UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIS” ARAD FACULTATEA DE MEDICINA SPECIALITATEA ASISTENTA MEDICALA

REFERAT LA EPIDEMIOLOGIE ŞI BOLI INFECŢIOASE
ELEMENTE DE EPIDEMIOLOGIE A BOLILOR INFECŢIOASE

STUDENT

DEDU (VLAD) ANCA DANIELA ASM -Anul III

Eliminarea agenţilor patogeni în mediul extern se realizează la nivelul porţilor de eliminare.secreţiile nasofaringiene şi sputa.tuberculoza).sânge infectat cu virusuri. Rezervorul poate avea o specificitate înaltă (ex. Durata eliminării agenţilor patogeni este variabilă şi reprezintă perioada de contagiozitate. căile de transmitere. virusul poliomielitic sau Salmonella triplu. tusea convulsivă. . în care există oportunităţi de transmitere a agentului patogen la alte persoane receptive constituie focarul epidemic. Sursa de infecţie este reprezentată de organismul (uman sau animal) care adăposteşte sau creează condiţii de viaţă şi de multiplicare sau în care se acumulează şi de unde se elimină şi trece la persoanele receptive.materiile fecale şi vărsăturile în infecţiile digestive (dizenterie. masa receptivă şi din numeroşi factori favorizanţi. Sursa de infecţie împreună cu teritoriul din jurul ei. bacterii.saliva. Rezervorul este locul în care agenţii patogeni există. . extinderea şi evoluţia unei boli infecţioase într-o populaţie. VHB) sau animală (tuberculoza. .Elemente de epidemiologie a bolilor infecţioase Epidemiologia. trăiesc şi se multiplică. Procesul infecţios rezultă din interacţiunea agentului patogen cu organismulgazdă. malarie). (în rabie. infecţia urliană).secreţia lactată umană. boli venerice. Factori epidemiologici determinanţi Sursa/izvorul de infecţie Toţi agenţii patogeni au un rezervor şi o sursă care pot să coincidă sau nu. . în stafilocociile sau streptocociile cutanate.secreţiile purulente şi produsele cutaneomucoase. . . are ca obiect de activitate studiul dinamic al factorilor determinanţi apariţiei şi distribuţiei stării de sanatate şi a bolilor într-o populaţie. (HIV. Procesul epidemiologic reprezintă totalitatea factorilor şi mecanismelor implicate în apariţia. ştiinţa medicală fundamentală. Căile de eliminare ai agenţilor patogeni de la nivelul sursei pot fi reprezentate de: . procesul epidemiologic trebuie diferenţiat de procesul infecţios. rickettsii. HIV. rezervorul este întotdeauna uman) sau un agent patogen poate fi găsit cu rezervoare animate cât şi inanimate. protozoare (hepatitele virale parenterale. în anumite condiţii de mediu şi constituie componenta biologică a procesului epidemiologic. febra aftoasă). implicate în infecţiile respiratorii (gripa. Constituit din trei factori majori (determinanţi): izvorul de infecţie. hepatite virale enterale).

. artropodele pot fi bolnave sau purtătoare de diverse organisme patogene care ajung accidental la om.simplu. Bolile comune omului şi animalelor se numesc antropozoonoze (leptospiroza. HIV).contact de imediată vecinătate (boli aerogene). VHB. păsările.transplante ( citomegal virus. sol.complex. geohelminţi.bacilul cărbunos). pneumonii. când este implicat un singur element din mediu. Transmiterea indirectă se face prin intermediul unor elemente din mediul extern (apă. Căile şi mijloacele de transmitere a infecţiei Transmiterea. tuberculosis). . vibrioni holerici. aer. strănut. VHB). obiecte contaminate. fiind implicată în declanşarea unor epidemii. expulzate prin tuse.foştii bolnavi (convalescenţi sau cronici). tusea convulsivă. retroviroze).persoane sănătoase care nu s-au îmbolnăvit în urma infecţiei dar elimină temporar sau cronic agenţi patogeni. vorbit în imediata apropiere a sursei. rabia. HIV. . "mâini murdare"): .transplacentar (rubeolă. Transmiterea aerogenă este una dintre cele mai comune căi de răspândire a agenţilor patogeni. încărcate cu agenţi patogeni rezistenţi la uscăciune (stafilococi.Sursele de infecţie umane sunt reprezentate de omul bolnav şi de purtătorii de germeni. Transmiterea prin solul contaminat este posibilă pentru sarmonele dizenterice.transfuzii de sânge (hepatite virale. .care provin din secreţiile uscate. sărut (mononucleoză infecţioasă). . Printre principalele boli aerogene se află gripa. toxoplasmoză. tuberculoza. HIV. Surse animale de infecţie: mamiferele. dar contagiozitatea maximă se înregistrează în perioada de invazie şi de stare. muşcături (rabie).contact fizic sexual (boli venerice. trichineloza).nucleosoli. . a doua componentă majoră a procesului epidemiologic se referă la mişcarea agentului patogen de la sursa de infecţie la persoana receptivă. . dar asigură în interior condiţii optime pentru conservarea unor microbi rezistenţi în mediul extern (H. transcutanat. Purtătorii de germeni sunt reprezentaţi de: . streptococi). VHB). Bolnavul poate elimina agentul patogen în oricare din stadiile de evoluţie a bolii. Transmiterea unui agent patogen se poate face direct sau indirect. Apa de suprafaţă se . picături care şi-au pierdut umiditatea de suprafaţă. antraxul. . când sunt implicaţi mai mulţi factori de transmitere. sporii unor microbi (bacilul tetanic. Răspândirea în aer se face prin: . Trasmiterea directă: .particule de praf. Transmiterea hidrică este o cale deosebit de importantă de transmitere a agenţilor patogeni.picături septice (picăturile Flügge) din secreţii provenind din nasofaringe sau bronhii.viroze respiratorii.

Vectorii pasivi vehiculează agenţii patogeni în mod mecanic. Principalele boli cu transmitere hidrică sunt: holera. profesia. fără a le fi gazdă sau loc de multiplicare (muştele. Astfel se transmit: rickettisiile. Vectorii sunt membre ale încrengăturii arthropoda. . turismul intern şi internaţional. hepatitele virale enterice etc. căpuşe). altitudine. activator sau limitativ. preparării. deversarea apelor fecaloid-menajere. în care agenţii patologici îşi desfăşoară parte din ciclul de dezvoltare (păduchi. Transmiterea prin obiecte contaminate cu secreţiile sau excreţiile bolnavilor sau purtătorilor. În unităţile sanitare. vectori) este implicată în difuziunea unor boli infecţioase. temperatură.factori socio-economici: nivelul de trai şi condiţiile de locuit.instrumentarul. în timpul transportului. Factori favorizanţi ai procesului epidemiologic Factorii determinanţi ai procesului epidemiologic sunt influenţaţi. Pe acestă cale se pot transmite dizenteria. alimentaţie şi stare de nutriţie. în acest tip de transmitere. mişcările de populaţie. precipitaţii. Instalaţiile de aprovizionare centrale cu apă defecte. profesie.a treia verigă principală a procesului epidemiologic. gradul de cultură şi civilizaţie. permit infiltrarea unor impurităţi. pe lângă efectele personale intervin lenjeria şi vesela bolnavilor. de o serie de factori favorizanţi (secundari). Masa (populaţia) receptivă Starea de receptivitate. fisurate. Receptivitatea la infecţie este influenţată de numeroşi factori: vârstă. laptele cu Brucella.adăpatul aminalelor bolnave.virusuri encefalitice etc. rasă. ouăle de raţă cu Salmonella). depozitării. purici. Se pot transmite: dizenterici.furnicile). Transmiterea prin alimente de origine animală sau vegetală este frecvent întâlnită.contaminează prin dejecţii umane sau animale. incorect racordate.tuberculosis. reprezintă capacitatea organismului de a face (susceptibilitate) sau nu (rezistenţă. cu sânge sau prin intermediul altor factori (apă. Transmiterea prin vectori (insecte) este o altă cale importantă de răspândire a unor boli infecţioase. Staphilococcus aureus. febra tifoidă. Contaminarea mâinii se poate face cu agenţii patogeni proprii (autocontaminare). gândacii de bucătărie. Vectorii activi hematofagi sunt gazde intermediare. Aceştia se pot sistematiza astfel: . radiaţii UV) şi geografici (latitudine. imunitate) o boală infecţioasă. inclusiv a agenţilor patogeni. relief). prin contact direct cu sursa de infecţie. status hormonal. mai ales a celor cu poartăde intrare digestivă. Salmonella. "Mâinile murdare" reprezintă un mijloc extrem de eficient de răspândire a unor boli infecţioase. ţânţari.plasmodiile malariei. sex. a manipulării unor obiecte sau produse umane sau animale contaminate. sau prin contact indirect în timpul îngrijirii bolnavului. Alimentele pot fi contaminate direct de la sursă (carnea cu Trichinella spiralis. înot. comportament de risc etc. . conservării sau servirii.dizenteria.febra tifoidă. hepatite virale enterice şi poliomielita.echipamentele medicale nedezinfectate şi nesterilizate.factori naturali: climaterici şi meteorologici (umiditate. H. sarmonele etc.

de dimensiunile masei receptive. dizenteria. Sporadicitatea reflectă o situaţie epidemiologică bună. Astfel. hepatitele virale parenterale prezintă evoluţie periodică. gripa iar în prezent infecţia cu HIV. în "pata de ulei". de persistenţa surselor de infecţie în colectivitate. Acest tip de epidemie este caracteristic infecţiilor digestive (holera. Măsuri generale de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile Măsuri combative (lupta cu focar) .de specificitatea acesteia. dar constant de îmbolnăviri. apariţia periodică. Sporadicitatea Este caracterizată de apariţia unui număr redus de cazuri de îmbolnăvire. într-un interval de timp variabil (săptămâni.luni). ca şi cele transmise prin vectori sunt mai frecvente în sezonul cald. Scarlatina. De-a lungul timpului. dizenterie. . Pandemia Este definităde extinderea procesului epidemiologic în populaţia unei arii geografice întinse (ţară. holera.Forme de manifestare a procesului epidemiologic Sezonalitatea Aceasta reprezinta cresterea incidentei morbiditatii in anumite anotimpuri ale anului. fără legătură aparentă între ele. infecţia cu HIV.Astfel. Endemicitatea Aceasta se caracterizează prin apariţia într-un teritoriu a unui număr redus. ex.epidemii printr-un mod particular de viaţă: boala se extinde în comunitate de la o persoană la alta. Epidemia Este definită de apariţia într-un teritoriu sau într-o colectivitate a unui număr mare de cazuri. Scarlatina. multianuală a unor epidemii depinde de gradul de imunitate lăsat de boală.epidemii de tip alimentar .boli venerice. dizenteria bacteriană evoluează endemic. . dispersate în spaţiu şi timp. dar dimensiuni mai reduse. etc.îmbolnăvirile se limitează la persoanele care au consumat apă contaminată dintr-o sursă comună (arealul epidemiei se suprapune peste teritoriul de distribuţie a apei din sursa respectivă).: gripa. Periodicitatea Aceasta se referă la evoluţia epidemică multianuală a unei boli infecţioase şi este legată de factori biologici şi sociali. iar bolile infecţioase respiratorii domină sezonul rece. fără legătură evidentă între ele. continent sau chiar la nivel planetar).epidemii hidrice .acestea au caractere asemănătoare celor hidrice. manifestări pandemice au avut variola. tusea convulsivă. care depăşeşte nivelul de expectanţă.hepatite virale acute). După originea şi modul de transmitere se disting: . bolile infectioase digestive.

7. b) controlul medical la angajare şi controlul periodic al personalului din sectoarele speciale de activitate (alimentaţie publică.practicat în special în colectivităţi de copii şi tineri. .aprovizionare cu apă. aplicarea şi respectarea normelor de igienă comunală. Se disting două mari categorii de măsuri de prevenire: 1. 10. Măsuri generale igienico-sanitare: se bazează pe promovarea. Măsuri de dezinfecţie.măsuri de profilaxie specifică: administrarea de imunoglobuline. din cauza riscului de accidente anafilactice la administrare.seruri homologe (umane) . f) organizarea şi aplicarea programelor de imunoprofilaxie. 5. .seruri heterologe (recoltate de la alte specii animale) în mare măsură înlocuite cu imunoglobuline hiperimune. profesională. şcolară. Depistarea şi supravegherea contacţilor pe toată durata maximă a incubaţiei bolii. Imunoprofilaxia Se realizează cu ajutorul serurilor şi vaccinurilor.serul de convalescent (abandonat). 6. care vizează depistarea şi izolarea precoce a suspecţilor şi bolnavilor. Înregistrarea şi raportarea. 9. domiciliu). etc) şi într-o oarecare măsură gammaglobulinele standard. e) depistarea activă şi lichidarea promptă a focarelor de parazitism. După specia animală de origine sunt: . Creşterea rezistenţei populaţiei receptive prin: . 3. Depistarea bolnavilor şi a purtătorilor de germeni. individuală. Măsurile de prevenire a bolilor infecţioase cuprind totalitatea acţiunilor întreprinse într-o colectivitate în absenţa cazurilor de boală. imunizare artificială activă (vaccinarea). 8. . c) supravegherea activă a purtătorilor de germeni. Transportul la spital. 4. nutriţie corespunzătoare.imunoglobuline specifice hiperimune (antitetanice. cu scopul evitării apariţiei şi răspândirii acestora. Măsuri speciale antiepidemice care sunt: a) trajul epidemiologic . chimioprofilaxie. Măsuri de sterilizare a purtătorilor de germeni. Declararea cazurilor. d) măsuti preventive. Indicaţiile sunt profilactice sau curative. . 2. dezinsecţie şi deratizare în focar. sistematice de dezinfecţie.cu acţiune imediată după administrare. Sărurile terapeutice Conţin anticorpi specifici preformaţi.dezinsecţie şi deratizare.colectivităţi de copii).1. 2. antirabice.măsuri nespecifice: igienico-sanitare. Izolarea bolnavilor şi suspecţilor (spital. Educaţie sanitară. alimentară. continue.

cazuri de SIDA la copii. Reacţii celulare de tip întârziat.sub forma bolii serului. cu concentraţie 10% sau 16%. cecuprind un mozaic de anticorpi la diferite concentraţii. este limitată de rata inactivării şi eliminării lor din organism. Sunt folosite ca terapie adjuvantă în infecţii sistemice severe.durată mare în organism 20-40 zile.gammaglobulinele de uz intravenos sunt lipsite de specificitate de acţiune. între 7 şi 16 zile. tetanos. Curativ. Avantaje . în general 12-16 zile. alterarea stării generale. Vaccinurile .prezentându-se doar componenta de imunoglobuline ce suportă anicorpii specifici. imediat după ser se va începe şi vaccinarea bolnavului. Serurile imune homologe nu mai există ca atare. Ele vor fi folosite specific în bolile respective: antitetanice. 3. antirabice.se administrează în boala declarată. . cu cât mai devreme cu atât şansele de succes fiind mai mari (difterie. Mai rar reacţia este generalizată. Durata protecţiei conferite. având unele acţiuni particulare: . astfel încât anticorpii proprii să-i înlocuiască rapid pe cei de împrumut.chiar afectarea viscerală. Din această cauză.fără risc de accidente anafilactice sau boala serului. Acest accident poate fi parţial prevenit prin administrarea de antihistaminice şi corticoterapie 5-7 zile. situaţii în care protecţia trebuie să fie imediată şi totală. . cu un conţinut ridicat de anticorpi specifici. Durata scurtă de protecţie conferită de serurile heterologe.volum mic şi eficienţă superioară. sunt utilizate destul de rar în profilaxia rujeolei (la copii vaccinaţi).toleranţă perfectă.gammaglobuline standard. etc.activitate antiinfecţioasă nespecifică. al plăgilor provocate de muşcătura şerpilor veninoşi etc. fapt ce obligă la imunizarea rapidă şi accelerată a bolnavului. .gammaglobuline hiperimune specifice. .stimulează mijloacele de apărare nespecifică. recoltate de la persoane hiperimunizate activ (niciodată de la foşti bolnavi). botulism). Reacţie anafilactică 2. prin donări de sânge. febră. Gammaglobulinele se recoltează de la populaţia adultă. Din cauza riscului de accident prin sensibilizare prealabilă sau la primul contact (şoc la proteină străină) se recomandă ca administrarea sărurilor heterologe să fie făcută după o prealabilă desensibilizare. se administrează post accident în cazul plăgilor cu risc tetanogen şi rabigen mare. Dezavantajele serurilor imune heterologe: 1. ci sub o formă evoluată.Profilactic. Această reacţie este de obicei localizată sub forma unor placarde urticariene apărute de 6-8 zile după administrare în locurile de injecţii.posibilitatea de păstrare îndelungată. . Sunt comercializate sub mai multe forme: . antirujeoloase etc. cu exantem urticarian.

neoplazii. destinate să provoace apariţia în organism a anticorpilor specifici. taraţi (boli cronice respiratorii şi cardiovasculare) .personalul sanitar.splenectomizaţi . 3.imunodeprimaţi (leucemii. Căi de administrare Majoritatea vaccinurilor sunt inoculate pe cale parenterală intramuscular sau subcutanat dar şi pe cale orală (vaccinul antipoliomielitic oral) asigurând doza standard pentru o priză. antivaricelos.vaccinul antirabic. Vaccinarea se recomandă întregii populaţii.persoane care călătoresc în ţări tropicale .vaccinul pertusis (înglobat în DTP). . principalele vaccinuri administrate copiilor sunt: BCG. . Vaccinuri cu germeni vii . AH-B etc. dar cu germeni omorâţi .conţine virusul vaccinal nativ . .vaccinul antivariolic . Vaccinarea antirabică este practicată după expunere (animal suspect) Vaccinarea antihepatică tip B . dar în special la copii.vaccin antipneumococic.la nou născuţi din mame purtătoare de Ag HBs . holera etc. .autovaccinurile. .Sunt preparate ce conţin agenţi patogeni omorâţi sau inactivaţi sau fragmente antigenice ale acestora. .vârstnici. AP. vaccinul anti-HBS Vaccinurile sunt folosite în scop profilactic preacident şi mai rar postaccident şi uneori chiar în cursul bolii declarate (difterie.vaccinuri de tip toxoid (conţin anatoxină).. DTP.vaccin antigripal. Indicaţii specifice de vaccinare Vaccinarea contra rubeolei este recomandată tuturor tinerilor şi familiilor în perioada fertilă. • anatoxina stafilococică.vaccinul antipneumococic polivalent.vaccinuri cu virus viu atenuat: • vaccinul antirujeolic • vaccinul antirubeolic • vaccinul antivaricelor • vaccinul antipoliomielitic oral 2. La adulţi vaccinarea se efectuează la anumite categorii de persoane: .pentru febra galbenă. tratamente imunosupresive) . febra tifoidă. Vaccinuri ce conţin părţi ale agentului patogen: . eventual vaccin antipneumococic. . . • antitetanic. • antidifteric.vaccin antigripal.vaccinuri recombinate. Vaccinuri totale. tetanos) pentru a induce anticorpi protectori antitoxici. antihepatită A şi B. Vacinurile sunt de mai multe tipuri: 1.

artralgii (rubeola).gravide. .reacţii tardive consecutive administrării de vaccinuri cu virus viu atenuat (perturbări biologice tranzitorii). . .accidente: şoc anafilactic imediat. mielite). limfadenită (BCG). convulsii hipertermice (tusea convulsivă).reacţii clinice severe apărute după injecţiile anterioare. .boli infecţioase acute. .alergie imediată la albumină (ovalbumină).reacţii precoce locale (durere) sau generale (febră). . nefrite.Reacţii vaccinale .deficite imunitare congenitale. Contraindicaţiile vaccinării: . .incidente: noduli subcutanaţi (DTP). accidente neurologice (encefalopatie precoce la DTP sau tardivă la antirujeolic. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful