OBEZITATEA LA COPIL

ŞI ADOLESCENT
 Obezitatea/complicaţiile metabolice –
problemă majoră de sănătate a secolului XXI

• Studiile efectuate: 20–25 % din populaţie devine

supraponderală înainte de vârsta de 20 de ani

• Pe plan mondial:

155 milioane de copii şi adolescenţi cu exces ponderal

între 5-17 ani (obezi: 30-45 de milioane)

1 miliard de oameni prezintă exces ponderal (22 de

milioane copii cu vârsta sub 5 ani)
•Se preconizează (2025) - copiii de vârstă școlară:
268 milioane - supraponderali
91 milioane - obezi

•SUA: copiii și adolescenții (2 și 19 ani)

prevalența supraponderii - 31,9%
prevalența obezității - 17,3%

•Europa
11 milioane copii cu exces ponderal
 3 milioane copii obezi
• Romania:
 nu se cunoaşte incidenţa obezităţii la copil
un studiu efectuat în vestul ţării (lot de 5250 de copii cu vârste
cuprinse între 3 luni şi 16 ani, dintre care 14,77% au fost
diagnosticaţi cu obezitate)
un alt studiu releva o prevalenta de 10-15% la categoriile de
varsta 6-7 ani si 12-13 ani.

• Obezitatea la copil - factor predictiv important pentru

obezitatea la vârsta adultă
afecţiunile cardiovasculare la adult prin factorii de risc
cardiovascular cu care se corelează
1999, Freedman şi col. citaţi de Hodges
la copiii 5 – 17 ani şi
greutate ˃ percentila 95
exista un risc mai mare:
◦ de 2 ori pentru hipercolesterolemii
◦ de 7 ori pentru hipertrigliceridemii
◦ de 2,6 ori pentru hiperinsulinemie
◦ de 2,4 ori pentru tensiune diastolică crescută şi
◦ de 4,5 ori pentru tensiune sistolică crescută
Se estimează că:

◦ 60% dintre copiii obezi între 5 şi 10 ani au 1 factor de risc

cardiovascular asociat sau hiperinsulinemie

◦ peste 20% au 2 sau mai mulţi factori de risc

Obezitatea la copil poate determina alterări grave ale

calităţii vieţii, crescand dizabilităţile la vârsta adultă.
Definiţie

Obezitatea este o tulburare cronică a stării de nutriţie care

duce la creştere ponderală pe seama ţesutului adipos.
Indicele de masă corporală (IMC) pentru definirea
supraponderii şi obezităţii - International Obesity Task Force
(IOTF):
Supraponderal - IMC între percentilele 85-95 pentru vârstă şi sex
Obezitate - IMC între percentilele 95-99
Obezitate severă - IMC peste percentila 99
Obezitate morbidă - IMC > 40 Kg/m²
Copil ˂ 2 ANI:

•G/T ˃ PERCENTILA 95 pentru varsta

COPIL ˃ 2 ANI:

SUPRAPONDERAL:
• IMC intre percentilele 85-95
• IMC intre + 1DS si + 2DS

OBEZ:
• IMC ˃ PERCENTILA 95
• peste + 2 DS.
Fete 0-24 luni (Percentilele Greutate pentru Varsta si Talie pentru Varsta)
Fete 0-24 luni (Percentilele Greutate pentru Talie si PC pentru Varsta)
Baieti 0-24 luni (Percentilele Greutate pentru Varsta si Talie pentru Varsta)
Baieti 0-24 luni (Percentilele Greutate pentru Talie si PC pentru
Varsta)
Fete 2-20 ani Baieti 2-20
ani
Deoarece IMC nu reflectă distribuţia masei grase, cea mai
corectă definire a obezităţii este dată de conţinutul de masă
grasă corporală:

până la 16 ani:
-mai mare de 20% faţă de valoarea de referinţă pentru
vârstă şi sex

peste 16 ani
-peste 25% la băieţi
-peste 32% la fete
CLASIFICARE
I. Clasificare etiopatogenica:

a)obezitate primară
(comună, idiopatică sau esenţială)
b) obezitate secundară
(simptomatică, endogenă sau de cauză
cunoscută)
A. Obezitatea primară

◦ reprezintă peste 90% din cazuri

◦ apare la copiii ce provin din familii cu istoric de obezitate

comună

◦ copii cu statură înaltă, cu intelect normal

◦ cu vârsta osoasă normală sau avansată pentru vârsta cronologică

B. Obezitatea secundară

◦< 10% din cazuri

◦prezintă istoric familial de obezitate secundară

◦statură mică, retard psihic frecvent

◦vârstă osoasă inferioară vârstei cronologice

◦simptome pentru boli ce pot asocia obezitate

• boli genetice
• endocrine
• de stocaj
• de cauză central nervoasa
Obezitatea secundară

•endocrină: sindrom Cushing, insulinom, hipotiroidism, ovar

polichistic;

•hipotalamică:
◦primară (sindrom Babinski-Frölich, sindrom Foerster)
◦secundară
- de cauză tumorală (meningiom, craniofaringiom, metastaze)
- post-traumatică
- inflamatorie (meningite, encefalite)
- vasculară
- boli infiltrative (histiocitoză, sarcoidoză, granulomatoză)
• din unele boli genetice:
- cu transmitere autosomal dominanta
(acondroplazie, sindrom Prader-Willi, osteodistrofia
ereditară Albright, sindrom Angelman)
- cu transmitere autosomal recesivă
(sindrom Alström, Biedl-Bardet, Cohen, Fanconi-Bickel)
-cu transmitere X- linkată
(sindrom Wilson-Turner, Borjesson- Forssman Lehmann,
Mehmo)

• din boli de stocaj:

-sindrom Mauriac
-glicogenoză tip I
II. Clasificare dupa distribuţia topografică a adipozităţii:
formă generalizată
formă ginoidă (gluteo-femurală)
formă androidă (centrală, abdominală, viscerală)
formă facio-tronculară.
III. Clasificare după criteriul histologic:

· obezitate hiperplazică:
hiperplazică numărul adipocitelor creşte
progresiv şi se stabilizează la un nivel superior

· obezitate hipertrofică:
hipertrofică numărul adipocitelor este
normal, volumul lor fiind însă mult mai mare decât la
normoponderali
IV. Clasificare în funcţie de gradul de severitate:

 uşoară: exces ponderal între 20-30%

 medie: exces ponderal între 30-50%
 severă: exces peste 50% din greutatea ideală
Etiopatogenia obezităţii

Intervenţie combinată a factorilor genetici şi a

factorilor dobândiţi!

Se discută în prezent de existenţa a 200 de gene de

susceptibilitate pentru obezitate, afectarea unei
singure gene determinând apariţia obezităţii
monogenice.

Factorii socio-economici, psihologici şi educaţionali

condiţionează (la cei cu fond genetic predispozant)
apariţia obezităţii prin modificarea comportamentului
alimentar şi a activității fizice.
1. Factorii genetici
- agregarea familiala a cazurilor de obezitate
- deficientele monogenice (rare):
• mutaţii ale genei leptinei, cu sinteza unei leptine anormale,
nefuncţionale sau
• mutaţii ale genei receptorului de leptină, cu apariţia rezistenţei la
leptină şi scăderea actiunii acesteia la nivel central
Leptina
- proteină cu rol de hormon
- reglator important al aportului alimentar şi al metabolismului
lipidic şi glucidic
• inhiba apetitul şi căile anabolice
• stimuleaza senzaţia de saţietate şi căile catabolice.
2. Factori sociali si de mediu
•exces de alimente hipercalorice
•consumul de bauturi carbogazoase dulci
•cresterea marimii portiilor
•obiceiuri alimentare, influente familiale, culturale,
urbanizarea
•sedentarism, intreruperea brusca a sportului

3. Perioade critice fiziologice

•pubertate
•sarcina
4. Factori psihogeni si nervosi

- sdr. “night-eating” (pana la 50% din aportul energetic in cursul

noptii)

- sdr “ binge-eating “ (excese alimentare necontrolate mai ales

seara)

- rolul cortexului prefrontal drept (CPF) - arie esentiala implicata in

controlul cognitiv al aportului alimentar (hiperfagia se coreleaza cu
atrofia CPF, anorexia cu hiperactivitatea CPF)

- leziuni hipotalamice: inflamatii, tumori, traumatisme

5. Factori medicamentosi:

- anticonceptionale
- antidepresive
-antipsihotice
-antiepileptice
-insulina
-glucocorticoizi
-estrogeni
- antihistaminice

6. Factori metabolici si endocrini

-hipotiroidismul
-hipercorticismul
- hipogonadismul
- sdr. ovarelor polichistice (obezitate cu caracteristici androide)
7. Microbiota intestinala

-implicare in obezogeneza

-flora intestinala poate afecta potentialul metabolic cu cresterea

capacitatii de acumulare de energie

-persoanele “sarace” in bacterii intestinale au un risc crescut de a

dezvolta maladii metabolice
Tablou clinic:

a)Datele antropometrice caracteristice obezităţii:

◦greutate în exces faţă de talie, faţă de greutatea ideală a vârstei

◦talie normală sau chiar crescută faţă de media vârstei

◦circumferinţa braţ mediu superioară valorilor vârstei

◦grosimea ţesutului adipos subcutanat crescută faţă de valorile

normale vârstei
◦maturaţia sexuală şi somatică (vârsta osoasă) normale sau
accelerate.
b)Aspectul somatic:

◦depunere de grăsime generalizată, simetrică, mărire de volum şi distensie a

abdomenului

◦la adolescenţi
- depunere accentuată de grăsime în regiunea pectorală la băieţi

- pe fese şi coapse la fete

◦pe flancuri şi coapse frecvent apar vergeturi albicioase

c) Simptomatologie:
In general, starea de sănătate este bună.
Dacă există, se încadrează în una dintre următoarele categorii:
-probleme psihologice: imagine proastă referitoare la propria persoană, sentimente de
inferioritate şi respingere din partea colectivităţii de copii de aceeaşi vârstă, depresie, frustrare,
tendinţă la comportament antisocial, imaturitate în relaţiile familiale şi sociale,
hiperdependenţă
-simptome legate de supraîncărcarea mecanică: dezadaptare cardio-circulatorie, oboseală,
polipnee şi dispnee la eforturi moderate, edeme în ortostatism la membrele inferioare, artralgii
-modificări cutanate: intertrigo, iritaţie tegumentară la nivelul plicilor, prurit, abcese, acnee
-tulburări nespecifice: cefalee, vertij, astenie, meteorism, constipaţie, digestie dificilă,
tulburări menstruale la adolescente
Evaluarea obezitatii la copil

1. Date anamnestice:
- varsta aparitiei excesului ponderal
- preocuparea pacientului sau a familiei fata de surplusul ponderal
- circumstante de aparitie (stress personal sau familial)
- antecedente familiale de obezitate
- cauza excesului ponderal identificata de subiect sau familie
- ancheta dietetica
- activitate fizica
- diete urmate
- tratament medicamentos/tratament alternativ
2. Determinari antropometrice
- greutate
- talie
- IMC
- circumferinta abdominala
- grosimea pliului cutanat

3. Examenul clinic
- distributia tesutului adipos
- modificari cutanate (acantosis nigricans, hirsutism, xantoame,
vergeturi)
- tulburari de crestere (hipotrofie staturala) si dezvoltare
(pubertate intarziata)
- hepatomegalie
4. Investigaţii de laborator
◦ glicemie
◦ TTGO şi insulinemie
◦ Hb A1c
◦ profilul lipidic (colesterol total, LDL col, HDL col, trigliceride)
◦ teste hepatice
◦ testarea funcţiei tiroidiene (T4, TSH)
◦ cortizol urinar şi plasmatic
◦ LH, FSH, estradiol, 17- hidroxi progesteron, testosteron
◦ ecografie pelvină la fetele cu hirsutism sau tulburări ale ciclului
menstrual
◦ ecografie abdominala (steatoza hepatica)
◦ determinarea vârstei osoase
◦ măsurarea TA sistemice
◦ dozarea PCR pt dovedirea procesului inflamator
◦ examen psihologic
◦ investigaţii suplimentare (sindrom genetic sau o altă cauză)
Diagnostic pozitiv:
-aspectul clinic
-datele antropometrice
• greutatea corporală raportată la greutatea ideală
• greutatea corporală raportată la talie
• perimetrul braţ-mediu
• grosimea pliului cutanat.
În practică, pentru diagnosticul pozitiv de obezitate:

a)excesul ponderal:
ponderal poate fi raportat la greutatea ideală pentru vârstă
sau la curbele de creştere staturală şi ponderală stabilite statistic
pentru o anumită populaţie.
Există mai multe formule de calcul a greutăţii:

·formula LORENTZ modificată după vârsta copilului:

-între 2-6 ani: greutatea ideală = (T-100)-[(T-123) X 0,7]
-între 6-14 ani: greutatea ideală = (T-100)- [(T-125) X 0,5]
-între 14-16 ani: greutatea ideală = (T-100)-10

·formula PERRAULT: greutatea ideală = (T-100) + V/10 X 9/10

·indicele de masă corporală (IMC) = G(kg)/ T (m2) este cel mai bun
indicator pentru evaluarea obezităţii, corelându-se semnificativ cu
masa adipoasă totală.
b)mărimea pliului cutanat

-măsurarea se face cu ajutorul micrometrelor speciale

(calipere).

Sediile de elecţie pentru aprecierea grosimii pliului

cutanat sunt: subscapular stâng şi faţa posterioară a
braţului, la jumătatea distanţei dintre vârful olecranului
şi varful acromionului, braţul fiind fixat în unghi drept
pe trunchi.
În scop de cercetare, se folosesc metode de apreciere a grăsimii
corporale totale:

- metode directe: bazate pe estimarea densităţii specifice (cântărire

sub apă) sau pe solubilitatea diferenţiată a unui gaz inert
(ciclopropan)
- metode indirecte: se bazează pe măsurarea “masei corporale slabe”
(LBM) cu ajutorul izotopilor radioactivi
Complicaţiile obezităţii

Apariţia obezităţii la vârsta de adult - complicaţia cea

mai importantă!

Riscul este de 3 până la 10 ori mai mare la copilul obez

decât în cazul unui copil cu greutate normală.
Complicaţiile obezităţii
a) metabolice:
 hiperinsulinemie
 scăderea toleranţei la glucoză
 diabet zaharat de tip 2
 hiperlipidemie
 sdr. metabolic
 steatoză hepatică
b) endocrine:
◦ dezvoltare pubertară precoce
◦ boala ovarelor polichistice

c) cardiovasculare:
◦ HTA
◦ patologie venoasă
d) respiratorii:
◦ apneea obstructivă în somn
◦ sdr. Pickwick
◦ frecvenţa mai crescută a astmului bronşic la obezi

e) scheletale:
◦ decolarea epifizei capului femural
◦ necroza aseptică de cap femural
◦ boala Blount
◦ coxa vara
f) cutanate:
◦ piodermite
◦ intertrigo

g) psihologice:
◦ tulburări de comportament
◦ scăderea stimei de sine
◦ deficite neurocognitive
Tratament

◦ Iniţiat precoce - vizeaza îndeosebi copiii cu risc crescut de

obezitate pe termen lung şi complicaţii.
◦ Individualizat - adaptat vârstei copilului, nevoilor sale de
creştere şi dezvoltare, precum şi nivelului socio-cultural al
familiei.
◦ Principiul de bază este obţinerea unui bilanţ energetic
negativ care se poate realiza prin reducerea aportului caloric
şi prin creşterea consumului energetic.
Educaţia pacientului este piatra de temelie a tratamentului,
asigurând complianţa terapeutică şi succesul pe termen lung.

Terapia de primă linie in cazul obezităţii şi a comorbidităţilor

asociate (HTA, insulinorezistenţă, dislipidemii)
• schimbarea stilului de viaţă privind dieta
• activitatea fizică.
Obiectivul principal variază in funcţie de varsta:

- la copiii obezi sub 7 ani şi fără complicaţii - initial

menţinerea greutăţii

- la copiii obezi sub 7 ani si complicaţii - scăderea

ponderală (IMC să fie < de percentila 85)

- la copiii peste 7 ani şi la adolescenţii obezi - scăderea

ponderală indiferent de prezenţa sau nu a complicaţiilor
A. Tratamentul dietetic

Un tratament dietetic bine condus trebuie să îndeplinească

urmatoarele criterii :
◦ să asigure un ritm normal de creştere şi dezvoltare
◦ să menţină starea de sănătate
◦ să determine o scădere ponderală lentă şi progresivă
◦ să fie individualizat
◦ să conţină şi strategia pe termen lung de menţinere a
greutăţii atinse
Regimul de slăbire în perioada de creştere şi dezvoltare trebuie
să asigure desfăşurarea normală a acestora!

-110 calorii/kgc/zi la sugarul sub 6 luni

-90 calorii/kgc/zi la sugarul între 6-12 luni

-60 calorii/kgc/zi la copilul preşcolar şi şcolar sub 12 ani

-la prepubertate se indică o reducere treptată a aportului caloric cu 5-

6%, iar la pubertate cu 7-8%

-850 calorii/zi la adolescent în perioada de slăbire şi

1000 calorii/zi după perioada iniţială de minimum o lună.

◦ la copiii mici cu obezitate şi la pacienţii supraponderali
→ timp de o lună o dietă normocalorică în paralel cu
corectarea greşelilor alimentare → dietă hipocalorică
doar dacă scăderea ponderală este < 3%

◦ la majoritatea copiilor obezi se obţin rezultate bune cu

diete de 1000-1500 kcal/zi, regimuri alcătuite prin
scăderea aportului caloric anterior cu 30%

◦ atunci când există complicaţii ameninţătoare de viaţă se

impun restricţii mai severe, dietele sub 1000 Kcal/zi
necesitand spitalizare
Particularitati la sugar

Scopul tratamentului nu este reducerea greutăţii, ci încetinirea ratei

de creştere ponderală în raport cu creşterea taliei.
Se recomandă o dietă normală - aport caloric şi principii nutritive
- pentru a satisface necesarul de creştere.

Reajustări dietetice :
- dacă volumul de lapte ingerat este excesiv (peste 900 ml/zi), se
recomandă reducerea şi înlocuirea lui prin lichide simple (apă,
ceai neîndulcit);
- folosirea alimentelor dietetice preparate în casă şi renunţarea la
produsele comerciale cu dezechilibre ale principiilor nutritive
(exces de glucide).
Repartiţia procentuală în principii nutritive

◦55-58% glucide, 27-28% lipide şi 15-17% proteine

◦regimul - hipocaloric, hipolipidic, uşor hiperglucidic şi

normoprotidic
◦se recomandă 5 sau 6 mese pe zi

◦se recomandă consumul de glucide complexe în detrimentul

glucidelor simple, cu absorbţie rapidă
◦dacă se evidenţiază o scădere a toleranţei la glucoză, se va interzice
consumul de glucide concentrate
• aportul lipidic
o 2/3 va fi reprezentat de acizii graşi mono şi polinesaturaţi
o 1/3 de acizii graşi saturaţi
o consumul de colesterol trebuie să fie mai mic de 100 mg/1000 kcal

• proteinele
o de origine animală şi vegetală - consumate în proporţii egale

• restricţie moderată de sare

o restricţie mai mare în HTA

• dietă bogată în fibre alimentare

o este mai puţin calorică
o creşte timpul de masticaţie
o determină mai repede senzaţia de saţietate
Regimul dietetic după ajungerea la greutatea corespunzătoare:
Programul de slăbire trebuie să conţină şi strategia pe termen lung
de menţinere a greutăţii atinse.

Principiile regimului dietetic de durată care să nu permită

recâştigarea excesului ponderal sunt:

•administrarea de proteine la fiecare din mesele principale şi nu sub

minimul fiziologic, care să permită creşterea normală
•consumul de fructe şi legume cu conţinut redus de glucide în orice
cantitate
•consumul cu mare prudenţa a alimentelor concentrate caloric
•între mese nu se vor consuma suplimente calorice
•sporirea activităţii fizice
B. Activitatea fizică

◦ Mijloc terapeutic - obezitatea se datorează în principal

sedentarismului

◦ Activitatea fizică va fi gradată, începându-se cu activităţi

uşoare, desfăşurate în casă.

◦ Dintre activităţile în aer liber, cea mai indicată şi mai

accesibilă este plimbarea sau mersul pe jos (plimbări de 10
minute, ajungându-se treptat la 35-40 de minute zilnic)

◦ Odată cu scăderea în greutate - inot, dans aerobic, ciclism

Reguli de promovare a activităţii fizice la sugar:
- sugarul trebuie înfăşat cât mai puţin restrictiv pentru a permite
libertatea mişcărilor;
- îmbrăcămintea va fi adecvată sezonului şi temperaturii;
- sugarul mare va fi plasat în ţarc pentru a promova mobilitatea
spontană

Programul de activitate fizică la preşcolar şi şcolar:

- după testarea rezistenţei la suprasolicitările fizice, se începe un
program individualizat de exerciţii fizice, completat cu
participarea la jocurile copiilor de aceeaşi vârstă;
- se va acorda o atenţie deosebită perioadelor de vacanţă,
organizându-se programe speciale de activitate fizică în afara
şcolii.
Programul de activitate fizică la adolescent:

- dupa testarea activităţii anterioare şi după evaluarea rezistenţei

organismului la suprasolicitările fizice, se va stabili un program
zilnic de 2-3 ore de activitate fizică: mers pe jos, înot, tenis, jocuri
sportive cu parteneri de aceeaşi vârstă;

- abaterile de la regim vor fi corectate prin activitate fizică

suplimentară;

- se vor acorda bolnavului responsabilităţi crescute în ceea ce

priveşte alegerea tipului şi duratei exerciţiilor fizice.
Valorile consumului energetic în unele activităţi:

- activitate sedentară: 40 calorii/oră;

- mers normal: 100-150 calorii/oră;
- mers rapid: 250 calorii/oră;
- alergare în ritm moderat: 870-1020 calorii/oră;
- alergare rapidă: 1130-1285 calorii/oră;
- coborâtul scărilor: 425 calorii/oră;
- urcatul scărilor: 600-1080 calorii/oră;
- mers cu bicicleta (5km/ora): 240 calorii/oră;
- înot: 260-750 calorii/oră;
- tenis: 360-480 calorii/oră;
- patinaj (role, gheaţă): 420-700 calorii/oră;
- jogging: 600-750 calorii/oră;
- dans: 350 calorii/oră.
Beneficiile scăderii în greutate prin dietă şi activitate
fizică sunt :

◦creşterea tonusului fizic şi psihic

◦normalizarea tensiunii arteriale
◦restabilirea toleranţei la glucoză.

În concluzie, scăderea ponderală restabileşte starea de

sănătate şi determină eliminarea factorilor de risc!
C. Tratamentul medicamentos

Este recomandat la copilul mai mare de 12 ani şi în special la cei

cu obezitate importantă sau tulburări metabolice semnificative.

Există posibilitatea utilizării de:

- preparate antiobezitate cu acţiune periferică

• Orlistat (Xenical) care inhibă lipazele digestive, limitând

astfel absorbţia trigliceridelor şi a colesterolului (inhiba
absorbtia de lipide).
D. Tratamentul chirurgical

◦ În general, tehnicile chirurgicale utilizate la adult nu sunt

adecvate la vârsta copilăriei. O interventie acceptata este
plicaturarea gastrică care poate fi efectuată doar la adolescenţii
la care s-a finalizat procesul de creştere.

◦ Exceptional la adolescentii cu obezitate morbida, cu IMC peste

40 si complicatii severe ( diabet, apnee de somn, complicatii
ortopedice ) se poate recomanda bypass-ul gastric.
E. Terapia comportamentală
Are ca scop promovarea unui stil de viaţă sănătos şi corectarea
greşelilor alimentare.
Este esenţial ca toată familia să adopte noul stil de viaţă pentru motivarea
şi stimularea copilului obez.

Strategia acestei terapii cuprinde:

-automonitorizarea comportamentului alimentar şi a activităţii fizice
(printr-un jurnal alimentar şi al activităţii fizice);
-automonitorizarea factorilor de stress;
-controlul stimulilor favorizanţi pentru obiceiurile alimentare neraţionale;
-rezolvarea problemelor individuale prin cunoaşterea erorilor
comportamentale;
-restructurarea cognitivă şi suportul psihologic (foarte utilă este terapia de
grup).
Profilaxie

Obezitatea copilului este o problemă de sănătate

publică atât prin creşterea prevalenţei cât şi prin efectele
pe termen lung asupra sănătăţii.

Prevenirea obezităţii se realizează prin:

◦dietă adecvată
◦activitate fizică
◦modificarea stilului de viaţă
Prevenirea obezităţii depinde de
◦factori medicali
◦factori sociali
◦economici
◦politici.

Un rol esenţial în profilaxia obezităţii îl are medicul de familie

căruia îi revine sarcina de a educa părinţii şi copilul (când vârsta
o permite) în sensul promovării unui stil de viaţă sănătos.
Medicul de familie poate acţiona direct asupra grupelor cu risc de
suprapondere si obezitate.

Selecţia grupelor de risc vizeaza:

a.antecedentele heredo-colaterale
b.greutatea la naştere
c.vârsta
d.obiceiurile alimentare familiale
e.activitatea fizica
f.factorii socio-economici
g.apartenenţa etnică
a. Antecedente heredo-colaterale:

- este cunoscută implicarea factorului genetic în etiopatogeneza

obezităţii , studiile efectuate pe familii arătând o corelaţie a
greutăţii parinţilor cu cea a copiilor cuprinsă între 20-60%

- riscul unui copil de a deveni obez este de 80% când ambii

părinţi sunt obezi şi de 40% dacă doar un părinte este obez

- când părinţii sunt normoponderali, riscul este de 4 ori mai mic,

respectiv de 20%
b) Greutatea la naştere

- greutate normală asociată

- alimentaţia naturală creşte considerabil şansa acestor copii de a

deveni adulţi normoponderali

- alimentaţia naturală reduce incidenţa obezităţii la copil şi a

mamei care alăptează

- in opoziţie, atât copiii cu greutate mică cât şi cei cu greutate

mare la naştere au un risc crescut de dezvoltare a obezităţii!
c) Vârsta
3 perioade critice în dezvoltarea obezităţii la copil:
- perioada perinatală: în ultimul trimestru de sarcină precum
şi în primele luni de viaţă are loc o creştere rapidă a ţesutului
gras
- perioada de preşcolar şi şcolar mic: perioadă critică
datorită hiperplaziei adipocitare → aproximativ 50% din
preşcolarii supraponderali vor deveni adulţi supraponderali
- adolescenţa: au loc modificări cantitative şi de distribuţie a
ţesutului adipos
 riscul de obezitate este mai mare la fete la care ţesutul
adipos creşte în cursul adolescenţei de la 17% din greutate
la 24%
 la băieţi, depozitele de ţesut gras scad
d) Obiceiurile alimentare

- se formează în prima parte a vieţii, modelul stilului de viaţă

fiind influenţat de modelul parental

- obiceiurile şi preferinţele alimentare sunt aproape similare la

copii şi parinţi

- medicul de familie va informa părinţii în legatură cu:

 - nevoile calorice ale copilului
 - conceptul de alimentaţie sănătoasă şi
 - importanţa activităţii fizice
- medicul de familie trebuie să depisteze şi să remedieze
obiceiurile alimentare greşite

- consumul de fructe, de legume şi de cereale trebuie încurajat de

la cele mai mici vârste

- alimentele de tip Fast Food (hipercalorice şi bogate în lipide) ar

trebui evitate

- se va recomanda ca la desert copiii să primească preponderent

fructe şi mai rar dulciuri concentrate

- pe cât posibil să se evite snacksurile, chipsurile, în general

alimentele cu conţinut crescut de lipide, glucide si sare
◦ Nu trebuie interzis niciun aliment, dar atentie la cantitatea
acestuia si la frecventa cu care este consumat (parintii trebuie sa
stie!).

◦ Obiceiurile alimentare ale copiilor sunt influenţate şi de şcoală,

mediul şcolar fiind important în dezvoltarea obiceiurilor
alimentare şi cele privind activitatea fizică.

◦ Şcoala reprezintă un cadru optim pentru intervenţii -

implementarea unor programe educaţionale de prevenire a
obezităţii.
e) Activitatea fizică
- trebuie încurajată de la cele mai mici vârste
- timpul petrecut în faţa ecranelor (televizor, calculator, jocuri
video) redus la maximum două ore pe zi

f) Nivelul socio-economic
- trebuie luat în considerare în prevenţia obezităţii infantile
-in familiile cu statut socio-economic scăzut: dieta copiilor este
mai puţin diversificată şi mai bogată în lipide şi glucide
(concepţia că un copil gras este un copil sănătos!)
În prezent, pot fi promovate urmatoarele strategii de profilaxie:

ridicarea nivelului de educaţie sanitară a populaţiei

creşterea calităţii ofertei de produse alimentare sanatoase

creşterea accesibilităţii prin stabilirea unor preţuri scăzute

creşterea accesului la activitatea fizică

intensificarea controlului activitatii publicitare a alimentelor

includerea în programa şcolară a orelor de educaţie nutriţională şi igienă

alimentară

implicarea massmedia în realizarea de programe de preventie

Dispensarizare

- cuprinde totalitatea acţiunilor în vederea controlului programului

terapeutic şi educaţional

-supravegherea propriu-zisă a copilului obez presupune:

• evaluare clinică
• evaluare paraclinică complexă, programată
• reluarea anchetei alimentare
• reluarea activităţii fizice