FIȘĂ DE DOCUMENTARE 1

Concepte de bază ale epidemiologie

Epidemiologia este știința care studiază procese la nivel populațional.
Provine de la cuvintele: - epi-deasupra, peste;
- demos-popor, populație;
- logos - știință.
Epidemiologia este știința care se oupă cu studiul răspândirii bolilor și stărilor
biologice în colectivitățilr umane, a cauzelor și condițiilor care le determină, în vederea
elaborării măsurilor de combatere, prevenire și eradicare precum și promovarea sanogenezei.
Se evidențiază ca știință fundamentală în medicina preventivă și cea clinică.
Unitatea de studiu este populația ca unitate geografică sau ca grup de bolnavi, pacienți
spitalizați.
Este interesată de numărul subiecților care prezintă o stare patologică sau biologică
într-o colectivitate și se preocupă de toți factorii care au determinat starea respectivă.
Scopurile epidemiologiei sunt:
1) explicarea principiilor cauzale ale îmbolnăvirilor;
2) stimularea aplicării epidemiologice în prevenirea bolilor ți în promovarea stării de
sănătate a populației;
3) pregătirea specialiștilor în profesii conexe cu cea medicală pentru a cunoaște cât mai
multe aspecte ale stării de sănătate;
4) stimularea interesului continuu asupra epidemiologiei.
Domenii de aplicare:
1) cercetări asupra etiologiei bolilor transmisibile;
2) cercetarea istoriei naturale a bolilor;
3) studiul stării de sănătate a populației;
4) evaluarea eficienței și a eficacității serviciilor de sănătate.
Colaborează cu diverse științe ca: medicina preventivă și socială; igienă; genetică;
sociologia medicinei; științe juridice.
Etiologia reprezintă studiul și teoriile asupra cauzei sau a originii bolilor.
Sanogeneza reprezintă totalitatea mijloacelor și măsurilor pentru promovarea și întărirea
stării de sănătate a populației.

Procesul epidemiologic
Bolile infecțioase transmisibile se extind la nivelul populației printr-un lanț continuu de
procese infecțioase, fenomen numit proces epidemiologic. (PE).
Procesul epidemiologic este format din 3 factori deteminanți:
A) sursa de agent patogen (infecțios) sau izvorul de infecție;
B) căile și modurile de transmitere;
C) populația sau masa receptivă (receptivitatea)
Procesul epidemiologic trebuie deosebit de procesul infecțios care rezultă din
interacțiunea agentului patogen cu organismul gazdă în anumite condiții de mediu și este
componenta biologică a procesului epidemiologic.
A) Sursa de agent patogen (izvorul de infecție)
Rezervorul este locul unde agenții infecțioși există, trăiesc și se multiplică iar sursa de
agent patogen (de infecție) este organismul uman sau animal care împreună cu teritoriul
din jurul său formează focarul epidemic.
Sursele de infecție umană sau animală sunt:
a) omul sau animalul bolnav cu forme tipice sau atipice de boală. Cele mai importante
surse de agenți patogeni sunt bolnavii cu forme atipice, ambulatorii sau infecții
inaparente care rămân nedescoperite și diseminează pe arii largi.

1
 b) purtătorii de germeni reprezentați de foștii bolnavi (temporari, convalescenți, cronici)
sau persoane sănătoase;
c) mamiferele, păsările, artropodele (insecte, paianjeni).
Căile de eliminare (vehiculare) a microorganismele de la sursă la receptivi prin
procese biologice sunt:
a) secreții naso-faringiene- infecții respiratorii;
b) saliva sau lichidul oral (suc gingival): hepatita B, rabie,
c) sputa sau secrețiile bronhice:infecțiile pulmonare; TBC;
d) secrețiile cutaneo-mucoase și purulente;
e) lichide seroase: pericard, exudate.
f) vărsăturile în infecții digestive; febra tifoidă, dezinteria, toxiinfecțiile alimentare;
g) materiile fecale: infecțiile digestive, dezinteria, holera, poliomelita;
h) sângele infectat cu virusuri, bacterii, HIV, malarie, tifos, encefalite;
i) secrețiile genitale: vaginale și spermatice; în infecții venerice;
j) urina: febra tifoidă, leptospiroza;
k) secreția lactată umană: în HIV, antrax, bruceloza, febra aftoasă;
l) fragmente de țesuturi și organe: HIV.

B) Căile și modurile sau mijloacele de transmitere a infecției

Transmiterea se face în mod:
1. Direct:- prin contact de imediată vecinătate: boli arogene (dereglarea ritmului cardiac
prin dispariția ritmului normal);
-contact fizic: sexual, sărut, mușcătură, transcutanat, boli de piele;
-transplacentar: HIV, toxoplasmoze;
-transfuzii de sânge: hepatite, sifilis;
-transplante: HIV, rabie.
2. Indirect prin:
a) elemente de mediu extern: aer, apă, pulberi de sol, alimente, mâini, obiecte, instrumentari,
vectori;
b) simplu-când este implicat un singur element;
c) complex- când sunt implicate unul sau mai multe elemente.
Transmiterea prin elementele de mediu se realizează prin una din căi astfel:
 Transmiterea prin aer (aerogenă) se realizează prin picături septice, nucleosoli sau
pulberi bacilifere. Principalele boli transmise sunt: gripa, virozele respiratorii,
tuberculoza pulmonară, varicela, difteria, tusea convulsivă, pneumoniile.
 Transmiterea prin apă (hidrică)-principalele boli transmise sunt: holera, febra tifoidă,
dezinteria, hepatitele acute virale, leptospiroza.
 Transmiterea prin solul contaminat se face cu ajutorul germenilor de: sallmonela,
germenii dezinteriei iar bolile transmise sunt: tetanos, antrax, botulism.
 Transmiterea prin alimente în timpul transportului, depozitării, conservării, servirii.
Principalele boli transmise sunt: toxiinfecțiile alimentare, holera, trichineloza.
 Transmiterea prin obiecte contaminate cu secreții sau excreții ale bolnavilor sau
purtătorilor , sânge, alte fluide biologice. Transmiterea se poate face simplu sau
complex iar principalele boli transmise sunt: hepatitele virale, viroze, scabie.
 Transmiterea prin mâini murdare se poate face simplu, complex, autocontaminare,
apă, alimente, obiecte, mediu spitalicesc prin îngrijirea bolnavilor, manipularea
obiectelor sau produselor biologice. Bolile transmise sunt: dezinteria, febra tifoidă,
hepatite virale enterale, poliomelită.
 Transmiterea prin vectori pasivi când vehiculează germenii în mod mecanic fără a fi
gazde sau loc de multiplicare (muște, furnici, gândaci de bucătărie) sau vectori activi

2
 hematofagi când există gazde intermediare unde germenii își desfășoară ciclul de
dezvoltare (păduchi, purici, țânțari). Bolile transmise prin vectorii pasivi sunt:
dezinteria, holera iar prin vectori activi hematofagi întâlnim: malaria, encefalite virale.

C) Masa receptivă (Receptivitatea)

Starea de receptivitate este capacitatea organismului de a face infecția sau boala deoarece
nu poate învinge agresiunea microorganismelor.
Imunitatea (rezistența organismului) este proprietatea organismului de a nu face infecția
sau boala și poate fi:
a)specifică-dependentă de prezența anticorpilor și a unor celule cu capacitate protectivă
antiinfecțioasă;
b) nespecifică-reacţia biologică generală faţă de un element străin organismului:
 bariera cutaneo-mucoasă;
 bariera cito-tisulară (reacţia: inflamatorie/ febrilă, fagocitoza, interferon);
 bariera umoral-sanguină (sistem complement, properdina, opsonime, lizine ).
c) artificială-prin voința omului prin scheme prevenționale și poate fi activă prin administrare
de vaccin sau pasivă prin adminiostrare de Imunoglobulină (Ig) sau seruri imune;
d)naturală-se realizează fără intervenția omului și este datorată trecerii prin boală. Din această
categorie fac parte:
 boli cu receptivitatea naturală generală sau absolută-primoinfecţia se soldează
întotdeauna cu boala (ex: rujeola, febra tifoida);
 boli cu receptivitate naturală parţială sau incompletă - primoinfecţia se soldează cu
boala numai la o parte din cei contaminaţi, restul evoluând subclinic (scarlatina, HV
acută)
 boli cu receptivitate naturală scazută sau redusă - primoinfecţia se soldează cu boala la
o mică parte din persoane, majoritatea dezvoltând forme inaparente ;
 boli cu receptivitate naturală condiţionată sau potenţială-boli produse de
microorganisme oportuniste ca urmare a intervenţiei unor factori de patogenitate (doza
infectantă crescută, poartă de intrare neprotejată, rezistenţă naturală compromisă ).
Fondul imunitar al unei populații este reprezentat de proporșia persoanelor posesoare a
unui anumit tip de anticorpi apăruți după trecerea prin boala respectivă sau după vaccinare.
Factorii care influențează receptivitatea la infecție sunt: vârsta, sexul, rasa sau grupul
etnic, alimentația, starea de nutriție, stresul, comportamentul la risc, profesie iar stabilirea
stării de receptivitate se face prin analiza morbidității și mortalității și a anchetei
epidemiologice.
Factorii favorizanți secundari ai procesului epidemiologic provin din componenta naturală
sau socială a ecosistemului uman.
Factorii naturali sunt:
a) cosmici-depind de gradul ionizării atmosferici, regimul vânturilor, radiațiile
ultraviolete;
b) meteorologici-umiditatea, regimul precipitațiilor, temperatura;
c) geografici-latitudinea, altitudinea, relieful.
Patologia geografică reprezintă prepaonderența unor boli în anumite zone geografice.
Influența factorilor dinamizatori determină sezonalitatea unor boli cum ar fi bolile
aerogene în sezonul rece; boli diareice (BDA) în sezonul cald; trichineloza în sezonul de
tăiere a porcilor.
Factorii socio-economici se referă la condițiile de viață și muncă și se referă la: locuință,
alimentație, apă potabilă, brasaj populațional (navetă, turisn internațional și intern, migrație
pentru muncă), boli de import-export, profesie și calificare (boli profesionale), gradul de
cultură și civilizație, căile de comunicație.

3
 Forme de manifestare ale procesului epidemiologic
Forma de manifestare a procesului epidemiologic este forma de prezentare a
procesului epidemiologic care exprimă numărul şi dispersia temporală şi spaţială a cazurilor
de boală, extensivitatea sau severitatea acestora.
Se caracterizează prin numeroase forme atipice și evoluţii diferite pentru formele
epidemice: explozive, durata variabilă, extensivitate şi severitate diferite.
Se clasifică în următoarele manifestări: endemică, sporadică, epidemică și pandemică.
Manifestarea endemică reprezintă forma calitativă de manifestare a procesului
epidemiologic și marchează existenţa surselor de agent patogen în populaţie. Se
caracterizează prin:
- tendinţa de ,,concentrare” temporală şi spaţială a cazurilor;
-este semnal de ,,alarmă” pentru evoluţia spre epidemie;
- deficienţe în sistemul medical şi de supraveghere epidemiologică.
Manifestarea sporadică se caracterizează prin:
- număr redus de cazuri;
- dispersie puternică a cazurilor: spaţială şi temporală;
- lipsa relaţiei dintre cazuri;
- reflectarea unei situaţii epidemiologice bune.
Exemple de boli cu manifestare sporadică: tetanos, difterie, tuse convulsivă, febra tifoidă.
Manifestarea epidemică se caracterizează prin:
- număr mare sau relativ mare de îmbolnăviri;
- puternică ,,concentrare” temporală şi spaţială a cazurilor;
- legătura între cazul iniţial şi cele apărute ulterior.
Exemple de boli cu manifestare epidemică: HV, angine cu SBHA, viroze respiratorii, gripa,
salmoneloze
Manifestarea pandemică se caracterizează prin:
- cumulare temporală şi spaţială de epidemii;
- extindere spaţială deosebită;
- prezenţa în ,,exces” a factorilor procesului epidemiologic
Exemple de boli cu manifestare pandemică:
- istorice: variola, pesta, holera, gripa, tifosul exantematic
- actuale (“moderne”): infecţiile cu virusurile hepatitelor virale B, C; infecţia
HIV/SIDA

TEMĂ:
1. Ce este epidemiologia?
2. Care sunt scopurile epidemiologiei?
3. Care sunt domeniile de aplicare și cu ce științe mai are legătură?
4. Ce este procesul epidemiologic?
5. Ce este procesul infecțios?
6. Ce este focarul epidemiologic?
7. Enumerați sursele de infecție umană.
8. Enumerați căile de eliminare a microorganismelor.
9. Cum se realizează transmiterea infecțiilor?
10. Ce este starea de receptivitate?
11. Ce este imunitatea și cum poate fi?
12. Cum se realizează imunitatea artificială, activă și pasivă?

4
13. Ce este fondul imunitar al unei populații?
14. Enumerați factorii care influențează receptivitatea la infecție.
15. De unde provin factorii favorizanți secundari ai procesului epidemiologic?
16. Ce este patologia geografică?
17. Enumerați factorii naturali și socio-economici.
18. Ce influențează factorii dinamizatori.
19. La ce se referă factorii socio-economici?
20. Ce este forma de manifestare a procesului epidemiologic?
21. Clasificați formele de manifestare a procesului epidemilogic.
22. Prin ce se caracterizează formele de manifestare a procesului epidemiologic.
23. Dați exemple de boli pandemice actuale și din istorie.