UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIS” ARAD FACULTATEA DE MEDICINA SPECIALITATEA ASISTENTA MEDICALA

REFERAT LA EPIDEMIOLOGIE ŞI BOLI INFECŢIOASE
ELEMENTE DE EPIDEMIOLOGIE A BOLILOR INFECŢIOASE

STUDENT

DEDU (VLAD) ANCA DANIELA ASM -Anul III

protozoare (hepatitele virale parenterale. în stafilocociile sau streptocociile cutanate.saliva. Căile de eliminare ai agenţilor patogeni de la nivelul sursei pot fi reprezentate de: . implicate în infecţiile respiratorii (gripa. virusul poliomielitic sau Salmonella triplu. infecţia urliană). (HIV. în anumite condiţii de mediu şi constituie componenta biologică a procesului epidemiologic.tuberculoza). boli venerice. în care există oportunităţi de transmitere a agentului patogen la alte persoane receptive constituie focarul epidemic. (în rabie. Rezervorul poate avea o specificitate înaltă (ex. bacterii. Rezervorul este locul în care agenţii patogeni există. Procesul epidemiologic reprezintă totalitatea factorilor şi mecanismelor implicate în apariţia. . HIV. rickettsii.secreţiile purulente şi produsele cutaneomucoase. . extinderea şi evoluţia unei boli infecţioase într-o populaţie. febra aftoasă). VHB) sau animală (tuberculoza. procesul epidemiologic trebuie diferenţiat de procesul infecţios.sânge infectat cu virusuri. Factori epidemiologici determinanţi Sursa/izvorul de infecţie Toţi agenţii patogeni au un rezervor şi o sursă care pot să coincidă sau nu. tusea convulsivă. . Eliminarea agenţilor patogeni în mediul extern se realizează la nivelul porţilor de eliminare. Durata eliminării agenţilor patogeni este variabilă şi reprezintă perioada de contagiozitate. are ca obiect de activitate studiul dinamic al factorilor determinanţi apariţiei şi distribuţiei stării de sanatate şi a bolilor într-o populaţie. Procesul infecţios rezultă din interacţiunea agentului patogen cu organismulgazdă. masa receptivă şi din numeroşi factori favorizanţi. . hepatite virale enterale). căile de transmitere. Sursa de infecţie este reprezentată de organismul (uman sau animal) care adăposteşte sau creează condiţii de viaţă şi de multiplicare sau în care se acumulează şi de unde se elimină şi trece la persoanele receptive. .secreţia lactată umană. rezervorul este întotdeauna uman) sau un agent patogen poate fi găsit cu rezervoare animate cât şi inanimate. . Sursa de infecţie împreună cu teritoriul din jurul ei.materiile fecale şi vărsăturile în infecţiile digestive (dizenterie. trăiesc şi se multiplică. Constituit din trei factori majori (determinanţi): izvorul de infecţie.Elemente de epidemiologie a bolilor infecţioase Epidemiologia. ştiinţa medicală fundamentală. malarie).secreţiile nasofaringiene şi sputa.

păsările. vibrioni holerici. streptococi). Apa de suprafaţă se . fiind implicată în declanşarea unor epidemii. tusea convulsivă. .complex. artropodele pot fi bolnave sau purtătoare de diverse organisme patogene care ajung accidental la om. VHB). sărut (mononucleoză infecţioasă). încărcate cu agenţi patogeni rezistenţi la uscăciune (stafilococi. dar asigură în interior condiţii optime pentru conservarea unor microbi rezistenţi în mediul extern (H. Transmiterea indirectă se face prin intermediul unor elemente din mediul extern (apă. . aer.transfuzii de sânge (hepatite virale. transcutanat. VHB. toxoplasmoză. Transmiterea aerogenă este una dintre cele mai comune căi de răspândire a agenţilor patogeni.foştii bolnavi (convalescenţi sau cronici).transplacentar (rubeolă. HIV. expulzate prin tuse. Transmiterea unui agent patogen se poate face direct sau indirect. . tuberculoza. . rabia. când sunt implicaţi mai mulţi factori de transmitere. Răspândirea în aer se face prin: . dar contagiozitatea maximă se înregistrează în perioada de invazie şi de stare.persoane sănătoase care nu s-au îmbolnăvit în urma infecţiei dar elimină temporar sau cronic agenţi patogeni. .transplante ( citomegal virus. HIV). VHB). tuberculosis). . Bolnavul poate elimina agentul patogen în oricare din stadiile de evoluţie a bolii.simplu. "mâini murdare"): . . strănut.viroze respiratorii.particule de praf.nucleosoli. trichineloza). Transmiterea prin solul contaminat este posibilă pentru sarmonele dizenterice. Trasmiterea directă: . HIV. . picături care şi-au pierdut umiditatea de suprafaţă. retroviroze). Căile şi mijloacele de transmitere a infecţiei Transmiterea. Surse animale de infecţie: mamiferele.care provin din secreţiile uscate.contact fizic sexual (boli venerice. vorbit în imediata apropiere a sursei. Bolile comune omului şi animalelor se numesc antropozoonoze (leptospiroza. când este implicat un singur element din mediu.contact de imediată vecinătate (boli aerogene).picături septice (picăturile Flügge) din secreţii provenind din nasofaringe sau bronhii. obiecte contaminate. sol. geohelminţi. sporii unor microbi (bacilul tetanic. muşcături (rabie). Transmiterea hidrică este o cale deosebit de importantă de transmitere a agenţilor patogeni. Purtătorii de germeni sunt reprezentaţi de: . antraxul.bacilul cărbunos).Sursele de infecţie umane sunt reprezentate de omul bolnav şi de purtătorii de germeni. a doua componentă majoră a procesului epidemiologic se referă la mişcarea agentului patogen de la sursa de infecţie la persoana receptivă. Printre principalele boli aerogene se află gripa. pneumonii.

precipitaţii. altitudine. incorect racordate. Pe acestă cale se pot transmite dizenteria.a treia verigă principală a procesului epidemiologic.febra tifoidă. activator sau limitativ.factori naturali: climaterici şi meteorologici (umiditate. Astfel se transmit: rickettisiile. relief). ţânţari. fisurate. Masa (populaţia) receptivă Starea de receptivitate.instrumentarul. laptele cu Brucella.dizenteria. În unităţile sanitare. radiaţii UV) şi geografici (latitudine. ouăle de raţă cu Salmonella). temperatură. depozitării.furnicile). Contaminarea mâinii se poate face cu agenţii patogeni proprii (autocontaminare). rasă. Vectorii pasivi vehiculează agenţii patogeni în mod mecanic. gradul de cultură şi civilizaţie.factori socio-economici: nivelul de trai şi condiţiile de locuit. alimentaţie şi stare de nutriţie. mişcările de populaţie. hepatitele virale enterice etc. Instalaţiile de aprovizionare centrale cu apă defecte. profesie. permit infiltrarea unor impurităţi. "Mâinile murdare" reprezintă un mijloc extrem de eficient de răspândire a unor boli infecţioase. Aceştia se pot sistematiza astfel: . Alimentele pot fi contaminate direct de la sursă (carnea cu Trichinella spiralis.virusuri encefalitice etc. Transmiterea prin alimente de origine animală sau vegetală este frecvent întâlnită. fără a le fi gazdă sau loc de multiplicare (muştele.tuberculosis. Receptivitatea la infecţie este influenţată de numeroşi factori: vârstă. înot. Factori favorizanţi ai procesului epidemiologic Factorii determinanţi ai procesului epidemiologic sunt influenţaţi. reprezintă capacitatea organismului de a face (susceptibilitate) sau nu (rezistenţă. purici.echipamentele medicale nedezinfectate şi nesterilizate. a manipulării unor obiecte sau produse umane sau animale contaminate. hepatite virale enterice şi poliomielita. imunitate) o boală infecţioasă. preparării. prin contact direct cu sursa de infecţie.plasmodiile malariei. inclusiv a agenţilor patogeni. în care agenţii patologici îşi desfăşoară parte din ciclul de dezvoltare (păduchi. Se pot transmite: dizenterici. Staphilococcus aureus. conservării sau servirii. în acest tip de transmitere. Principalele boli cu transmitere hidrică sunt: holera.contaminează prin dejecţii umane sau animale. turismul intern şi internaţional. Salmonella. Vectorii sunt membre ale încrengăturii arthropoda. Transmiterea prin vectori (insecte) este o altă cale importantă de răspândire a unor boli infecţioase. status hormonal. febra tifoidă. în timpul transportului. mai ales a celor cu poartăde intrare digestivă. căpuşe). pe lângă efectele personale intervin lenjeria şi vesela bolnavilor. vectori) este implicată în difuziunea unor boli infecţioase. . gândacii de bucătărie. H. sau prin contact indirect în timpul îngrijirii bolnavului. deversarea apelor fecaloid-menajere. cu sânge sau prin intermediul altor factori (apă. . Transmiterea prin obiecte contaminate cu secreţiile sau excreţiile bolnavilor sau purtătorilor. Vectorii activi hematofagi sunt gazde intermediare. profesia. sex. sarmonele etc. de o serie de factori favorizanţi (secundari). comportament de risc etc.adăpatul aminalelor bolnave.

îmbolnăvirile se limitează la persoanele care au consumat apă contaminată dintr-o sursă comună (arealul epidemiei se suprapune peste teritoriul de distribuţie a apei din sursa respectivă).epidemii de tip alimentar . După originea şi modul de transmitere se disting: . de dimensiunile masei receptive. dar constant de îmbolnăviri. holera. continent sau chiar la nivel planetar). tusea convulsivă. dizenteria. care depăşeşte nivelul de expectanţă. în "pata de ulei". Măsuri generale de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile Măsuri combative (lupta cu focar) . ca şi cele transmise prin vectori sunt mai frecvente în sezonul cald.epidemii printr-un mod particular de viaţă: boala se extinde în comunitate de la o persoană la alta.Forme de manifestare a procesului epidemiologic Sezonalitatea Aceasta reprezinta cresterea incidentei morbiditatii in anumite anotimpuri ale anului.epidemii hidrice . bolile infectioase digestive. De-a lungul timpului. fără legătură aparentă între ele.de specificitatea acesteia. dizenterie. Epidemia Este definită de apariţia într-un teritoriu sau într-o colectivitate a unui număr mare de cazuri. hepatitele virale parenterale prezintă evoluţie periodică. Scarlatina. de persistenţa surselor de infecţie în colectivitate.hepatite virale acute). Acest tip de epidemie este caracteristic infecţiilor digestive (holera. Astfel. într-un interval de timp variabil (săptămâni. infecţia cu HIV. gripa iar în prezent infecţia cu HIV.Astfel.: gripa. iar bolile infecţioase respiratorii domină sezonul rece. Periodicitatea Aceasta se referă la evoluţia epidemică multianuală a unei boli infecţioase şi este legată de factori biologici şi sociali.boli venerice.luni). dizenteria bacteriană evoluează endemic. Pandemia Este definităde extinderea procesului epidemiologic în populaţia unei arii geografice întinse (ţară. fără legătură evidentă între ele. etc. ex. Endemicitatea Aceasta se caracterizează prin apariţia într-un teritoriu a unui număr redus. multianuală a unor epidemii depinde de gradul de imunitate lăsat de boală. . .acestea au caractere asemănătoare celor hidrice. Scarlatina. dispersate în spaţiu şi timp. Sporadicitatea Este caracterizată de apariţia unui număr redus de cazuri de îmbolnăvire. Sporadicitatea reflectă o situaţie epidemiologică bună. apariţia periodică. dar dimensiuni mai reduse. manifestări pandemice au avut variola.

Creşterea rezistenţei populaţiei receptive prin: . domiciliu).imunoglobuline specifice hiperimune (antitetanice. Măsurile de prevenire a bolilor infecţioase cuprind totalitatea acţiunilor întreprinse într-o colectivitate în absenţa cazurilor de boală.cu acţiune imediată după administrare. . Depistarea şi supravegherea contacţilor pe toată durata maximă a incubaţiei bolii. Se disting două mari categorii de măsuri de prevenire: 1.1. antirabice. După specia animală de origine sunt: . Sărurile terapeutice Conţin anticorpi specifici preformaţi. 5.măsuri nespecifice: igienico-sanitare. Depistarea bolnavilor şi a purtătorilor de germeni. şcolară. 2. profesională. alimentară. Măsuri de sterilizare a purtătorilor de germeni. Educaţie sanitară. Măsuri speciale antiepidemice care sunt: a) trajul epidemiologic . aplicarea şi respectarea normelor de igienă comunală. cu scopul evitării apariţiei şi răspândirii acestora. . dezinsecţie şi deratizare în focar. 6. sistematice de dezinfecţie. . c) supravegherea activă a purtătorilor de germeni. chimioprofilaxie. Înregistrarea şi raportarea. 2. d) măsuti preventive. Izolarea bolnavilor şi suspecţilor (spital. Transportul la spital. 8. imunizare artificială activă (vaccinarea).măsuri de profilaxie specifică: administrarea de imunoglobuline.seruri homologe (umane) .seruri heterologe (recoltate de la alte specii animale) în mare măsură înlocuite cu imunoglobuline hiperimune. 10. din cauza riscului de accidente anafilactice la administrare. nutriţie corespunzătoare. f) organizarea şi aplicarea programelor de imunoprofilaxie. individuală. Indicaţiile sunt profilactice sau curative. .dezinsecţie şi deratizare. etc) şi într-o oarecare măsură gammaglobulinele standard. 4. b) controlul medical la angajare şi controlul periodic al personalului din sectoarele speciale de activitate (alimentaţie publică. Măsuri de dezinfecţie. care vizează depistarea şi izolarea precoce a suspecţilor şi bolnavilor. 7. Imunoprofilaxia Se realizează cu ajutorul serurilor şi vaccinurilor. Declararea cazurilor. 3.practicat în special în colectivităţi de copii şi tineri. 9. e) depistarea activă şi lichidarea promptă a focarelor de parazitism. continue.colectivităţi de copii).serul de convalescent (abandonat). Măsuri generale igienico-sanitare: se bazează pe promovarea.aprovizionare cu apă.

Durata protecţiei conferite. Serurile imune homologe nu mai există ca atare.posibilitatea de păstrare îndelungată.fără risc de accidente anafilactice sau boala serului. Mai rar reacţia este generalizată. ci sub o formă evoluată. între 7 şi 16 zile. Din cauza riscului de accident prin sensibilizare prealabilă sau la primul contact (şoc la proteină străină) se recomandă ca administrarea sărurilor heterologe să fie făcută după o prealabilă desensibilizare. antirabice. situaţii în care protecţia trebuie să fie imediată şi totală. fapt ce obligă la imunizarea rapidă şi accelerată a bolnavului. Din această cauză. Această reacţie este de obicei localizată sub forma unor placarde urticariene apărute de 6-8 zile după administrare în locurile de injecţii. Reacţie anafilactică 2. Ele vor fi folosite specific în bolile respective: antitetanice. etc. . recoltate de la persoane hiperimunizate activ (niciodată de la foşti bolnavi).chiar afectarea viscerală. .gammaglobuline standard. se administrează post accident în cazul plăgilor cu risc tetanogen şi rabigen mare. cecuprind un mozaic de anticorpi la diferite concentraţii. tetanos.Profilactic. Sunt comercializate sub mai multe forme: .prezentându-se doar componenta de imunoglobuline ce suportă anicorpii specifici. . febră. alterarea stării generale. în general 12-16 zile.toleranţă perfectă. Durata scurtă de protecţie conferită de serurile heterologe. cu un conţinut ridicat de anticorpi specifici. al plăgilor provocate de muşcătura şerpilor veninoşi etc. Avantaje .se administrează în boala declarată. astfel încât anticorpii proprii să-i înlocuiască rapid pe cei de împrumut. cu concentraţie 10% sau 16%. antirujeoloase etc.gammaglobulinele de uz intravenos sunt lipsite de specificitate de acţiune. Dezavantajele serurilor imune heterologe: 1. Acest accident poate fi parţial prevenit prin administrarea de antihistaminice şi corticoterapie 5-7 zile.stimulează mijloacele de apărare nespecifică. prin donări de sânge. este limitată de rata inactivării şi eliminării lor din organism. cu cât mai devreme cu atât şansele de succes fiind mai mari (difterie. botulism). . Gammaglobulinele se recoltează de la populaţia adultă. cu exantem urticarian. Vaccinurile .activitate antiinfecţioasă nespecifică.volum mic şi eficienţă superioară. Sunt folosite ca terapie adjuvantă în infecţii sistemice severe. sunt utilizate destul de rar în profilaxia rujeolei (la copii vaccinaţi). . Curativ. Reacţii celulare de tip întârziat. imediat după ser se va începe şi vaccinarea bolnavului.durată mare în organism 20-40 zile.sub forma bolii serului. având unele acţiuni particulare: . cazuri de SIDA la copii. 3.gammaglobuline hiperimune specifice.

AH-B etc. .vaccinul pertusis (înglobat în DTP). destinate să provoace apariţia în organism a anticorpilor specifici. Vaccinuri ce conţin părţi ale agentului patogen: . Vaccinarea se recomandă întregii populaţii. Vaccinarea antirabică este practicată după expunere (animal suspect) Vaccinarea antihepatică tip B . vaccinul anti-HBS Vaccinurile sunt folosite în scop profilactic preacident şi mai rar postaccident şi uneori chiar în cursul bolii declarate (difterie.vaccinuri de tip toxoid (conţin anatoxină). • anatoxina stafilococică.imunodeprimaţi (leucemii. principalele vaccinuri administrate copiilor sunt: BCG. . tetanos) pentru a induce anticorpi protectori antitoxici.vaccinul antipneumococic polivalent. DTP.vârstnici.conţine virusul vaccinal nativ . taraţi (boli cronice respiratorii şi cardiovasculare) .vaccinul antivariolic .vaccin antipneumococic. • antidifteric. • antitetanic.vaccin antigripal. febra tifoidă.Sunt preparate ce conţin agenţi patogeni omorâţi sau inactivaţi sau fragmente antigenice ale acestora. holera etc. tratamente imunosupresive) . . Căi de administrare Majoritatea vaccinurilor sunt inoculate pe cale parenterală intramuscular sau subcutanat dar şi pe cale orală (vaccinul antipoliomielitic oral) asigurând doza standard pentru o priză.pentru febra galbenă.la nou născuţi din mame purtătoare de Ag HBs .autovaccinurile.personalul sanitar. 3. eventual vaccin antipneumococic. antivaricelos. .persoane care călătoresc în ţări tropicale .. dar în special la copii. La adulţi vaccinarea se efectuează la anumite categorii de persoane: . Vaccinuri totale. antihepatită A şi B. Vaccinuri cu germeni vii . .vaccin antigripal.vaccinul antirabic. neoplazii. Vacinurile sunt de mai multe tipuri: 1.vaccinuri recombinate. AP. Indicaţii specifice de vaccinare Vaccinarea contra rubeolei este recomandată tuturor tinerilor şi familiilor în perioada fertilă.splenectomizaţi . . .vaccinuri cu virus viu atenuat: • vaccinul antirujeolic • vaccinul antirubeolic • vaccinul antivaricelor • vaccinul antipoliomielitic oral 2. . dar cu germeni omorâţi .

. accidente neurologice (encefalopatie precoce la DTP sau tardivă la antirujeolic.reacţii precoce locale (durere) sau generale (febră). .reacţii tardive consecutive administrării de vaccinuri cu virus viu atenuat (perturbări biologice tranzitorii). nefrite. limfadenită (BCG).gravide.reacţii clinice severe apărute după injecţiile anterioare. . mielite). .Reacţii vaccinale . . Contraindicaţiile vaccinării: . artralgii (rubeola). convulsii hipertermice (tusea convulsivă). .alergie imediată la albumină (ovalbumină).boli infecţioase acute. .accidente: şoc anafilactic imediat. .incidente: noduli subcutanaţi (DTP).deficite imunitare congenitale.