UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIS” ARAD FACULTATEA DE MEDICINA SPECIALITATEA ASISTENTA MEDICALA

REFERAT LA EPIDEMIOLOGIE ŞI BOLI INFECŢIOASE
ELEMENTE DE EPIDEMIOLOGIE A BOLILOR INFECŢIOASE

STUDENT

DEDU (VLAD) ANCA DANIELA ASM -Anul III

. ştiinţa medicală fundamentală. Eliminarea agenţilor patogeni în mediul extern se realizează la nivelul porţilor de eliminare. trăiesc şi se multiplică.secreţia lactată umană. (HIV. Sursa de infecţie împreună cu teritoriul din jurul ei. protozoare (hepatitele virale parenterale. . masa receptivă şi din numeroşi factori favorizanţi. hepatite virale enterale). Durata eliminării agenţilor patogeni este variabilă şi reprezintă perioada de contagiozitate. Sursa de infecţie este reprezentată de organismul (uman sau animal) care adăposteşte sau creează condiţii de viaţă şi de multiplicare sau în care se acumulează şi de unde se elimină şi trece la persoanele receptive. (în rabie. extinderea şi evoluţia unei boli infecţioase într-o populaţie. boli venerice. VHB) sau animală (tuberculoza.secreţiile purulente şi produsele cutaneomucoase. Factori epidemiologici determinanţi Sursa/izvorul de infecţie Toţi agenţii patogeni au un rezervor şi o sursă care pot să coincidă sau nu.secreţiile nasofaringiene şi sputa. tusea convulsivă. Constituit din trei factori majori (determinanţi): izvorul de infecţie. bacterii. virusul poliomielitic sau Salmonella triplu. febra aftoasă). în stafilocociile sau streptocociile cutanate. Căile de eliminare ai agenţilor patogeni de la nivelul sursei pot fi reprezentate de: . căile de transmitere. Rezervorul este locul în care agenţii patogeni există. Procesul epidemiologic reprezintă totalitatea factorilor şi mecanismelor implicate în apariţia. rezervorul este întotdeauna uman) sau un agent patogen poate fi găsit cu rezervoare animate cât şi inanimate. malarie). procesul epidemiologic trebuie diferenţiat de procesul infecţios.materiile fecale şi vărsăturile în infecţiile digestive (dizenterie. . Rezervorul poate avea o specificitate înaltă (ex. implicate în infecţiile respiratorii (gripa. HIV. . infecţia urliană).sânge infectat cu virusuri. . Procesul infecţios rezultă din interacţiunea agentului patogen cu organismulgazdă. în care există oportunităţi de transmitere a agentului patogen la alte persoane receptive constituie focarul epidemic. în anumite condiţii de mediu şi constituie componenta biologică a procesului epidemiologic. are ca obiect de activitate studiul dinamic al factorilor determinanţi apariţiei şi distribuţiei stării de sanatate şi a bolilor într-o populaţie. rickettsii.saliva. .tuberculoza).Elemente de epidemiologie a bolilor infecţioase Epidemiologia.

artropodele pot fi bolnave sau purtătoare de diverse organisme patogene care ajung accidental la om. .contact fizic sexual (boli venerice. Căile şi mijloacele de transmitere a infecţiei Transmiterea.complex.transplante ( citomegal virus. picături care şi-au pierdut umiditatea de suprafaţă. retroviroze). Purtătorii de germeni sunt reprezentaţi de: . când este implicat un singur element din mediu. Apa de suprafaţă se . sol.foştii bolnavi (convalescenţi sau cronici).simplu. . fiind implicată în declanşarea unor epidemii.bacilul cărbunos). obiecte contaminate. HIV. HIV). vorbit în imediata apropiere a sursei. a doua componentă majoră a procesului epidemiologic se referă la mişcarea agentului patogen de la sursa de infecţie la persoana receptivă. Transmiterea hidrică este o cale deosebit de importantă de transmitere a agenţilor patogeni. sărut (mononucleoză infecţioasă). tuberculoza. Trasmiterea directă: . Transmiterea unui agent patogen se poate face direct sau indirect. Răspândirea în aer se face prin: . trichineloza).care provin din secreţiile uscate. toxoplasmoză. .particule de praf. VHB). Transmiterea aerogenă este una dintre cele mai comune căi de răspândire a agenţilor patogeni. Bolnavul poate elimina agentul patogen în oricare din stadiile de evoluţie a bolii. păsările.picături septice (picăturile Flügge) din secreţii provenind din nasofaringe sau bronhii. tusea convulsivă. .nucleosoli. . când sunt implicaţi mai mulţi factori de transmitere. . antraxul. streptococi).transfuzii de sânge (hepatite virale. expulzate prin tuse.Sursele de infecţie umane sunt reprezentate de omul bolnav şi de purtătorii de germeni. aer. strănut. Printre principalele boli aerogene se află gripa. vibrioni holerici. VHB). . muşcături (rabie). transcutanat. Surse animale de infecţie: mamiferele. Bolile comune omului şi animalelor se numesc antropozoonoze (leptospiroza. . Transmiterea indirectă se face prin intermediul unor elemente din mediul extern (apă.viroze respiratorii. tuberculosis). Transmiterea prin solul contaminat este posibilă pentru sarmonele dizenterice. "mâini murdare"): . pneumonii. încărcate cu agenţi patogeni rezistenţi la uscăciune (stafilococi.contact de imediată vecinătate (boli aerogene). rabia.persoane sănătoase care nu s-au îmbolnăvit în urma infecţiei dar elimină temporar sau cronic agenţi patogeni. VHB. geohelminţi. dar contagiozitatea maximă se înregistrează în perioada de invazie şi de stare.transplacentar (rubeolă. dar asigură în interior condiţii optime pentru conservarea unor microbi rezistenţi în mediul extern (H. sporii unor microbi (bacilul tetanic. HIV.

Alimentele pot fi contaminate direct de la sursă (carnea cu Trichinella spiralis. a manipulării unor obiecte sau produse umane sau animale contaminate. turismul intern şi internaţional.plasmodiile malariei. Staphilococcus aureus. hepatite virale enterice şi poliomielita. activator sau limitativ. inclusiv a agenţilor patogeni. febra tifoidă. Vectorii pasivi vehiculează agenţii patogeni în mod mecanic. incorect racordate. Pe acestă cale se pot transmite dizenteria. Factori favorizanţi ai procesului epidemiologic Factorii determinanţi ai procesului epidemiologic sunt influenţaţi. vectori) este implicată în difuziunea unor boli infecţioase. Salmonella. relief). conservării sau servirii. deversarea apelor fecaloid-menajere. profesie. . Vectorii activi hematofagi sunt gazde intermediare. gradul de cultură şi civilizaţie. prin contact direct cu sursa de infecţie.febra tifoidă.furnicile). Masa (populaţia) receptivă Starea de receptivitate. reprezintă capacitatea organismului de a face (susceptibilitate) sau nu (rezistenţă. . cu sânge sau prin intermediul altor factori (apă. Transmiterea prin vectori (insecte) este o altă cale importantă de răspândire a unor boli infecţioase. precipitaţii. sex. Principalele boli cu transmitere hidrică sunt: holera.adăpatul aminalelor bolnave. sau prin contact indirect în timpul îngrijirii bolnavului.factori socio-economici: nivelul de trai şi condiţiile de locuit.dizenteria. imunitate) o boală infecţioasă. Se pot transmite: dizenterici. temperatură.contaminează prin dejecţii umane sau animale. fisurate. alimentaţie şi stare de nutriţie. mişcările de populaţie. purici. înot. în care agenţii patologici îşi desfăşoară parte din ciclul de dezvoltare (păduchi.virusuri encefalitice etc.echipamentele medicale nedezinfectate şi nesterilizate. rasă. depozitării. Transmiterea prin alimente de origine animală sau vegetală este frecvent întâlnită. laptele cu Brucella. Transmiterea prin obiecte contaminate cu secreţiile sau excreţiile bolnavilor sau purtătorilor. status hormonal.a treia verigă principală a procesului epidemiologic. gândacii de bucătărie. permit infiltrarea unor impurităţi.factori naturali: climaterici şi meteorologici (umiditate. pe lângă efectele personale intervin lenjeria şi vesela bolnavilor. Vectorii sunt membre ale încrengăturii arthropoda. profesia. altitudine. Instalaţiile de aprovizionare centrale cu apă defecte. preparării. Contaminarea mâinii se poate face cu agenţii patogeni proprii (autocontaminare). Receptivitatea la infecţie este influenţată de numeroşi factori: vârstă. căpuşe). ţânţari. de o serie de factori favorizanţi (secundari). radiaţii UV) şi geografici (latitudine. ouăle de raţă cu Salmonella). mai ales a celor cu poartăde intrare digestivă. fără a le fi gazdă sau loc de multiplicare (muştele. în timpul transportului. sarmonele etc. comportament de risc etc. H. "Mâinile murdare" reprezintă un mijloc extrem de eficient de răspândire a unor boli infecţioase. În unităţile sanitare. Astfel se transmit: rickettisiile. în acest tip de transmitere.tuberculosis. Aceştia se pot sistematiza astfel: . hepatitele virale enterice etc.instrumentarul.

Forme de manifestare a procesului epidemiologic Sezonalitatea Aceasta reprezinta cresterea incidentei morbiditatii in anumite anotimpuri ale anului. Scarlatina. ex. Acest tip de epidemie este caracteristic infecţiilor digestive (holera. gripa iar în prezent infecţia cu HIV. holera. dizenteria. iar bolile infecţioase respiratorii domină sezonul rece. Pandemia Este definităde extinderea procesului epidemiologic în populaţia unei arii geografice întinse (ţară.epidemii printr-un mod particular de viaţă: boala se extinde în comunitate de la o persoană la alta. . dar constant de îmbolnăviri. dar dimensiuni mai reduse. etc. de dimensiunile masei receptive.epidemii de tip alimentar . Astfel.îmbolnăvirile se limitează la persoanele care au consumat apă contaminată dintr-o sursă comună (arealul epidemiei se suprapune peste teritoriul de distribuţie a apei din sursa respectivă). Sporadicitatea reflectă o situaţie epidemiologică bună.hepatite virale acute). hepatitele virale parenterale prezintă evoluţie periodică. manifestări pandemice au avut variola. După originea şi modul de transmitere se disting: . Sporadicitatea Este caracterizată de apariţia unui număr redus de cazuri de îmbolnăvire. dizenteria bacteriană evoluează endemic. Endemicitatea Aceasta se caracterizează prin apariţia într-un teritoriu a unui număr redus. apariţia periodică. dizenterie. . fără legătură aparentă între ele. de persistenţa surselor de infecţie în colectivitate.boli venerice. în "pata de ulei". dispersate în spaţiu şi timp. Măsuri generale de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile Măsuri combative (lupta cu focar) . Scarlatina. fără legătură evidentă între ele. Epidemia Este definită de apariţia într-un teritoriu sau într-o colectivitate a unui număr mare de cazuri. Periodicitatea Aceasta se referă la evoluţia epidemică multianuală a unei boli infecţioase şi este legată de factori biologici şi sociali.acestea au caractere asemănătoare celor hidrice. într-un interval de timp variabil (săptămâni. bolile infectioase digestive. care depăşeşte nivelul de expectanţă. ca şi cele transmise prin vectori sunt mai frecvente în sezonul cald. infecţia cu HIV.de specificitatea acesteia.: gripa. tusea convulsivă. multianuală a unor epidemii depinde de gradul de imunitate lăsat de boală.luni). continent sau chiar la nivel planetar).Astfel. De-a lungul timpului.epidemii hidrice .

7. Se disting două mari categorii de măsuri de prevenire: 1. . 6. 4. . alimentară. .1. . După specia animală de origine sunt: . dezinsecţie şi deratizare în focar. Sărurile terapeutice Conţin anticorpi specifici preformaţi. Declararea cazurilor. domiciliu). c) supravegherea activă a purtătorilor de germeni. Înregistrarea şi raportarea. Izolarea bolnavilor şi suspecţilor (spital. Măsurile de prevenire a bolilor infecţioase cuprind totalitatea acţiunilor întreprinse într-o colectivitate în absenţa cazurilor de boală. antirabice. aplicarea şi respectarea normelor de igienă comunală. profesională. Educaţie sanitară. Măsuri generale igienico-sanitare: se bazează pe promovarea.măsuri nespecifice: igienico-sanitare.colectivităţi de copii). individuală. şcolară.practicat în special în colectivităţi de copii şi tineri. Indicaţiile sunt profilactice sau curative. Imunoprofilaxia Se realizează cu ajutorul serurilor şi vaccinurilor. continue. 3.dezinsecţie şi deratizare. chimioprofilaxie. 9. 2. Măsuri speciale antiepidemice care sunt: a) trajul epidemiologic . sistematice de dezinfecţie. etc) şi într-o oarecare măsură gammaglobulinele standard.seruri homologe (umane) .serul de convalescent (abandonat). nutriţie corespunzătoare.seruri heterologe (recoltate de la alte specii animale) în mare măsură înlocuite cu imunoglobuline hiperimune. 10. Creşterea rezistenţei populaţiei receptive prin: . Măsuri de dezinfecţie. Măsuri de sterilizare a purtătorilor de germeni. imunizare artificială activă (vaccinarea). cu scopul evitării apariţiei şi răspândirii acestora.măsuri de profilaxie specifică: administrarea de imunoglobuline. din cauza riscului de accidente anafilactice la administrare. d) măsuti preventive. Transportul la spital.aprovizionare cu apă.imunoglobuline specifice hiperimune (antitetanice. f) organizarea şi aplicarea programelor de imunoprofilaxie. 8. e) depistarea activă şi lichidarea promptă a focarelor de parazitism. care vizează depistarea şi izolarea precoce a suspecţilor şi bolnavilor.cu acţiune imediată după administrare. 2. b) controlul medical la angajare şi controlul periodic al personalului din sectoarele speciale de activitate (alimentaţie publică. Depistarea bolnavilor şi a purtătorilor de germeni. 5. Depistarea şi supravegherea contacţilor pe toată durata maximă a incubaţiei bolii.

cecuprind un mozaic de anticorpi la diferite concentraţii. astfel încât anticorpii proprii să-i înlocuiască rapid pe cei de împrumut. este limitată de rata inactivării şi eliminării lor din organism.Profilactic.fără risc de accidente anafilactice sau boala serului. Avantaje . . Durata protecţiei conferite. Gammaglobulinele se recoltează de la populaţia adultă. Din această cauză.volum mic şi eficienţă superioară. fapt ce obligă la imunizarea rapidă şi accelerată a bolnavului.gammaglobuline hiperimune specifice. Reacţie anafilactică 2. având unele acţiuni particulare: . cazuri de SIDA la copii. Mai rar reacţia este generalizată. recoltate de la persoane hiperimunizate activ (niciodată de la foşti bolnavi).durată mare în organism 20-40 zile.gammaglobulinele de uz intravenos sunt lipsite de specificitate de acţiune.chiar afectarea viscerală. Din cauza riscului de accident prin sensibilizare prealabilă sau la primul contact (şoc la proteină străină) se recomandă ca administrarea sărurilor heterologe să fie făcută după o prealabilă desensibilizare. . febră. cu exantem urticarian. Acest accident poate fi parţial prevenit prin administrarea de antihistaminice şi corticoterapie 5-7 zile. ci sub o formă evoluată. alterarea stării generale. antirabice.activitate antiinfecţioasă nespecifică. Sunt comercializate sub mai multe forme: . cu cât mai devreme cu atât şansele de succes fiind mai mari (difterie.se administrează în boala declarată. . tetanos. al plăgilor provocate de muşcătura şerpilor veninoşi etc. prin donări de sânge. Dezavantajele serurilor imune heterologe: 1. Ele vor fi folosite specific în bolile respective: antitetanice.gammaglobuline standard. între 7 şi 16 zile.toleranţă perfectă. Această reacţie este de obicei localizată sub forma unor placarde urticariene apărute de 6-8 zile după administrare în locurile de injecţii. sunt utilizate destul de rar în profilaxia rujeolei (la copii vaccinaţi).stimulează mijloacele de apărare nespecifică. Vaccinurile . antirujeoloase etc. Durata scurtă de protecţie conferită de serurile heterologe. Serurile imune homologe nu mai există ca atare. în general 12-16 zile. . Sunt folosite ca terapie adjuvantă în infecţii sistemice severe. imediat după ser se va începe şi vaccinarea bolnavului. Curativ. 3. cu un conţinut ridicat de anticorpi specifici.posibilitatea de păstrare îndelungată. botulism).sub forma bolii serului. se administrează post accident în cazul plăgilor cu risc tetanogen şi rabigen mare. . etc. cu concentraţie 10% sau 16%.prezentându-se doar componenta de imunoglobuline ce suportă anicorpii specifici. situaţii în care protecţia trebuie să fie imediată şi totală. Reacţii celulare de tip întârziat.

AP.vârstnici. principalele vaccinuri administrate copiilor sunt: BCG. 3. febra tifoidă. antihepatită A şi B. neoplazii.vaccin antigripal. Vaccinuri cu germeni vii . Vacinurile sunt de mai multe tipuri: 1.la nou născuţi din mame purtătoare de Ag HBs .vaccinuri de tip toxoid (conţin anatoxină).vaccinuri recombinate. Vaccinarea antirabică este practicată după expunere (animal suspect) Vaccinarea antihepatică tip B . taraţi (boli cronice respiratorii şi cardiovasculare) . Vaccinuri ce conţin părţi ale agentului patogen: . . . Căi de administrare Majoritatea vaccinurilor sunt inoculate pe cale parenterală intramuscular sau subcutanat dar şi pe cale orală (vaccinul antipoliomielitic oral) asigurând doza standard pentru o priză. .personalul sanitar. tetanos) pentru a induce anticorpi protectori antitoxici. dar cu germeni omorâţi . AH-B etc.autovaccinurile. eventual vaccin antipneumococic.Sunt preparate ce conţin agenţi patogeni omorâţi sau inactivaţi sau fragmente antigenice ale acestora.vaccin antipneumococic. • antidifteric.vaccinul antivariolic .. Vaccinuri totale.vaccinul antirabic.vaccinuri cu virus viu atenuat: • vaccinul antirujeolic • vaccinul antirubeolic • vaccinul antivaricelor • vaccinul antipoliomielitic oral 2. DTP. Vaccinarea se recomandă întregii populaţii. .pentru febra galbenă.vaccinul antipneumococic polivalent. • anatoxina stafilococică. . antivaricelos. • antitetanic. tratamente imunosupresive) . . . La adulţi vaccinarea se efectuează la anumite categorii de persoane: .splenectomizaţi . destinate să provoace apariţia în organism a anticorpilor specifici. Indicaţii specifice de vaccinare Vaccinarea contra rubeolei este recomandată tuturor tinerilor şi familiilor în perioada fertilă.persoane care călătoresc în ţări tropicale .conţine virusul vaccinal nativ .vaccinul pertusis (înglobat în DTP).imunodeprimaţi (leucemii. holera etc. vaccinul anti-HBS Vaccinurile sunt folosite în scop profilactic preacident şi mai rar postaccident şi uneori chiar în cursul bolii declarate (difterie. . dar în special la copii.vaccin antigripal.

limfadenită (BCG).incidente: noduli subcutanaţi (DTP).reacţii precoce locale (durere) sau generale (febră). accidente neurologice (encefalopatie precoce la DTP sau tardivă la antirujeolic. nefrite. . .alergie imediată la albumină (ovalbumină). convulsii hipertermice (tusea convulsivă). . . .deficite imunitare congenitale. Contraindicaţiile vaccinării: . artralgii (rubeola).Reacţii vaccinale .reacţii tardive consecutive administrării de vaccinuri cu virus viu atenuat (perturbări biologice tranzitorii). .reacţii clinice severe apărute după injecţiile anterioare. mielite).gravide. . .boli infecţioase acute.accidente: şoc anafilactic imediat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful