Cursul nr.

Transmiterea prin alimente, obiecte, vectori;

populaţia receptivă, factorii favorizanţi şi formele
de manifestare ale procesului epidemiologic

Asist. Univ. Drd. Timis (Varvari) Lenuta

 Alimentele de provenienţă
animală
Contaminarea poate fi:

PRIMARĂ – provin de la animale bolnave sau purtătoare de germeni,

fiind contaminate în însuşi organismul animal:

Carnea – trichineloză, salmoneloze, antrax, TBC

Lapte – bruceloza, febra tifoidă, TBC, infecţii stafilococice / streptococice

SECUNDARĂ – cea mai frecventă, se realizează prin următoarele modalităţi:

1. Produsele alimentare pot fi contaminate prin urina şi dejectele
animalelor bolnave sau purtătoare
2. Contaminare prin alţi factori ai căilor indirecte complexe inclusiv
prin omul bolnav sau purtător (de la sacrificarea animalului şi până la desfacere)
 Alimentele de provenienţă
vegetală
Contaminarea:

prin irigarea câmpurilor de legume cu ape reziduale;

Folosirea dejectelor animale ca îngrăşăminte;
De la omul bolnav sau purtător – de la cules până la
desfacere;

Exemple de boli:

 febra tifoidă, paratifoide,

 holera, hepatita virală A,
 botulism, toxiinfecţii cu Salmonella sp.
 Alimentele mixte

Sunt un bun mediu de cultură şi o bună cale de transmitere;

Majoritatea germenilor menţionaţi anterior se pot transmite
prin:

 Creme;
 Salate;
 Maioneze;
 Bere;
 Obiectele

Contaminarea se poate face prin murdărirea directă cu

secreţiile şi excreţiile bolnavilor sau purtătorilor, prin sânge
sau alţi factori ai căii de transmitere indirecte complexe;
Orice obiect poate fi contaminat;
Se pot vehicula:

1. Bacterii – Staphylococcus sp., Streptococcus sp., Salmonella sp.,

Pseudomonas aeruginosa, E.coli, Mycobacterium tuberculosis;
rickettsii dar şi bacterii anaerobe sporulate - germenii gangrenei
gazoase şi Clostridium tetanii

2. Virusuri – adeno- şi enterovirusuri;

 Mâini murdare

Putem avea:
Autocontaminarea cu germenii propriului organism prin
secreţii/excreţii;
Contaminarea, de la un bolnav sau purtător de germeni, ce
poate fi:

DIRECTĂ – contact direct cu izvorul de infecţie

INDIRECTĂ – contact cu produsele lui patologice

Mâinile murdare mai pot fi contaminate prin alţi factori ai

căii indirecte complexe de transmitere;
 Mâini murdare
Transmiterea agenţilor patogeni prin mâinile murdare se poate
face direct sau prin contaminarea altor factori ai căii indirecte
complexe de transmitere;
Exemple de boli transmisibile prin mâini murdare:
 Febra tifoidă, paratifoidă,
 dizenteria,
 toxiinfecţiile alimentare,
 hepatita virală A,
 zoonoze,
 Infecţii stafilococice / streptococice

Evitarea transmiterii bolilor prin mâna murdară se face prin

măsuri de igienă individuală.
 Vectorii

După modul de realizare al trasmiterii pot fi:

PASIVI (MECANICI) – muşte, gândaci;

ACTIVI (HEMATOFAGI) – păduchi, pureci, ţânţari,
căpuşe, flebotomi

După specificitatea transmiterii:

MONOVALENŢI (SPECIFICI) – musca Tse-Tse

POLIVALENŢI – păduchele
UNIVERSALI - musca
 Populaţia receptivă
Masă de persoane care prezintă susceptibilitatea de a se
îmbolnăvi;
Gradul de receptivitate la bolile infecţioase este diferit şi în
acest sens un organism poate fi:
Receptiv sau
Rezistent – specific/nespecific;
Receptivitatea – este starea organismului care permite
agentului patogen să supravieţuiască şi să se multiplice;
Nereceptivitatea sau rezistenţa – conferă organismului
capacitatea de a împiedica pătrunderea agentului patogen, de
a-l distruge sau de a-l elimina cât mai rapid;
 Populaţia receptivă

Imunitatea individului – este proprietatea organismului de a

nu contracta o infecţie când suferă un contact infectant cu un
agent patogen sau toxinele lui;

Imunitatea colectivă – nu este o simplă sumă a indivizilor

imuni la un moment dat ci este capacitatea colectivităţii de a
rezista afectării de către agentul patogen, de a împiedica
răspândirea agentului patogen în colectivitate sau de a o limita.
 Populaţia receptivă

ÎNNĂSCUTĂ – DE SPECIE
IMUNITATEA

DOBÂNDITĂ

ACTIV PASIV

SPONTAN ARTIFICIAL SPONTAN ARTIFICIAL

(boală) (vaccinări) (transplacentar) (seruri)
 Populaţia receptivă

O importanţă deosebită o are factorul individual, pentru că nici

o infecţie care se răspândeşte într-o colectivitate nu se produce
sub formă identică la fiecare individ;

Astfel: la unii se manifestă:

INAPARENT
TIPIC ATIPIC
(modificări imunologice şi biochimice)

Indicele de contagiozitate – este procentul de indivizi dintr-o

colectivitate receptivă, care expuşi infecţiei, fac boala tipică;
 Populaţia receptivă
Există boli în care 90-100% din cei expuşi fac boală tipică –
RUJEOLA;

Există boli cu infecţie inaparentă în procent mare –

POLIOMIELITA – la 1 bolnav tipic sau atipic corespund mai
multe sute de infecţii inaparente;
 Populaţia receptivă

În acest caz, omul are receptivitate mare pentru infecţie dar

tendinţă scăzută de a face infecţia boală;

Şi infecţia inaparentă este imunizantă, deci dacă apreciem

numărul indivizilor imunizanţi, numărând numai pe cei trecuţi
prin boală, s-ar face un calcul exact pentru rujeolă şi fals
pentru poliomielită;

In poliomielită – Σ indivizilor imuni prin boală nu mai este

egală ci mult mai mică decât imunitatea colectivă.
 Populaţia receptivă

Există infecţii în urma cărora toţi indivizii câştigă imunitate

postinfecţioasă solidă, de lungă durată: RUJEOLA

Dar există şi infecţii în care imunitatea postinfecţioasă este

de scurtă durată şi labilă: GRIPA
 Structura imunologică a unei populaţii
Este determinată de 2 categorii de factori:

Factori specifici: Factori nespecifici:

 Trecerea prin boală;  Vârsta,
 Trecerea prin infecţie inaparentă;  Alimentaţia;
 Aplicarea chimioprofilaxiei;  Boli anergizante recente;
 Aplicarea vaccinărilor;  Felul muncii;
 Alte măsuri de profilaxie specifică  Nivel economic, cultural, sanitar
Structura imunologică a unei populaţii

În unele boli imunitatea colectivă este determinată de factori

specifici: RUJEOLA (prin vaccinare, imunitate
postinfecţioasă);

În altele, rolul determinant îl au factorii nespecifici:

DIZENTERIE (prin măsuri de igienă, alimentaţie, stilul de
viaţă);

În altele, cele 2 categorii de factori se combină: HOLERA.

Factorii favorizanţi
Factorii naturali de mediu:
Anotimpurile – pot favoriza sau pot împiedica constituirea de
procese morbide:
Frigul – favorizează infecţiile aerogene;
Căldura – favorizează infecţiile digestive (aport crescut de
lichide, alimente bogate în celuloză, dezvoltarea vectorilor,
rozătoarelor, etc.);
Oscilaţiile de presiune atmosferică – scăderi urmate de creşteri
bruşte de temperatură epidemii de gripă;
Precipitaţii abundente, apa din topirea zăpezilor infecţii
digestive;
Calamităţi naturale (inundaţii – cutremure) forma de
manifestare epidemică a procesului epidemiologic;
Factori climatici, geografici, geologici, hidrologici
 Factorii favorizanţi

Factorii economico-sociali: acţionează asupra tuturor

factorilor determinanţi şi sunt reprezentaţi de:

 Condiţiile vieţii sociale;

 Starea economică a populaţiei;
 Condiţiile de muncă;
 De coabitare;
 Alimentaţia;
 Deplasările de populaţie;
 Nivelul sanitar şi moral;
 Anumite obiceiuri religioase.
 Factorii favorizanţi

Condiţiile vieţii sociale – factorii economică-sociali:

Locuinţă insalubră – gripă, hepatite virale, tuberculoză;
Aglomeraţii – infecţii aerogene, infecţii prin vectori;
Alimentaţia deficitară cantitativ şi calitativ – scade rezistenţa
organismului şi favorizează apariţia îmbolnăvirilor;
Alimente contaminate – toxiinfecţii alimentare;
Apă contaminată – boli cu transmitere hidrică;
Profesiunea şi condiţiile de muncă – hepatita virală B este
boală profesională pentru personalul medico-sanitar;
Calamităţi sociale – războaie – forma de manifestare
epidemică a procesului epidemiologic;
Factorii biologici – cunoscuţi;
Harta sărăciei pe plan mondial
 Formele de manifestare ale procesului
epidemiologic
Intensitatea procesului epidemiologic se etichetează prin 4
forme de manifestare cantitativă:

 Sporadică;
 Endemică;
 Epidemică;
 Pandemică.
 Formele de manifestare ale procesului
epidemiologic
Aceste forme de manifestare sunt apreciate în funcţie de:
morbiditate, mortalitate, fatalitate, contagiozitate, difuzibilitate
şi periodicitate, deci în funcţie de criteriile de apreciere ale
formelor de manifestare;

Morbiditatea – exprimă numărul de îmbolnăviri de o anumită

boală, apărute într-o populaţie ce ocupă un anumit teritoriu,
într-o anumită perioadă de timp;

Mortalitatea – înregistrează decesele dintr-o populaţie, ce

ocupă un anumit teritoriu, într-o anumită perioadă de timp;
 Formele de manifestare ale procesului
epidemiologic

Letalitatea – este exprimată de raportul dintre numărul

deceselor generate de o anumită boală şi numărul deceselor de
toate cauzele, dintr-un teritoriu şi într-un anumit interval de
timp;

Fatalitatea – exprimă raportul dintre cazurile cu o anumită

patologie, decedate, într-o perioadă de timp şi numărul global
de cazuri cu aceeaşi patologie, din aceeaşi perioadă;
 Formele de manifestare ale procesului
epidemiologic
Difuzibilitatea sau extensivitatea – exprimă viteza de
propagare a unei boli infecţioase într-o populaţie, în totalitate
receptivă;

Viteza de răspândire depinde de:

 numărul de izvoare de infecţie,
 numărul căilor de transmitere,
 numărul receptivilor,
 durata incubaţiei şi de
 factorii economico-sociali

Boli fără tendinţă de extensivitate cu extindere lentă cu extindere rapidă

TETANOS DIZENTERIA GRIPA, RUJEOLA
 Formele de manifestare ale procesului
epidemiologic
Periodicitatea – este reprezentată de creşterea morbidităţii la
anumite intervale de timp sub formă de oscilaţii sezoniere sau
multianuale;

Oscilaţiile sezoniere – exprimă creşterea morbidităţii într-un

anumit sezon indiferent de ce formă de manifestare a avut
procesul epidemiologic în restul anului;

Boli cu poartă de intrare digestivă Boli cu poartă de intrare respiratorie

HOLERA -VARA GRIPA – IARNA/PRIMĂVARA
Gripa – sezon 2005-2006
 Formele de manifestare ale procesului
epidemiologic
Oscilaţiile multianuale – sunt reprezentate de reapariţia de
manifestări acute şi extensive ale procesului epidemiologic sub
formă de epidemie sau pandemie, într-o colectivitate, dintr-un
teritoriu, după un interval de acalmie interepidemică;
În acest interval ce poate dura ani de zile, boala nu s-a
manifestat deloc sau s-a manifestat sporadico-endemic.
Oscilaţiile multianuale se manifestă într-o populaţie ce a
devenit receptivă 100% după un timp de la ultima epidemie:
fie prin pierderea imunităţii slabe, rămase după boală,
fie prin acumularea de segmente de populaţie care nu au
fost vaccinate.
RUJEOLA periodicitate 3-5 ani GRIPA periodicitate 2-3 ani
Oscilaţii multianuale
Oscilaţii multianuale
 1.Forma sporadică
Se manifestă printr-un număr mic de îmbolnăviri, înregistrate
la intervale mari de timp, fără legătură aparentă între ele şi
diseminate pe o arie geografică mare – tetanos, antrax;
 1.Forma sporadică

Sporadicitatea poate fi o manifestare naturală a unor boli sau

poate fi determinată de existenţa unei mase populaţionale
refractare faţă de boală prin dobândirea imunităţii
postinfecţioase şi/sau postvaccinale;

Forma sporadică poate apare şi într-o populaţie receptivă când

vectorul transmiţător lipseşte sau contactul infectant este
sporadic;

Poate apare şi în boli cu o contagiozitate mare atunci când

bolnavii s-au infectat în afara colectivităţii iar în colectivitate
s-au luat măsuri corecte de profilaxie şi combatere.
 2.Forma endemică

Apare o curbă de morbiditate relativ scăzută şi uniformă;

Endemicitatea unei boli se poate transforma natural sau prin

măsuri de profilaxie şi combatere în formă sporadică sau poate
trece spre forma epidemică;
 2.Forma endemică

Endemicizarea unui teritoriu cu interesare masivă a populaţiei

în infecţie respectivă reprezintă HIPERENDEMIA.

În acestă fază există mulţi indivizi cu forme latente sau cu

infecţii inaparente, astfel că infecţiile clinic manifeste apar ca
sporadice (modelul iceberg-ului).
 3.Forma epidemică

Este reprezentată de îmbolnăviri numeroase apărute într-o

colectivitate dintr-un teritoriu;
 3.Forma epidemică

Epidemia apare ca o manifestare de proporţii în:

 Boli cu contagiozitate mare – gripă,

 Când populaţia este receptivă 100%,
 Când populaţia este parţial receptivă dar pătrund numeroase
izvoare de infecţie,
 Când germenii prezintă virulenţă maximă,
 Când căile de transmitere sunt numeroase,
 Când intervin factorii favorizanţi
 3.Forma epidemică
În practică putem întâlnii epidemii explozive sau lente;
Epidemii explozive:
 Au debut brusc şi se caracterizează prin apariţia unui număr
mare de cazuri în timp scurt,
Tipuri de epidemii :
• Hidrice
• Alimentare (lapte) – toxiinfecţii alimentare;
• Prin vectori
• Respiratorii - gripa

Epidemii lente:
 Care se datorează unor contacte infectante ce se produc
intermitent şi individual sau pe grupe populaţionale mici;
 De obicei transmiterea este prin contact iar contaminarea se face
la nivelul căii de transmitere, cu doze mici de germeni sau cu
germeni slab virulenţi
Exemplu – Febra recurentă
 4.Forma pandemică
Este o manifestare amplificată a epidemiei, în care focarele de
boală se extind succesiv şi permanent,

În prezent se remarcă manifestări pandemice în cazul gripei de

tip A iar în cazul hepatitelor virale, prin răspândirea universală
se realizează o manifestare pandemică cu evoluţie trenantă.
Imagini – surse
Internet