P. 1
Epidemiologie Si Boli Infectioase

Epidemiologie Si Boli Infectioase

|Views: 5,283|Likes:
Published by Daniela Vlad

More info:

Published by: Daniela Vlad on Jul 06, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/29/2013

pdf

text

original

UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIS” ARAD FACULTATEA DE MEDICINA SPECIALITATEA ASISTENTA MEDICALA

REFERAT LA EPIDEMIOLOGIE ŞI BOLI INFECŢIOASE
ELEMENTE DE EPIDEMIOLOGIE A BOLILOR INFECŢIOASE

STUDENT

DEDU (VLAD) ANCA DANIELA ASM -Anul III

Durata eliminării agenţilor patogeni este variabilă şi reprezintă perioada de contagiozitate.tuberculoza). hepatite virale enterale). masa receptivă şi din numeroşi factori favorizanţi.secreţiile purulente şi produsele cutaneomucoase. malarie). are ca obiect de activitate studiul dinamic al factorilor determinanţi apariţiei şi distribuţiei stării de sanatate şi a bolilor într-o populaţie.secreţiile nasofaringiene şi sputa. virusul poliomielitic sau Salmonella triplu. Procesul infecţios rezultă din interacţiunea agentului patogen cu organismulgazdă. Constituit din trei factori majori (determinanţi): izvorul de infecţie. Rezervorul poate avea o specificitate înaltă (ex. . în anumite condiţii de mediu şi constituie componenta biologică a procesului epidemiologic. trăiesc şi se multiplică. rezervorul este întotdeauna uman) sau un agent patogen poate fi găsit cu rezervoare animate cât şi inanimate. căile de transmitere. boli venerice. VHB) sau animală (tuberculoza. extinderea şi evoluţia unei boli infecţioase într-o populaţie.secreţia lactată umană. Căile de eliminare ai agenţilor patogeni de la nivelul sursei pot fi reprezentate de: . în care există oportunităţi de transmitere a agentului patogen la alte persoane receptive constituie focarul epidemic. procesul epidemiologic trebuie diferenţiat de procesul infecţios. rickettsii. Factori epidemiologici determinanţi Sursa/izvorul de infecţie Toţi agenţii patogeni au un rezervor şi o sursă care pot să coincidă sau nu.Elemente de epidemiologie a bolilor infecţioase Epidemiologia. în stafilocociile sau streptocociile cutanate. . . infecţia urliană). Sursa de infecţie este reprezentată de organismul (uman sau animal) care adăposteşte sau creează condiţii de viaţă şi de multiplicare sau în care se acumulează şi de unde se elimină şi trece la persoanele receptive. bacterii. Sursa de infecţie împreună cu teritoriul din jurul ei. febra aftoasă). (în rabie. . . protozoare (hepatitele virale parenterale. . implicate în infecţiile respiratorii (gripa. HIV. Rezervorul este locul în care agenţii patogeni există. tusea convulsivă.saliva.materiile fecale şi vărsăturile în infecţiile digestive (dizenterie. Eliminarea agenţilor patogeni în mediul extern se realizează la nivelul porţilor de eliminare. (HIV. Procesul epidemiologic reprezintă totalitatea factorilor şi mecanismelor implicate în apariţia. ştiinţa medicală fundamentală.sânge infectat cu virusuri.

Printre principalele boli aerogene se află gripa. muşcături (rabie). HIV). artropodele pot fi bolnave sau purtătoare de diverse organisme patogene care ajung accidental la om. toxoplasmoză. fiind implicată în declanşarea unor epidemii. Căile şi mijloacele de transmitere a infecţiei Transmiterea. dar asigură în interior condiţii optime pentru conservarea unor microbi rezistenţi în mediul extern (H.foştii bolnavi (convalescenţi sau cronici). .picături septice (picăturile Flügge) din secreţii provenind din nasofaringe sau bronhii. tuberculoza. Bolile comune omului şi animalelor se numesc antropozoonoze (leptospiroza.Sursele de infecţie umane sunt reprezentate de omul bolnav şi de purtătorii de germeni.transplante ( citomegal virus. tuberculosis). antraxul. HIV. "mâini murdare"): .contact fizic sexual (boli venerice.bacilul cărbunos).simplu.care provin din secreţiile uscate. a doua componentă majoră a procesului epidemiologic se referă la mişcarea agentului patogen de la sursa de infecţie la persoana receptivă. VHB). aer. . .complex. picături care şi-au pierdut umiditatea de suprafaţă. transcutanat. vorbit în imediata apropiere a sursei. expulzate prin tuse. Transmiterea unui agent patogen se poate face direct sau indirect. VHB. Purtătorii de germeni sunt reprezentaţi de: . vibrioni holerici. Apa de suprafaţă se .contact de imediată vecinătate (boli aerogene). Transmiterea aerogenă este una dintre cele mai comune căi de răspândire a agenţilor patogeni. .nucleosoli. păsările. tusea convulsivă. încărcate cu agenţi patogeni rezistenţi la uscăciune (stafilococi. streptococi). sporii unor microbi (bacilul tetanic. când sunt implicaţi mai mulţi factori de transmitere. rabia. Transmiterea indirectă se face prin intermediul unor elemente din mediul extern (apă.particule de praf. . când este implicat un singur element din mediu. Răspândirea în aer se face prin: . obiecte contaminate. . strănut. Transmiterea prin solul contaminat este posibilă pentru sarmonele dizenterice. Bolnavul poate elimina agentul patogen în oricare din stadiile de evoluţie a bolii. retroviroze). . trichineloza). Trasmiterea directă: . sol.transfuzii de sânge (hepatite virale. pneumonii. . geohelminţi.viroze respiratorii. Surse animale de infecţie: mamiferele. Transmiterea hidrică este o cale deosebit de importantă de transmitere a agenţilor patogeni. HIV.transplacentar (rubeolă. VHB). dar contagiozitatea maximă se înregistrează în perioada de invazie şi de stare.persoane sănătoase care nu s-au îmbolnăvit în urma infecţiei dar elimină temporar sau cronic agenţi patogeni. sărut (mononucleoză infecţioasă).

preparării. H. hepatitele virale enterice etc. Vectorii sunt membre ale încrengăturii arthropoda. Vectorii activi hematofagi sunt gazde intermediare. "Mâinile murdare" reprezintă un mijloc extrem de eficient de răspândire a unor boli infecţioase.echipamentele medicale nedezinfectate şi nesterilizate.factori naturali: climaterici şi meteorologici (umiditate. Salmonella. fisurate. Factori favorizanţi ai procesului epidemiologic Factorii determinanţi ai procesului epidemiologic sunt influenţaţi. reprezintă capacitatea organismului de a face (susceptibilitate) sau nu (rezistenţă. gradul de cultură şi civilizaţie. altitudine. Vectorii pasivi vehiculează agenţii patogeni în mod mecanic. incorect racordate. . radiaţii UV) şi geografici (latitudine. permit infiltrarea unor impurităţi. În unităţile sanitare. depozitării. imunitate) o boală infecţioasă. Transmiterea prin alimente de origine animală sau vegetală este frecvent întâlnită. sarmonele etc. . vectori) este implicată în difuziunea unor boli infecţioase. ţânţari. inclusiv a agenţilor patogeni.a treia verigă principală a procesului epidemiologic. relief). Transmiterea prin vectori (insecte) este o altă cale importantă de răspândire a unor boli infecţioase.instrumentarul. Astfel se transmit: rickettisiile. status hormonal. febra tifoidă.febra tifoidă. Masa (populaţia) receptivă Starea de receptivitate.factori socio-economici: nivelul de trai şi condiţiile de locuit. gândacii de bucătărie.tuberculosis. Transmiterea prin obiecte contaminate cu secreţiile sau excreţiile bolnavilor sau purtătorilor. purici. Pe acestă cale se pot transmite dizenteria. Se pot transmite: dizenterici. comportament de risc etc. laptele cu Brucella. sex. a manipulării unor obiecte sau produse umane sau animale contaminate. prin contact direct cu sursa de infecţie. precipitaţii. Principalele boli cu transmitere hidrică sunt: holera. căpuşe). fără a le fi gazdă sau loc de multiplicare (muştele. cu sânge sau prin intermediul altor factori (apă. pe lângă efectele personale intervin lenjeria şi vesela bolnavilor. înot. în acest tip de transmitere.virusuri encefalitice etc.furnicile). Alimentele pot fi contaminate direct de la sursă (carnea cu Trichinella spiralis. activator sau limitativ. sau prin contact indirect în timpul îngrijirii bolnavului. profesie. Contaminarea mâinii se poate face cu agenţii patogeni proprii (autocontaminare). conservării sau servirii. deversarea apelor fecaloid-menajere. hepatite virale enterice şi poliomielita. Receptivitatea la infecţie este influenţată de numeroşi factori: vârstă. mişcările de populaţie. în timpul transportului. alimentaţie şi stare de nutriţie. în care agenţii patologici îşi desfăşoară parte din ciclul de dezvoltare (păduchi.plasmodiile malariei.dizenteria. turismul intern şi internaţional. mai ales a celor cu poartăde intrare digestivă. ouăle de raţă cu Salmonella). de o serie de factori favorizanţi (secundari).adăpatul aminalelor bolnave.contaminează prin dejecţii umane sau animale. rasă. Instalaţiile de aprovizionare centrale cu apă defecte. Staphilococcus aureus. profesia. Aceştia se pot sistematiza astfel: . temperatură.

Astfel. Astfel. dar dimensiuni mai reduse.: gripa. dizenterie. ca şi cele transmise prin vectori sunt mai frecvente în sezonul cald. fără legătură aparentă între ele. holera. tusea convulsivă. Pandemia Este definităde extinderea procesului epidemiologic în populaţia unei arii geografice întinse (ţară. iar bolile infecţioase respiratorii domină sezonul rece. Scarlatina. Măsuri generale de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile Măsuri combative (lupta cu focar) . bolile infectioase digestive. Sporadicitatea Este caracterizată de apariţia unui număr redus de cazuri de îmbolnăvire.boli venerice. .acestea au caractere asemănătoare celor hidrice. manifestări pandemice au avut variola. dar constant de îmbolnăviri. dizenteria. .epidemii printr-un mod particular de viaţă: boala se extinde în comunitate de la o persoană la alta. apariţia periodică.hepatite virale acute). Epidemia Este definită de apariţia într-un teritoriu sau într-o colectivitate a unui număr mare de cazuri. dizenteria bacteriană evoluează endemic. Scarlatina.luni). dispersate în spaţiu şi timp. de dimensiunile masei receptive. în "pata de ulei". continent sau chiar la nivel planetar).Forme de manifestare a procesului epidemiologic Sezonalitatea Aceasta reprezinta cresterea incidentei morbiditatii in anumite anotimpuri ale anului. Acest tip de epidemie este caracteristic infecţiilor digestive (holera. Periodicitatea Aceasta se referă la evoluţia epidemică multianuală a unei boli infecţioase şi este legată de factori biologici şi sociali. care depăşeşte nivelul de expectanţă. etc. multianuală a unor epidemii depinde de gradul de imunitate lăsat de boală. ex.epidemii hidrice . fără legătură evidentă între ele. într-un interval de timp variabil (săptămâni.epidemii de tip alimentar . Sporadicitatea reflectă o situaţie epidemiologică bună. hepatitele virale parenterale prezintă evoluţie periodică. După originea şi modul de transmitere se disting: .îmbolnăvirile se limitează la persoanele care au consumat apă contaminată dintr-o sursă comună (arealul epidemiei se suprapune peste teritoriul de distribuţie a apei din sursa respectivă). Endemicitatea Aceasta se caracterizează prin apariţia într-un teritoriu a unui număr redus. infecţia cu HIV. de persistenţa surselor de infecţie în colectivitate. De-a lungul timpului. gripa iar în prezent infecţia cu HIV.de specificitatea acesteia.

Indicaţiile sunt profilactice sau curative. Creşterea rezistenţei populaţiei receptive prin: . 2. 9. 3.seruri heterologe (recoltate de la alte specii animale) în mare măsură înlocuite cu imunoglobuline hiperimune. c) supravegherea activă a purtătorilor de germeni.colectivităţi de copii). individuală. Măsuri generale igienico-sanitare: se bazează pe promovarea. antirabice. Izolarea bolnavilor şi suspecţilor (spital.dezinsecţie şi deratizare. 7. Măsuri de dezinfecţie. Măsuri speciale antiepidemice care sunt: a) trajul epidemiologic . Se disting două mari categorii de măsuri de prevenire: 1. b) controlul medical la angajare şi controlul periodic al personalului din sectoarele speciale de activitate (alimentaţie publică. etc) şi într-o oarecare măsură gammaglobulinele standard. Imunoprofilaxia Se realizează cu ajutorul serurilor şi vaccinurilor. . Măsuri de sterilizare a purtătorilor de germeni. 8. profesională.1. . Depistarea şi supravegherea contacţilor pe toată durata maximă a incubaţiei bolii. d) măsuti preventive. domiciliu). cu scopul evitării apariţiei şi răspândirii acestora.măsuri nespecifice: igienico-sanitare. Depistarea bolnavilor şi a purtătorilor de germeni. Transportul la spital.practicat în special în colectivităţi de copii şi tineri. 2. dezinsecţie şi deratizare în focar. Declararea cazurilor. alimentară.imunoglobuline specifice hiperimune (antitetanice.măsuri de profilaxie specifică: administrarea de imunoglobuline.serul de convalescent (abandonat). Măsurile de prevenire a bolilor infecţioase cuprind totalitatea acţiunilor întreprinse într-o colectivitate în absenţa cazurilor de boală. Educaţie sanitară. continue. 6. . f) organizarea şi aplicarea programelor de imunoprofilaxie. nutriţie corespunzătoare. 5. din cauza riscului de accidente anafilactice la administrare. şcolară.cu acţiune imediată după administrare. sistematice de dezinfecţie. chimioprofilaxie. aplicarea şi respectarea normelor de igienă comunală. imunizare artificială activă (vaccinarea). 10. Sărurile terapeutice Conţin anticorpi specifici preformaţi. .seruri homologe (umane) .aprovizionare cu apă. 4. Înregistrarea şi raportarea. care vizează depistarea şi izolarea precoce a suspecţilor şi bolnavilor. e) depistarea activă şi lichidarea promptă a focarelor de parazitism. După specia animală de origine sunt: .

recoltate de la persoane hiperimunizate activ (niciodată de la foşti bolnavi). astfel încât anticorpii proprii să-i înlocuiască rapid pe cei de împrumut.prezentându-se doar componenta de imunoglobuline ce suportă anicorpii specifici. sunt utilizate destul de rar în profilaxia rujeolei (la copii vaccinaţi). se administrează post accident în cazul plăgilor cu risc tetanogen şi rabigen mare.activitate antiinfecţioasă nespecifică.toleranţă perfectă. situaţii în care protecţia trebuie să fie imediată şi totală. . Durata scurtă de protecţie conferită de serurile heterologe. . cu exantem urticarian. Acest accident poate fi parţial prevenit prin administrarea de antihistaminice şi corticoterapie 5-7 zile. . având unele acţiuni particulare: . . Avantaje . Curativ.durată mare în organism 20-40 zile. Din cauza riscului de accident prin sensibilizare prealabilă sau la primul contact (şoc la proteină străină) se recomandă ca administrarea sărurilor heterologe să fie făcută după o prealabilă desensibilizare. Gammaglobulinele se recoltează de la populaţia adultă. cu concentraţie 10% sau 16%. Din această cauză. antirabice. Durata protecţiei conferite. prin donări de sânge. Reacţie anafilactică 2. botulism). cazuri de SIDA la copii. Reacţii celulare de tip întârziat. 3. tetanos. alterarea stării generale.fără risc de accidente anafilactice sau boala serului. Ele vor fi folosite specific în bolile respective: antitetanice. Sunt comercializate sub mai multe forme: .gammaglobuline standard.Profilactic.volum mic şi eficienţă superioară. cu cât mai devreme cu atât şansele de succes fiind mai mari (difterie. . ci sub o formă evoluată.stimulează mijloacele de apărare nespecifică.sub forma bolii serului. cecuprind un mozaic de anticorpi la diferite concentraţii.se administrează în boala declarată.chiar afectarea viscerală. Vaccinurile .posibilitatea de păstrare îndelungată. fapt ce obligă la imunizarea rapidă şi accelerată a bolnavului. Serurile imune homologe nu mai există ca atare. Mai rar reacţia este generalizată. antirujeoloase etc.gammaglobulinele de uz intravenos sunt lipsite de specificitate de acţiune. cu un conţinut ridicat de anticorpi specifici. Această reacţie este de obicei localizată sub forma unor placarde urticariene apărute de 6-8 zile după administrare în locurile de injecţii. este limitată de rata inactivării şi eliminării lor din organism. Sunt folosite ca terapie adjuvantă în infecţii sistemice severe. între 7 şi 16 zile. febră. în general 12-16 zile. Dezavantajele serurilor imune heterologe: 1.gammaglobuline hiperimune specifice. etc. al plăgilor provocate de muşcătura şerpilor veninoşi etc. imediat după ser se va începe şi vaccinarea bolnavului.

3. neoplazii. Vacinurile sunt de mai multe tipuri: 1. holera etc. Vaccinarea antirabică este practicată după expunere (animal suspect) Vaccinarea antihepatică tip B . tratamente imunosupresive) .conţine virusul vaccinal nativ . taraţi (boli cronice respiratorii şi cardiovasculare) .vaccin antipneumococic. AH-B etc. Vaccinuri totale. DTP.vârstnici. .persoane care călătoresc în ţări tropicale . Indicaţii specifice de vaccinare Vaccinarea contra rubeolei este recomandată tuturor tinerilor şi familiilor în perioada fertilă. Căi de administrare Majoritatea vaccinurilor sunt inoculate pe cale parenterală intramuscular sau subcutanat dar şi pe cale orală (vaccinul antipoliomielitic oral) asigurând doza standard pentru o priză. vaccinul anti-HBS Vaccinurile sunt folosite în scop profilactic preacident şi mai rar postaccident şi uneori chiar în cursul bolii declarate (difterie.vaccinul pertusis (înglobat în DTP). dar cu germeni omorâţi .vaccinul antivariolic .vaccinul antipneumococic polivalent. Vaccinarea se recomandă întregii populaţii.personalul sanitar.autovaccinurile. .vaccinuri recombinate.imunodeprimaţi (leucemii.vaccinuri cu virus viu atenuat: • vaccinul antirujeolic • vaccinul antirubeolic • vaccinul antivaricelor • vaccinul antipoliomielitic oral 2.vaccin antigripal. . AP. .vaccin antigripal. • anatoxina stafilococică. antihepatită A şi B.splenectomizaţi . • antitetanic.vaccinuri de tip toxoid (conţin anatoxină). destinate să provoace apariţia în organism a anticorpilor specifici.la nou născuţi din mame purtătoare de Ag HBs . . tetanos) pentru a induce anticorpi protectori antitoxici.vaccinul antirabic.pentru febra galbenă. febra tifoidă. .. eventual vaccin antipneumococic. • antidifteric. Vaccinuri ce conţin părţi ale agentului patogen: . . . antivaricelos.Sunt preparate ce conţin agenţi patogeni omorâţi sau inactivaţi sau fragmente antigenice ale acestora. principalele vaccinuri administrate copiilor sunt: BCG. La adulţi vaccinarea se efectuează la anumite categorii de persoane: . dar în special la copii. Vaccinuri cu germeni vii .

reacţii clinice severe apărute după injecţiile anterioare. . limfadenită (BCG).boli infecţioase acute.accidente: şoc anafilactic imediat. artralgii (rubeola). . . accidente neurologice (encefalopatie precoce la DTP sau tardivă la antirujeolic. . .gravide.Reacţii vaccinale .deficite imunitare congenitale.incidente: noduli subcutanaţi (DTP). .reacţii tardive consecutive administrării de vaccinuri cu virus viu atenuat (perturbări biologice tranzitorii). Contraindicaţiile vaccinării: . convulsii hipertermice (tusea convulsivă).alergie imediată la albumină (ovalbumină). . mielite). nefrite.reacţii precoce locale (durere) sau generale (febră). .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->