UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIS” ARAD FACULTATEA DE MEDICINA SPECIALITATEA ASISTENTA MEDICALA

REFERAT LA EPIDEMIOLOGIE ŞI BOLI INFECŢIOASE
ELEMENTE DE EPIDEMIOLOGIE A BOLILOR INFECŢIOASE

STUDENT

DEDU (VLAD) ANCA DANIELA ASM -Anul III

(HIV. Rezervorul poate avea o specificitate înaltă (ex. protozoare (hepatitele virale parenterale. Căile de eliminare ai agenţilor patogeni de la nivelul sursei pot fi reprezentate de: . infecţia urliană). în anumite condiţii de mediu şi constituie componenta biologică a procesului epidemiologic. Sursa de infecţie este reprezentată de organismul (uman sau animal) care adăposteşte sau creează condiţii de viaţă şi de multiplicare sau în care se acumulează şi de unde se elimină şi trece la persoanele receptive.tuberculoza). (în rabie.secreţiile nasofaringiene şi sputa. rickettsii. VHB) sau animală (tuberculoza.Elemente de epidemiologie a bolilor infecţioase Epidemiologia.secreţiile purulente şi produsele cutaneomucoase. . procesul epidemiologic trebuie diferenţiat de procesul infecţios. are ca obiect de activitate studiul dinamic al factorilor determinanţi apariţiei şi distribuţiei stării de sanatate şi a bolilor într-o populaţie. .saliva. febra aftoasă). . ştiinţa medicală fundamentală. Eliminarea agenţilor patogeni în mediul extern se realizează la nivelul porţilor de eliminare. Constituit din trei factori majori (determinanţi): izvorul de infecţie. malarie). implicate în infecţiile respiratorii (gripa.sânge infectat cu virusuri. Procesul infecţios rezultă din interacţiunea agentului patogen cu organismulgazdă. căile de transmitere. Rezervorul este locul în care agenţii patogeni există. .secreţia lactată umană. Procesul epidemiologic reprezintă totalitatea factorilor şi mecanismelor implicate în apariţia. HIV. în stafilocociile sau streptocociile cutanate. hepatite virale enterale). în care există oportunităţi de transmitere a agentului patogen la alte persoane receptive constituie focarul epidemic. boli venerice. masa receptivă şi din numeroşi factori favorizanţi. Durata eliminării agenţilor patogeni este variabilă şi reprezintă perioada de contagiozitate. .materiile fecale şi vărsăturile în infecţiile digestive (dizenterie. virusul poliomielitic sau Salmonella triplu. . rezervorul este întotdeauna uman) sau un agent patogen poate fi găsit cu rezervoare animate cât şi inanimate. tusea convulsivă. Factori epidemiologici determinanţi Sursa/izvorul de infecţie Toţi agenţii patogeni au un rezervor şi o sursă care pot să coincidă sau nu. trăiesc şi se multiplică. Sursa de infecţie împreună cu teritoriul din jurul ei. bacterii. extinderea şi evoluţia unei boli infecţioase într-o populaţie.

. încărcate cu agenţi patogeni rezistenţi la uscăciune (stafilococi. . transcutanat. Bolnavul poate elimina agentul patogen în oricare din stadiile de evoluţie a bolii. strănut. păsările. tuberculosis). Răspândirea în aer se face prin: . rabia. sol. toxoplasmoză. Transmiterea aerogenă este una dintre cele mai comune căi de răspândire a agenţilor patogeni. VHB). obiecte contaminate. muşcături (rabie).simplu.bacilul cărbunos).transfuzii de sânge (hepatite virale. VHB. Purtătorii de germeni sunt reprezentaţi de: . fiind implicată în declanşarea unor epidemii.contact fizic sexual (boli venerice. Căile şi mijloacele de transmitere a infecţiei Transmiterea. tusea convulsivă.particule de praf.complex. când sunt implicaţi mai mulţi factori de transmitere. geohelminţi. vibrioni holerici. HIV). aer. Transmiterea hidrică este o cale deosebit de importantă de transmitere a agenţilor patogeni.foştii bolnavi (convalescenţi sau cronici).nucleosoli. Bolile comune omului şi animalelor se numesc antropozoonoze (leptospiroza. vorbit în imediata apropiere a sursei. expulzate prin tuse. pneumonii. . dar asigură în interior condiţii optime pentru conservarea unor microbi rezistenţi în mediul extern (H. a doua componentă majoră a procesului epidemiologic se referă la mişcarea agentului patogen de la sursa de infecţie la persoana receptivă.care provin din secreţiile uscate. picături care şi-au pierdut umiditatea de suprafaţă. HIV.viroze respiratorii. . Surse animale de infecţie: mamiferele. streptococi). Apa de suprafaţă se . artropodele pot fi bolnave sau purtătoare de diverse organisme patogene care ajung accidental la om.contact de imediată vecinătate (boli aerogene). sporii unor microbi (bacilul tetanic. HIV.persoane sănătoase care nu s-au îmbolnăvit în urma infecţiei dar elimină temporar sau cronic agenţi patogeni. Transmiterea prin solul contaminat este posibilă pentru sarmonele dizenterice. . Printre principalele boli aerogene se află gripa. retroviroze).picături septice (picăturile Flügge) din secreţii provenind din nasofaringe sau bronhii. "mâini murdare"): . VHB).Sursele de infecţie umane sunt reprezentate de omul bolnav şi de purtătorii de germeni. Transmiterea indirectă se face prin intermediul unor elemente din mediul extern (apă. . . trichineloza). sărut (mononucleoză infecţioasă). dar contagiozitatea maximă se înregistrează în perioada de invazie şi de stare. Trasmiterea directă: . tuberculoza.transplante ( citomegal virus.transplacentar (rubeolă. . când este implicat un singur element din mediu. antraxul. Transmiterea unui agent patogen se poate face direct sau indirect.

activator sau limitativ. în timpul transportului. hepatitele virale enterice etc. a manipulării unor obiecte sau produse umane sau animale contaminate. turismul intern şi internaţional. altitudine. Staphilococcus aureus. mai ales a celor cu poartăde intrare digestivă. Vectorii sunt membre ale încrengăturii arthropoda. pe lângă efectele personale intervin lenjeria şi vesela bolnavilor. În unităţile sanitare. reprezintă capacitatea organismului de a face (susceptibilitate) sau nu (rezistenţă.instrumentarul. depozitării. ouăle de raţă cu Salmonella). Aceştia se pot sistematiza astfel: . mişcările de populaţie. temperatură. "Mâinile murdare" reprezintă un mijloc extrem de eficient de răspândire a unor boli infecţioase. căpuşe). ţânţari. înot.adăpatul aminalelor bolnave. hepatite virale enterice şi poliomielita.plasmodiile malariei. .furnicile). Pe acestă cale se pot transmite dizenteria. vectori) este implicată în difuziunea unor boli infecţioase. alimentaţie şi stare de nutriţie. incorect racordate. comportament de risc etc. H. Contaminarea mâinii se poate face cu agenţii patogeni proprii (autocontaminare). Vectorii activi hematofagi sunt gazde intermediare. Principalele boli cu transmitere hidrică sunt: holera. permit infiltrarea unor impurităţi. laptele cu Brucella. prin contact direct cu sursa de infecţie.dizenteria. gradul de cultură şi civilizaţie. Masa (populaţia) receptivă Starea de receptivitate. Transmiterea prin vectori (insecte) este o altă cale importantă de răspândire a unor boli infecţioase. inclusiv a agenţilor patogeni. Receptivitatea la infecţie este influenţată de numeroşi factori: vârstă.a treia verigă principală a procesului epidemiologic. sex. în acest tip de transmitere. de o serie de factori favorizanţi (secundari).echipamentele medicale nedezinfectate şi nesterilizate. Salmonella. rasă.febra tifoidă. Transmiterea prin alimente de origine animală sau vegetală este frecvent întâlnită. Instalaţiile de aprovizionare centrale cu apă defecte. Vectorii pasivi vehiculează agenţii patogeni în mod mecanic. febra tifoidă. purici.contaminează prin dejecţii umane sau animale. . Se pot transmite: dizenterici. în care agenţii patologici îşi desfăşoară parte din ciclul de dezvoltare (păduchi. Alimentele pot fi contaminate direct de la sursă (carnea cu Trichinella spiralis. gândacii de bucătărie. deversarea apelor fecaloid-menajere. relief).factori naturali: climaterici şi meteorologici (umiditate. preparării. precipitaţii.tuberculosis. fără a le fi gazdă sau loc de multiplicare (muştele. sau prin contact indirect în timpul îngrijirii bolnavului. cu sânge sau prin intermediul altor factori (apă. sarmonele etc.factori socio-economici: nivelul de trai şi condiţiile de locuit. Factori favorizanţi ai procesului epidemiologic Factorii determinanţi ai procesului epidemiologic sunt influenţaţi. status hormonal. fisurate.virusuri encefalitice etc. profesie. imunitate) o boală infecţioasă. radiaţii UV) şi geografici (latitudine. profesia. Astfel se transmit: rickettisiile. conservării sau servirii. Transmiterea prin obiecte contaminate cu secreţiile sau excreţiile bolnavilor sau purtătorilor.

Pandemia Este definităde extinderea procesului epidemiologic în populaţia unei arii geografice întinse (ţară. de dimensiunile masei receptive. dizenterie. dar constant de îmbolnăviri. gripa iar în prezent infecţia cu HIV. apariţia periodică.epidemii printr-un mod particular de viaţă: boala se extinde în comunitate de la o persoană la alta. Periodicitatea Aceasta se referă la evoluţia epidemică multianuală a unei boli infecţioase şi este legată de factori biologici şi sociali. De-a lungul timpului. Astfel. Sporadicitatea reflectă o situaţie epidemiologică bună.Astfel. După originea şi modul de transmitere se disting: .acestea au caractere asemănătoare celor hidrice. continent sau chiar la nivel planetar). Sporadicitatea Este caracterizată de apariţia unui număr redus de cazuri de îmbolnăvire.Forme de manifestare a procesului epidemiologic Sezonalitatea Aceasta reprezinta cresterea incidentei morbiditatii in anumite anotimpuri ale anului. care depăşeşte nivelul de expectanţă. ex.îmbolnăvirile se limitează la persoanele care au consumat apă contaminată dintr-o sursă comună (arealul epidemiei se suprapune peste teritoriul de distribuţie a apei din sursa respectivă). hepatitele virale parenterale prezintă evoluţie periodică. în "pata de ulei". . Scarlatina.: gripa.boli venerice. dar dimensiuni mai reduse. Măsuri generale de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile Măsuri combative (lupta cu focar) . tusea convulsivă.epidemii de tip alimentar . Epidemia Este definită de apariţia într-un teritoriu sau într-o colectivitate a unui număr mare de cazuri. etc. multianuală a unor epidemii depinde de gradul de imunitate lăsat de boală. dizenteria bacteriană evoluează endemic. . iar bolile infecţioase respiratorii domină sezonul rece. dispersate în spaţiu şi timp. Scarlatina. holera. într-un interval de timp variabil (săptămâni.de specificitatea acesteia. Acest tip de epidemie este caracteristic infecţiilor digestive (holera. manifestări pandemice au avut variola. de persistenţa surselor de infecţie în colectivitate. dizenteria. bolile infectioase digestive.epidemii hidrice . fără legătură evidentă între ele. ca şi cele transmise prin vectori sunt mai frecvente în sezonul cald.luni). infecţia cu HIV.hepatite virale acute). Endemicitatea Aceasta se caracterizează prin apariţia într-un teritoriu a unui număr redus. fără legătură aparentă între ele.

Imunoprofilaxia Se realizează cu ajutorul serurilor şi vaccinurilor. c) supravegherea activă a purtătorilor de germeni. Depistarea şi supravegherea contacţilor pe toată durata maximă a incubaţiei bolii. .seruri homologe (umane) . . aplicarea şi respectarea normelor de igienă comunală. Măsurile de prevenire a bolilor infecţioase cuprind totalitatea acţiunilor întreprinse într-o colectivitate în absenţa cazurilor de boală. 9. 2.cu acţiune imediată după administrare. chimioprofilaxie. care vizează depistarea şi izolarea precoce a suspecţilor şi bolnavilor. imunizare artificială activă (vaccinarea). Sărurile terapeutice Conţin anticorpi specifici preformaţi. 3.măsuri nespecifice: igienico-sanitare. 6. După specia animală de origine sunt: . Depistarea bolnavilor şi a purtătorilor de germeni. . Se disting două mari categorii de măsuri de prevenire: 1. 10. Măsuri de sterilizare a purtătorilor de germeni. Măsuri de dezinfecţie.colectivităţi de copii).măsuri de profilaxie specifică: administrarea de imunoglobuline. continue.dezinsecţie şi deratizare. d) măsuti preventive. Declararea cazurilor.aprovizionare cu apă. 8.1. alimentară. din cauza riscului de accidente anafilactice la administrare. e) depistarea activă şi lichidarea promptă a focarelor de parazitism. sistematice de dezinfecţie. dezinsecţie şi deratizare în focar. Izolarea bolnavilor şi suspecţilor (spital. Transportul la spital. 4. etc) şi într-o oarecare măsură gammaglobulinele standard.serul de convalescent (abandonat). 5.seruri heterologe (recoltate de la alte specii animale) în mare măsură înlocuite cu imunoglobuline hiperimune. Creşterea rezistenţei populaţiei receptive prin: . 2. . Educaţie sanitară. f) organizarea şi aplicarea programelor de imunoprofilaxie. Indicaţiile sunt profilactice sau curative. profesională. antirabice. şcolară. 7. individuală. Măsuri generale igienico-sanitare: se bazează pe promovarea.practicat în special în colectivităţi de copii şi tineri. Măsuri speciale antiepidemice care sunt: a) trajul epidemiologic . b) controlul medical la angajare şi controlul periodic al personalului din sectoarele speciale de activitate (alimentaţie publică. Înregistrarea şi raportarea. domiciliu). cu scopul evitării apariţiei şi răspândirii acestora.imunoglobuline specifice hiperimune (antitetanice. nutriţie corespunzătoare.

. recoltate de la persoane hiperimunizate activ (niciodată de la foşti bolnavi). alterarea stării generale. cu concentraţie 10% sau 16%. Mai rar reacţia este generalizată. Durata scurtă de protecţie conferită de serurile heterologe.Profilactic. Reacţii celulare de tip întârziat. Gammaglobulinele se recoltează de la populaţia adultă.fără risc de accidente anafilactice sau boala serului.gammaglobulinele de uz intravenos sunt lipsite de specificitate de acţiune. Serurile imune homologe nu mai există ca atare.se administrează în boala declarată. situaţii în care protecţia trebuie să fie imediată şi totală. ci sub o formă evoluată. Din această cauză.stimulează mijloacele de apărare nespecifică. cazuri de SIDA la copii.prezentându-se doar componenta de imunoglobuline ce suportă anicorpii specifici.sub forma bolii serului. Reacţie anafilactică 2. al plăgilor provocate de muşcătura şerpilor veninoşi etc. sunt utilizate destul de rar în profilaxia rujeolei (la copii vaccinaţi).toleranţă perfectă. prin donări de sânge. Această reacţie este de obicei localizată sub forma unor placarde urticariene apărute de 6-8 zile după administrare în locurile de injecţii.gammaglobuline hiperimune specifice. antirujeoloase etc. cu cât mai devreme cu atât şansele de succes fiind mai mari (difterie. . se administrează post accident în cazul plăgilor cu risc tetanogen şi rabigen mare. . Sunt comercializate sub mai multe forme: . Dezavantajele serurilor imune heterologe: 1. Acest accident poate fi parţial prevenit prin administrarea de antihistaminice şi corticoterapie 5-7 zile. cu un conţinut ridicat de anticorpi specifici. este limitată de rata inactivării şi eliminării lor din organism. cecuprind un mozaic de anticorpi la diferite concentraţii. Ele vor fi folosite specific în bolile respective: antitetanice.activitate antiinfecţioasă nespecifică. . în general 12-16 zile. între 7 şi 16 zile. febră.posibilitatea de păstrare îndelungată.durată mare în organism 20-40 zile. cu exantem urticarian. Curativ. Din cauza riscului de accident prin sensibilizare prealabilă sau la primul contact (şoc la proteină străină) se recomandă ca administrarea sărurilor heterologe să fie făcută după o prealabilă desensibilizare. 3.volum mic şi eficienţă superioară. Sunt folosite ca terapie adjuvantă în infecţii sistemice severe. imediat după ser se va începe şi vaccinarea bolnavului. etc.gammaglobuline standard. astfel încât anticorpii proprii să-i înlocuiască rapid pe cei de împrumut. antirabice. Durata protecţiei conferite. botulism). .chiar afectarea viscerală. tetanos. Vaccinurile . fapt ce obligă la imunizarea rapidă şi accelerată a bolnavului. Avantaje . având unele acţiuni particulare: .

Vaccinuri cu germeni vii . febra tifoidă. • anatoxina stafilococică. taraţi (boli cronice respiratorii şi cardiovasculare) . tetanos) pentru a induce anticorpi protectori antitoxici. tratamente imunosupresive) .autovaccinurile. eventual vaccin antipneumococic.Sunt preparate ce conţin agenţi patogeni omorâţi sau inactivaţi sau fragmente antigenice ale acestora.vaccin antipneumococic. Vaccinuri totale. Vaccinarea se recomandă întregii populaţii. antihepatită A şi B.vaccin antigripal. . DTP.vaccinuri cu virus viu atenuat: • vaccinul antirujeolic • vaccinul antirubeolic • vaccinul antivaricelor • vaccinul antipoliomielitic oral 2. principalele vaccinuri administrate copiilor sunt: BCG. . • antidifteric. destinate să provoace apariţia în organism a anticorpilor specifici.splenectomizaţi .persoane care călătoresc în ţări tropicale .vaccinul pertusis (înglobat în DTP).conţine virusul vaccinal nativ . Vaccinarea antirabică este practicată după expunere (animal suspect) Vaccinarea antihepatică tip B . . Vacinurile sunt de mai multe tipuri: 1. .personalul sanitar. antivaricelos.la nou născuţi din mame purtătoare de Ag HBs . La adulţi vaccinarea se efectuează la anumite categorii de persoane: . • antitetanic. vaccinul anti-HBS Vaccinurile sunt folosite în scop profilactic preacident şi mai rar postaccident şi uneori chiar în cursul bolii declarate (difterie. dar cu germeni omorâţi . . . neoplazii.imunodeprimaţi (leucemii.vaccinuri recombinate. .vaccinul antivariolic . AP. dar în special la copii.vaccinuri de tip toxoid (conţin anatoxină). . AH-B etc. Indicaţii specifice de vaccinare Vaccinarea contra rubeolei este recomandată tuturor tinerilor şi familiilor în perioada fertilă.vârstnici. Căi de administrare Majoritatea vaccinurilor sunt inoculate pe cale parenterală intramuscular sau subcutanat dar şi pe cale orală (vaccinul antipoliomielitic oral) asigurând doza standard pentru o priză.vaccinul antirabic. holera etc.pentru febra galbenă..vaccinul antipneumococic polivalent.vaccin antigripal. Vaccinuri ce conţin părţi ale agentului patogen: . 3.

reacţii tardive consecutive administrării de vaccinuri cu virus viu atenuat (perturbări biologice tranzitorii). limfadenită (BCG). .Reacţii vaccinale . .gravide. . nefrite.reacţii clinice severe apărute după injecţiile anterioare. .incidente: noduli subcutanaţi (DTP). . mielite).reacţii precoce locale (durere) sau generale (febră).alergie imediată la albumină (ovalbumină). convulsii hipertermice (tusea convulsivă). . . .accidente: şoc anafilactic imediat. artralgii (rubeola).deficite imunitare congenitale. Contraindicaţiile vaccinării: . accidente neurologice (encefalopatie precoce la DTP sau tardivă la antirujeolic.boli infecţioase acute.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful