UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIS” ARAD FACULTATEA DE MEDICINA SPECIALITATEA ASISTENTA MEDICALA

REFERAT LA EPIDEMIOLOGIE ŞI BOLI INFECŢIOASE
ELEMENTE DE EPIDEMIOLOGIE A BOLILOR INFECŢIOASE

STUDENT

DEDU (VLAD) ANCA DANIELA ASM -Anul III

malarie). în stafilocociile sau streptocociile cutanate. infecţia urliană). Procesul epidemiologic reprezintă totalitatea factorilor şi mecanismelor implicate în apariţia. HIV. masa receptivă şi din numeroşi factori favorizanţi.secreţia lactată umană. Constituit din trei factori majori (determinanţi): izvorul de infecţie. Rezervorul este locul în care agenţii patogeni există. are ca obiect de activitate studiul dinamic al factorilor determinanţi apariţiei şi distribuţiei stării de sanatate şi a bolilor într-o populaţie.secreţiile purulente şi produsele cutaneomucoase. .Elemente de epidemiologie a bolilor infecţioase Epidemiologia. căile de transmitere. (HIV.saliva. hepatite virale enterale). extinderea şi evoluţia unei boli infecţioase într-o populaţie. rezervorul este întotdeauna uman) sau un agent patogen poate fi găsit cu rezervoare animate cât şi inanimate.secreţiile nasofaringiene şi sputa.sânge infectat cu virusuri. tusea convulsivă. Procesul infecţios rezultă din interacţiunea agentului patogen cu organismulgazdă. Sursa de infecţie împreună cu teritoriul din jurul ei. Căile de eliminare ai agenţilor patogeni de la nivelul sursei pot fi reprezentate de: .tuberculoza). VHB) sau animală (tuberculoza. Eliminarea agenţilor patogeni în mediul extern se realizează la nivelul porţilor de eliminare.materiile fecale şi vărsăturile în infecţiile digestive (dizenterie. protozoare (hepatitele virale parenterale. febra aftoasă). boli venerice. bacterii. implicate în infecţiile respiratorii (gripa. Rezervorul poate avea o specificitate înaltă (ex. virusul poliomielitic sau Salmonella triplu. . Durata eliminării agenţilor patogeni este variabilă şi reprezintă perioada de contagiozitate. . Sursa de infecţie este reprezentată de organismul (uman sau animal) care adăposteşte sau creează condiţii de viaţă şi de multiplicare sau în care se acumulează şi de unde se elimină şi trece la persoanele receptive. rickettsii. în anumite condiţii de mediu şi constituie componenta biologică a procesului epidemiologic. ştiinţa medicală fundamentală. . . trăiesc şi se multiplică. procesul epidemiologic trebuie diferenţiat de procesul infecţios. în care există oportunităţi de transmitere a agentului patogen la alte persoane receptive constituie focarul epidemic. . (în rabie. Factori epidemiologici determinanţi Sursa/izvorul de infecţie Toţi agenţii patogeni au un rezervor şi o sursă care pot să coincidă sau nu.

. Surse animale de infecţie: mamiferele.contact fizic sexual (boli venerice. .foştii bolnavi (convalescenţi sau cronici). . dar asigură în interior condiţii optime pentru conservarea unor microbi rezistenţi în mediul extern (H. Bolnavul poate elimina agentul patogen în oricare din stadiile de evoluţie a bolii. sărut (mononucleoză infecţioasă).nucleosoli. geohelminţi. picături care şi-au pierdut umiditatea de suprafaţă. fiind implicată în declanşarea unor epidemii. Apa de suprafaţă se . Răspândirea în aer se face prin: . antraxul. streptococi). muşcături (rabie). "mâini murdare"): .contact de imediată vecinătate (boli aerogene). a doua componentă majoră a procesului epidemiologic se referă la mişcarea agentului patogen de la sursa de infecţie la persoana receptivă. tuberculoza. VHB). . încărcate cu agenţi patogeni rezistenţi la uscăciune (stafilococi. HIV). Transmiterea hidrică este o cale deosebit de importantă de transmitere a agenţilor patogeni. sporii unor microbi (bacilul tetanic.transplacentar (rubeolă. tusea convulsivă. Transmiterea aerogenă este una dintre cele mai comune căi de răspândire a agenţilor patogeni.transplante ( citomegal virus. strănut. expulzate prin tuse.transfuzii de sânge (hepatite virale. Printre principalele boli aerogene se află gripa.complex. Bolile comune omului şi animalelor se numesc antropozoonoze (leptospiroza. rabia. VHB). Căile şi mijloacele de transmitere a infecţiei Transmiterea. trichineloza). aer. când sunt implicaţi mai mulţi factori de transmitere. obiecte contaminate.Sursele de infecţie umane sunt reprezentate de omul bolnav şi de purtătorii de germeni. VHB. vorbit în imediata apropiere a sursei. pneumonii.viroze respiratorii. dar contagiozitatea maximă se înregistrează în perioada de invazie şi de stare. . sol. Purtătorii de germeni sunt reprezentaţi de: . Transmiterea indirectă se face prin intermediul unor elemente din mediul extern (apă.persoane sănătoase care nu s-au îmbolnăvit în urma infecţiei dar elimină temporar sau cronic agenţi patogeni.picături septice (picăturile Flügge) din secreţii provenind din nasofaringe sau bronhii. vibrioni holerici.particule de praf.simplu. Trasmiterea directă: . .care provin din secreţiile uscate. artropodele pot fi bolnave sau purtătoare de diverse organisme patogene care ajung accidental la om. când este implicat un singur element din mediu. retroviroze). . transcutanat. păsările. Transmiterea prin solul contaminat este posibilă pentru sarmonele dizenterice. toxoplasmoză.bacilul cărbunos). tuberculosis). Transmiterea unui agent patogen se poate face direct sau indirect. . HIV. HIV.

căpuşe). cu sânge sau prin intermediul altor factori (apă. profesie. precipitaţii.instrumentarul. mai ales a celor cu poartăde intrare digestivă. Contaminarea mâinii se poate face cu agenţii patogeni proprii (autocontaminare).a treia verigă principală a procesului epidemiologic. sarmonele etc. incorect racordate. prin contact direct cu sursa de infecţie. depozitării.adăpatul aminalelor bolnave. imunitate) o boală infecţioasă. mişcările de populaţie. Vectorii pasivi vehiculează agenţii patogeni în mod mecanic. rasă. ţânţari.factori naturali: climaterici şi meteorologici (umiditate. Factori favorizanţi ai procesului epidemiologic Factorii determinanţi ai procesului epidemiologic sunt influenţaţi. inclusiv a agenţilor patogeni. Aceştia se pot sistematiza astfel: . febra tifoidă. preparării. Vectorii sunt membre ale încrengăturii arthropoda.plasmodiile malariei. Receptivitatea la infecţie este influenţată de numeroşi factori: vârstă. turismul intern şi internaţional. pe lângă efectele personale intervin lenjeria şi vesela bolnavilor.tuberculosis. radiaţii UV) şi geografici (latitudine.febra tifoidă. Salmonella. permit infiltrarea unor impurităţi.dizenteria. Vectorii activi hematofagi sunt gazde intermediare. laptele cu Brucella. hepatitele virale enterice etc. alimentaţie şi stare de nutriţie. Se pot transmite: dizenterici. a manipulării unor obiecte sau produse umane sau animale contaminate.factori socio-economici: nivelul de trai şi condiţiile de locuit. fisurate. Astfel se transmit: rickettisiile. Transmiterea prin alimente de origine animală sau vegetală este frecvent întâlnită. Pe acestă cale se pot transmite dizenteria. . gândacii de bucătărie. Principalele boli cu transmitere hidrică sunt: holera. conservării sau servirii. înot. purici. reprezintă capacitatea organismului de a face (susceptibilitate) sau nu (rezistenţă. H. status hormonal. .contaminează prin dejecţii umane sau animale. relief). temperatură. profesia. în acest tip de transmitere. Transmiterea prin vectori (insecte) este o altă cale importantă de răspândire a unor boli infecţioase. "Mâinile murdare" reprezintă un mijloc extrem de eficient de răspândire a unor boli infecţioase. hepatite virale enterice şi poliomielita. Staphilococcus aureus. comportament de risc etc. vectori) este implicată în difuziunea unor boli infecţioase. deversarea apelor fecaloid-menajere. Transmiterea prin obiecte contaminate cu secreţiile sau excreţiile bolnavilor sau purtătorilor. Instalaţiile de aprovizionare centrale cu apă defecte. sex. în care agenţii patologici îşi desfăşoară parte din ciclul de dezvoltare (păduchi.echipamentele medicale nedezinfectate şi nesterilizate. sau prin contact indirect în timpul îngrijirii bolnavului. activator sau limitativ. fără a le fi gazdă sau loc de multiplicare (muştele. Masa (populaţia) receptivă Starea de receptivitate. În unităţile sanitare.virusuri encefalitice etc. ouăle de raţă cu Salmonella). altitudine. de o serie de factori favorizanţi (secundari).furnicile). în timpul transportului. Alimentele pot fi contaminate direct de la sursă (carnea cu Trichinella spiralis. gradul de cultură şi civilizaţie.

dizenteria bacteriană evoluează endemic. . manifestări pandemice au avut variola. dispersate în spaţiu şi timp. Periodicitatea Aceasta se referă la evoluţia epidemică multianuală a unei boli infecţioase şi este legată de factori biologici şi sociali.epidemii de tip alimentar . continent sau chiar la nivel planetar).boli venerice.: gripa. Sporadicitatea reflectă o situaţie epidemiologică bună.luni). multianuală a unor epidemii depinde de gradul de imunitate lăsat de boală. dizenteria. iar bolile infecţioase respiratorii domină sezonul rece. tusea convulsivă. gripa iar în prezent infecţia cu HIV. fără legătură evidentă între ele. . care depăşeşte nivelul de expectanţă.epidemii hidrice .Astfel. De-a lungul timpului. Scarlatina.Forme de manifestare a procesului epidemiologic Sezonalitatea Aceasta reprezinta cresterea incidentei morbiditatii in anumite anotimpuri ale anului. Sporadicitatea Este caracterizată de apariţia unui număr redus de cazuri de îmbolnăvire. bolile infectioase digestive. de persistenţa surselor de infecţie în colectivitate. etc. ca şi cele transmise prin vectori sunt mai frecvente în sezonul cald. fără legătură aparentă între ele. Pandemia Este definităde extinderea procesului epidemiologic în populaţia unei arii geografice întinse (ţară. de dimensiunile masei receptive. Epidemia Este definită de apariţia într-un teritoriu sau într-o colectivitate a unui număr mare de cazuri. holera. în "pata de ulei". hepatitele virale parenterale prezintă evoluţie periodică. dizenterie. După originea şi modul de transmitere se disting: .acestea au caractere asemănătoare celor hidrice. Acest tip de epidemie este caracteristic infecţiilor digestive (holera. ex. apariţia periodică. Măsuri generale de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile Măsuri combative (lupta cu focar) .hepatite virale acute).de specificitatea acesteia. Scarlatina. infecţia cu HIV. dar dimensiuni mai reduse. într-un interval de timp variabil (săptămâni. Endemicitatea Aceasta se caracterizează prin apariţia într-un teritoriu a unui număr redus. dar constant de îmbolnăviri.epidemii printr-un mod particular de viaţă: boala se extinde în comunitate de la o persoană la alta. Astfel.îmbolnăvirile se limitează la persoanele care au consumat apă contaminată dintr-o sursă comună (arealul epidemiei se suprapune peste teritoriul de distribuţie a apei din sursa respectivă).

. . Măsurile de prevenire a bolilor infecţioase cuprind totalitatea acţiunilor întreprinse într-o colectivitate în absenţa cazurilor de boală. Educaţie sanitară. domiciliu). Măsuri generale igienico-sanitare: se bazează pe promovarea. . din cauza riscului de accidente anafilactice la administrare. Sărurile terapeutice Conţin anticorpi specifici preformaţi. c) supravegherea activă a purtătorilor de germeni.practicat în special în colectivităţi de copii şi tineri. 9.aprovizionare cu apă. 10. antirabice. etc) şi într-o oarecare măsură gammaglobulinele standard. Imunoprofilaxia Se realizează cu ajutorul serurilor şi vaccinurilor. chimioprofilaxie. nutriţie corespunzătoare. 7. Depistarea bolnavilor şi a purtătorilor de germeni. Măsuri de sterilizare a purtătorilor de germeni.imunoglobuline specifice hiperimune (antitetanice.dezinsecţie şi deratizare. d) măsuti preventive. alimentară. Creşterea rezistenţei populaţiei receptive prin: . Se disting două mari categorii de măsuri de prevenire: 1. cu scopul evitării apariţiei şi răspândirii acestora. dezinsecţie şi deratizare în focar.cu acţiune imediată după administrare. Măsuri speciale antiepidemice care sunt: a) trajul epidemiologic . f) organizarea şi aplicarea programelor de imunoprofilaxie. continue. b) controlul medical la angajare şi controlul periodic al personalului din sectoarele speciale de activitate (alimentaţie publică. sistematice de dezinfecţie. imunizare artificială activă (vaccinarea). 3. aplicarea şi respectarea normelor de igienă comunală. individuală. Înregistrarea şi raportarea. care vizează depistarea şi izolarea precoce a suspecţilor şi bolnavilor. 6. Transportul la spital. 5.serul de convalescent (abandonat).măsuri nespecifice: igienico-sanitare. Indicaţiile sunt profilactice sau curative. După specia animală de origine sunt: . 4.seruri homologe (umane) . Izolarea bolnavilor şi suspecţilor (spital. 2. .măsuri de profilaxie specifică: administrarea de imunoglobuline. şcolară. 2. e) depistarea activă şi lichidarea promptă a focarelor de parazitism. profesională. Depistarea şi supravegherea contacţilor pe toată durata maximă a incubaţiei bolii.1.colectivităţi de copii). Măsuri de dezinfecţie. Declararea cazurilor. 8.seruri heterologe (recoltate de la alte specii animale) în mare măsură înlocuite cu imunoglobuline hiperimune.

Dezavantajele serurilor imune heterologe: 1. Acest accident poate fi parţial prevenit prin administrarea de antihistaminice şi corticoterapie 5-7 zile. . Curativ. având unele acţiuni particulare: . Durata scurtă de protecţie conferită de serurile heterologe.gammaglobulinele de uz intravenos sunt lipsite de specificitate de acţiune. Vaccinurile .gammaglobuline hiperimune specifice. Din această cauză. .prezentându-se doar componenta de imunoglobuline ce suportă anicorpii specifici. se administrează post accident în cazul plăgilor cu risc tetanogen şi rabigen mare. recoltate de la persoane hiperimunizate activ (niciodată de la foşti bolnavi). al plăgilor provocate de muşcătura şerpilor veninoşi etc. antirabice. situaţii în care protecţia trebuie să fie imediată şi totală. ci sub o formă evoluată.stimulează mijloacele de apărare nespecifică. etc. cazuri de SIDA la copii. cu concentraţie 10% sau 16%. Sunt comercializate sub mai multe forme: . Ele vor fi folosite specific în bolile respective: antitetanice. 3. în general 12-16 zile.activitate antiinfecţioasă nespecifică. între 7 şi 16 zile. Această reacţie este de obicei localizată sub forma unor placarde urticariene apărute de 6-8 zile după administrare în locurile de injecţii. astfel încât anticorpii proprii să-i înlocuiască rapid pe cei de împrumut. botulism). Serurile imune homologe nu mai există ca atare. cu un conţinut ridicat de anticorpi specifici. Durata protecţiei conferite.gammaglobuline standard. Mai rar reacţia este generalizată. Reacţii celulare de tip întârziat. . antirujeoloase etc. . Reacţie anafilactică 2. alterarea stării generale. Avantaje . prin donări de sânge. cu cât mai devreme cu atât şansele de succes fiind mai mari (difterie.volum mic şi eficienţă superioară.chiar afectarea viscerală.sub forma bolii serului. Din cauza riscului de accident prin sensibilizare prealabilă sau la primul contact (şoc la proteină străină) se recomandă ca administrarea sărurilor heterologe să fie făcută după o prealabilă desensibilizare. fapt ce obligă la imunizarea rapidă şi accelerată a bolnavului.durată mare în organism 20-40 zile. cecuprind un mozaic de anticorpi la diferite concentraţii.Profilactic. . imediat după ser se va începe şi vaccinarea bolnavului. tetanos.fără risc de accidente anafilactice sau boala serului. febră. sunt utilizate destul de rar în profilaxia rujeolei (la copii vaccinaţi).toleranţă perfectă. Sunt folosite ca terapie adjuvantă în infecţii sistemice severe.se administrează în boala declarată.posibilitatea de păstrare îndelungată. cu exantem urticarian. Gammaglobulinele se recoltează de la populaţia adultă. este limitată de rata inactivării şi eliminării lor din organism.

antihepatită A şi B.splenectomizaţi . . AP.vaccinuri cu virus viu atenuat: • vaccinul antirujeolic • vaccinul antirubeolic • vaccinul antivaricelor • vaccinul antipoliomielitic oral 2. Vaccinuri totale.pentru febra galbenă.. destinate să provoace apariţia în organism a anticorpilor specifici. . AH-B etc. DTP.vaccinul pertusis (înglobat în DTP).vaccinul antivariolic . eventual vaccin antipneumococic. Căi de administrare Majoritatea vaccinurilor sunt inoculate pe cale parenterală intramuscular sau subcutanat dar şi pe cale orală (vaccinul antipoliomielitic oral) asigurând doza standard pentru o priză. Indicaţii specifice de vaccinare Vaccinarea contra rubeolei este recomandată tuturor tinerilor şi familiilor în perioada fertilă.imunodeprimaţi (leucemii.vaccin antigripal. febra tifoidă. .vaccinul antipneumococic polivalent. vaccinul anti-HBS Vaccinurile sunt folosite în scop profilactic preacident şi mai rar postaccident şi uneori chiar în cursul bolii declarate (difterie. . holera etc. taraţi (boli cronice respiratorii şi cardiovasculare) . 3.vaccinuri de tip toxoid (conţin anatoxină).la nou născuţi din mame purtătoare de Ag HBs . antivaricelos. .persoane care călătoresc în ţări tropicale .vaccinul antirabic. La adulţi vaccinarea se efectuează la anumite categorii de persoane: .personalul sanitar. Vacinurile sunt de mai multe tipuri: 1. principalele vaccinuri administrate copiilor sunt: BCG. • antidifteric. • antitetanic. . .Sunt preparate ce conţin agenţi patogeni omorâţi sau inactivaţi sau fragmente antigenice ale acestora.vaccin antipneumococic.vârstnici. Vaccinarea se recomandă întregii populaţii. • anatoxina stafilococică.autovaccinurile. . tratamente imunosupresive) . Vaccinuri cu germeni vii . Vaccinuri ce conţin părţi ale agentului patogen: .vaccin antigripal.vaccinuri recombinate.conţine virusul vaccinal nativ . dar cu germeni omorâţi . neoplazii. dar în special la copii. Vaccinarea antirabică este practicată după expunere (animal suspect) Vaccinarea antihepatică tip B . tetanos) pentru a induce anticorpi protectori antitoxici.

limfadenită (BCG). . .gravide.alergie imediată la albumină (ovalbumină). .Reacţii vaccinale . convulsii hipertermice (tusea convulsivă).reacţii tardive consecutive administrării de vaccinuri cu virus viu atenuat (perturbări biologice tranzitorii). . accidente neurologice (encefalopatie precoce la DTP sau tardivă la antirujeolic.reacţii clinice severe apărute după injecţiile anterioare. nefrite. . Contraindicaţiile vaccinării: . artralgii (rubeola). .boli infecţioase acute.deficite imunitare congenitale.reacţii precoce locale (durere) sau generale (febră). mielite). .accidente: şoc anafilactic imediat.incidente: noduli subcutanaţi (DTP). .