UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIS” ARAD FACULTATEA DE MEDICINA SPECIALITATEA ASISTENTA MEDICALA

REFERAT LA EPIDEMIOLOGIE ŞI BOLI INFECŢIOASE
ELEMENTE DE EPIDEMIOLOGIE A BOLILOR INFECŢIOASE

STUDENT

DEDU (VLAD) ANCA DANIELA ASM -Anul III

secreţia lactată umană. febra aftoasă). Durata eliminării agenţilor patogeni este variabilă şi reprezintă perioada de contagiozitate. are ca obiect de activitate studiul dinamic al factorilor determinanţi apariţiei şi distribuţiei stării de sanatate şi a bolilor într-o populaţie. Procesul infecţios rezultă din interacţiunea agentului patogen cu organismulgazdă. tusea convulsivă. extinderea şi evoluţia unei boli infecţioase într-o populaţie. .tuberculoza).secreţiile purulente şi produsele cutaneomucoase. bacterii. VHB) sau animală (tuberculoza. masa receptivă şi din numeroşi factori favorizanţi. trăiesc şi se multiplică. HIV. malarie). infecţia urliană). implicate în infecţiile respiratorii (gripa. . în care există oportunităţi de transmitere a agentului patogen la alte persoane receptive constituie focarul epidemic. . hepatite virale enterale). Procesul epidemiologic reprezintă totalitatea factorilor şi mecanismelor implicate în apariţia. rickettsii. . virusul poliomielitic sau Salmonella triplu. Factori epidemiologici determinanţi Sursa/izvorul de infecţie Toţi agenţii patogeni au un rezervor şi o sursă care pot să coincidă sau nu. .secreţiile nasofaringiene şi sputa. Căile de eliminare ai agenţilor patogeni de la nivelul sursei pot fi reprezentate de: . protozoare (hepatitele virale parenterale. în anumite condiţii de mediu şi constituie componenta biologică a procesului epidemiologic.saliva. procesul epidemiologic trebuie diferenţiat de procesul infecţios. Rezervorul este locul în care agenţii patogeni există. ştiinţa medicală fundamentală. căile de transmitere. Eliminarea agenţilor patogeni în mediul extern se realizează la nivelul porţilor de eliminare. Constituit din trei factori majori (determinanţi): izvorul de infecţie.materiile fecale şi vărsăturile în infecţiile digestive (dizenterie.sânge infectat cu virusuri. boli venerice.Elemente de epidemiologie a bolilor infecţioase Epidemiologia. (HIV. Sursa de infecţie împreună cu teritoriul din jurul ei. rezervorul este întotdeauna uman) sau un agent patogen poate fi găsit cu rezervoare animate cât şi inanimate. Rezervorul poate avea o specificitate înaltă (ex. Sursa de infecţie este reprezentată de organismul (uman sau animal) care adăposteşte sau creează condiţii de viaţă şi de multiplicare sau în care se acumulează şi de unde se elimină şi trece la persoanele receptive. . în stafilocociile sau streptocociile cutanate. (în rabie.

Transmiterea prin solul contaminat este posibilă pentru sarmonele dizenterice. rabia. antraxul. expulzate prin tuse. Transmiterea aerogenă este una dintre cele mai comune căi de răspândire a agenţilor patogeni. a doua componentă majoră a procesului epidemiologic se referă la mişcarea agentului patogen de la sursa de infecţie la persoana receptivă. dar asigură în interior condiţii optime pentru conservarea unor microbi rezistenţi în mediul extern (H.foştii bolnavi (convalescenţi sau cronici). geohelminţi. trichineloza).bacilul cărbunos). păsările.nucleosoli.persoane sănătoase care nu s-au îmbolnăvit în urma infecţiei dar elimină temporar sau cronic agenţi patogeni.care provin din secreţiile uscate. artropodele pot fi bolnave sau purtătoare de diverse organisme patogene care ajung accidental la om. Transmiterea unui agent patogen se poate face direct sau indirect. Transmiterea indirectă se face prin intermediul unor elemente din mediul extern (apă.viroze respiratorii. HIV. picături care şi-au pierdut umiditatea de suprafaţă. strănut. .contact de imediată vecinătate (boli aerogene).particule de praf.transfuzii de sânge (hepatite virale.complex. pneumonii.transplacentar (rubeolă. sărut (mononucleoză infecţioasă). Răspândirea în aer se face prin: . încărcate cu agenţi patogeni rezistenţi la uscăciune (stafilococi. . muşcături (rabie). HIV). . vorbit în imediata apropiere a sursei. aer. toxoplasmoză. Printre principalele boli aerogene se află gripa.contact fizic sexual (boli venerice. tuberculosis). Purtătorii de germeni sunt reprezentaţi de: . tusea convulsivă. Surse animale de infecţie: mamiferele. "mâini murdare"): . . obiecte contaminate. dar contagiozitatea maximă se înregistrează în perioada de invazie şi de stare. Căile şi mijloacele de transmitere a infecţiei Transmiterea. Bolile comune omului şi animalelor se numesc antropozoonoze (leptospiroza. retroviroze). HIV. Apa de suprafaţă se . . tuberculoza. VHB. sporii unor microbi (bacilul tetanic.transplante ( citomegal virus. .Sursele de infecţie umane sunt reprezentate de omul bolnav şi de purtătorii de germeni.simplu. . fiind implicată în declanşarea unor epidemii. când sunt implicaţi mai mulţi factori de transmitere. vibrioni holerici. transcutanat.picături septice (picăturile Flügge) din secreţii provenind din nasofaringe sau bronhii. streptococi). VHB). Transmiterea hidrică este o cale deosebit de importantă de transmitere a agenţilor patogeni. Bolnavul poate elimina agentul patogen în oricare din stadiile de evoluţie a bolii. Trasmiterea directă: . sol. . VHB). când este implicat un singur element din mediu.

Pe acestă cale se pot transmite dizenteria. sarmonele etc. hepatite virale enterice şi poliomielita. conservării sau servirii. "Mâinile murdare" reprezintă un mijloc extrem de eficient de răspândire a unor boli infecţioase. sau prin contact indirect în timpul îngrijirii bolnavului. laptele cu Brucella. Salmonella. pe lângă efectele personale intervin lenjeria şi vesela bolnavilor.febra tifoidă. sex.virusuri encefalitice etc. înot. Contaminarea mâinii se poate face cu agenţii patogeni proprii (autocontaminare). alimentaţie şi stare de nutriţie. temperatură. altitudine. gradul de cultură şi civilizaţie.factori naturali: climaterici şi meteorologici (umiditate.instrumentarul. status hormonal. relief). radiaţii UV) şi geografici (latitudine. Transmiterea prin obiecte contaminate cu secreţiile sau excreţiile bolnavilor sau purtătorilor.adăpatul aminalelor bolnave.echipamentele medicale nedezinfectate şi nesterilizate.plasmodiile malariei. fără a le fi gazdă sau loc de multiplicare (muştele. purici. inclusiv a agenţilor patogeni. febra tifoidă. activator sau limitativ.contaminează prin dejecţii umane sau animale. gândacii de bucătărie. mişcările de populaţie. ouăle de raţă cu Salmonella). Masa (populaţia) receptivă Starea de receptivitate. căpuşe). Staphilococcus aureus.dizenteria. profesia. a manipulării unor obiecte sau produse umane sau animale contaminate. . cu sânge sau prin intermediul altor factori (apă. reprezintă capacitatea organismului de a face (susceptibilitate) sau nu (rezistenţă. incorect racordate. permit infiltrarea unor impurităţi. mai ales a celor cu poartăde intrare digestivă. profesie. imunitate) o boală infecţioasă. Instalaţiile de aprovizionare centrale cu apă defecte. în timpul transportului. În unităţile sanitare. Principalele boli cu transmitere hidrică sunt: holera. comportament de risc etc. preparării. . Alimentele pot fi contaminate direct de la sursă (carnea cu Trichinella spiralis. hepatitele virale enterice etc. depozitării. turismul intern şi internaţional.a treia verigă principală a procesului epidemiologic. prin contact direct cu sursa de infecţie. de o serie de factori favorizanţi (secundari). Receptivitatea la infecţie este influenţată de numeroşi factori: vârstă. în care agenţii patologici îşi desfăşoară parte din ciclul de dezvoltare (păduchi. H. Vectorii pasivi vehiculează agenţii patogeni în mod mecanic. fisurate. Vectorii activi hematofagi sunt gazde intermediare. în acest tip de transmitere. Se pot transmite: dizenterici. Astfel se transmit: rickettisiile.factori socio-economici: nivelul de trai şi condiţiile de locuit. Factori favorizanţi ai procesului epidemiologic Factorii determinanţi ai procesului epidemiologic sunt influenţaţi. Transmiterea prin alimente de origine animală sau vegetală este frecvent întâlnită.furnicile). Transmiterea prin vectori (insecte) este o altă cale importantă de răspândire a unor boli infecţioase. ţânţari. precipitaţii. Aceştia se pot sistematiza astfel: . rasă.tuberculosis. deversarea apelor fecaloid-menajere. vectori) este implicată în difuziunea unor boli infecţioase. Vectorii sunt membre ale încrengăturii arthropoda.

bolile infectioase digestive. fără legătură aparentă între ele. Măsuri generale de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile Măsuri combative (lupta cu focar) . gripa iar în prezent infecţia cu HIV. Endemicitatea Aceasta se caracterizează prin apariţia într-un teritoriu a unui număr redus. . Pandemia Este definităde extinderea procesului epidemiologic în populaţia unei arii geografice întinse (ţară. hepatitele virale parenterale prezintă evoluţie periodică. infecţia cu HIV. Astfel.Forme de manifestare a procesului epidemiologic Sezonalitatea Aceasta reprezinta cresterea incidentei morbiditatii in anumite anotimpuri ale anului. tusea convulsivă. . Scarlatina. multianuală a unor epidemii depinde de gradul de imunitate lăsat de boală.epidemii printr-un mod particular de viaţă: boala se extinde în comunitate de la o persoană la alta.: gripa. care depăşeşte nivelul de expectanţă. de persistenţa surselor de infecţie în colectivitate.Astfel. De-a lungul timpului. holera. ex. dizenteria. dizenterie. Sporadicitatea Este caracterizată de apariţia unui număr redus de cazuri de îmbolnăvire.îmbolnăvirile se limitează la persoanele care au consumat apă contaminată dintr-o sursă comună (arealul epidemiei se suprapune peste teritoriul de distribuţie a apei din sursa respectivă). de dimensiunile masei receptive. fără legătură evidentă între ele. Sporadicitatea reflectă o situaţie epidemiologică bună.epidemii de tip alimentar . apariţia periodică. continent sau chiar la nivel planetar).hepatite virale acute).epidemii hidrice . în "pata de ulei". manifestări pandemice au avut variola. dizenteria bacteriană evoluează endemic.luni). dar dimensiuni mai reduse. dispersate în spaţiu şi timp.boli venerice. Acest tip de epidemie este caracteristic infecţiilor digestive (holera. într-un interval de timp variabil (săptămâni.acestea au caractere asemănătoare celor hidrice. ca şi cele transmise prin vectori sunt mai frecvente în sezonul cald.de specificitatea acesteia. iar bolile infecţioase respiratorii domină sezonul rece. Periodicitatea Aceasta se referă la evoluţia epidemică multianuală a unei boli infecţioase şi este legată de factori biologici şi sociali. etc. După originea şi modul de transmitere se disting: . Scarlatina. Epidemia Este definită de apariţia într-un teritoriu sau într-o colectivitate a unui număr mare de cazuri. dar constant de îmbolnăviri.

nutriţie corespunzătoare. etc) şi într-o oarecare măsură gammaglobulinele standard. 4. d) măsuti preventive. 2. individuală. Măsurile de prevenire a bolilor infecţioase cuprind totalitatea acţiunilor întreprinse într-o colectivitate în absenţa cazurilor de boală. Imunoprofilaxia Se realizează cu ajutorul serurilor şi vaccinurilor. aplicarea şi respectarea normelor de igienă comunală. din cauza riscului de accidente anafilactice la administrare. 6. Măsuri de dezinfecţie.1. 2. Transportul la spital. După specia animală de origine sunt: .dezinsecţie şi deratizare. c) supravegherea activă a purtătorilor de germeni. Măsuri generale igienico-sanitare: se bazează pe promovarea. sistematice de dezinfecţie.măsuri nespecifice: igienico-sanitare. antirabice. 10. . . cu scopul evitării apariţiei şi răspândirii acestora. . f) organizarea şi aplicarea programelor de imunoprofilaxie. e) depistarea activă şi lichidarea promptă a focarelor de parazitism. care vizează depistarea şi izolarea precoce a suspecţilor şi bolnavilor. Creşterea rezistenţei populaţiei receptive prin: . dezinsecţie şi deratizare în focar. Măsuri de sterilizare a purtătorilor de germeni. 3. Măsuri speciale antiepidemice care sunt: a) trajul epidemiologic .seruri heterologe (recoltate de la alte specii animale) în mare măsură înlocuite cu imunoglobuline hiperimune. Depistarea bolnavilor şi a purtătorilor de germeni.practicat în special în colectivităţi de copii şi tineri. Depistarea şi supravegherea contacţilor pe toată durata maximă a incubaţiei bolii. b) controlul medical la angajare şi controlul periodic al personalului din sectoarele speciale de activitate (alimentaţie publică.cu acţiune imediată după administrare. . 8.măsuri de profilaxie specifică: administrarea de imunoglobuline. 5. 7. Izolarea bolnavilor şi suspecţilor (spital. 9. Indicaţiile sunt profilactice sau curative. şcolară.seruri homologe (umane) . imunizare artificială activă (vaccinarea). domiciliu). profesională. Declararea cazurilor.imunoglobuline specifice hiperimune (antitetanice. continue. Se disting două mari categorii de măsuri de prevenire: 1.colectivităţi de copii). Înregistrarea şi raportarea.aprovizionare cu apă. chimioprofilaxie. Sărurile terapeutice Conţin anticorpi specifici preformaţi.serul de convalescent (abandonat). alimentară. Educaţie sanitară.

durată mare în organism 20-40 zile. Din cauza riscului de accident prin sensibilizare prealabilă sau la primul contact (şoc la proteină străină) se recomandă ca administrarea sărurilor heterologe să fie făcută după o prealabilă desensibilizare. botulism).stimulează mijloacele de apărare nespecifică. cecuprind un mozaic de anticorpi la diferite concentraţii. în general 12-16 zile. . . tetanos. Reacţii celulare de tip întârziat. cu concentraţie 10% sau 16%.fără risc de accidente anafilactice sau boala serului. Sunt comercializate sub mai multe forme: . cazuri de SIDA la copii.gammaglobulinele de uz intravenos sunt lipsite de specificitate de acţiune. sunt utilizate destul de rar în profilaxia rujeolei (la copii vaccinaţi). antirujeoloase etc. . este limitată de rata inactivării şi eliminării lor din organism. cu cât mai devreme cu atât şansele de succes fiind mai mari (difterie. având unele acţiuni particulare: . Acest accident poate fi parţial prevenit prin administrarea de antihistaminice şi corticoterapie 5-7 zile. . Durata scurtă de protecţie conferită de serurile heterologe. Durata protecţiei conferite.volum mic şi eficienţă superioară.Profilactic. Serurile imune homologe nu mai există ca atare.chiar afectarea viscerală.toleranţă perfectă. antirabice. se administrează post accident în cazul plăgilor cu risc tetanogen şi rabigen mare.prezentându-se doar componenta de imunoglobuline ce suportă anicorpii specifici.sub forma bolii serului. Această reacţie este de obicei localizată sub forma unor placarde urticariene apărute de 6-8 zile după administrare în locurile de injecţii. . Din această cauză. alterarea stării generale. Curativ. astfel încât anticorpii proprii să-i înlocuiască rapid pe cei de împrumut. Sunt folosite ca terapie adjuvantă în infecţii sistemice severe. ci sub o formă evoluată. Dezavantajele serurilor imune heterologe: 1. Mai rar reacţia este generalizată. situaţii în care protecţia trebuie să fie imediată şi totală. al plăgilor provocate de muşcătura şerpilor veninoşi etc. febră. 3. cu un conţinut ridicat de anticorpi specifici. Ele vor fi folosite specific în bolile respective: antitetanice. prin donări de sânge.gammaglobuline hiperimune specifice. fapt ce obligă la imunizarea rapidă şi accelerată a bolnavului. Vaccinurile . Gammaglobulinele se recoltează de la populaţia adultă. Avantaje .activitate antiinfecţioasă nespecifică.se administrează în boala declarată.posibilitatea de păstrare îndelungată. imediat după ser se va începe şi vaccinarea bolnavului. recoltate de la persoane hiperimunizate activ (niciodată de la foşti bolnavi).gammaglobuline standard. etc. între 7 şi 16 zile. cu exantem urticarian. Reacţie anafilactică 2.

vaccinul pertusis (înglobat în DTP). . antihepatită A şi B. tratamente imunosupresive) .vaccinuri de tip toxoid (conţin anatoxină). . .imunodeprimaţi (leucemii.autovaccinurile.vaccin antigripal. antivaricelos. eventual vaccin antipneumococic. vaccinul anti-HBS Vaccinurile sunt folosite în scop profilactic preacident şi mai rar postaccident şi uneori chiar în cursul bolii declarate (difterie. tetanos) pentru a induce anticorpi protectori antitoxici.pentru febra galbenă.Sunt preparate ce conţin agenţi patogeni omorâţi sau inactivaţi sau fragmente antigenice ale acestora.personalul sanitar. .vaccin antigripal. . Vaccinarea se recomandă întregii populaţii. destinate să provoace apariţia în organism a anticorpilor specifici. . Căi de administrare Majoritatea vaccinurilor sunt inoculate pe cale parenterală intramuscular sau subcutanat dar şi pe cale orală (vaccinul antipoliomielitic oral) asigurând doza standard pentru o priză.vaccinuri cu virus viu atenuat: • vaccinul antirujeolic • vaccinul antirubeolic • vaccinul antivaricelor • vaccinul antipoliomielitic oral 2. • antidifteric. 3. AH-B etc. principalele vaccinuri administrate copiilor sunt: BCG.vaccinuri recombinate. Vaccinarea antirabică este practicată după expunere (animal suspect) Vaccinarea antihepatică tip B .. dar cu germeni omorâţi .conţine virusul vaccinal nativ .vaccinul antivariolic . Vaccinuri totale. neoplazii. AP. • antitetanic. febra tifoidă. holera etc.vârstnici. taraţi (boli cronice respiratorii şi cardiovasculare) . . DTP.la nou născuţi din mame purtătoare de Ag HBs .vaccinul antirabic.vaccin antipneumococic.splenectomizaţi . Indicaţii specifice de vaccinare Vaccinarea contra rubeolei este recomandată tuturor tinerilor şi familiilor în perioada fertilă. La adulţi vaccinarea se efectuează la anumite categorii de persoane: . Vaccinuri ce conţin părţi ale agentului patogen: .vaccinul antipneumococic polivalent. dar în special la copii.persoane care călătoresc în ţări tropicale . Vaccinuri cu germeni vii . . Vacinurile sunt de mai multe tipuri: 1. • anatoxina stafilococică.

mielite). Contraindicaţiile vaccinării: .boli infecţioase acute.incidente: noduli subcutanaţi (DTP). . artralgii (rubeola). .alergie imediată la albumină (ovalbumină).reacţii clinice severe apărute după injecţiile anterioare. nefrite. .deficite imunitare congenitale. accidente neurologice (encefalopatie precoce la DTP sau tardivă la antirujeolic.Reacţii vaccinale .reacţii precoce locale (durere) sau generale (febră).accidente: şoc anafilactic imediat. . convulsii hipertermice (tusea convulsivă). limfadenită (BCG). .gravide.reacţii tardive consecutive administrării de vaccinuri cu virus viu atenuat (perturbări biologice tranzitorii). . . .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful