MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

LICEUL TEORETIC„ION CREANGĂ”- TULCEA

LUCRARE DE SPECIALITATE
În vederea obținerii Certificatului de calificare, nivel 4, conform OMEN nr.4433
Din 29.08.2014, filiera vocațională ,profil sportiv ,specializarea instructor sportiv

Combaterea tendintelor de de obezitate la copii

Îndrumător, Elev,
Prof. Iamandi Roberto-Stelian Nane Chirică-Flavian

2021

Cuprins
1
Capitolul I
Introducere ……………………………………………………………………3
1.1 Motivul alegerii temei……………………………………………………………..3

Capitolul II
FUNDAMENTAREA TEORETICO-METODICĂ A
TEMEI……………………………………………………………………………………

2.1 Starea de sănătate a populaţiei din România……………………………………….

2.2 Etimologia şi patologia obezităţii (epidemia obezităţii)…………………….............

2.3 Obezitatea copiilor şi adolescenţilor (obezitatea în rândul copiilor-problemă

mondială)…………………………………………………………………………………..

2.4 Riscurile şi complicaţiile obezităţii……………………………………….………….

CAPITOLUL III

Cauzele obezităţii la copii…………………………………….……………………..

3.1 Stilul de viaţă………………………………………………………………………….

3.2 Lipsa terenurilor de joacă…………………………………………………………….

3.3 Stresul…………………………………………………………………………………

3.4 Alimentaţia necorespunzătoare (Obiceiuri alimentare nesănătoase)……………..

3.5 Lipsa mişcării a activităţii fizice şi sedanterismul…………………………………..

CAPITOLUL IV

Combaterea obezităţii……………………………………………………………..

4.1 Educația pentru sănătate în România-intervenție necesară…...………...………..

CAPITOLUL V-CONCLUZII…………………………………………………..

Bibliografie……………………………………………………………………...........
CAPITOLUL I
INTRODUCERE
2
1.1 Motivul alegerii temei

Societatea omenească a evoluat în câteva mii de ani şi imaginea omului despre sine
şi idealul de frumuseţe s-a schimbat. În zilele de azi se ştie că persoanele frumoase sunt
considerate cele care prezintă cele mai puţine asimetrii. Un corp cu forme pline
presupunea în vremuri rezerve de calorii care puteau menţine viaţa. Pe de altă parte doar
nobilii aveau destulă hrană pentru a fi supraponderali, deci surplusul de greutate înnobila.
Societatea britanică a impus un regim auster în şcoli, iar sportul şi mai ales performanţa
în sport reprezenta un fapt dezirabil. Nu toţi aveau acces la şcolarizare dar nu aveau nici
mijloace materiale pentru a trăi în bunăstare.
Prin exportul cultural, imaginea forţei brute, oglindite într-un corp atletic a
devenit simbolul reuşitei. Societatea americană a impus acest model. Omul de afaceri,
avocatul sau doctorul modern face sport, mănâncă hrană sănătoasă şi adoptă în general un
alt stil de viaţă, pentru că vrea, dar şi pentru că doar aşa îşi poate proteja imaginea. Pe de
altă parte comunităţile, sunt bombardate informaţional prin reclame care pledează pentru
un regim de viaţă nesănătos în care se face apologia bunătăţii fast food-ului, importanţei
unei maşini mai tari (care-ţi permite să nu mai mergi pe jos), a unui calculator sau
televizor cu fidelitate sau memorie mai mare (care te leagă de casă şi te face dependent de
sistem) şi care-i face pe cei implicaţi în aceste afaceri mai bogaţi şi mai prosperi.
Societăţile care se bucură de un nivel de trai ridicat se luptă cu flagelul obezităţii
care a luat forme morbide îngrijorătoare. Sunt înregistrate persoane cu greutăţi de peste
200 - 400 kg, iar ce este şi mai periculos aceştia au fost initial copii obezi şi reprezintă
vârful icebergului. Cifrele oficiale prezintă o situaţie alarmantă. Mai bine de 50 % din
copii suferă de acest aspect morbid, cuprins şi recunoscut de Organizaţia Mondială a
Sănătăţii pe lista afecţiunilor cronice grave, datorită incidenţelor mari de decese prin boli
circulatorii (accidente cerebrale şi infarct miocardic) pe care le dau.
Lumea se confrunta cu o veritabilă pandemie a obezităţii cauzată nu numai de
obiceiurile alimentare nesănătoase, dar şi de evoluţia umană şi schimbările de mediu.
Numărul supraponderalilor a ajuns astăzi la circa 1,5 miliarde de persoane, reuşind să-l
depăşască de departe pe cel al subnutriţilor, aflat la nivelul de 600 de milioane, se arată în
concluziile Conferinţei Internaţionale asupra obezităţii, care se desfăşoară la Sydney.
Situaţia este alarmantă şi în România. Aproximativ 30% din populaţie suferă de
obezitate, în timp ce 20% este supraponderală. Îngrijitor este şi numărul copiilor
supraponderali, cu 18% mai mare decât în ultimii zece ani.

Capitolul II
3
 FUNDAMENTAREA TEORETICO-METODICĂ A TEMEI

2.1 Starea de sănătate a populaţiei din România

Conform Centrului de Calcul şi Statistică Sanitară şi Documentare Medicală din

România, procentul de copii supraponderali este valabil şi pentru copiii din ţara noastră.
Un studiu recent efectuat în vestul României pe 5.220 copii, cu vârsta între trei luni şi 16
ani, arată că 14,7 la sută dintre ei sunt foarte graşi. Şi mulţi dintre ei riscă să fie la fel şi la
maturitate. "Unul din trei copii obezi va deveni adult obez, prognosticul fiind mai prost
cu cât obezitatea apare mai precoce. Obezitatea a devenit o problemă de sănătate în ţările
dezvoltate dar şi în cele în curs de dezvoltare, ea fiind cea mai frecventă boală de nutriţie"
a declarat în urmă cu mai multa vreme conf.dr.Niculae Iordache, preşedintele Societăţii
Române de Chirulgie a Obezităţii.
53 de state europene au semnat pe 16 noiembrie 2006 Carta Europeană pentru
Combaterea Obezităţii.
În momentul de faţă trăiesc în lume mai mult de 500 milioane de obezi. În Statele
Unite ale Americii 32,5 la suta din adulţi sunt supraponderali iar alţi 22,5 la suta, obezi.
Pe lânga adulţi, copiii sunt afectaţi şi ei în proporţie de 25 la suta, ceea ce arată o dublare
a numărului de tineri supraponderali sau obezi faţă de acum 30 de ani. Extrem de
îngrijorator este faptul ca 22 milioane de copii obezi au vârsta sub cinci ani.
În ţările europene prevalenţa (numărul total de cazuri) obezităţii în rândul
populaţiei adulte se situează între 10 si 25 la suta, cu o creştere extraordinar de rapidă. La
femei proporţia este şi mai mare, peste 40 la suta dintre cele din Europa de Est fiind
obeze. În Romania nu există date epidemiologice privind prevalenţa acestei boli, dar se
estimează ca 50 la suta din populaţie este supraponderală şi 25 la suta, obeza.

2.2 Etimologia şi patologia obezităţii

Obezitatea este o boală nutriţională metabolică larg răspândită în epoca modernă în

special în tările dezvoltate economic. Se caracterizează prin exces ponderal ce depăşeşte
cu 20% greutatea ideală şi este produsă printr-un aport alimentar crescut la indivizi cu o
predispoziţie constituţională.
Obezitatea generează numeroase complicaţii cardiovasculare, metabolice,
locomotorii, respiratorii etc. tratamentul de baza este igieno-dietetic, completat de
tratament kinetic.
A fi obez înseamnă a fi cu mult peste greutatea normală. Când se atinge pragul
obezităţii, sănătatea este serios afectată. În cazul în care este tratată cu prea puţină atenţie,
greutatea excesivă a copiilor trebuie să fie un prim semnal de alarmă pentru părinţii
acestora. Prezenţa obezităţii în copilărie ne prezice dacă un copil va fi obez în viaţa
adultă.
Obezitatea este cauzată de doi factori simpli:
- o dietă nesănătoasă (prea bogată în zăhăruri şi grăsimi)
- lipsa exerciţiului fizic

4
 Cele mai frecvente cauze ale obezităţii, dar nu singurele, sunt funcţionarea
anormală a glandei endocrine şi factorii genetici. Copiii supraponderali sau obezi au mai
multe şanse să ramână obezi ca adolescenţi decât copiii mai slabi. Cu cât un copil se
menţine obez o dată cu înaintarea în vârstă, şansele de a deveni un adult obez sunt foarte
mari.

Patologia obezităţii

Creşterea cantitativă a ţesutului adipos este produsa prin bilanţ energetic pozitiv,
energia ingerată ca aport alimentar este mai mare ca cea cheltuită. Acest bilanţ este sub
controlul mai multor factori: echilibrul dintre energia stocată cheltuită şi disponibilă;
mecanisme de feed-back cum sunt: glicemia (concentraţia glucozei în sânge), nivelul
sanghin al acizilor graşi liberi, nivelul aminoacizilor sanghini şi starea metabolică
periferică.
Structurile de control
- SNC si SNV
- Sistemul endocrin
- Aparatul digestiv
Hipotalamusul are rol esenţial deoarece primeşte informaţii senzoriale (olfactive,
optice, gustative, tactile) referitoare la alimente din partea sistemului nervos somatic
(SNS) şi organelor de simt.
Scoarta cerebrală are rol important atât în debutul cât şi în terminarea ingestiei
alimentare, ambele fiind acte voluntare.
Comportamentul alimentar al obezilor este deviat. Ei sunt mai receptivi la stimulii
senzoriali, adică la vederea alimentelor, arome sau gust şi mai puţin la stimulii fiziologici
ai satietăţii.
În mod normal tesutului adipos îi revine un rol în adaptarea pe termen lung al
apetitului cu atingerea anumitor parametrii, exercită un efect inhibitor asupra apetitului.
În obezitate acest mecanism este dereglat şi tardiv.
Modificările hormonale care apar sunt:
- hipercorticism;
- hipogonadism;
- hipotiroidism;
- hiperinsulinism – cel mai important. Apare datorită creşterii
insulinorezistentei periferice ceea ce acentuează apetitul determinând creşterea ponderală.
În caz de hiperinsulinism va fi facilitată scoaterea glucidelor şi transformarea lor în
lipide.

2.3 Obezitatea copiilor şi adolescenţilor (obezitatea în rândul copiilor-

problemă mondială)

5
 Mesele consistente servite la restaurantele de tip fast-food reprezintă varianta cea
mai uşoară pe care o aleg din ce în ce mai mulţi părinţi pentru a potoli foamea micuţilor.
Şi dacă cei mai responsabili nu se lasă păcăliţi de aspectul frumos al ambalajelor,
conştientizând riscurile enorme pe care aceste produse le au asupra sănătăţii, companiile
de fast-food "atacă" veriga cea mai slabă a acestui lanţ, copiii, prin campanii de
promovare derulate în şcoli.
Astfel de activităţi au avut loc în unităţile de învăţământ din Cluj, unde elevii au
asistat la un program de prezentare a unor produse de tip fast-food. Cazul nu este
singular, multe dintre acţiunile destinate tinerilor, gen cupa liceelor la fotbal, campionate
de skate-board sau de basket fiind organizate de mari companii care produc sortimente
alimentare nesănătoase.
În urma studiilor efectuate, se pare că obezitatea în copilarie sau în adolescenţă
măreşte riscul îmbolnăvirilor la vârsta adultă, indiferent dacă adultul este obez sau nu.
Riscul cel mai mare pe termen lung pentru obezitatea din copilărie este continuarea sa şi
la vârsta adultă, asociată cu numeroase riscuri asupra sănătăţii şi calităţii vieţii. De aceea
este foarte importanta identificarea din timp a obezităţii şi înlaturarea ei cât mai repede cu
putinţă.
Dintre problemele de sănătate care pot aparea la copiii obezi se amintesc doar
câteva: diabet, pancreatită, cardiopatie, probleme ale ficatului, probleme ortopedice,
probleme respiratorii (obturarea căilor respiratorii superioare, restrângerea peretelui
dinspre exterior al toracelui, ceea ce conduce la apnee în timpul somnului), reflux
esofagian, calculi biliari, disfuncţii în alimentaţie, bulimia. Atunci când excesul de
greutate se acumulează în jurul taliei la copiii şi la adolescenţii obezi, creşte riscul de
apariţie a problemelor cardiovasculare şi a hipertensiunii, toleranţa anormală a glucozei
(crescând riscul apariţiei diabetului) şi creşterea colesterolului.
Apariţia obezităţii se datorează faptului că nivelul de activitate fizică este în
continuă scădere. Foarte mulţi copii preferă să petreacă ore întregi în faţa televizorului
sau în faţa calculatorului, în defavoarea practicării unui sport. Soluţiile propuse de
specialişti se referă în principal la reducerea semnificativă a numărului de calorii
consumate de copii, precum şi la determinarea copiilor să ducă o viaţă mai activă din
punct de vedere fizic. Pentru a determina existenţa obezităţii la un copil, se folosesc aşa-
numitele grafice de creştere, care iau în calcul indicatori precum greutatea, calculate în
funcţie de vârstă, şi greutatea în funcţie de înălţime. Este recomandat ca aceste calcule să
fie realizate de către medicul pediatru, pentru că pot exista multe variaţii de greutate, mai
ales la copiii cu vârsta de până la doi ani, dar şi mai târziu. După ce medicul a pus
diagnosticul de obezitate, următorul pas care trebuie făcut în tratarea copiilor
supraponderali este aducerea copilului la o greutate sănătoasă. Acest obiectiv este atins
prin stoparea procesului de îngrăşare, astfel încât, pe măsură ce copilul creşte în înălţime,
distribuţia kilogramelor să se modifice. Pentru a ajuta copiii, nu trebuie să li se impună o
alimentaţie riguroasă. Trebuie combinat într-un mod practic o alimentaţie sănătoasă şi
practicarea unui sport. Rezultatele nu se vor lăsa aşteptate. Un aspect care nu trebuie
neglijat este petrecerea timpului liber în faţa calculatorului şi a televizorului. Aceste
activităţi trebuie să fie strict supravegheate de către părinti.

2.4 Riscurile şi complicaţiile obezităţii

6
 Această boală este cu atât mai periculoasă cu cât ea determină apariţia altor
afecţiuni foarte grave. "Este un factor major, determinant al multor boli denumite
netransmisibile. Induce diabetul de tip II, neinsulinodependent, coronaropatii şi accidente
vasculare cerebrale. Creşte riscul apariţiei mai multor tipuri de cancer, colecistopatii,
afecţiuni osteoarticulare şi respiratorii", afirmă conf.dr.Niculae Iordache. În funcţie de
locul unde se acumulează depozitul de grăsime, exista doua tipuri de obezitate. Astfel,
este obezitate gluteofemurală, cu depozitarea de grasime la nivelul coapselor, specifică
mai ales femeilor, care implică riscul de a face varice şi artroze. Cel de-al doilea tip este
obezitatea maligna, în care grăsimea se acumulează mai ales în jurul taliei. Aceasta este
cea mai periculoasă, persoana în cauză având un risc mare de mortalitate, fiind
predispuse la diabet, boli cardiace, cancer, afecţiuni ale vezicii biliare, tulburări de somn,
depresie şi osteoartrită.

Surplusul de greutate afectează sistemul circulator al adolescenţilor

Deja la o vârstă de 13 ani la adolescenţii cu surplus de greutate se observă o
scădere a elasticităţii vaselor sanguine, cu cât cantitatea de grăsimi în organism este mai
mare cu atât elascitatea vaselor scade.
Un nou studiu publicat in revista Circulation, a arătat legătura dintre nivelul
crescut de grăsimi în organism şi întărirea vaselor de sânge la copii. Aceasta legătura este
chiar mult mai strânsă, decăt între alţi factori ce provoacă boli ale sistemului sanguin,
precum:

Din punct de vedere medical nu există nici un dubiu asupra efectelor nefavorabile pe care
greutatea excesivă le are asupra circulaţiei generale. Inima obezului lucrează cu
dificultate fiindcă se creează o disproporţie între posibilitaţile de adaptare a muschiului
cardiac şi masa ponderală considerabilă care necesită a fi irigată. Obezitatea creşte riscul
bolii de miocard cu 50% şi al hipertensiunii cu 70%, iar când cei doi factori sunt prezenţi
concomitent, riscul bolii de miocard ajunge să fie cu mult mai crescut. Pe un lot de 1000
de persoane supuse unui examen clinic periodic s-au găsit modificări ale
electrocardiogramei la 15% dintre cei care aveau greutatea peste 25%, faţă de numai
8,5% din rândul persoanelor cu greutate corporală normală şi 2% dintre cei subponderali,
semnalând în acelaşi timp cordul mărit la cel putin 2/3 dintre pacienţii obezi, cu sau fără
hipertensiune.

CAPITOLUL III
Cauzele obezităţii la copii
7
 3.1. Stilul de viaţă

Alături de factorii ereditari, mediul şi stilul de viaţă au o contribuţie majoră la

determinarea stării de sănătate. Pentru evitarea îmbolnăvirilor, este imperios necesară
schimbarea stilului de viaţă – alimentaţie adecvată, mişcare, combaterea stresului,
scoaterea tutunului, a excesului de alcool şi cafea. Din pacate, schimbarea stilului de viaţă
este un lucru uşor de spus şi greu de făcut. Toate metodele s-au dovedit a fi foarte scumpe
şi greu de aplicat la scară populaţională. Este o întreagă echipă care se ocupă de bolnavul
obez: medici, dieteticieni, psihologi, profesori de fitness. Mulţi se tratează după ureche şi
îşi fac rău. Nu există cură de slăbire corectă decât cea ştiinţifică. Rezultatele nu sunt
spectaculoase. Acumulările de kilograme se fac în timp, iar slăbirea se efectuează cu
răbdare, perseverenţă, motiv pentru care este nevoia de consiliere psihologică, pentru
stimulare şi menţinerea voinţei.
După echilibrarea stilului de viaţă, există şi tratament medicamentos, care se
administrează numai sub controlul specialistului (medicamentele au efecte adverse şi
dacă nu sunt bine utilizate pot crea necazuri mari). Sunt, de asemenea, şi intervenţii
chirurginale, care însă nu pot fi aplicate în masă, ci numai după o analiză minuţioasă a
stării de sănătate a obezului.
Stilul de viaţă este factorul determinant al tendinţelor, care reprezintă o
numărătoare inversă ce pune în pericol sustenabilitatea sistemelor de sanatate din UE. În
UE-15 cetăţenii consumau zilnic în medie cu 300 de calorii mai mult în anul 1999 decât
în 1970.
UE are în vedere promovarea schimbului de bune practici şi definirea de proiecte
comune în ce priveşte încurajarea adoptării unei alimentaţii şi stil de viaţă mai sănătoasă.
    O largă consultare la nivel european cu privire la promovarea stilurilor de viaţă
sănătoase a avut loc la începutul anului 2006. Majoritatea celor aproape 300 de
contribuţii primite au pledat în favoarea unei abordări multisectoriale, care să implice
acţiuni în domeniul diverselor politici comunitare. O mare parte dintre contribuţii au
solicitat, de asemenea, acordarea unei atenţii deosebite obezităţii infantile şi unei mai
bune informări a consumatorilor cu privire la aspectele nutriţionale.
Comisia Europeană finanţează numeroase proiecte referitoare la obezitate şi la
modul de alimentaţie, prin intermediul Planului de Acţiune pentru Sănătate Publică şi al
programelor-cadru din domeniul cercetării. De exemplu, 'Reţeaua Europeană a Inimii'
(European Heart Network) a primit o asistenţă financiară de 1,7 milioane de euro pentru
proiectul 'Obezitatea infantilă şi bolile cronice asociate', în timp ce proiectul HELENA
(Healthy Lifestyle in Europe by Nutrition in Adolescence - Un stil de viaţă sanatos în
Europa datorită alimentaţiei pe perioada adolescenţei) are în vedere studiul obiceiurilor
alimentare şi al prevalenţei obezităţii în rândul tinerilor.

Dieta macrobiotică este un nou mod de viaţă bazat pe vechea practică de secole
de a-ţi asculta instinctele în privinţa alimentaţiei. Acesta este un ghid contemporan de
viaţă sănătoasă care oferă o nouă faţă unei vechi filosofii. Este bazată pe un regim cu
cereale integrale, fasole, vegetale, unele tipuri de carne şi peşte.
Recomandări pentru dieta macrobiotică:
 Se introduce cerealele integrale (zilnic, dacă este posibil)

8
  Se va folosi proteine de origine vegetală în locul celor animale
 Se vor folosi îndulcitori naturali (sirop de orez, malţ de orz, sirop de artar)
 Se vor reconsidera alimentele lactate
 Se va avea răbdare cu propria persoană

3.2. Lipsa terenurilor de joacă

Locurile de joacă pentru copii sunt inexistente, iar cele care au supravietuit nu
reprezinta decat o adunatura de bare metalice ruginite si lipsite de orice utilitate. Sportul
facut in joaca e ultimul lucru la care se gandesc adultii intr-o tara in care 30% dintre
locuitori sunt obezi.

Copii joacă fotbal pe computer: datorită faptului că la nivelul orasului spatiile

de joaca pentru copii se numara pe degete, iar una dintre scuzele autoritatilor il reprezinta
chiar lipsa terenurilor disponibile. Garajele ocupa zeci de hectare de teren din spatiul
public, in conditiile in care singura alternativa pentru ca tinerii sa poata face miscare
raman fie orele de sport din programa scolara, (doua ore saptamanal pe parcursul ciclului
I-XII), fie inchirierea unui teren de sport. Aici insa, preturile sunt destul de mari. Un teren
de fotbal, spre exemplu, nu se poate inchiria cu mai putin de 8-10 de lei/ora, iar numarul
lor nu poate oricum sa satisfaca cererea foarte mare. O alta varianta ar fi utilizarea
terenurilor de sport din cadrul scolilor, dar mai ales a celebrelor sali de sport construite de
guvernul trecut, însa utilizarea terenurilor e permisa doar elevilor in timpul orelor de
sport. Singura solutie ramane o miuta in mijlocul strazii, cu porti facute din caramizi
asezate una peste alta, printre masini si tomberoane de gunoi.
Nici primariile si nici primaria capitalei nu par sa aibă o evidenta a numarului de
locuri de joaca/spatiii amenajate pentru sport. Despre planuri nici nu poate fi vorba. În
principiu, se vor construi parcari supraterane pentru a rezolva problema.  Alternativa
pentru tinerii ce vor sa faca sport ramane deseori spaga. Contra catorva sute de mii de lei,
orice portar de scoala sau liceu pare dispus sa deschida lacatul salii de sport.

3.3. Stresul

Studiile epidemiologice au găsit o creştere a riscului de apariţie a bolii

coronariene, în special al anginei pectorale, în cazul persoanelor caracterizate prin
ambiţie, agresivitate, spirit de competiţie, un puternic sentiment al urgentării lucrărilor şi
a folosirii timpului, spre deosebire de persoanele mai pasive şi mai puţin reactive la
mediul stresant.
Stresul profesional şi psihosocial este implicat în special în producerea
accidentelor coronariene acute (infarct miocardic) şi a celor cerebrovasculare (accident
vascular cerebral)
Pacienţii diagnosticaţi cu angină pectorală trebuie sfătuiţi să-şi continue
activitatea profesională dacă aceasta nu produce sau nu agravează angina, mai ales dacă
se desfaşoară fără efort fizic important şi într-un mediu netensionat. Evitarea stresului
emoţional şi a altor factori psihogeni reprezintă recomandări curente.

9
 "În judeţele mai sărace, aceasta situaţie se explică printr-o alimentaţie ieftină,
bazată pe pâine, cartofi şi grăsimi. În mediul urban, de vina este stresul, care accentuează
pofta de mâncare, şi sedentarismul", explică Tiberiu Mogoş, medic primar nutriţie şi boli
metabolice la Institutul "N. Păulescu". În plus, din ce în ce mai multe persoane mănâncă
de 1-2 ori pe zi. Înfometarea din timpul zilei creşte capacitatea organismului de a stoca
grăsimile, ceea ce duce la o creştere rapidă în greutate. Locurile de joacă din fast-fooduri
poarta responsabilitatea principală pentru apariţia obezităţii la copii, numărul celor
afectaţi fiind mai mare cu 18a în ultimii zece ani.

3.4. Alimentaţia necorespunzătoare (Obiceiuri alimentare nesănătoase)

"Obişnuinţa de a serba ziua copiilor la fast food-uri, dar şi premiile în alimente şi

dulciuri au favorizat obezitatea la copii", afirmă Eduard Adamescu, medic specialist
diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice la Spitalul "Nicolae Malaxa".
Copiii sunt cu atât mai mult predispuşi îngrăşării excesive cu cât nu ştiu, şi refuză
adesea să mănânce sănătos. Părinţii sunt cei care trebuie să se îngrijească de dieta lor, şi
să îi obişnuiască să consume fructe, legume şi proteine, toate acele alimente care le-ar
scuti de lupta cu kilogramele.
Modul din ce în ce mai simplu şi mai rapid în care se prepară mâncarea în zilele
noastre face ca obezitatea să fie prezentă încă de la vârste fragede. Magazinele de tip fast-
food domină dietele noastre şi ale copiilor noştri. Tocmai de aceea se impun mici
schimbări în obiceiurile alimentare ale micuţilor, pentru a le asigura o dietă sănăoasă şi
bogată în nutrienţi şi pentru a preveni surplusul de kilograme.
Cele mai bune opţiuni alimentare pentru copii sunt fructele şi legumele, în
schimbul gustărilor bogate în zahăr: morcovi şi banane, salată de ţelină, mere şi chiar
salate care conţin cât mai multe legume. Dacă vor fi învăţate încă de mic să aleaga
alimentele corecte şi sănătoase, copilul va şti să îşi menţină o dietă echilibratş si în
perioada adultă.
Un comportament alimentar negativ are drept consecinţe obezitatea. Gustările
sărace în nutrienţi, dar bogate în grăsimi, cum ar fi preparatele fast-food, deserturile grele
şi băuturile carbogazoase cu multe zahăruri, îşi aduc aportul la creşterea în greutate a
copiilor. Dacă sunt consumate în cantităţi mari, riscul ca copilul să devină obez este
evident.
O componentă esenţială a stilului de viaţă este reprezentată de alimentaţie, iar
tipul de alimentaţie este un factor de risc important pentru cardiopatia ischemică şi pentru
ateroscleroză.
S-a constatat că alimentaţia de tip occidental, cu aport de grăsimi peste 35-40%
din totalul caloric, bogată în glucide (zahăruri), reprezintă un risc crescut de apariţie a
cardiopatiei ischemice. În ţările cu alimentaţie de tip "mediteranean", bogată în vegetale,
fructe şi saracă în grăsimi, riscul de apariţie a aterosclerozei şi cardiopatiei ischemice este
mult mai redus.
Tipul de alimentaţie poate influenţa şi alţi factori de risc: obezitatea şi toleranţa la
glucoză. Alimentaţia trebuie adaptată nevoilor energetice iar aportul de grăsimi -în
special cele vegetale- nu trebuie sa depăşească 25% din nevoile calorice totale.
O alimentaţie dezechilibrată, bogată în grăsimi şi dulciuri, chiar la cei cu greutate

10
corporală normală, poate creşte nivelul colesterolului total. Relaţia dietei cu ateroscleroza
este însă mai complexă, pentru că anumiţi acizi graşi pot avea efecte de stimulare sau
inhibiţie a procesului trombotic (formarea cheagului de sânge). La fel, fibrele vegetale şi
substanţele carbohidrate complexe (de exemplu celuloza), de origine vegetală, par să aibă
o acţiune protectoare împotriva aterosclerozei.Marii consumatori de cafea (mai mult de 5
ceşti /zi) se pare că au un risc crescut de ateroscleroză.

3.5. Lipsa mişcării a activităţii fizice şi sedanterismul

Lipsa exerciţiilor fizice regulate se numără printre factorii care contribuie la

obezitatea infantilă. Copiii care îsi petrec foarte mult timp în faţa televizorului sau a
calculatorului au un risc mai mare de a fi supraponderali şi chiar obezi decât cei care se
joacă foarte mult afară, în aer liber, sau care se dedică unui anumit sport.
Sedentarismul este o problemă cu atât mai mare atunci când este "combinat" cu
mâncarea de tip fast-food - spre exemplu, micuţul se uită la televizor sau se joacă pe
calculator în timp ce mâmâncă un hamburger cu cartofi prăjiţi.
Pentru a preveni obezitatea, copilului i se va oferii alternative sănătoase la
activităţile sale preferate, dar sedentare – se vor înlocuii jocurile video cu o plimbare în
parcul din apropiere, cu jocuri interactive sau de echipă.
De asemenea, este util înscrierea copilul la un sport care îl va ajuta să se dezvolte
armonios, cum ar fi înotul, atletismul sau chiar fotbalul. Pentru fete, badmintonul este o
alegere ideală, la fel ca şi baletul sau gimnastica.
Nu este nevoie ca copilul să facă sport de performanţă, este de ajuns să aibă o
activitate fizică de acest gen, care să îl ţină ocupat cel puţin o ora sau doua pe zi.
Studiile epidemiologice au arătat că modul de viaţă sedentară se asociază cu un
risc crescut de cardiopatie ischemică şi invers, practicarea unui exerciţiu fizic are un efect
benefic în sensul reducerii riscului. Exerciţiile fizice, ca parte a programului de
recuperare după un infarct miocardic, reduc cu 20-25% mortalitatea de cauză
cardiovasculară.
Activitatea fizică regulată ajută la menţinerea unei greutăţi corporale cât mai
aproape de valorile ideale, iar la persoanele cu obezitate poate contribui la controlul
greutăţii.
Exerciţiul fizic are un rol important în menţinerea unei tensiuni arteriale normale
şi în reducerea valorilor tensionale la persoanele cu hipertensiune uşoară su moderată.
Profilul lipidic este de asemenea modificat de exerciţiile fizice regulate. Rezultă astfel că
un nivel constant de activitate fizică influenţează în mod pozitiv cel puţin doi din factorii
majori de risc (dislipidemia şi hipertensiunea arterială) ai aterosclerozei şi ai bolilor
cardiovasculare. Ca urmare, practicarea unor exerciţii fizice moderate constituie o metodă
benefică de prevenire a cardiopatiei ischemice. Viaţa sedentară, în afara implicaţiilor
psihoemoţionale, agravează factorii de risc, respectiv:
- greutatea corporală
- valorile tensionale
- nivelul colesterolului total
- toleranţa la glucoză

11
 Prin intermediul acestor factori de risc, viaţa sedentară contribuie la apariţia
aterosclerozei şi a bolilor cardiovasculare. Exerciţiile fizice regulate produc modificări
pozitive semnificative sub aspect psihologic, metabolic şi al capacităţii de efort.
Exerciţiile trebuie să ocupe minim 30 minute/zi (ideal 1 oră), preferabil prin plimbări cu
pas mai rapid, gimnastică organizată sau ciclism.
Studiile OMS arată că 1 din 3 europeni nu practică deloc o activitate sportivă în
timpul liber, iar orice cetăţean european petrece în medie mai mult de 5 ore pe zi aşezat. 2
din 3 adulţi nu practică suficient sport pentru a obţine beneficiile necesare pentru sănătate
în urma acestei activităţi. Costul economic al lipsei de activitate fizică (derivat din
costurile de ingrijire a sănătăţii şi de pierdere a productivităţii) este estimat la 1,2 miliarde
euro.
Din dorinţa de a fi bine îngrijiţi, părinţii îşi hrănesc copiii mai mult decât ar trebui
şi nu consideră o problemă că aceştia sunt graşi, cu toate că a fi gras nu este echivalent cu
a fi sănătos.
Părinţii supraponderali transmit genetic această problemă copiilor. În acest caz
destul de dificil să prevenim obezitatea la copil. Ar fi destul de ciudat că părintele să
mănânce în faţa celui mic şi el să nu aibă voie.
Sunt întâlnite cazuri când la vârsta de 12 ani unii copii ajung la greutatea de 60 de
kg. Este necesară o schimbare radicală a stilului de viaţă, o alimentaţie supravegheată şi
mult sport. Porţiile de mâncare să fie reduse, să se mănânce cât un copil normal şi să nu
mai existe vechia conceptie de a "mânca tot din farfurie".
Această problemă a obezităţii este generată şi de televizor si calculator. Cu toţii
stăm foarte mult în faţa calculatorului şi bem suc, mâncăm cartofi prăjiţi, mai exact
mâncare nesănătoasă şi uităm când să mai spunem stop.
Printre problemele de sănătate asociate obezităţii întâlnim: hipertensiunea,
colesterolul, diabeteul, ovarele polichistice, probleme ale ficatului şi cardiovasculare,
varice, hernie, apnee de somn.
Consumul de fast-food duce la obezitate: deşi un hamburger, servit la unul dintre
cele mai mari restaurante de tip fast-food din lume costă mai mult decât un kilogram de
mere, puţini părinţi sunt dispuşi să aleagă varianta sănătoasă. Medicii avertizează însă că
obezitatea şi dezvoltarea unor afecţiuni cardiace sunt cele mai grave riscuri la care sunt
expuşi consumatorii de fast-food. Potrivit statisticilor furnizate de reprezentanţi din
cadrul Societaţii de Endocrinologie, peste 40% dintre copiii români sunt supraponderali.

12
 CAPITOLUL IV
Combaterea obezităţii

Reducerea caloriilor din alimentaţie, creşterea numărului de mese din timpul zilei
şi mărirea efortului fizic sunt principalele modalităţi de tratare şi prevenire a obezităţii.
"Pentru a scăpa de surplusul de kilograme, e obligatorie reducerea aportului caloric sub
necesarul zilnic, stabilit în funcţie de vârstă şi de activitatea fizică a fiecăruia.
Reducerea grăsimilor existente în smântână, slănină, untură, unt sau margarină,
precum şi a grăsimilor "ascunse" din salamul de porc, de exemplu, duce la pierderea în
greutate. Consumul prea mare de glucide nu e recomandat: se evită cartofii, grişul,
pastele făinoase, pâinea şi mămăliga. Se evită consumul de fructe uscate, nuci, stafide,
alune, arahide sau smochine.
Creşterea cantităţii de fructe şi de legume din alimentaţie produc mai repede
senzaţia de saturaţie şi sunt sărace în calorii. Cei care au probleme cu greutatea trebuie să
mănânce de cinci-sase ori pe zi, dar este necesar să aibă grijă la valoarea calorică a
acestora.
Tratamentul medicamentos al obezităţii se administrează numai la recomandarea
medicului. "Momentan, există două medicamente aprobate pentru tratarea obezităţii.
Unul acţionează la nivel central, prin inhibarea apetitului, iar altul, la nivel intestinal, prin
inhibarea absorbţiei grăsimilor", afirmă Eduard Adamescu, medic specialist diabet
zaharat, nutriţie şi boli metabolice la Spitalul “Nicolae Malaxa”. Tratamentul implică mai
multe etape care trebuie parcurse, cu stabilirea unor obiective care se ating treptat până la
atingerea greutăţii dorite.
Factorii implicaţi în combaterea obezităţii sunt multiplii: sociali, economici,
profesionali, familiali şi individuali. Din punct de vedere al evoluţiei, apariţia obezităţii
trece printr-o primă fază dinamică, progresivă, caracterizată prin supraalimentare şi
acumularea de ţesut gras şi o a doua fază statică, staţionară, în care obezitatea se
stabilizează la condiţiile noi de viaţă şi de consum alimentar, putând vorbi în aceasta fază
de o "endocrinizare" secundară, în care mecanismele endocrino-metabolice sunt deja

13
modificate. Uneori în această fază sunt necesare măsuri de urgenţă care include
medicamente anorexigene (care scad apetitul) sau medicamente care scad absorbţia
intestinală a lipidelor sau a glucidelor.
Regimul alimentar va fi hipocaloric, adaptat la necesarul caloric în funcţie de
activitatea care este desfăşurată (1200 - 1300 cal/zi în condiţii de efort normal sau mai
mic în condiţii de repaus) cu un aport echilibrat de proteine (1,2 - 1,5 g/kg/zi) importante
pentru lor plastic, pentru stimularea ritmului metabolic şi în menţinerea imunităţii, de
lipide (40 - 50 g/zi ) cu asigurarea acizilor graşi esenţiali (grăsimi vegetale) şi de glucide ,
în cantitate mică (120 - 150 g/zi) provenite în special din fructe şi legume. Mesele trebuie
sa fie 5 -6 pe zi, în cantităţi echilibrate, evitându-se mesele copioase, dar şi perioadele de
înfometare. Se consideră că nici un regim în tratamentul obezităţii, nu poate fi eficient
dacă nu se înlătură cu desavârşire zahărul şi dulciurile concentrate şi dacă nu se limitează
cu strictele făinoase şi pâinea.
Aportul de lichide trebuie să fie de 1 - 1,5 l/zi (mai crescut în zilele de vară), cu
un consum limitat de sare, eliminându-se alcoolul din alimentaţie (alcoolul îngraşă!) şi
respectând cantităţile de alimente recomandate de medicul specialist. Dieta va fi
personalizată, adaptată la posibilităţile fiecăruia şi apropiată de obiceiurile sale
alimentare.
Este important ca orice cură de slabire să fie coordonată de un medic specialist,
orice tentativă radicală prin post absolut sau cu un aport extrem de mic de calorii, fiind
extrem de riscant dacă nu se face sub supravegherea medicului. Este recomandat o slăbire
treptată: 2 - 4 kg/lună. Studiile clinice arată că şi o scădere cu doar 5% a greutăţii, poate
micşora semnificativ riscul de îmbolnăvire sau severitatea unor boli ca diabetul, cele de
inimă sau hipertensiunea. În timp, dieta trebuie să devină un regim echilibrat, înteles şi
acceptat de bolnav, care sa poată fi menţinut timp îndelungat.
În afara scăderii aportului de calorii, un rol important în tratamentul obezităţii îl
are creşterea consumului de calorii: sportul - sedentarismul jucând un rol important în
apariţia acestei afecţiuni. Exerciţiul fizic contribuie la diminuarea tesutului adipos prin
creşterea capacităţii sistemului muscular de a utiliza grăsimea în scopuri energetice.
Activitatea fizică moderată, zilnică, duce la menţinerea unui tonus muscular bun şi a unui
consum energetic sporit. Respiraţia, circulaţia generală şi în special cea venoasă şi
limfatică sunt ameliorate. La toate acestea se adaugă si efectul psihologic pozitiv. 
Aerobicul oferă cele mai bune condiţii pentru arderea grăsimilor. De asemenea, un bun
efect îl au plimbările, joggingul, dansul, înotul, mersul pe bicicletă. Tipul de efort şi
intensitatea acestuia se face de asemenea la recomandarea medicului specialist, în funcţie
de prezenţa sau nu a patologiei asociate. De asemenea masajul împiedică hipotonia
tisulară ce duce la încreţirea pielii şi dă un aspect exterior inestetic.
Strategia slăbirii în greutate se bazează pe succesiunea ciclurilor “slăbire-
menţinere” care cuprind:
a) perioade de slăbire propriu-zisă (de 1 - 3 luni) în care greutatea scade cu 3 - 8
kg prin dieta hipocalorica, exerciţiu fizic, terapie comportamentală şi eventual medicaţie
b) menţinerea efectului 2 - 6 luni prin exerciţiu fizic, terapie comportamentală,
dietă şi medicaţie.
Un rol important trebuie să-l aibă profilaxia obezităţii, având în vedere faptul că >
40% dintre obezii adulţi au fost obezi şi în copilărie. Spre deosebire de obezitatea
survenita la maturitate, care se datorează creşterii volumului celulelor adipoase

14
(hipertrofie), obezitatea survenită la copil se datorează unui număr crescut de celule
adipoase ( hiperplazie), fiind astfel foarte greu de tratat ( numarul de celule ramane
permanent acelaşi, fixat din perioada copilăriei.
Obezitatea este o problemă reală pentru mulţi oameni. Rezolvarea acestei
probleme înseamnă rezolvarea unei probleme de sănătate importante, cu repercursiuni
asupra propriei imagini, cu un efect pozitiv asupra încrederii de sine, permitând un stil de
viaţă mai dinamic. Prin conştientizarea problemei, cu voinţa şi cu un program bine
stabilit şi urmărit, obiectivele pot fi atinse. Scopul nu este doar de a slăbi, ci şi de a
menţine mai apoi greutatea în limitele normale, uneori aceasta fiind partea cea mai
dificilă.
 

4.1 Educația pentru sănătate în România-intervenție necesară

În România, conform datelor oferite de Institutul Naţional de Statistică şi Centru

de Calcul, Statistică sanitară şi Documentare Medicală, principalele cauze de deces sunt
reprezentate de boli ale aparatului cardio-vascular (733,06 decese/100.000 locuitori),
tumori (186,86 decese/100.000 locuitori), boli ale aparatului digestiv (69,25
decese/100.000 locuitori) şi boli ale aparatului respirator (66,4 decese/100.000 locuitori)
– date valabile pentru semestrul I, 2001.
Majoritatea acestor tipuri de afecţiuni se corelează cu anumiţi factori de risc
comportamentali la nivelul populaţiei. Astfel, de exemplu, afecţiunile cardiovasculare pot
fi induse la vârste mai tinere sau agravate considerabil de fumat, regim alimentar bogat în
grăsimi, sedentarism, obezitate. Anumite boli maligne recunosc importanţi factori de risc
asociaţi, de exemplu fumatul în cazul cancerului bronho-pulmonar sau relaţiile sexuale
neprotejate cu un număr mai mare de parteneri sexuali în cazul cancerului de col uterin.
Mai mult decât atât, în cazul multor afecţiuni, depistarea precoce a acestora poate
însemna o enormă diferenţă la nivel prognostic. În acest sens amintim, pentru
exemplificare, controlul regulat al sânilor pentru depistarea precoce a leziunilor mamare,
testul Babeş-Papanicolau realizat în cadrul examenelor genitale de rutină pentru
depistarea cancerului de col uterin în faze incipiente, sau măsurarea regulată a tensiunii
pentru depistarea acesteia în stadii cât mai precoce, înainte de organicizarea şi
complicarea sa.
Simpla prezenţă sau nu a acestor factori de risc poate realiza diferenţe individuale
şi statistice mai mult decât semnificative. De exemplu, Organizaţia Mondială a Sănătăţii
estima în 1999 că numai fumatul singur, neasociat cu alţi factori de risc, este responsabil
pentru aproximativ 62 de milioane de decese la nivel mondial, între anii 1950 şi 2000,
determinând, la sfârşitul secolului XX, 4 milioane de decese anual. Luând în considerare
rata în creştere a fumatului, aceeaşi organizaţie estima că în primii 25 de ani ai secolului
XXI, fumatul va ucide aproximativ 150 milioane e oameni, jumătate dinte aceştia având
vârste cuprinse între 35-69 de ani, cu o pierdere medie de 20-25 de ani de viaţă. Un
fenomen alarmant a devenit consumul de substanţe toxice (tutun, alcool, droguri) în
rândul populaţiei din ţara noastră, iar un număr semnificativ din aceşti consumatori îl
reprezintă elevii/tinerii, fenomen care a generat şi alte aspecte cu implicaţii educaţionale
cum ar fi: absenteismul şi abandonul şcolar şi delincvenţa juvenilă

15
CAPITOLUL V

CONCLUZII

16
 Bibliografie

1. Ghid de nutritie, de la preventie la terapie.Color - Nicoleta Tupita editura

university-press.2019

2. Nutritia sportivului. Compendiu - Stefan Adrian Martin, Monica Tarcea

editura university-press.2015

3. Atlas de nutritie-autor Gaby Hauber Schwek, editura RAO. 2014

4. Medicina,nutritive si buna dispozitie, autor Simona Tivadar, editura

Humanitas 2017

5. Bazele nutritiei –Florina Daniela Ruta,Monica Tarcea editura

university 2018

6. Alimentatia Sportivilor amatori si de performanta,autor-Renee McGregor,

editura Lifestile 2017.

7. Dieta castigatoare - Novak Djokovic editura Publica ,2013

8. Codul greutatii corporale-Secretul unui corp sanatos, autor Fung Jason

Editura-Paralela 45, 2020

9. Mananca gras,fi suplu DR. Mark Hyman, editura ACT si Politon,2019

10. Mananca si invinge boala,William Li,editura lifestile Publishing,2019

BUNA ZIUA, MA NUMNESC NANE CHIRICA-FLAVIAN SI PENTRU

LUCRAREA DE SPECIALITATE AM ALES TEMA Combaterea tendintelor de de
obezitate la copii DEOARECE ACEASTA REPREZINTA UNA DIN
PRINCIPALELE PROBLEME ALE SOCIETACII CU CARE NE CONFRUNTAM .
1. ASADAR , SocietATEA ACTUALA se bucură de un nivel de trai ridicat in
ceea ce priveste problema obezităţii care a luat forme foarte îngrijorătoare, fiind
înregistrate persoane cu greutăţi de peste 200 - 400 kg ,copii reprezentand 50%
din totalul persoanelor ce se confrunta cu aceasta boal,i cauzată nu numai de
obiceiurile alimentare nesănătoase, dar şi de evoluţia umană şi schimbările de
mediu. Numărul supraponderalilor a ajuns astăzi la circa 1,5 miliarde de
persoane, reuşind să-l depăşască de departe pe cel al subnutriţilor, aflat la
nivelul de 600 de milioane.
2. In România peste 5.220 copii, cu vârsta între 3luni şi 16 ani, arată că 14,7 % dintre
ei sunt foarte graşi si ca mulţi dintre ei riscă să fie la fel şi la maturitate. A fi obez
înseamnă a fi cu mult peste greutatea normală. Când se atinge pragul obezităţii, sănătatea
este serios afectată iar in cazul în care este tratată cu prea puţină atenţie, greutatea
excesivă a copiilor trebuie să fie un prim semnal de alarmă pentru părinţii acestora.
Apariţia obezităţii se datorează faptului că nivelul de activitate fizică este în continuă
scădere. Foarte mulţi copii preferă să petreacă ore întregi în faţa televizorului sau în faţa
calculatorului, în defavoarea practicării unui sport. Soluţiile propuse de specialişti se
referă în principal la reducerea semnificativă a numărului de calorii consumate de copii,
precum şi la determinarea copiilor să ducă o viaţă mai activă din punct de vedere fizic.
Dintre problemele de sănătate care pot aparea la copiii obezi se amintesc doar
câteva: diabet, pancreatită, cardiopatie, probleme ale ficatului, probleme
ortopedice, probleme respiratorii, etc.
3. . Pentru evitarea îmbolnăvirilor, este necesară schimbarea stilului de viaţă printr-o
alimentaţie adecvată, mişcare, combaterea stresului, tutunului, a excesului de alcool şi
cafea. Din pacate, schimbarea stilului de viaţă este un lucru uşor de spus şi greu de făcut.
Toate metodele s-au dovedit a fi foarte scumpe şi greu de aplicat la scară nationala
.Acumulările de kilograme se fac în timp, iar slăbirea se efectuează cu răbdare,
perseverenţă, motiv pentru care este nevoia de consiliere psihologică, pentru stimulare şi
menţinerea voinţei.
4.Reducerea caloriilor din alimentaţie, creşterea numărului de mese din timpul zilei şi
mărirea efortului fizic sunt principalele modalităţi de tratare şi prevenire a obezităţii.
Pentru a scăpa de surplusul de kilograme, e obligatorie reducerea aportului caloric sub
necesarul zilnic, stabilit în funcţie de vârstă şi de activitatea fizică a fiecăruia.
5. In concluzie Obezitatea este o problemă reală pentru mulţi oameni. Rezolvarea
acestei probleme înseamnă rezolvarea unei probleme de sănătate importante, cu
repercursiuni asupra propriei imagini, cu un efect pozitiv asupra încrederii de sine,
permitând un stil de viaţă mai dinamic

18