: 6 luni
o convalescenţii:
dispensarizare 6 luni cu control epidemiologic, clinic, de laborator
excluşi donare sânge: toată viaţa
o decontaminare
o igienizare, salubrizare
o dezinsecţie, deratizare
o educaţie
87. Prevenţia şi combaterea în hepatitele virale B, C, D, F, G, TT.
Prevenția
o Generală
măsuri de educare la nivel populațional pentru a evita infecțiile (piercinguri,
manichiură, pedichiură, tatuaje în locuri ieftine și dubioase, sex protejat cu
prezervativ)
instruirea personalului medico-sanitar (purtarea echipamentului de protecție,
realizarea manevrelor invazive în condiții stricte de asepsie și antisepsie)
o Specială
Ig specifice hiperimune anti - HVB
antivirale,
interferon
o Specifică: vaccinarea
vaccinarea anti-VHB prin PNI (Engerix®, Hexacima®) → vezi vaccinarea
vaccinarea anti-VHB protejează și față de infecția cu VHD (virus hepatotropic
defectiv, întrucât replicarea și infectivitatea sa se realizează doar în prezența VHB de
care depinde)
vaccinuri anti-VHC, anti-VHG: în studiu
există bivaccin anti-VHA și VHB (Twinrix®), pentru copii și adulți care călătoresc în
zone endemice
Combaterea
o aceleaşi etape ca la HVA, E
o dacă markerii de infecție sunt prezenți: excludere de la donarea de sânge, ţesuturi,
organe
o supraveghere epidemiologică > 3 luni, îndelungată (portaj cronic, complicații)
88. Elementele care susţin definirea maladiei HIV/SIDA şi care este mecanismul instalării
imunodepresiei.
DEFINIŢIE
• BT caracterizată prin:
- deficit umoral şi celular ireversibil
- agentul etiologic – retrovirus
- evoluţie cu durată variabilă
- evoluţie în stadiul HIV+ şi SIDA
- asocierea unor sindroame morbide complexe
- finalizare prin deces
• Modele epidemiologice (modificabile în timp)
MI: - America de N, Europa de V, Australia - predomină: homosexualitatea, drogare i.v.
MII: - Africa Subsahariană, America Latină, Regiunea Caraibelor - predomină:
eterosexualitatea
MIII: - Europa C şi de E, Orientul Mijlociu, Africa de N, Regiunea Pacificului - predomină:
eterosexualitatea
- extinderea treptată a drogării i.v. şi a eterosexualităţii.
89. Aspecte din epidemiologia mondială a HIV/SIDA; situaţia generală şi natura impacturilor
induse de HIV.
• Cercetări epid. retrospective: sporadic – microfocare – înainte de 1980
• 1930 – “maladie necunoscută” – popul. Masculină - Africa de Sud – transmisă de la
cimpanzei
• Confirmări retrospective:
• 1959 – mostre de plasmă adult decedat (Rep. Dem. Congo)
• 1969 – mostră tisulară – adolescent afro-asiatic decedat (St. Louis - SUA)
• 1976 – mostră tisulară – marinar norvegian, curse marine – Congo Belgian
• 1981 – primul episod epidemic – comunitate homosex. Los Angeles
• “maladie nouă” la homosex.: GRID (Gay Related Immunodeficiency)
• Focarul epidemic primar: Africa C. – Haiti – SUA – Canada, Australia, Europa, Japonia
• “Pacientul zero” – Gaetan Dugas – Stewart, homosex. – Quebec, Canada
• mai 2006 - confirmarea originii simiene a HIV/SIDA umană
• maladie cu focalitate naturală
• sursa principală: cimpanzei – specia Pantroglotides troglotides – 98% înrudire
genetică cu omul
• trecere treptată şi repetată pe gazda umană = mutanţi cu capacitatea de transfer om-
om
• Cimpanzeii - specie pe cale de dispariţie:
- convieţuire cu omul (inclusiv intimă)
- incluşi în alimentaţia omului ( “delicatesă” în restaurante SUA)
- animale de companie: - comerţ licit/ilicit
HIV/SIDA mondial – de la confirmare 2014
> 30 mil. decese (peste 4% din total decese boli inf.)
> 35 mil. HIV +. în viata
> 3 mil. copii HIV (+) + SIDA
> 5 mil. SIDA în tratament cu ARV
costuri – estimativ: 23 cenţi din fiecare $ vărsat în bugetul public pt. sănătate
SIDA: locul 4 între cele mai frecvente boli cauzatoare de decese
Africa sudsahariană: 65,4% din total HIV/SIDA mondial
Femei HIV+ (% din pop.): 56% - Africa Sud;
62 – 48% din pop. în majorit. ţărilor africane
90. Aspecte epidemiologice ale HIV/SIDA în România.
ROMÂNIA
Prima ascensiune epidemică
• pediatrică: > 90% cazuri copii: > 80% cu vârsta < 4 ani
• 54-87% din SIDA pediatrică europeană
• 47% - SIDA pediatrică nosocomială
• < 50% SIDA pediatrică Bucureşti, Constanţa, Giurgiu
• < 6% sursă mama HIV+ faţă de Europa: > 80%
• după 1996 ritm crescut de mame HIV+ surse pentru SIDA pediatrică
A doua ascensiune epidemică
• după 1995 - “brasaj populaţional” variat şi intens
- prostituţie, homosexualitate, drogare i.v.
91. HIV: caracteristici cu importanţă epidemiologică; modul direct şi indirect de transmitere.
I. Modul direct:
- mama HIV+ la descendent
- transfuzia de sânge şi derivate (“risc rezidual” = 1-2/1 mil. transf.) – Ag p24
exclude, aprox. 50 mil. Euro/ an
- parteneri sexuali
- contaminarea leziunilor preexistente
- sărutul
- igiena deficitară a ciclului menstrual
- laptele mama HIV+
- transplante: piele, cornee, spermă, rinichi, os, ficat, cord
- primul ajutor în cazul: partenerilor sportivi şi pers. med-san. , poliţiştilor
rutieri, copiilor: sport, joacă
- transmiterea HIV1 prin “human bite”: discutii - 1987, 1993, 2003, 2006
II. Modul indirect:
- aer, apă, sol: nu
- alimentele: numai laptele de la mama HIV+
- obiectele: recent contaminate
instrumentarul pentru tratamente invazive;
injectări: 15% Europa de E, 50% Africa
- mâinile: recent contaminate
- insectele hematofage, lipitorile: discuţii...
92. Surse de HIV şi produsele biologice prin care acestea elimină HIV.
1. Omul purtător sănătos (“infecţie latentă”) HIV+
• cunoscuţi: nr. redus durată prelungită: luni –2 ani 20 ani
• necunoscuţi (estimaţi): proporţii variate în raport cu zona geografică şi configuraţia
grupurilor cu risc
• durata de diseminare: variabilă
• depistare: posibilă după 1-6 luni de zile (medie: 6-12 săpt.)
2. Omul bolnav:
- limfadenopatie gen. acută, persistentă, ireversibilă
- sindroame morbide complexe (infecţii, infestaţii, cancer)
- sindromul final (SIDA acută)
3. Femeia gravidă:
- intrauterin: - 13-32% ţările ind. - 25-48% ţările în curs de dezv.
- intrapartum
- postnatal: laptele ş.a.
Sursele prezintă densitate ridicată printre grupurile cu risc crescut:
- homosexuali - hemofilici
- toxicomani - hemodializaţi
- eterosexuali - alţi politransfuzaţi
- orosexuali - donatoare de lapte matern
- prostituate - donatori: sânge, ţesuturi, spermă, organe
Sursele diseminează HIV prin: - oricare produs organic
1 - sânge şi derivate
2 - spermă
3 - secreţii cervico-vaginale
4 - lapte matern
5 - ţesuturi, organe
6 - lichidul oral – sărutul
93. Moduri şi căi de transmitere a HIV.
I. Modul direct:
- mama HIV+ la descendent
- transfuzia de sânge şi derivate (“risc rezidual” = 1-2/1 mil. transf.) – Ag p24
exclude, aprox. 50 mil. Euro/ an
- parteneri sexuali
- contaminarea leziunilor preexistente
- sărutul
- igiena deficitară a ciclului menstrual
- laptele mama HIV+
- transplante: piele, cornee, spermă, rinichi, os, ficat, cord
- primul ajutor în cazul: partenerilor sportivi şi pers. med-san. , poliţiştilor
rutieri, copiilor: sport, joacă
- transmiterea HIV1 prin “human bite”: discutii - 1987, 1993, 2003, 2006
II. Modul indirect:
- aer, apă, sol: nu
- alimentele: numai laptele de la mama HIV+
- obiectele: recent contaminate
instrumentarul pentru tratamente invazive;
injectări: 15% Europa de E, 50% Africa
- mâinile: recent contaminate
- insectele hematofage, lipitorile: discuţii...
94. Receptivitatea faţă de infecţia cu HIV: preexpunere, postexpunere, falsa nereceptivitate,
nereceptivitatea naturală.
A. Preexpunere:
- receptivitatea absolut generală
- receptivitatea depinde de:
expuneri repetate la HIV
prezenţa bolilor cu transmitere sexuală
caracteristicile tulpinilor şi ale genotipurilor
amprentele genetice personale
calitatea receptorilor de HIV de pe celulele “ţintă”
rapiditatea apariţiei mutanţilor
tipul mutanţilor
natura porţii de intrare: prezenţa elementelor limfatice
drogare, alcoolism, tabagism
sarcină , manutritie
B. Postexpunere
- CONFORT (deget)
2007 – SUA – tehnica depistării infecţiei cu HIV la < 5 zile de la contactul cu sursa;
pretratarea probei de sânge pentru creşterea cantităţii de Ig
Nereceptivitatea naturală
- defensinele + CAF evită: HIV+ SIDA sau perioada este f. lungă (> 20 ani)
Receptivitate – nereceptivitate
95. Prevenţia generală a infecţiei cu HIV şi a evoluţiei spre SIDA.
PREVENŢIA GENERALĂ
a. Populaţia generală
Educaţie pentru cunoaşterea:
1. existenţei surselor de HIV în grupurile cu risc: homosexuali, prostituate, drogaţi pe cale i.v.,
gravide HIV + ş.a.
2. modurilor şi căilor de transmitere a HIV: sexual, injectări ilicite (sângele, secreţiile vaginale,
laptele matern, lichidul oral, orice produs organic).
3. leziunilor accidentale (sport, joacă, muncă etc.) vor fi protejate faţă de contactul cu produse
organice.
4. sexului protejat – atenţie la adolescenţi şi tineri adulţi şi la profesii cu risc: şoferi, însoţitori
de tren internaţional, militari, muncitori sezonieri, în ţară sau străinătate etc.
b. Personalul medico-sanitar
Instruire şi reinstruire privind:
1. cunoaşterea procesului epidemiologic al HIV/SIDA (surse, moduri şi căi de transmitere).
2. prestaţiile cu risc major care pot expune la contactul cu produsele organice ale pacienţilor.
3. protecţia leziunilor (inclusiv “soluţiile de continuitate”) preexistente sau produse în timpul
muncii faţă de contactul cu produsele organice.
4. măsurile de protecţie în cazul pacienţilor cu MTS, deosebit de receptivi la HIV.
5. supravegherea gravidelor, îndeosebi din grupurile cu risc de infecţie cu HIV.
6. atenţie la donatorii care provin din zone sau grupuri cu risc crescut (AcHIV absent ?!).
96. Prevenţia specială a infecţiei cu HIV şi a evoluţiei spre SIDA: categorii ale mijloacelor
prevenţiei speciale.
PREVENŢIA SPECIALĂ
1. Chimioprevenţia – chimioterapia
a. leziuni accidentale, cu risc: urgent, asociere 3 ARV
b. gravide HIV+ -
c. purtătorii sănătoşi cronici
d. bolnavii cu SIDA
ARV: Viread, Issentress, Enfurvitide, Celsentri, Kaletra, Lopinavir, Ritonavir
e. gen. 2009: ARV mixte –Tenofovir+Adefovir+ Emtricitabina
2. Prevenţia şi terapia genică
(transfer de gene anti-HIV în “celulele ţintă”)
3. Prevenţia cu produse de origine:
animală, vegetală, sinteză chimică
97. Prevenţia specifică a infecţiei cu HIV: dezideratele principale pentru vaccinarea anti-HIV.
a. Declanşarea cercetărilor de vaccinologie anti-HIV: 1986 – Prima
Reuniune Internaţională OMS
b. Obstacolele în vaccinologia anti-HIV:
1. lichidele biologice au un număr redus de virioni liberi pentru a fi interferaţi de Ac;
2. transferul intercelular are loc fără emisie de particule libere, prin contact
intermembranar sau pătrundere prin receptori în “celulele ţintă”: LTCD4+, monocite-
macrofage, celule dendritice din ggl. limfatici, celule Langerhans din piele, celule
microgliale din SNC;
3. variabilitatea antigenică intensă şi rapidă (numai bucla hipervariabilă V3 a gp 120
are peste 250 de variante) cu apariţia mutanţilor sub presiunea imunologică, medicaţie şi
spontan;
4. analiza filogenetică a numeroase tulpini de HIV izolate în toate zonele lumii a
permis clasificarea HIV în 3 grupuri:
• M (“major”) - tulpini agresive cu răspândire universală, cu 10 subtipuri (A J)
• N (“new”) - identificat în Camerun
• O (“other”) - mai frecvent în Africa Centrală (foarte apropiat de SIV)
5. vaccinurile anti-HIV trebuie să includă tulpini reprezentative pentru grupuri,
subtipuri şi cele recombinante (A/C, A/D, A/G/1);
6. starea de latenţă intracelulară (integrare în cromosomii gazdei) devenind
inaccesibilă pentru anticorpi şi medicamente;
7. structura antigenică complexă, 50% dintre antigene sunt “mascate” iar AcHIV au o
gamă foarte largă: anti-gp, anti-p, anti-nucleari, anti-transcriptază etc.;
8. lipsesc mecanismele autolimitante (vindecarea spontană este exclusă);
9. HIV are mijloace multiple, neelucidate, care-l protejează în celula gazdă;
10. lipsesc modelele animale ideale pentru experimentarea vaccinurilor: cimpanzeii şi alte
primate neumane nu reproduc SIDA mortală, extrapolarea rezultatelor la om are mari
limitări; modelul uman ridică probleme etice.
98. Aspecte actuale în vaccinoprevenţia anti-HIV/SIDA: tipuri de vaccinuri, obstacole în
vaccinologia anti-HIV/SIDA.
TIPURI DE VACCIN ANTI-HIV
• 1996 – 1989: 45 de vaccinuri candidate
• 2002 - 2005>60 de vaccinuri candidate
1. Vaccinul cu HIV total (integral) omorât (nr. mare de Ag) experimente: Austria, Italia,
Anglia, Fundaţia Salk
2. Vaccinul cu SIV viu atenuat (anumite fracţii peptidice ale SIV)
3. Vaccinul cu subunităţi virale – preparat prin inginerie genetică (gp 160 + gp 120)
4. Vaccin preparat din structurile centrale (core) HIV
5. Vaccinuri recombinante pe suporturi virale sau bacteriene(v. Canarypox, v. Baculopox, v.
Vaccinia, v. poliomielitic, v. encefalitelor ecvine, adenovirusuri, BCG, Salmonella, fungi)
6. Vaccinul recombinant asociat(lipoproteine, pseudopeptide, pseudovirioni, fragmente de
ADN, glicoproteine etc.)
7. Vaccinul ADN (cercetări, comp Merk, PMC, Chiron, Appolon ş.a.)
8. Vaccinul cu particule de tip viral (includ, în variate combinaţii: gp.160, gp.120, p55, p24)
9. Vaccinuri din peptide sintetice
10. Vaccinuri recombinante solubile conţinând particule CD4 umane
11. Vaccinuri recombinante gp 120
12. Vaccinuri conţinând structuri din aria Tat-HIV1 – cel mai nou →blochează progresia
infecţiei(exp. cu succes: Italia, Africa de Sud, Uganda)