Obezitatea la copil şi

adolescent
 Obezitatea la copil şi complicaţiile sale metabolice sunt
pe cale de a deveni o problemă majoră de
sănătate a secolului XXI.

 Studiile efectuate au arătat ca 20 – 25% din populaţie

devine supraponderală înainte de vârsta de 20 de ani.

 In prezent, pe plan mondial există aproximativ 155

milioane de copii şi adolescenţi cu vârsta intre 5-
17 ani cu exces ponderal, dintre care 30-45 de
milioane sunt obezi.
OMS: obezitatea a depasit ca
prevalenta subnutritia!
 Se estimează că
 1 miliard de oameni din intreaga lume prezintă
exces ponderal
 22 de milioane dintre aceştia fiind copii cu vârsta sub 5
ani.

 Se preconizeaza ca in 2025, 268 milioane dintre copiii

de varsta scolara vor fi supraponderali si 91 de
milioane vor fi obezi

 In SUA prevalenta supraponderii si obezitatii este de

31,9% la copiii si adolescentii cu varste intre 2 si 19 ani
 prevalenta obezitatii fiind de 17,3% .

 In Europa din cei 14 milioane de copii cu exces ponderal

circa 3 milioane sunt obezi.
 În ţara noastră, nu se cunoaşte care este incidenţa
obezităţii la copil, cu excepţia unui studiu efectuat în
vestul ţării pe un lot de 5250 de copii cu vârste cuprinse
între 3 luni şi 16 ani dintre care 14,77% au fost
diagnosticaţi cu obezitate.
 Un studiu mai recent releva o prevalenta de 10-15% la
categoriile de varsta 6-7 ani si 12-13 ani.

 Obezitatea la copil este un factor predictiv important

pentru obezitatea la vârsta adultă şi prin factorii de
risc cardiovascular cu care se corelează are şi valoare
predictivă pentru afecţiunile cardiovasculare la adult.
 1999, Freedman şi col. citaţi de Hodges au aratat ca, la
copiii 5 – 17 ani şi greutate ˃percentila 95 exista un risc
mai mare:

-de 2 ori pentru hipercolesterolemii

-de 7 ori pentru trigliceridemii
-de 2,6 ori pentru hiperinsulinemie
-de 2,4 ori pentru tensiune diastolică crescută şi de 4,5
ori pentru tensiune sistolică crescută
 Se estimează că:

 60% dintre copiii obezi cu vârste între 5 şi 10 ani au deja

un factor de risc cardiovascular asociat sau
hiperinsulinemie

 iar peste 20% au 2 sau mai mulţi factori de risc.

 Nu în ultimul rând, obezitatea la copil poate determina

alterări grave ale calităţii vieţii
 obezitatea crescand dizabilităţile la vârsta adultă.
 Definiţie
 Obezitatea este o tulburare cronică a stării de
nutriţie care duce la creştere ponderală pe seama
ţesutului adipos.

 International Obesity Task Force ( IOTF ) a validat

indicele de masă corporală ( IMC ) pentru definirea
supraponderii şi obezităţii astfel :

 supraponderali sunt copiii cu IMC cuprins intre percentila

85-95 corespunzător vârstei şi sexului

 copiii obezi sunt cei cu IMC intre percentilele 95-99

 un IMC peste percentila 99 caracterizează obezitatea

severă iar

 IMC > 40Kg/m2 defineşte obezitatea morbidă.

▪Copil ˂2 ANI :

G/T ˃ PERCENTILA 95 PT VARSTA

▪COPIL ˃ 2 ANI:

-SUPRAPONDERAL: IMC INTRE PERCENTILELE

85-95 SAU
IMC INTRE + 1DS si + 2DS.

-OBEZ: IMC ˃ PERCENTILA 95 SAU PESTE + 2 DS.

 Deoarece IMC nu reflectă distribuţia masei grase, cea
mai corectă definire a obezităţii este dată de conţinutul
de masă grasă corporală astfel :

 până la 16 ani mai mare de 20% faţă de valoarea de

referinţă pentru vârstă şi sex

 iar peste 16 ani diagnosticul de obezitate presupune

 o masă grasă mai mare de 25% din greutatea
corporală la băieţi
 şi peste 32% la fete.
 CLASIFICARE
 I.Clasificare etiopatogenica:

a) obezitatea primară ( comună, idiopatică sau

esenţială ) şi
b) obezitatea secundară ( simptomatică,
endogenă sau de cauză cunoscută ).
 A.Obezitatea primară

 reprezintă peste 90% din cazuri

 apare la copii ce provin din familii cu istoric de obezitate
comună
 copii cu statură înaltă, cu intelect normal
 cu vârsta osoasă normală sau avansată pentru vârsta
cronologică.
 B. Copiii care sunt diagnosticaţi cu obezitate
secundară ( < 10% din cazuri ) :

 prezintă istoric familial de obezitate secundară,

 statură mică, retard psihic frecvent,
 vârstă osoasă inferioară vârstei cronologice
 şi simptome pentru boli ce pot asocia obezitate (boli
genetice, endocrine, de stocaj, de cauză central
nervoasa s.a. ).
 Obezitatea secundară:
-endocrină: sindrom Cushing,
insulinom, hipotiroidism, ovar polichistic;
-hipotalamică:
 primară (sindrom Babinski-Frölich, sindrom Foerster)
 sau secundară
de cauză tumorală
(meningiom,craniofaringiom,metastaze)
post-traumatică
inflamatorie (meningite, encefalite)
vasculară
boli infiltrative (histiocitoză, sarcoidoză, granulomatoză)
- din unele boli genetice:
♦ cu transmitere autosomal
dominantă( acondroplazie, sindrom Prader-Willi,
osteodistrofia ereditară Albright, sindrom Angelman) sau
♦ autosomal recesivă(sindrom Alström, Biedl-
Bardet, Cohen, Fanconi-Bickel)
♦ cu transmitere X- linkată(sindrom Wilson-Turner,
Borjesson- Forssman-Lehmann,Mehmo)
- din boli de stocaj: sindrom Mauriac, glicogenoză tip I
 II. Clasificare în funcţie de distribuţia topografică a
adipozităţii:
· formă generalizată;
· formă ginoidă(gluteo-femurală);
· formă androidă( centrală, abdominală, viscerală)
· formă facio-tronculară.
 III.Clasificare după criteriul histologic:

· obezitate hiperplazică(numărul adipocitelor creşte

progresiv şi se stabilizează la un nivel superior)
· obezitate hipertrofică(numărul adipocitelor este
normal, volumul lor fiind însă mult mai mare decât la
normoponderali).
 IV. Clasificare în funcţie de gradul de severitate:

·uşoară: exces ponderal între 20-30%

·medie: exces ponderal între 30-50%
·severă: exces peste 50% din greutatea ideală.
 Etiopatogenia obezităţii

 Obezitatea apare datorită intervenţiei combinate a

factorilor genetici şi a factorilor dobândiţi.
 Se discută în prezent de existenţa a 200 de gene de
susceptibilitate pentru obezitate, afectarea unei
singure gene determinând apariţia obezităţii
monogenice.

 Factorii socio-economici, psihologici şi educaţionali

condiţionează (la cei cu fond genetic predispozant)
apariţia obezităţii prin modificarea comportamentului
alimentar şi faţă de activitatea fizică.
1. Factorii genetici
- agregarea familiala a cazurilor de obezitate
- deficientele monogenice ( rare ) spre exemplu defecte ale
genei ce controleaza sinteza leptinei s.a.

Leptina-o proteină cu rol de hormon, este un reglator important

al aportului alimentar şi al metabolismului lipidic şi glucidic .
.
Acţionează prin :
inhibarea apetitului şi a căilor anabolice
stimularea senzaţiei de saţietate şi a căilor catabolice.

Alături de scăderea aportului alimentar

leptina controlează cheltuielile energetice direct, printr-un
mecanism central şi/sau prin mecanisme periferice.
 2. Factori sociali si de mediu
♦ exces de alimente hipercalorice
- CONSUMUL DE BAUTURI CARBOGAZOASE DULCI

1 din 5
copii consumă
băuturi răcoritoare
 ♦ CRESTEREA MARIMII PORTIILOR

SNAKSURI SARATE: 132 Kcal → 225 Kcal

HAMBURGERI: 389 Kcal → 486 Kcal
CARTOFI PRAJITI: 188 Kcal → 256 Kcal
BAUTURI CARBOGAZOASE: 144 Kcal → 195 Kcal
♦ obiceiuri alimentare, influente familiale,
culturale, urbanizarea
♦ sedentarism, inclusiv cel fortat, intreruperea
brusca a sportului

3.Perioade critice fiziologice:

- pubertate, sarcina
 4. Factori psihogeni si nervosi

- sdr. “night-eating” (pana la 50% din aportul energetic in

cursul noptii )
- sdr “ binge-eating “ ( excese alimentare necontrolate mai
ales seara)

- rolul cortexului prefrontal ( CPF ) in special din emisfera

dr. ca arie esentiala implicata in controlul cognitiv al
aportului alimentar ( prezenta hiperfagiei se coreleaza
pozitiv cu atrofia frontala dr. iar hiperactivitatea CPF det.
anorexie )
- leziuni hipotalamice: inflamatii, tumori, traumatisme
 5. Factori medicamentosi:

- anticonceptionale
- antidepresive
- antipsihotice, antiepileptice
- insulina, glucocorticoizi, estrogeni
- antihistaminice

 6. Factori metabolici si endocrini

- hipotiroidismul
- hipercorticismul
- hipogonadismul se insoteste frecvent de obezitate
- sdr. ovarelor polichistice asociaza obezitatea cu
caracteristici androide

7. Microbiota intestinala

- 2007, Gordon
-implicarea in obezogeneza

-flora intestinala poate afecta potentialul metabolic cu

cresterea capacitatii de acumulare de energie

-persoanele “sarace” in bacterii intestinale au un risc crescut

de a dezvolta maladii metabolice

 Tablou clinic:

 a)Datele antropometrice caracteristice obezităţii

sunt:

-greutate în exces faţă de talie, exces de greutate faţă

de greutatea ideală a vârstei
-talie normală sau chiar crescută faţă de media vârstei
-circumferinţa braţ mediu superioară valorilor vârstei
-grosimea ţesutului adipos subcutanat crescută faţă de
valorile normale vârstei
-maturaţia sexuală şi somatică( vârsta osoasă) normale
sau accelerate.
 b)Aspectul somatic:
 depunere de grăsime generalizată, simetrică, mărire de
volum şi distensie a abdomenului.
 La adolescenţi se observă depunere accentuată de
grăsime şi în regiunea pectorală la băieţi şi pe fese şi
coapse la fete.
 Pe flancuri şi coapse frecvent apar vergeturi albicioase.
 c)Simptomatologie:
 In general, starea de sănătate este bună.
 Dacă există, simptomatologia se încadrează în una dintre
următoarele categorii:
-probleme psihologice: imagine proastă referitoare la
propria persoană, sentimente de inferioritate şi
respingere din partea colectivităţii de copii de aceeaşi
vârstă, depresie, frustrare, tendinţă la comportament
antisocial, imaturitate în relaţiile familiale şi sociale,
hiperdependenţă.
 -simptome legate de supraîncărcarea mecanică
reprezentată de excesul ponderal:dezadaptare cardio-
circulatorie,oboseală, polipnee şi dispnee la eforturi
moderate, edeme în ortostatism la membrele inferioare,
dureri articulare.
-modificări cutanate: intertrigo, iritaţie tegumentară
la nivelul plicilor, prurit, abcese,acnee.
-tulburări nespecifice: cefalee, vertij, astenie,
meteorism, constipaţie, digestie dificilă, tulburări
menstruale la adolescente.
 Evaluarea obezitatii la copil se bazeaza pe
1.date anamnestice:
- varsta aparitiei excesului ponderal
- preocuparea pacientului sau a familiei fata de surplusul
ponderal
- circumstante de aparitie ( stress personal sau familial )
- antecedentele familiale de obezitate
- cauza excesului ponderal identificata de subiect sau
familie
- ancheta dietetica
- activitate fizica
- diete urmate
- tratament medicamentos, tratament alternativ
2. determinari antropometrice
- greutate
- talie
- IMC
- circumferinta abdominala
- grosimea pliului cutanat
3. examenul clinic identifica:
- distributia tesutului adipos
- modificari cutanate ( acantosis nigricans, hirsutism,
xantoame, vergeturi )
- tulburari de crestere ( hipotrofie staturala )si dezvoltare
( pubertate intarziata )
- hepatomegalie
4. Investigaţii de laborator :

 glicemie
 TTGO şi insulinemie

 Hb A1c

 profilul lipidic ( colesterol total, fractiuni,

trigliceride )
 teste hepatice

 testarea funcţiei tiroidiene ( T4, TSH )

 cortizol urinar şi plasmatic

 LH, FSH, estradiol, 17- hidroxi progesteron,
testosteron
 ecografie pelvină la fetele cu hirsutism sau tulburări

ale ciclului menstrual

 ecografie abdominala ( steatoza hepatica )

 determinarea vârstei osoase

 măsurarea TA sistemice

 dozarea PCR pt dovedirea procesului inflamator

 examen psihologic

 investigaţii suplimentare atunci când semnele clinice

sugerează un sindrom genetic sau o altă cauză de

obezitate
 Diagnostic pozitiv:
 se stabileşte pe baza:

-aspectului clinic
-datelor antropometrice:
● greutatea corporală raportată la greutatea ideală
● greutatea corporală raportată la talie
● perimetrul braţ-mediu
● grosimea plicii cutanate.
 În practică, pentru diagnosticul pozitiv de obezitate se
folosesc:

a)excesul ponderal: poate fi raportat la greutatea ideală

pentru vârstă sau la curbele de creştere staturală şi ponderală
stabilite statistic pentru o anumită populaţie.
Există mai multe formule de calcul al greutăţii:

·formula LORENTZ modificată după vârsta copilului:

-între 2-6 ani: greutatea ideală = (T-100)-[(T-123) X 0,7]
-între 6-14 ani: greutatea ideală = (T-100)- [(T-125) X 0,5]
-între 14-16 ani: greutatea ideală = (T-100)-10

·formula PERRAULT: greutatea ideală = (T-100) + V/10 X

9/10

·indicele de masă corporală (IMC) = G(kg)/ T (m2) este cel mai

bun indicator pentru evaluarea obezităţii, corelându-se
semnificativ cu masa adipoasă totală.
 b)mărimea pliului cutanat
măsurarea se face cu ajutorul micrometrelor
speciale (calipere).
Sediile de elecţie pentru aprecierea grosimii pliului
cutanat sunt: subscapular stâng şi faţa posterioară
a braţului, la jumătatea distanţei dintre vârful
olecranului şi varful acromionului, braţul fiind fixat
în unghi drept pe trunchi.
 În scop de cercetare , se folosesc metode de
apreciere a grăsimii corporale totale:
-metode directe: bazate pe estimarea densităţii
specifice (cântărire sub apă) sau pe solubilitatea
diferenţiată a unui gaz inert (ciclopropan).
-metode indirecte: se bazează pe măsurarea”
masei corporale slabe” (LBM) cu ajutorul
izotopilor radioactivi.
Complicaţiile obezităţii

Complicaţia cea mai importantă a obezităţii copilului este

reprezentată de riscul apariţiei obezităţii la vârsta de
adult.

Acest risc este de 3 până la 10 ori mai mare la copilul

obez decât în cazul unui copil cu greutate normală.
Complicaţiile obezităţii sunt :
a) metabolice :
 hiperinsulinemie
 scăderea toleranţei la glucoză
 diabet zaharat de tip 2
 hiperlipidemie
 sdr. metabolic
 steatoză hepatică
b) endocrine :
 dezvoltare pubertară precoce
 boala ovarelor polichistice

c) cardiovasculare :
 HTA
 patologie venoasă
d) respiratorii :
 apneea obstructivă în somn
 sdr. Pickwick
 frecvenţa mai crescută a astmului bronşic la obezi

e) scheletale :
 decolarea epifizei capului femural
 necroza aseptică de cap femural
 boala Blount
 coxa vara
f) cutanate :
 piodermite
 Intertrigo

g) psihologice :
 tulburări de comportament
 scăderea stimei de sine
 deficite neurocognitive
 Tratament

 Tratamentul va fi iniţiat precoce şi va viza îndeosebi

copiii cu risc crescut de obezitate pe termen lung şi de
complicaţii ale acesteia.

 Tratamentul va fi individualizat, fiind adaptat vârstei

copilului, nevoilor sale de creştere şi dezvoltare precum
şi nivelului socio-cultural al familiei.

 Principiul de bază este obţinerea unui bilanţ energetic

negativ care se poate realiza prin reducerea aportului
caloric şi prin creşterea consumului energetic.
 Ca şi în diabet, educaţia pacientului este piatra de
temelie a tramentului, asigurând complianţa terapeutică
şi succesul pe termen lung.

 Terapia de primă linie in cazul obezităţii şi

comorbidităţilor asociate ( HTA, insulinorezistenţă,
dislipidemii ) este reprezentată de schimbarea stilului
de viaţă privind dieta şi activitatea fizică.
 Obiectivul terapeutic principal variază in funcţie de
vârstă:

 - la copiii obezi sub 7 ani şi fără complicaţii se urmareşte

initial menţinerea greutăţii

 - la cei cu complicaţii se recomandă scăderea ponderală

astfel incât IMC să fie < de percentila 85

 - la copiii > de 7 ani şi la adolescenţii obezi se urmareşte

scăderea ponderală indiferent de prezenţa sau nu a
complicaţiilor
A. Tratamentul dietetic

Un tratament dietetic bine condus trebuie să îndeplinească

urmatoarele criterii :
 să asigure un ritm normal de creştere şi dezvoltare
 să menţină starea de sănătate
 să determine o scădere ponderală lentă şi progresivă
 să fie individualizat
 să conţină şi strategia pe termen lung de menţinere
a greutăţii atinse
 Regimul de slăbire în perioada de creştere şi
dezvoltare trebuie să asigure desfăşurarea normală
a acestora, motiv pentru care nu pot fi depăşite anumite
valori minime ale aportului caloric şi proteic al dietei:

-110 calorii/kgc/zi la sugarul sub 6 luni şi 90 calorii/kgc/zi

la sugarul între 6-12 luni;

-60 calorii/kgc/zi din greutatea ideală pentru varstă la

copilul preşcolar şi şcolar sub 12 ani;

-la prepuberi se indică o reducere treptată a aportului

caloric cu 5-6%, iar la puberi cu 7-8%;

-850 calorii /zi la adolescent în perioada de slăbire şi 1000

calorii/zi după perioada iniţială de minimum o lună.
 Tratamentul dietetic al obezităţii la sugar

▪ Scopul tratamentului nu este reducerea greutăţii, ci

încetinirea ratei de creştere ponderală în raport cu
creşterea taliei.
▪ Se recomandă o dietă normală ca aport caloric şi de
principii nutritive pentru a satisface necesarul de creştere.
▪ Ca reajustări dietetice utile sunt permise:
-dacă volumul de lapte ingerat zilnic este excesiv (peste
900ml/zi) se recomandă reducerea şi înlocuirea lui prin
lichide simple (apă, ceai neîndulcit);
-folosirea laptelui semiecremat la sugari de vârsta mai
mare;
-folosirea alimentelor dietetice preparate în casă şi
renunţarea la produsele comerciale cu dezechilibre ale
principiilor nutritive (exces de glucide).
 la copiii mici cu obezitate şi la pacienţii supraponderali
→ timp de o lună o dietă normocalorică în paralel cu
corectarea greşelilor alimentare → dietă hipocalorică
doar dacă scăderea ponderală este < de 3%
 la majoritatea copiilor obezi se obţin rezultate bune cu
diete de 1000-1500 de kcal/zi,
regimuri alcătuite prin scăderea aportului caloric
anterior cu 30%
 atunci când există complicaţii ameninţătoare de viaţă
se impun restricţii mai severe , dietele sub 1000 de
Kcalorii/zi necesitand spitalizare
 Repartiţia procentuală în principii nutritive este
următoarea :
 55-58% glucide, 27-28% lipide şi 15-17% proteine

 regimul indicat este hipocaloric, hipolipidic, uşor

hiperglucidic şi normoprotidic

 - se recomandă 5 sau 6 mese pe zi

 - se recomandă consumul de glucide complexe în

detrimentul glucidelor simple, cu absorbţie rapidă  
 - dacă se evidenţiază o scădere a toleranţei la glucoză,
se va interzice consumul de glucide concentrate
 - în ce priveşte aportul lipidic, 2/3 va fi reprezentat de
acizii graşi mono şi polinesaturaţi şi doar 1/3 de acizii
graşi saturaţi iar consumul de colesterol trebuie să fie mai
mic de 100 mg/1000 kcal

 - proteinele de origine animală şi vegetală trebuie să fie

consumate în proporţii egale

 - restricţie moderată de sare, o restricţie mai mare

indicându-se în cazul HTA asociate

 - este benefică o dietă bogată în fibre alimentare care

este mai puţin calorică, creşte timpul de masticaţie şi
determină mai repede senzaţia de saţietate.
Regimul dietetic după ajungerea la greutatea
corespunzătoare:
Programul de slăbire trebuie să conţină şi strategia pe
termen lung de menţinere a greutăţii atinse.
Principiile regimului dietetic de durată care să nu
permită recâştigarea excesului ponderal sunt:
-administrarea de proteine la fiecare din mesele principale şi
nu sub minimul fiziologic, care să permită creşterea normală
-consumul de fructe şi legume cu conţinut redus de glucide
în orice cantitate
-consumul cu mare prudenţa a alimentelor concentrate
caloric
-între mese nu se vor consuma suplimente calorice;
-sporirea activităţii fizice
B. Activitatea fizică

 Se consideră în prezent că obezitatea se datorează în

principal sedentarismului, ceea ce a impus exerciţiul fizic
ca mijloc terapeutic.
 Activitatea fizică va fi gradată, începându-se cu
activităţi uşoare, desfăşurate în casă.
 Dintre activităţile în aer liber, cea mai indicată şi mai
accesibilă este plimbarea sau mersul pe jos.
 Se recomandă iniţial plimbări de 10 minute, ajungându-
se treptat la 35-40 de minute zilnic .
 Un alt sport recomandat la început este înotul.
 Ulterior, odată cu scăderea în greutate, se pot practica
şi alte activităţi fizice: dans aerobic, ciclism s.a.
 Reguli de promovare a activităţii fizice la sugar:
-sugarul trebuie înfăşat cât mai puţin restrictiv pentru a
permite libertatea mişcărilor;
-îmbrăcămintea va fi adecvată sezonului şi temperaturii;
-sugarul mare va fi plasat în ţarc pentru a promova
mobilitatea spontană

Programul de activitate fizică la preşcolar şi şcolar:

-după testarea rezistenţei la suprasolicitările fizice, se
începe un program individualizat de exerciţii fizice,
completat cu participarea la jocurile copiilor de aceeaşi
vârstă;
-se va acorda o atenţie deosebită perioadelor de vacanţă,
organizându-se programe speciale de activitate fizică în
afara şcolii.
 Programul de activitate fizică la adolescent:

-dupa testarea activităţii anterioare şi după evaluarea

rezistenţei organismului la suprasolicitările fizice, se va
stabili un program zilnic de 2-3 ore de activitate fizică :
mers pe jos, înot, tenis, jocuri sportive cu parteneri de
aceeaşi vârstă;

-abaterile de la regim vor fi corectate prin activitate fizică

suplimentară;

-se vor acorda bolnavului responsabilităţi crescute în

ceea ce priveşte alegerea tipului şi duratei exerciţiilor
fizice.
 Valorile consumului energetic în unele activităţi:

-activitate sedentară: 40 calorii/oră;

-mers normal:100-150 calorii/oră;
-mers rapid: 250 calorii/oră;
-alergare în ritm moderat: 870-1020 calorii/oră;
-alergare rapidă: 1130-1285 calorii/oră;
-coborâtul scărilor:425 calorii/oră;
-urcatul scărilor: 600-1080 calorii/oră;
-mers cu bicicleta (5km/ora):240 calorii/oră;
-înot: 260-750 calorii/oră:
-tenis:360-480 calorii/oră;
-patinaj (role, gheaţă): 420-700 calorii/oră;
-jogging:600-750 calorii/oră;
-dans:350 calorii/oră.
 Beneficiile scăderii în greutate prin dietă şi activitate fizică
sunt :

 creşterea tonusului fizic şi psihic

 normalizarea tensiunii arteriale
 restabilirea toleranţei la glucoză.

 În concluzie, scăderea ponderală restabileşte starea

de sănătate şi determină eliminarea factorilor de
risc.
C. Tratamentul medicamentos

 Este recomandat la copilul mai mare de 12 ani şi în

special la cei cu obezitate importantă sau tulburări
metabolice semnificative.

 Există posibilitatea utilizării de :

preparate antiobezitate cu acţiune periferică →
Orlistat (Xenical ) care inhibă lipazele digestive, limitând
astfel absorbţia trigliceridelor şi a colesterolului ( inhiba
absorbtia de lipide ).
D. Tratamentul chirurgical

 În general, tehnicile chirurgicale utilizate la adult nu

sunt adecvate la vârsta copilăriei. O interventie
acceptata este plicaturarea gastrică care poate fi
efectuată doar la adolescenţii la care s-a finalizat
procesul de creştere.

 Exceptional la adolescentii cu obezitate morbida, cu

IMC peste 40 si complicatii severe ( diabet, apnee de
somn, complicatii ortopedice ) se poate recomanda
bypass-ul gastric.
E. Terapia comportamentală
 Are ca scop promovarea unui stil de viaţă sănătos şi
corectarea greşelilor alimentare.
 Este esenţial ca toată familia să adopte noul stil de
viaţă pentru motivarea şi stimularea copilului obez.
Strategia acestei terapii cuprinde:
-automonitorizarea comportamentului alimentar şi a
activităţii fizice (printr-un jurnal alimentar şi al
activităţii fizice);
-automonitorizarea factorilor de stress;
-controlul stimulilor favorizanţi pentru obiceiurile
alimentare neraţionale;
-rezolvarea problemelor individuale prin
cunoaşterea erorilor comportamentale;
-restructurarea cognitivă şi suportul psihologic
(foarte utilă este terapia de grup).
 Profilaxie

 Obezitatea copilului este o problemă de sănătate

publică atât prin creşterea prevalenţei cât şi prin
efectele pe termen lung asupra sănătăţii.

 Prevenirea obezităţii se realizează prin :

 dietă adecvată
 activitate fizică
 şi modificarea stilului de viaţă.
 Prevenirea obezităţii depinde în principal de factori
medicali dar şi de unii factori sociali, economici şi politici.

 Un rol esenţial în profilaxia obezităţii îl are medicul

de familie căruia îi revine sarcina de a educa părinţii şi
copilul ( când vârsta o permite ) în sensul promovării
unui stil de viaţă sănătos.
 Medicul de familie poate acţiona direct asupra
grupelor cu risc de suprapondere si obezitate.

 Selecţia grupelor de risc vizeaza:

 antecedentele heredo-colaterale
 greutatea la naştere
 obiceiurile alimentare familiale
 vârsta
 factorii socio-economici
 apartenenţa etnică
 a) Antecedente heredo-colaterale:

 este cunoscută implicarea factorului genetic în

etiopatogeneza obezităţii , studiile efectuate pe familii
arătând o corelaţie a greutăţii parinţilor cu cea a copiilor
cuprinsă între 20-60%

 riscul unui copil de a deveni obez este de 80% când

ambii părinţi sunt obezi şi de 40% dacă doar un părinte
este obez

 când părinţii sunt normoponderali, riscul este de 4 ori

mai mic, respectiv de 20%
 b) greutatea la naştere
 o greutate normală asociată
 cu alimentaţia naturală creşte considerabil şansa acestor
copii de a deveni adulţi normoponderali
 alimentaţia naturală reduce incidenţa obezităţii la copil şi a
mamei care alăptează
 in opoziţie, atât copiii cu greutate mică cât şi cei cu
greutate mare la naştere au un risc crescut de
dezvoltare a obezităţii
 c) vârsta

 3 perioade critice în dezvoltarea obezităţii la copil :

 perioada perinatală: în ultimul trimestru de sarcină
precum şi în primele luni de viaţă are loc o creştere
rapidă a ţesutului gras
 perioada de preşcolar şi şcolar mic: perioadă critică tot
datorită hiperplaziei adipocitare →
 aproximativ 50% din preşcolarii supraponderali vor deveni
adulţi supraponderali

 adolescenţa
 au loc modificări cantitative şi de distribuţie a ţesutului
adipos
 riscul de obezitate este mai mare la fete la care, ţesutul
adipos creşte în cursul adolescenţei de la 17% din greutate
la 24%
 spre deosebire de băieţi la care depozitele de ţesut gras
scad în această perioadă
 d) obiceiurile alimentare

 se formează în prima parte a vieţii, modelul stilului de

viaţă fiind influenţat de modelul parental
 obiceiurile şi preferinţele alimentare sunt aproape
similare la copii şi parinţi

 personalul sanitar respectiv medicul de familie va informa

părinţii în legatură cu:
 nevoile calorice ale copilului
 conceptul de alimentaţie sănătoasă şi
 importanţa activităţii fizice
 medicul de familie trebuie să depisteze şi să
remedieze obiceiurile alimentare greşite
 consumul de fructe, de legume şi de cereale trebuie
încurajat de la cele mai mici vârste

 spre deosebire de alimentele de tip Fast Food

(hipercalorice şi bogate în lipide ) ce ar trebui evitate

 se va recomanda ca la desert copiii să primească

preponderent fructe şi mai rar dulciuri concentrate

 pe cât posibil să se evite snacksurile, chipsurile, ş.a., în

general alimentele cu conţinut crescut de lipide,
glucide si sare
 să li se explice părinţilor că Nu trebuie interzis nici
un aliment dar
 trebuie să aibă grijă la cantitatea acestuia si cât de
frecvent este consumat.

 Obiceiurile alimentare ale copiilor sunt influenţate şi de

şcoală,
 mediul şcolar fiind important în dezvoltarea obiceiurilor
alimentare şi cele privind activitatea fizică.

 Şcoala reprezintă un cadru optim pentru intervenţii cum

ar fi implementarea unor programe educaţionale de
prevenire a obezităţii.
 Activitatea fizică trebuie încurajată de la cele mai mici
vârste iar
 timpul petrecut în faţa ecranelor ( televizor, calculator,
jocuri video ) redus la maximum două ore pe zi.

 e) nivelul socio-economic
 un alt factor ce trebuie luat în considerare în prevenţia
obezităţii infantile
 in familiile cu statut socio-economic scăzut, dieta copiilor
este mai puţin diversificată şi mai bogată în lipide şi
glucide
 în aceste familii existând şi concepţia că un copil gras
este un copil sănătos
 În prezent, pot fi promovate urmatoarele strategii de
profilaxie :

 ridicarea nivelului de educaţie sanitară a populaţiei

 creşterea calităţii ofertei de produse alimentare

sanatoase

 creşterea accesibilităţii acestor produse prin stabilirea

unor preţuri scăzute

 creşterea accesului la activitatea fizică.

 importanţa şcolii în profilaxia obezităţii prin

 includerea în programa şcolară a orelor de educaţie

nutriţională şi igienă alimentară şi

 implicarea massmedia în realizarea de programe de

prevenire a obezităţii.
 Dispensarizare

 Aceasta cuprinde totalitatea acţiunilor în vederea

controlului programului terapeutic şi educaţional.

 Supravegherea propriu-zisă a copilului obez presupune

o evaluare clinică şi paraclinică complexă, programată,
în paralel cu reluarea anchetei alimentare şi a activităţii
fizice.
 Concluzii

 Se poate afirma că obezitatea copilului este o

problemă de sănătate publică deoarece :

 este cea mai comună tulburare de nutriţie la copil în

ţările dezvoltate

 are un prognostic nefavorabil, în 60% din cazuri

obezitatea persistând la adult dacă nu este tratată.