Curs 3-4

PROCESUL EPIDEMIOLOGIC (P.E.)

Totalitatea factorilor și mecanismelor implicate în apariția, extinderea și evoluția unei

boli infecțioase printr-o populație.
Este constituit din 3 factori principali, majori (determinanți):
 Sursa de agent patogen (infecțios) sau izvorul de infecție
 Căile și modurile de transmitere
 Populația sau masa receptivă
Acești factori principali sunt influențați de factorii dinamizatori – favorizanți sau
secundari -Socio-economici -Cosmo-meteoro-climato-geografici

PROCESUL EPIDEMIOLOGIC TREBUIE DEOSEBIT DE PROCESUL INFECȚIOS

Procesul infecțios rezultă din interacțiunea agentului patogen cu organismul gazdă, în
anumite condiții de mediu (ecologia infecției) și constituie componentă biologică a procesului
epidemiologic.
FACTORII EPIDEMIOLOGICI DETERMINANȚI
Sursa de agent patogen sau izvorul de infecție
Agenții infecțioși patogeni au un rezervor și o sursă de infecție.
Rezervorul este locul unde agenții infecțioși există, trăiesc și se multiplică. Rezervorul
poate avea o specificitate înaltă atunci când provin în exclusivitate de la om sau pot proveni
de la animale dar există și rezervoare în animale. Sursa de agent patogen sau sursa de infecție
 Organismul uman sau animal care creează condiții de viața, adăpost și multiplicare
pentru microorganisme, de unde se elimină și trec la alte persoane receptive.
 Sursa de infecție împreună cu teritoriul din jurul sau, unde există oportunitatea de a se
transmite agentul patogen, reprezintă focarul epidemic
Căile de eliminare (vehiculare) a microorganismelor de la sursa spre receptivi: prin
procese biologice
 Secreții naso-faringiene (picături Flugge): infecții respiratorii (virale: gripa,viroze
respiratorii, bacteriene: TBC, Angine
 Saliva sau lichidul oral (suc gingival): infecție urliană, hepatita B, rabie, HIV.
 Sputa sau secrețiile bronhice: infecțiile pulmonare; TBC.
  Secrețiile cutaneo-mucoase și purulente: erizipel, varicela, pesta bubonica,
stafilocociile sau streptocociile cutanate, scarlatina, otice, oftalmologice, bolile
venerice virale, bacteriene, chlamidiene, (HIV, Sifilis)
 Lichidele seroase: LCR, peritoneal, pericard, pleural, sinovial(articular), exudate,
transudate
 Vărsăturile în infecții digestive, febra tifoida, dizenterie, toxiinfecțiile alimentare
 Materiile fecale: infecțiile digestive, dizenterie, holera, hepatite enterale virale,
poliomelita; febra tifoidă;
 Sângele infectat cu virusuri, bacterii, richettsii, protozoare, HIV, malarie, tifos
exantematic, febra Q, encefalite, toxoplasmoza;
 Secrețiile genitale: vaginale si spermatice in infecțiile venerice; HIV, HVB, HVC.
 Urina: febra tifoida, leptospiroza, în infecțiile urinare, TBC uro-genitala;
 Secreția lactată umană: în HIV, VHB, antrax, bruceloza, febra aftoasa, encefalita de
capusa.
 Fragmente de țesuturi și organe: HIV, HVB, HVC, citomegalusvirus (CMV).
Durata eliminării agenților infecțioși se numește perioada de contagiozitate și este
variabilă pentru fiecare proces infecțios în parte.
Sursele de infecție umana sau animala sunt:
 omul sau animalul bolnav cu forme tipice sau atipice de boala;
 bolnavul elimina germeni in orice stadiu al bolii dar mai ales in perioada de
invazie si de stare a bolii;
 epidemiologic, surse importante de agent patogen sunt bolnavii cu forme
atipice, fruste, ambulatorii sau infecții inaparente care rămân nedescoperite și
diseminează pe arii largi;
 purtătorii de germeni sunt reprezentați de:
 foștii bolnavi: temporari, convalescenți sau cronici;
 persoane sănătoase: care având imunitate fie ca urmare a trecerii prin boala
sau postvaccinare nu au făcut boala dar elimină temporar sau cronic germenii;
purtători de contact, purtători ocazionali.
Purtătorii de germeni întrețin nivelul endemic al unei boli si stau la baza unor izbucniri
epidemice in colectivitate
Sursele animale de infecție
 mamifere, păsări, artropode.
  pot fi ele la fel bolnave sau purtătoare; - germenii pot ajunge accidental de la ele la
om;
 bolile se numesc antropozoonoze și reprezintă cam o treime din totalul bolilor
infecțioase: leptospiroza, antrax, malarie, bruceloza, toxoplasmoza, tichineloza, etc.
Căile și modurile sau mijloacele de transmitere a infecției
Transmiterea, a doua componentă a P.E. se referă la mișcarea agentului patogen de la sursa la
persoana receptivă.
Transmiterea se face in mod:
 Direct
 Indirect
Transmitere in mod direct:
 Contact de imediata vecinătate: bolile arogene
 Contact fizic: sexual(bolile venerice, HIV, HVB), sărut(mononucleoza infecțioasă,
difterie), mușcătura(rabie), transcutanat(boala ghearelor de pisică), boli de
piele(scabie). Transplancentar: rubelola, toxoplasmoza, CMV, HIV, VHB.
 Transfuzii de sange: hepatite, retroviroze, sifilis
 Transplante: citomegalovirus, HIV, VHB, rabie, prionii.
Transmiterea în mod indirect prin:
 elemente din mediu extern: aer, apa, pulberi de sol, alimente, mâini, obiecte,
instrumentar, vectori.
 Simplu: când este implicat un singur element
 Complex: de tip ștafetă, când sunt implicate unul sau mai multe elemente
Transmiterea prin aer (aerogena):
 Cea mai frecventă și comună cale de transmitere
 Microorganismele se elimină de la sursa prin picăturile septice: secreții nasofaringiene
sau secrețiile plăgilor de pe tegumente sau mucoase, din fecale, urina
 Răspândirea prin aer se poate face
 Picături septice sau Flugge provenind din nasofaringe expulzate prin tuse,
strnut, vorbit, care se mențin virulente în scurt timp după eliminare (contact).
 Nucleosolii sunt picăturile septice care și-au pierdut apa de la suprafață dar în
interior germenii sunt conservați: M. tuberculosis, stafilococii
  Pulberi bacilifere care provin din secrețiile uscate antrenate de particule de
praf și încărcate cu agenții patogeni rezistenți la uscăciune: stafilococi,
streptococi, bacili difterici
Principalele boli cu transmitere aerogena: gripa, virozele respiratorii, tuberculoza
pulmonara, varicela, rujeola,difteria, tusea convulsiva, pneumoniile.
Transmiterea prin apa sau hidrică
 cale importanta de transmitere, implicata in epidemiile hidrice
 apa de suprafața se contaminează cu dejectele umane sau animale, adăpatul animalelor
bolnave, înot, deversarea apelor fecaloid-menajere, etc.
 apa din instalațiile centrale de apa se pot contamina prin conductele fisurate, incorect
racordate care permit infiltrarea unor impurități cu germeni;
 germenii sunt rezistenți variabili în apa de la câteva zile la câteva luni; sunt germeni
care pot rezista și în gheața (salmonele, dizenterici, virusuri), apa de mare, sucuri, ape
minerale, diverse băuturi, bere
Principalele boli cu transmisie hidrica: holera, febra tifoida, dizenteria, hepatitele acute
virale enterale, leptospiroze, diverse parazitoze.
Transmiterea prin solul contaminat:
 permite transmiterea germenilor rezistenti mai ales sub forma de spori care împreună
cu pulberile contaminează obiectele
 cel mai frecvent solul este implicat prin mecanismul complex, de tip ștafeta și mai rar
simplu. germenii cei mai frecvenți implicați în transmiterea prin sol: salmonele,
dizenterici, vibrioni holeri, geohelminti
Principale boli cu transmitere prin sol: tetanos, antrax, botulism
Transmiterea prin alimente:
 mod frecvent de transmitere fie prin alimente de origine animala fie vegetala
 alimentele pot fi contaminate direct de la sursa: carnea cu Trichinella spiralis,
Salmonella sp., M. tuberculosis, laptele cu Brucella, M. tuberculosis, Staph. Aureus,
ouăle cu Salmonella sp.
 în timpul transportului, depozitarii, conservarii, servirii:
 vegetale (legume si fructe) irigate cu ape contaminate, solul ingrasat cu
dejecte umane sau animale.
 mâini nespălate sau cu infecții
 prepararea fără spălare suficienta: geohelminti
  conservarea casnica insuficienta termic și pastrarea necorespunzatoare:
zacusca de legume sau de peste, suc de roșii, cârnati, jambon, etc
Principalele boli cu transmitere alimentara: toxiinfecții alimentara, holera, trichineloza,
salmoneloze, lambliaza, etc
Transmiterea prin obiecte contaminate:
 cu secreții și excreții ale bolnavilor sau purtătorilor, sânge, alte fluide biologice.
 simplu sau complex
 obiecte sanitare, de mobilier, diverse mânere, întrerupătoare, efecte personale, etc.
 in mediu sanitar, in mod special: lenjeria, vesela, instrumentalul medical,
medicamente, etc.
Principalele boli transmise prin obiecte: hepatite virale, parentale, scabie, pediculoza,
viroze.
Transmiterea prin mâini murdare:
 mod extrem de eficient si frecvent, mai ales pentru bolile cu transmitere digestiva dar
si respiratorie.
 simplu sau complex, autocontaminare sau de tip stafeta, prin intermediul apei,
alimentelor, obiectelor
 cale importanta in mediu spitalicesc prin ingrijirea bolnavilor, manipularea aobiectelor
sau produselor biologice
Principalele boli transmise prin mâini murdare: dizenterie, febra tifoida, hepatite virale
enterale, poliomelita, infectii cu poarta de intrare respiratorie
Transmiterea prin vectori (insecte): - cale importanta de raspandire a bolilor infectioase -
vectorii sunt membri ai increngaturii – arthropoda
Vectorii pasivi: vehiculeaza germenii in mod mecanic, fara sa le fie gazde sau loc de
multiplicare: mustele, gandacii de bucatarie (blatide), furnicile.
 contaminarea vectorilor se face prin contact extern direct cu produse biologice, in
timpul hranirii, sugerii.
 pot transmite: dizenterie, salmoneloze, holera, stafilococii, oua de geohelminti.
Vectorii activi hematofagi: sunt gazde intermediare, in care germenii isi desfasoara ciclul de
dezvoltare: paduchii, puricii, tantarii, flebotomi, capusele.
 germenii patrund in gazda in timpul pranzului hematofag deoarece exista obligatoriu
un timp de regurgitare al continutului digestiv imediat dupa intepare
  germenii sunt introdusi astfel odata cu continutul tubului digestiv si determina in noua
gazda infectia.
Principalele boli transmise prin vectorii hemtofagi: rickettsioza, malaria, encefalitele virale
(West-Nile, de taiga).

MASA ( POPULAȚIA) RECEPTIVA

Starea de receptivitate reprezinta capacitatea organismului de a face infectia sau boala
pentru ca nu poate invinge agresiunea microorganismelor
Este a treia veriga determinanta sau obligatorie a P.E.
Imunitatea sau rezistenta organismului este proprietatea organismului de a nu face
infecția sau boala.
Este starea inversa receptivitatii si poate fi de doua feluri:
 rezistenta specifica este dependenta de prezenta anticorpilor (Ac) umorala si de
prezenta unor celule cu capacitate protectiva antiinfecțioasă (celulară)
 rezistenta nespecifică (generală) este data de: integritatea barierelor cutanate si
mucoase, hematopoeza, metabolizare, inflamație, fagocitoza, sisteme secretorii,
aciditatea gastrica, etc.
Rezistenta (imunitatea) este: naturala si artificiala
Imunitatea naturala – se realizeaza fara interventia omului si este datorata trecerii prin
boala, deci este o imunitate activa. Este specifica de specie si se transmite transplancentar –
imunitate pasiva
Imunitatea artificiala – se realizeaza prin vointa omului prin scheme preventionale. Este de
tip artificial – activa prin administrarea de vaccin si artificial – pasiva prin administrare de
Imunoglobuline (lg) sau seruri imune
Fondul imunitar al unei populatii reprezinta proportia persoanelor posesoare a unui anumit
tip de anticorpi, aparuti dupa trecerea prin boala respectiva sau dupa vaccinare
Receptivitatea la infectie este influentata de numerosi factori personali: - varsta, sex, rasa
sau grup etnic, status hormonal, alimentatie, stare de nutritie, stress, experienta imunologica,
comportament la risc, profesie, etc.
Stabilirea stării de receptivitate se face prin analiza morbidității și mortalitatii,
anchete epidemiologice si seroepidemiologice
 FACTORII SECUNDARI, FAVORIZANȚI – DINAMIZATORI AI
PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

Factorii determinanți ai PE sunt influențați activatori sau limitativi de o serie de factori

favorizanți (secundari). Ei provin din componenta naturala sau sociala a ecosistemului uman.
Factorii naturali: cosmici, meteorologici, climatici, geografici
Meteorologici:- umiditate, regimul precipitatiilor, temperatura.
Cosmici: - gradul ionizarii atmosferice, regimul vanturilor, radiatiile ultraviolete
Geografici- latitudine, altitudine, relief. Se vorbește de o patologie geografica –
preponderenta unor boli in anumite zone geografice.
Intervenția unor factori F-D determină sezonalitatea unor boli: bolile aerogene in sezonul
rece, bolile diareice (BDA) in sezonul cald, trichineloza in sezonul de taiere a porcilor, etc
Factorii socio-economici: condițiile de viață și muncă.
 Locuința: - supraaglomeratie, umeda, intunecoasa, igrasie, invadata de rozatoare,
paraziti, prost ventilata, meniu poluat.
 Alimentatia: -insuficienta, necorespunzatoare din punc de vedere a echilibrului
caloric si nutrientilor, conditii neigienice de preparare, pastrare si consum s hranei, etc.
o Apa potabila: -insuficienta, necorespunzatoare din punct de vedere al potabilitatii.
 Brasaj populational: -navetism, turism intern si international, migratie pentru munca;
boli de import-export.
 Caile de comunicatie: -mijloace de transport: terestru, aerian, naval, mijloace de
agrement.
 Profesia si calificarea: -boli profesionale: sectorul zootehnic, medical. o Gradul de
cultura si civilizatie: -generala, pentru sanatate.

FORMELE DE MANIFESTARE A PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

Manifestarea PE este determinata de particularitatile factorilor determinanti, momentul si

ponderea interventiei factorilor secundari si determina anumite forme de manifestare.
Formele de manifestare depind de: numarul, dispersia temporala si spatiala a unor imbolnaviri
intr-un grup populational.
Forma de manifestare ale PE sunt:
 Sporadica
 Endemica 3
  Epidemica
 Pandemica
La care se adauga caracteristici ca: sezonalitatea, periodicitatea.
Manifestarea sporadica: cazuri de boala dispersate in timp si spatiu, fara legatura aparenta
intre ele; morbiditatea redusa; situatia epidemiologica favorabila; cazul bolilor supuse
vaccinarii; conditii socio-economice bune. Ex. Tetanos, rabie, antrax. 2
Manifestarea endemica: imbolnaviri in numar redus, dar constant in timp si spatiu; fara
legatura evidenta intre ele; exista tendinta de concentrare spatiala si temporala; morbiditate
redusa; situatia este intretinuta de factori biologici si sociali; este o situatie de risc deoarece
poate duce la aparitia unei epidemii. Ex. Scarlatina, dizenteria, tusea convulsiva.
Manifestarea epidemica: imbolnaviri acumulate intr-un spatiu anumit si timp scurt si care
depasesc estimarile (expectantele); morbiditatea crescuta intr-un interval de saptamani-luni;
exista populatie receptiva, cu risc, surse multiple, cai de transmitere contaminate; exista
legatura cauzala intre cazuri
Potentialul epidemic al unei boli este dependent de: - constantele biologice: contagiozitate,
mod de transmitere - aspectele sociale: structura anului scolar, densitatea populatiei,
dimensiunea familiei.
Caracteristicile epidemiilor:
 explozive in toxiinfectiile alimentare (TIA), hidrice;
 lente: in “pata de ulei”: boli sexuale
 severitate: boli emergente.
 durata de evolutie: lunga, scurta, medie.
 modul de stingere; brusc, lent, cu coada.
 perioade interepidemice: sezoane, ani, zeci de ani
După originea și modul de transmitere epidemiile pot fi:
 hidrice: explozive în număr mare, apărute brusc; se limitează la populația care a
consumat apa contaminata din aceeasi sursa; se suprapune pe aria de distributie a apei
din surse; cazurile scad brusc in momentul suspendarii sursei.
 alimentare: asemanatoare celor hidrice dar de dimensiuni mai reduse; se identifica
alimentul contaminat.
 de contact: prin mod particular de viata; cazurile se extind in comunitate de la o
persoana la alta, in pata de ulei; ex. Bolile venerice, HIV..
 prin vectori: infestatie rozatoare – ciuma, leptospiroza; tantari – malarie, encefalite.
Manifestarea pandemica: cumulare de epidemii cu caracter extensiv care intereseaza arii
geografice intinse (tari, continent, planeta).
De a lungul timpului au avut manifestari pandemice: holera, variola, gripa, pesta (ciuma),
tifosul exantematic, febra recurenta; in prezent – HIV \SIDA, hepatitele virale parentale B, C.
In cazul manifestarii pandemice intervin numerori factori ca: gradul de receptivitate a
populatiei, natura si proprietatile agentului patogen, numarul si mobilitatea surselor de
infectie, factorii socio-economici, cultura religioasa.
Formele de manifestare de tip endemic, epidemic, pandemic traduc programe de supraveghere
epidemiologice deficitare ale sistemelor de sanatate si ale colaborarii internationale.