Sunteți pe pagina 1din 22

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

„IULIU HAŢIEGANU”
CLUJ – NAPOCA

EDUCAŢIA TERAPEUTICĂ SPECIFICĂ


ÎN MANAGEMENTUL CLINIC AL OBEZITĂŢII

REZUMAT

TEZĂ PENTRU OBŢINEREA TITLULUI DE DOCTOR ÎN MEDICINĂ


SPECIALITATEA DIABET, NUTRIŢIE, BOLI METABOLICE

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC, DOCTORAND,


Prof. Dr. NICOLAE HÂNCU LUMINIŢA AURELIA PAŞCA

2005
I. PARTEA GENERALĂ
1. OBEZITATEA – boală metabolică populaţională
1.1. INTRODUCERE. Obezitatea este încadrată în grupa bolilor metabolico – nutriţionale
populaţionale. Astăzi ele recunosc o „explozie” mondială ca frecvenţă în populaţia generală. Complexa
patologie metabolică se caracterizează printr-un risc crescut de morbiditate şi mortalitate, în special prin
boli cardiovasculare. Impactul individual şi general al bolilor metabolice se concretizează în cel puţin trei
aspecte: biologic, epidemiologic şi socio – economic. Prevenţia şi managementul clinic integrat, cu
consecinţe pozitive prin reducerea semnificativă a riscului cardiovascular sunt obiective principale ale
asistenţei medicale în bolile populaţionale. Se estimează că în mileniul III această patologie va constitui o
problemă majoră de sănătate publică, cu mare extindere şi grave afectări la nivel de individ şi de
societate.
În cadrul bolilor metabolice populaţionale, pe lângă obezitate se numără dislipidemiile şi diabetul
zaharat tip 2, toate caracterizate prin multiple elemente comune: mecanisme patogenetice, manifestare
clinică în prezenţa complicaţiilor deja instalate, asocieri morbide cu important rol de potenţare reciprocă,
cronicizare acompaniată de risc cardiovascular progresiv în evoluţie.
1.2. DEFINIŢIE. În definirea modernă şi complexă a termenului de „obezitate” se apelează la o
multitudine de abordări. Abordarea fiziologică vizează creşterea peste normal a procentului de masă
grasă. Abordarea fiziopatologică, mai actuală, presupune definirea unui sindrom poligenic heterogen,
rezultat din pozitivarea balanţei energetice. Abordarea medicală subliniază prezenţa comorbidităţilor şi
complicaţiilor bolii şi include în diagnostic şi tratament cele mai noi achiziţii ale ştiinţelor medicale.
Abordarea statistică priveşte obezitatea la nivel populaţional, şi o caracterizează prin abaterile pozitive de
la o greutate considerată normală (greutatea corespunzătoare celei mai lungi durate de viaţă). Abordarea
psiho-socială se bazează pe criterii estetice, atingerea lor devenind un obiectiv important şi suficient
uneori pentru a motiva obezul să-şi modifice stilul de viaţă.
În absenţa metodelor fiabile de măsurare directă a masei de ţesut adipos, în practica clinică s-a
recurs la o estimare indirectă, antropometrică, numită „indice de masă corporală”. Acesta se defineşte ca
raportul dintre greutatea actuală a persoanei, exprimată în kg, şi pătratul înalţimii, exprimat în m2. Această
formulă de calcul a fost propusă în 1869 de către Quetelet, dar a devenit uzuală în clinică doar în 1972,
graţie adoptării ei de către Keys.
1.3. EPIDEMIOLOGIE. Caracteristica epidemiologiei obezităţii este prevalenţa ei crescută atât în
ţările dezvoltate industrial, cât şi în zonele defavorizate, prin subdezvoltare, ale lumii. Se poate chiar
discuta despre o „pandemie” de obezitate. Realitatea contemporană recunoaşte „globezitatea” (1) drept cea
mai frecventă boală de nutriţie, cu tendinţa de a înlocui treptat patologia dominantă a secolului trecut –
bolile infecto-contagioase şi malnutriţia. Obezitatea este inclusă între primele zece cauze preventibile de
mortalitate, fiind una din cele mai vizibile, dar neglijate, probleme de sănătate publică (OMS, 2002) (2).
Dincolo de dimensiunea estetică cauzatoare de dizarmonie afectivă, obezitatea se impune pe plan medical
prin asocierea cu numeroase afecţiuni cronice: boli metabolice şi cardiovasculare, suferinţe endocrine şi
articulare, anumite tipuri de neoplazii (3).
1.4. ETIOPATOGENIA OBEZITĂŢII
1.4.1. Factorii genetici
1.4.1.1. Evaluarea eredităţii în obezitate. Genetica obezităţii recunoaşte interacţiunea a multiple
gene care individual ar avea un efect relativ scăzut (gene de susceptibilitate), dar care, interacţionând cu
alte gene şi diverşi factori de mediu se vor exprima clinic. În cercetarea genelor implicate în obezitatea
comună au fost utilizate două abordari: studiul „genelor candidate” şi studiul genomului uman.
1.4.1.2. Gene implicate în apariţia şi dezvoltarea obezităţii. Din punct de vedere genetic, în cea
mai mare parte a cazurilor, apariţia obezităţii este datorată efectului sumativ şi interactiv al unor gene
individuale. În controlul aportului alimentar şi al homeostaziei energetice, un rol important îl joacă
numeroase neuropeptide hipotalamice. La om, gena leptinei se află pe braţul lung al cromozomului 7, iar
gena pentru receptorul leptinei pe braţul scurt al cromozomului 1. Proteina tubby, cu rol necunoscut,
probabil implicată în dezvoltarea circuitului neuronal hipotalamic, este codificată de o genă numită tub.
1.4.2. Metabolismul trofinelor calorigene. Trofinele calorigene sunt substanţe organice donatoare
de energie pentru organism. Ele provin din alimente şi sunt reprezentate prin glucide, lipide şi proteine.
Prin metabolism se înţelege totalitatea transformărilor biochimice care au loc în organismul uman în
scopul menţinerii funcţiilor sale în limite fiziologice.
1
1.4.2.1. Metabolismul glucidelor
1.4.2.2. Metaboismul lipidelor
1.4.2.3. Metabolismul proteinelor
1.4.3. Consumul de alcool. În cadrul unui stil de viaţă sănătos se acceptă ( a nu se confunda cu „se
recomandă”) un consum moderat, ponderat de alcool. Acesta reprezintă echivalentul zilnic a: un pahar (50
ml) de „tărie” (băutură alcoolică concentrată) (ţuică, whisky, coniac etc.) sau un pahar (200 ml) de vin sau
o sticlă (500 ml) de bere.
1.4.4. Balanţa energetică. Specia umană supravieţuieşte graţie energiei obţinute prin
metabolizarea alimentelor. Doar plantele pot încorpora energie solară prin intermediul procesului de
fotosinteză. Omul nu poate încorpora energie radiantă, deci singura sursă disponibilă este aportul exogen
prin alimente (63). Balanţa energetică reprezintă aportul energetic necesar menţinerii greutăţii corporale
constante. În cadrul alimentaţiei sănătoase balanţa energetică trebuie să fie echilibrată. Practic, este vorba
despre un echilibru între aporturile şi cheltuielile de energie (62). Când aporturile energetice depăşesc
cheltuielile apare supraponderea şi obezitatea.
1.4.5. Reglarea neuro – endocrină a obezităţii. Balanţa energetică recunoaşte o reglare pe
termen scurt, care se referă mai ales la aportul alimentar şi efectele imediate şi directe ale ingestiei, şi o
reglare pe termen lung, care urmăreşte menţinerea unei cantităţi normale de depozite nutritive în organism
(70). Centrii nervoşi implicaţi în reglarea balanţei aport/ cheltuieli energetice sunt situaţi la nivelul
hipotalamusului. Ei sunt reprezentaţi prin centrul foamei, situat în nuclei hipotalamici laterali şi centrul
saţietăţii, în nuclei hipotalamusului ventro – median.
1.4.5.1. Informaţii provenind de la nivelul aparatului digestiv
1.4.5.2. Semnale metabolice
1.4.5.3. Neurotransmiţătorii
1.4.5.4. Hormoni şi citokine implicate în modularea balanţei energetice
1.4.5.5. Semnale provenind de la depozite
1.4.6. Fiziopatologia obezităţii. Balanţa energetică este una dinamică. Dacă ecuaţia Energie
ingerată – Energie consumată = Energie stocată/ economisită este reală în condiţii staţionare, ea nu ţine
cont de faptul că energia stocată antrenează o contrareglare care duce la creşterea pierderilor energetice.
Este necesar un dezechilibru cronic, exprimat prin ecuaţia dinamică: Schimbări în energia ingerată –
Schimbări în energia pierdută = Schimbări în energia stocată/ economisită.
1.5. DIAGNOSTICUL ŞI CLASIFICAREA OBEZITĂŢII
1.5.1. Depistarea şi evaluarea iniţială. Depistarea obezităţii se recomandă a se realiza la toate
controalele periodice de sănătate, consult medical în orice specialitate, situaţii speciale sau prin screening
dirijat ţintit.
1.5.2. Clasificarea obezităţii
1.5.3. Diagnosticul şi evaluarea finală a obezităţii.
Diagnosticul obezităţii va preciza: tipul abdominal/ gluteo–femural, clasa clinică de risc şi
condiţii morbide asociate: hipertensiune arterială, diabet zaharat, dislipidemie, precum şi orice altă
comorbiditate.
1.6. COMPLICAŢII ŞI ASOCIERI MORBIDE
1.6.1. Complicaţii metabolice (insulinorezistenţa, diabetul zaharat, dislipidemiile)
1.6.2. Sindromul metabolic. Sindromul metabolic este recunoscut în prezent ca o entitate clinică
ce generează un important risc cardiovascular prin factorii cumulaţi.
1.6.3. Afecţiuni cardiovasculare. Complicaţiile cardiovasculare în obezitate sunt cele mai
frecvente şi cu cel mai mare impact asupra stării de sănătate.
1.6.4. Obezitatea şi afecţiunile respiratorii
1.6.5. Complicaţii hepatice. În 1980, Ludwig a introdus şi descris termenul de steatohepatită
nonalcoolică (NASH-nonacoholic steatohepatitis) pentru a denumi un sindrom clinico-patologic găsit
frecvent la populaţia obeză şi/ sau diabetică neconsumatoare de alcool, detaliindu-l ulterior (147).
1.6.6. Afecţiuni osteo – articulare. Obezitatea se asociază cu o patologie osteo – articulară
complexă, care afectează un procent important din populaţia de vârstă medie şi avansată, fiind considerate
una din cele mai costisitoare şi invalidante boli.
1.6.7. Obezitatea şi patologia endocrină

2
1.6.8. Obezitatea şi cancerul. Obezitatea determină un risc crescut de dezvoltare a unor tumori
maligne: la bărbaţi cancerul de prostată şi de colon, iar la femei cancerul de sân, uter şi ovar.
2. MANAGEMENTUL CLINIC AL OBEZITĂŢII
2.1. PRINCIPII GENERALE. Managementul greutăţii presupune totalitatea acţiunilor prin care
se realizează obiectivele terapeutice impuse de situaţia clinico-biologică, socială şi psihologică a
pacientului (159, 160). Principalele obiective propuse sunt: scădere ponderală, menţinerea noii greutăţi,
profilaxia obezitaăţii, alături de controlul complicaţiilor şi al condiţiilor asociate. Abordarea modernă în
managementul clinic al obezităţii recunoaşte o strategie care se bazează pe cicluri „scădere ponderală –
menţinere”.
2.2. OBIECTIVE. Obiectivele managementului clinic al obezităţii se cer a fi stabilite împreună
cu pacientul, în funcţie de clasa clinică de risc, asocierile morbide şi complicaţiile diagnosticate. Se
stabilesc obiective pe termen scurt (primul ciclu de „scădere – menţinere ponderală”) şi pe termen lung.
2.3. PROGRAM TERAPEUTIC. Metodele managementului clinic al obezităţii sunt: optimizarea
stilului de viaţă, medicaţia specifică, intervenţii chirurgicale şi intervenţii specifice.
2.3.1. Optimizarea stilului de viaţă. Optimizarea stilului de viaţă presupune dietele hipocalorice,
exerciţiu fizic, terapie comportamentală şi abandonarea fumatului şi consumului de alcool.
2.3.2. Medicaţia specifică. Farmacoterapia trebuie luată în considerare în cazul obezităţii cu risc
crescut şi a formelor rezistente.
2.3.3. Intervenţii chirurgicale. Metodele invazive se aplică în situaţii extreme, la pacienţi cu
IMC > 40 kg/ m2, cu acumulare masivă şi handicapantă a ţesutului adipos cu deformări consecutive
majore sau la cei cu risc clinic foarte crescut, dacă acesta, prin patologia specifică, permite intervenţia
chirurgicală.
2.3.4. Metode adjuvante
2.4. EDUCAŢIA TERAPEUTICĂ
2.4.1. Definiţie, componente. În obezitate, educaţia terapeutică este specifică şi reprezintă
totalitatea activităţilor efectuate de medic sau asistenta medicală cu scopul de a instrui pacientul asupra
bolii, riscului pe care îl presupune şi modalităţilor de terapie.
2.4.2. Monitorizarea
2.4.3. Evaluarea eficienţei: auditurile

II. CERCETĂRI PERSONALE


1. IPOTEZA DE LUCRU. Abordarea modernă în managementul clinic al obezităţii recunoaşte o
strategie care se bazează pe cicluri „scădere ponderală – menţinere”. Există câteva considerente care
recomandă această strategie: greutatea ideală este greu de atins, şi, mai ales, de menţinut, precum şi
observaţia potrivit căreia scăderi ponderale modeste, de ~ 5 - 10 % sunt urmate de beneficii majore
asupra sănătăţii şi pot preveni recidivele.
2. OBIECTIVE. Obiectivele cercetărilor personale se suprapun peste obiectivele clasice ale
managementului clinic al obezităţii. În paralel cu obiectivele ponderale realiste pe termen scurt şi mediu
am urmărit şi beneficiile aduse condiţiilor morbide asociate, prin aplicarea educaţiei terapeutice
specifice.
3. MATERIAL ŞI METODE
3.1. LOTURILE STUDIATE
Studiul A. S-a selectat un lot de 85 de pacienţi aflaţi în evidenţa Ambulatorului Centrului Clinic
de de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, Cluj – Napoca, cu diagnosticul de diabet zaharat tip 2 asociat cu
suprapondere sau obezitate, trataţi prin medicaţie specifică şi educaţie terapeutică. La componenţii
acestui lot am urmărit, pe lângă obiectivele ponderale, în mod particular, variaţia factorilor de risc
cardiovascular – hipertensiune arterială, hiperlipidemie şi hiperglicemie.
Studiul B. S-a selectat în mod aleatoriu un lot de 100 de persoane supraponderale sau obeze, care
s-au prezentat, din proprie iniţiativă sau dirijat, la Cabinetul de Obezitate din cadrul Centrului Clinic de
Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, Cluj – Napoca. Aceşti subiecţi au fost diagnosticaţi, evaluaţi şi au
intrat într-un program terapeutic structurat, beneficiind de metodele programului TEME (terapie,
educaţie, monitorizare şi evaluare). De menţionat că pentru subiecţii lotului investigat nu s-a apelat la
medicaţie specifică, metode chirurgicale sau terapie alternativă. În paralel, am selectat un lot martor,
tot de 100 de persoane, provenit din asistenţa medicală primară (Cabinet Medic de Familie).
3
Studiul C. Am selectat, randomizat, 335 de subiecţi din rândul pacienţilor aflaţi în evidenţa
Ambulatoriului de Diabet, precum şi dintre cei care au apelat benevol sau în mod dirijat la serviciile de
specialitate prestate de Cabinetul de Obezitate şi Lipidologie al Centrului Clinic de Diabet, Nutriţie şi
Boli Metabolice, Cluj-Napoca. Singurele condiţii obligatorii pentru toţi componenţii lotului au fost
obezitatea şi educaţia terapeutică specifică. În funcţie de diagnosticul principal, stadiul evolutiv şi
complicaţiile prezente, s-a asociat sau nu medicaţia specifică. În paralel, am selectat un lot martor (135
subiecţi), aflaţi în îngrijirea medicului de familie. În cadrul acestui studiu, am analizat eficienţa educaţiei
specifice adresată atât obezităţii, cât şi afecţiunilor asociate, alături sau independent de medicaţia, de
altfel, variată, la care s-a apelat în cazul acestor pacienţi. În cea mai mare parte a cazurilor, atât diabetul
zaharat tip 2, cât şi dislipidemiile sau hipertensiunea arterială, erau deja anterior diagnosticate şi tratate
medicamentos corespunzator.
3.2. PARAMETRI STUDIAŢI
3.2.1. Indicatorii antropometrici urmăriţi au fost: greutatea, înălţimea, circumferinţa taliei.
3.2.2. IMC (indice de masă corporală) reprezintă raportul dintre greutatea actuală,
exprimată în kg, şi pătratul înălţimii – G(kg)/m2.
3.2.3. IMC corectat. Indicele de masă corporală se corectează în scopul stabilirii clasei clinice de
risc.
3.2.4. Parametri biochimici au fost: glicemie, hemoglobină glicată, colesterol seric total, HDL–
colesterol, LDL–colesterol, trigliceride serice, acid uric, creatinină, microalbuminurie.
3.2.5. Tensiunea arterială s-a măsurat în condiţii standard.
3.2.6. Riscul cardiovascular s-a calculat utilizându-se Diagrama de calcul a Riscului Coronarian
(Diagrama Euro ’98), care ia în considerare ca şi factori de risc colesterolul seric total, tensiunea arterială
sistolică, vârsta, sexul şi statusul de fumător/ nefumător.
3.2.7. Scorul IRIS II este un algoritm pentru evaluarea insulinorezistenţei într-un cadru clinic de
rutină. IRIS II poate identifica insulinorezistenţa la pacienţii cu diabet tip 2 cu o valoare predictivă
ridicată şi o specificitate înaltă (165).
3.3. METODE UTILIZATE
3.3.1. Examen clinic complet
3.3.2. Examinări de laborator
3.3.3. Stabilirea formei clinice a obezităţii. În funcţie de distribuţia ţesutului adipos există
obezitate abdominală, obezitate ginoidă sau mixtă.
3.3.4. Calcularea riscului cardiovascular global
3.3.5. Încadrarea în clasele clinice de risc
3.3.6. Diagnosticul final. Diagnosticul final cuprinde tipul abdominal/gluteo-femural, gradul
obezităţii, clasa clinică de risc, condiţii asociate (hipertensiune arterială, diabet zaharat, dislipidemie) şi
eventuala comorbiditate.
3.3.7. Fişa de obezitate
3.3.8. Interviu nutriţional
3.3.9. Educaţia specifică. Strategie
3.3.10. Intervenţia psihologică
3.3.11. Aprecierea calităţii vieţii
3.4. ANALIZA STATISTICĂ A DATELOR. Baza de date a fost realizată în programele
Microsoft Excel şi SPSS. Prelucrarea statistică s-a realizat în aceleaşi programe, iar metodele utilizate
pentru calcul au fost cele de statistică descriptivă – frecvenţă, valoare medie cu deviaţie standard, corelaţii
şi teste de comparaţie.
4. REZULTATE
4.1. Studiul A
4.1.1. Caracteristicile lotului studiat. Persoanele înrolate în studiu au o vârstă medie de 56,55 ±
9,38 ani. Distribuţia lotului pe sexe este următoarea: 63,53% femei şi 36,47% bărbaţi. 85,88% provin din
mediul urban şi 14,11% din cel rural. Statusul de fumător are următoarea distribuţie în cadrul lotului: 34%
fumători, 46% nefumători şi 20% ex-fumători.
4.1.2. Parametri antropometrici. Iniţial, distribuţia greutăţii în lotul studiat a fost următoarea: 39
% dintre subiecţi au fost supraponderali şi 61% obezi. După un an de tratament obezitatea s-a regặsit doar
la 38% dintre subiecţi, iar 7% au devenit normoponderali. Se observă că variaţia greutăţii (82,49 ± 17,74
4
faţă de 88,84 ± 19,35 kg iniţial) este puternic semnificativă statistic (p < 0,001). Aceeaşi variaţie puternic
semnificativă statistic au avut-o şi ceilalţi parametri antropometrici: IMC şi circumferinţa abdominală.
Circumferinţa abdominală (CA), ca marker al insulinorezistenţei şi al creşterii riscului cardiovascular, s-a
redus semnificativ (p<0,005). Comparând valoarea medie a glicemiei (194,80 ±73,14 mg/ dl iniţial şi
124,13 ± 22,49 mg/ dl final) se constată o scădere semnificativă statistic (p < 0.005). Valoarea medie a
HbA1c s-a redus cu 1,98% pe parcursul unui an de monitorizare–iniţial, HbA1c 8,3 ± 1,74% şi 6,32 ±
0,97% la finele studiului (p < 0,005).
4.1.4. Tensiunea arterială. Toţi pacienţii selectaţi au fost diagnosticaţi cu hipertensiune arterială
şi hiperlipidemie. După un an de urmărire şi tratament, valoarea medie a tensiunii arteriale sistolice (TAS)
a scăzut semnificativ ( 161,48 ± 19,44 mmHg iniţial, faţă de 141,18 ± 16,88 mmHg la vizita 2 şi 134,26
±16,22 mmHg la finalul studiului).
4.1.5. Parametri lipidici. Concomitent cu reducerea excesului ponderal s-au ameliorat parametrii
lipidici, scăderea nivelului seric al colesterolului total, LDL – colesterolului şi trigliceridelor serice fiind
semnificativă statistic. Variaţia parametrilor lipidici se găseşte în tabelul 4.3. Se observă că cele mai mari
variaţii semnificative statistic au înregistrat-o valorile medii ale colesterolului total şi LDL –
colesterolului (p < 0,001). Importantă este şi scăderea valorii medii a trigliceridelor serice: de la 422,48 ±
88,95 mg/ dl iniţial până la 172,22 ± 89,29 mg/ dl (p=0,004).
4.1.6. Tratament medicamentos. Managementul hiperglicemiei s-a realizat prin dietă specifică,
antidiabetice orale şi insulinoterapie, cu ajustarea continuă a tratamentului (figurile 6 şi 7), reglată de
atingerea obiectivelor propuse.
4.1.7. Complicatiile microvasculare se reflectă prin prezenţa microalbuminuriei la 12,94% din
subiecţi, a angiopatiei retiniene hipertensive la 15,29 % şi a ambelor afecţiuni la 5,88 % din subiecţii
lotului studiat (tabelul 4.4.).
4.1.8. Modificarea riscului cardiovascular. Procentul subiecţilor cu risc cardiovascular crescut
(RCV ≥ 20%) de la 52% iniţial s-a redus la 37% prin educaţie terapeutică şi la 19% la finele studiului
(figurile 4.8. şi 4.9.), după asocierea farmacoterapiei (tabel 4.5.).
4.1.9. Aprecierea insulinorezistenţei prin scorul IRIS II. Pacienţilor cu diabet zaharat tip 2 li s-
a calculat scorul IRIS II pentru aprecierea insulinorezistenţei, la debutul şi finele studiului.
Insulinorezistenţa s-a apreciat a fi prezentă la un scor > 70. S-a obţinut o variaţie importantă a acestui
scor: de la 25% la începutul studiului, a scăzut la 12%. Reducerea insulinorezistenţei este o confirmare a
răspunsului favorabil la intervenţiile terapeutice efectuate.
4.2. Studiul B
4.2.1. Caracteristicile loturilor studiate. Există o corelaţie evidentă între nivelul educaţional şi
variaţia greutăţii (-6,5 kg la cei cu studii de şcoală generală, faţă de -9,54 kg la persoanele cu facultate)
(tabelul 4.7.). Mai mult decât atât, în cazul lotului martor s-a înregistrat chiar un plus ponderal de 0,184
kg la subiecţii absolvenţi de liceu.
4.2.2. Istoricul greutăţii. Istoricul greutăţii pacienţilor care au beneficiat de educaţie terapeutică
specifică se află în tabelul 4.8. În urma anamnezei, s-a constatat o valoare medie a greutăţii la naştere de
3,618 ± 0,689 kg. Momentul de debut al obezităţii se situează în jurul vârstei de 32 de ani, cu variaţii
destul de importante (± 14,54 ani). 72% dintre subiecţi recunosc cure de slăbire anterioare, preluate
neselectiv din mass – media sau alte surse. Consecinţa faptului că în acest interval de timp nu au apelat la
un ajutor specializat este că doar jumătate au reuşit să-şi menţină noua greutate (35%).
4.2.3. Istoria familială şi personală. Istoria familială şi personală a subiecţilor din lotul care a
beneficiat de educaţie terapeutică specifică se găseşte în figurile 13 şi 14. Antecedentele de obezitate la
rudele de gradul I evidenţiate la 44% dintre pacienţi sugerează componenta genetică într-o proporţie
asemănătoare cu cea citată de literatura de specialitate. Diabetul zaharat tip 2 este prezent la rudele de
gradul I a 29% dintre subiecţi. Antecedente de boli cardiovasculare recunosc mai mult de jumătate dintre
subiecţii investigaţi (55%).
4.2.4. Indicatori antropometrici. Caracteristicile antropometrice ale subiecţilor celor două loturi
se găsesc în tabelul 4.9. În grupul care a beneficiat de educaţie terapeutică specifică, atât greutatea, cât şi
circumferinţa abdominală, ca marker al insulinorezistenţei şi al creşterii riscului cardiovascular, au scăzut
semnificativ (p < 0,001). Greutatea a scăzut de la o valoare iniţială de 96,01 kg la 87,49 kg, scădere cu
semnificaţie statistică (p < 0,001). Variaţia valorii medii a IMC a fost şi ea semnificativă statistic (p <
0,004), dar nu suficientă pentru a realiza trecerea dintr-un grad de obezitate în cel imediat inferior.
5
4.2.5. Parametri biochimici. Valorile medii, iniţiale şi finale, ale testelor biochimice efectuate, se
găsesc în tabelul 4.12. Valoarea colesterolului total şi a LDL-colesterolului a scăzut semnificativ (p <
0,001) la subiecţii lotului cu intervenţie specifică, HDL-colesterolul în cadrul aceluiaşi lot a crescut
semnificativ statistic (p < 0,001). Aceste modificări ale profilului lipidic, alături de imbunătăţirea
parametrilor antropometrici, ameliorează prognosticul pentru evenimente cardiovasculare majore.
Evolutiv, se observă un trend diferit pentru cele două loturi în ceea ce priveşte valoarea glicemiei. În
cazul lotului cu intervenţie terapeutică prin educaţie trendul este descendent (până la 97,76 mg/ dl), în
timp ce glicemia bazală a lotului martor prezintă un trend ascendent (până la 106,03 mg/ dl) (figura
4.20.). Variaţia valorii medii a LDL-colesterolului apare în figura 4.24. Scăderea valorii medii a LDL-
colesterolului a fost semnificativă la lotul cu educaţie terapeutică (p < 0,001), şi a variat de la 135,54 ±
38,48 mg/ dl iniţial până la 111, 86 ± 28,49 mg/ dl. Recomandarea ca nivelul optim al LDL-colesterolului
să fie ţinta prioritară şi nu procentul de scădere al LDL-colesterolului are drept urmare o flexibilitate
relativă a iniţiativelor terapeutice cu statine sau/ şi nonfarmacologice. Variabilitatea valorii medii a
trigliceridelor serice se găseşte în figura 4.27. Se poate constata faptul că 4,5% din variabilitatea
trigliceridelor este explicată de variaţia circumferinţei abdominale.
4.2.6. Tensiunea arterială. Variaţia valorii medii a tensiunii arteriale sistolice se găseşte în
graficul 4.30. Se observă că tensiunea arterială sistolică a scăzut în cazul ambelor loturi între cele două
momente ale evaluării, dar scăderea a fost mai importantă în cazul lotului cu intervenţie specifică prin
educaţie (de la 141,45 mmHg până la 132,90 mmHg, respectiv de la 153,65 mmHg pânăa la 150 mmHg).
4.2.7. Risc cardiovascular. În urma intervenţei prin educaţie terapeutică şi a tratamentului
medicamentos, distribuţia riscului cardiovascular în cadrul lotului experimental s-a modificat radical.
Riscul cardiovascular de graniţă (5% - 10%) apare la 5% dintre pacienţi, riscul moderat a crescut până la
26%, iar riscul foarte crescut a scăzut la mai mult de jumătate (20%). În zona riscului crescut 20% - 40%
nu s-au produs modificări de reprezentare procentuală.
4.2.8. Clasa clinică de risc. Clasa clinică de risc scăzut al obezităţii apare la 3% dintre pacienţi,
riscul clinic moderat la 27%, crescut la 48% şi foarte crescut la 22%. Analiza statistică prin metoda
regresiei pune în evidenţă variabilitatea clasei clinice de risc a obezităţii în funcţie de valoarea IMC
(figura 4.36). 6,9% din variabilitatea clasei clinice de risc se poate explica prin variaţia IMC, şi, implicit,
a greutăţii, sub educaţie terapeutică specifică.
4.2.9. Analiza aportului nutriţional şi structura raţiei alimentare în cazul lotului cu educaţie
terapeutică specifică. Analiza aportului caloric total şi contribuţia cantitativă a macronutrienţilor în
funcţie de sex se găseşte în tabelul 4.13. Se observă un aspect interesant: nivelul caloric mediu al
aportului este mai mare pentru femei (2085 kcal/ zi) decât pentru sexul masculin (1850 kcal/ zi). Raportat
la recomandările în vigoare pentru contribuţia cantitativă a macronutrienţilor în raţie pentru adulţi, se
constată că aportul de lipide (97 g/zi) este mai mare decât recomandările (1,2 g/ kg corp/ zi), aportul de
proteine se înscrie în limita recomandărilor (1 g/ kg corp/ zi), iar glucidele au o contribuţie cantitativă
mult mai scăzută, sub limita recomandărilor. Frecvenţa săptămânală a consumului diferitelor grupe de
alimente conform obiceiurilor zonei apare în figura 4.67. Grupa cerealierelor, a grăsimilor şi cea de carne
şi preparate sunt consumate cu cea mai mare frecvenţă, acoperind obiceiurile alimentare ale zonei
georafice de provenienţă a subiecţilor lotului în studiu.
4.3. Studiul C
4.3.1. Caracteristicile loturilor. Vârsta medie a pacienţilor care au beneficiat de educaţie
terapeutică specifică este 50,7 ± 12,63 ani, iar a celor din lotul martor este de 59,46 ± 12,26%. Lotul
studiat are următoarea distribuţie procentuală în funcţie de sex: 61,5% sunt femei şi 38,5% bărbaţi,
provenind 83% din mediul urban şi 17% din mediul rural. Lotul martor are o distribuţie asemănătoare:
79,3% sunt femei şi 20,7% bărbaţi, provenind 66,7% din mediul urban şi 33,3% din mediul rural. În ceea
ce priveşte comportamentul alimentar, 66% dintre subiecţii lotului experimental recunosc (~2/3) lipsa
micului dejun din obiceiurile lor alimentare, şi, din păcate, 21% nu consumă pâine. Ritmul alimentatiei
are o distribuţie diferită în rândul pacienţilor (tabelele 4.20 si 4.21.): aproape jumătate (44%) dintre ei au
doar 2 mese principale pe zi, 8% nu consumă nici o gustare, iar 24% recunosc mai mult de 4 gustări/ zi.
4.3.2. Istoricul greutăţii. În cadrul lotului cu intervenţie specifică prin educaţie, 72% dintre
subiecţi recunosc cure de slăbire anterioare, dar, din păcate, doar 35% dintre cei care au obţinut rezultate
s-au şi meţinut.

6
4.3.3. Istoria familială şi personală patologică a celor două loturi (tabelele 4.22 şi 4.23). Istoria
familială în cadrul lotului cu educaţie specifică se găseşte în tabelul 4.22. Se observă că obezitatea este
prezentă la rudele de gradul I în proporţie de 49%, confirmând componenta genetică a obezităţii în grad
asemănător cu cel citat în literatura de specialitate. Diabetul zaharat este reprezentat în proporţie de 30%
la rudele de gradul I. În istoria familială apar dislipidemiile şi bolile cardiovasculare în procente
apropiate: 47 şi 52.
4.3.4. Indicatori antropometrici. Gradul excesului ponderal, iniţial şi final, în cazul celor două
loturi se găseşte în tabelul 4.25. Analizând rezultatele, se constată o reducere semnificativă a obezităţii
gradul III ( de la 14% la 6%), o scădere importantă a cazurilor cu obezitate gradul I (de la 47% la 25,5%),
scădere explicabilă prin trecerea în clasa supraponderii, prin reducerea semnificativă a greutăţii. Logic şi
consecutiv, procentul pacienţilor diagnosticaţi cu suprapondere la evaluarea finală a crescut de la 26,5%
iniţial la 53%. Valoarea medie a tuturor indicatorilor antropometrici, indiferent că a fost vorba despre
obezitate singulară sau asociată cu diabet zaharat tip 2 sau glicemie bazală modificată, a scăzut
semnificativ. Cea mai importantă variaţie au înregistrat-o valorile medii ale greutăţii (-8,31 kg), IMC-ului
(-3,06 kg/m²) şi circumferinţei abdominale (-7,63 cm) la pacienţii cu obezitate simplă, probabil de aport.
4.3.5. Parametri biochimici. Valoarea medie a glicemiei lotului cu educaţie specifică a scăzut
semnificativ (p < 0,001), de la 151,47 ± 74,57 mg/ dl până la 111,08 ± 22,31 mg/ dl. Lotul martor,
dimpotrivă, recunoaşte o creştere a valorii medii a glicemiei, de la 107,16 ± 23,36 mg/ dl până la 108,16 ±
21,59 mg/ dl la finele studiului. Variabilitatea glicemiei în funcţie de valoarea circumferinţei abdominale
se află iconografiată în figura 4.75. 3,6% din variabilitatea glicemiei se explică prin variaţia
circumferinţei abdominale. Valoarea medie a hemoglobinei glicate, dozată la pacienţii cu diabet zaharat
tip 2, a scăzut semnificativ statistic (p = 0,001), de la 8,37 ± 1,8% până la 6,65 ± 1,12 %. Variabilitatea
hemoglobinei glicate în funcţie de valoarea IMC se poate urmări în graficul 4.76. 3,4% din variabilitatea
hemoglobinei glicate este explicată prin variaţia valorii medii a IMC-ului. Valoarea medie a colesterolului
seric total a scăzut semnificativ statistic (p < 0,001) la pacienţii lotului cu educaţie terapeutică specifică,
de la 244,18 ± 80,10 mg/ dl până la 192,03 ± 39,72 mg/ dl la evaluarea finală. În cazul lotului martor
aceeaşi variaţie a fost nesemnificativă statistic. 3,9% din variaţia colesterolului total este explicată prin
reducerea greutăţii. Liderii de opinie preocupaţi de problema obezităţii şi a riscului cardiovascular discută
azi despre ceea ce se cunoaşte deja sub numele de „talie hipertrigliceridemică”. Asocierea
hipertrigliceridemiei (357 mg/dl) la o circumferinta abdominala crescuta, in cazul lotului nostru de 109
cm defineste „talia hipertrigliceridemică”. 3% din variabilitatea trigliceridelor este explicată de variaţia
circumferinţei abdominale (figura 4.85.).
4.3.6. Tensiunea arterială. Dacă în momentul evaluării iniţiale valoarea medie a tensiunii
arteriale sistolice se situa în zona de hipertensiune (150,93 ± 24,34, mmHg) la finele studiului ea se
normaliza (133,35 ± 18,08 mmHg), în condiţii de educaţie terapeutică continuă şi farmacoterapie în doze
decise de obiectivele clinice. Variabilitatea tensiunii arteriale diastolice în funcţie de IMC este chiar mai
puternică statistic, 10,7% din această variabilitate fiind explicată prin variaţia valorilor medii ale IMC-
ului (figura 4.96).
4.3.7. Riscul cardiovascular. 16,3% din variabilitatea riscului cardiovascular se explică prin
variaţia IMC-ului, deci a reducerii greutăţii, ţinând cont de faptul că inalţimea, în cadrul formulei de
calcul a IMC, este variabilă nemodificabilă (figura 4.100).
4.3.8. Clasa clinică de risc. Modificarea distribuţiei clasei clinice de risc după intervenţie prin
educaţie terapeutică se găseşte iconografiată în figura 4.103. Distribuţia clasei clinice de risc a obezităţii
la evaluarea iniţială şi finală reproduce modificarea factorilor de risc cardiovascular asupra cărora s-a
acţionat, diferenţiat, în timpul perioadei de intervenţie şi monitorizare.
4.3.9. Aprecierea calităţii vieţii. S-au evaluat pacienţii în ceea ce priveşte calitatea vieţii în bolile
metabolice populaţionale printr-un chestionar pe care aceştia l-au completat la includerea în studiu şi la
finele lui. Pacienţii lotului martor au completat acelaşi chestionar de evaluare a calităţii vieţii, dar aceştia
nu au fost incluşi în programul de educaţie terapeutică. Iniţial, 22% dintre pacienţi au apreciat că au o
calitate scăzută a vieţii, 44% moderată şi 34% au recunoscut calitatea crescută a vieţii. La finele studiului,
doar 12% dintre subiecţi aveau calitate scăzută a vieţii, un beneficiu indubitabil al optimizării stilului de
viaţă. Modificările procentuale de autoevaluare a calităţii vieţii subiecţilor din lotul martor au fost
minime, de maximum 2%, în condiţiile în care ei nu au beneficiat de educaţie terapeutică specifică.

7
III. DISCUŢII

IV. CONCLUZII
™ Educaţia terapeutică specifică în managementul clinic al obezităţii, sistematică şi continuă, este
parte integrantă a tratamentului.
™ Evaluarea eficienţei educaţiei specifice în obezitate este dificilă prin cuantificare intrinsecă. De
aceea, beneficiile se apreciază prin evaluarea obiectivelor terapeutice.
™ Atingerea obiectivelor terapeutice presupune aplicarea unui program educaţional individualizat,
bine structurat şi continuu, adaptat condiţiilor biologice şi socio-familiale ale persoanei, cu
implicarea acesteia în propriul tratament.
™ Condiţiile comune celor 3 studii sunt obezitatea şi educaţia terapeutică specifică. Adiacent, în
studiul A s-a urmărit în mod particular variaţia factorilor de risc cardiovascular şi a
insulinorezistenţei. În cazul subiecţilor incluşi în studiul B s-a realizat şi analiza aportului
nutriţional, a structurii raţiei, precum şi cea a frecvenţei consumului diferitelor alimente în funcţie
de obiceiuri şi preferinţe alimentare. Pacienţii incluşi în studiul C au beneficiat, suplimentar, de
aprecierea calităţii vieţii.
™ Obiectivele terapeutice propuse au fost scăderea ponderală, menţinerea noii greutăţi, controlul
condiţiilor asociate şi al complicaţiilor obezităţii.
™ Asocierile dismetabolice prezente la pacienţii incluşi în cele 3 studii efectuate conturează
diagnosticul de sindrom metabolic.
™ Scăderea ponderală, a IMC-ului şi circumferinţei abdominale, precum şi ameliorarea valorilor
profilului lipidic se desfăşoară în paralel cu reducerea riscului cardiovascular.
™ Beneficiile pe termen lung pot fi puse în evidenţă doar prin studii cu întindere mare în timp, interval în
care optimizarea stilului de viaţă să devină obisnuinţă.
™ Eficienţa abordării moderne în terapia nonfarmacologică a obezităţii presupune cunostinţe
complexe şi echipă multidisciplinară.

BIBLIOGRAFIE – 302 titluri bibliografice

Cuvinte cheie: obezitate, educaţie terapeutică specifică, indicatori antropometrici, parametri


biochimici, balanţă energetică, optimizarea stilului de viaţă, riscul cardiovascular, scorul IRIS II,
clasa clinică de risc, calitatea vieţii.

8
CURRICULUM VITAE

NUMELE DE FAMILIE PAŞCA

PRENUMELE LUMINIŢA – AURELIA

NAŢIONALITATE ROMÂNĂ
DATA NAŞTERII 30.09.1974
LOCUL NAŞTERII CLUJ – NAPOCA, ROMÂNIA
STATUT MATRIMONIAL NECĂSĂTORITĂ
ADRESA ACTUALĂ Str. MOŢILOR Nr. 72, Ap. 1,
CLUJ – NAPOCA, ROMÂNIA
NUMĂR DE TELEFON 0744 478904
E-MAIL cul_mi@yahoo.com

STUDII din anul 2000 până în prezent doctorand cu frecvenţă la UMF „Iuliu
Haţieganu”, Cluj–Napoca, Catedra Diabet, Nutriţie, Boli Metabolice

1994 – 2000 UMF „Iuliu Haţieganu”, Cluj–Napoca, specializarea


Medicină Generală

1989 – 1993 Liceul Teoretic nr. 1, Cluj–Napoca

CURSURI DE SPECIALITATE octombrie 2004, Cluj–Napoca, Sindromul Metabolic – Riscul


Cardiovascular: abordare în practică

noiembrie 2003, Cluj–Napoca, The Second „Nicolae Paulescu”


Advanced EASD Postgraduate Course for Eastern Europe

noiembrie 2003, Cluj–Napoca, Screeningul retinopatiei diabetice

octombrie 2003, Cluj–Napoca, Actualităţi în tratamentul cu insulină

martie 2002, Cluj–Napoca, Metodologia documentării medicale

decembrie 2000, Cluj–Napoca, „Nicolae Paulescu” Advanced


Postgraduate Course for Eastern Europe

DOMENII DE INTERES tema de studiu din cadrul doctoratului: Educaţia terapeutică


specifică în managementul clinic al obezităţii

LUCRĂRI DE SPECIALITATE articole publicate ca prim - autor:

Educaţia terapeutică şi farmacoterapia în controlul factorilor de


risc cardiovascular la persoanele cu Diabet Zaharat tip 2,
suprapondere şi obezitate, Clujul Medical, 2005, 2, 334 – 341;

Strategia şi beneficiile educaţiei terapeutice specifice în


managementul clinic al obezităţii, Applied Medical Informatics,
2004

alte lucrări:

9
mai 2004, Eforie–Nord, Al 30 - lea Congres Naţional al Societăţii
Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice (poster: Variaţia
factorilor de risc cardiovascular la pacienţii cu Diabet Zaharat tip
2 supraponderali şi obezi)

noiembrie 2003, Satu–Mare, Al doilea Congres Naţional al


Federaţiei Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice (poster:
Variaţia parametrilor biochimici şi antropometrici la pacienţii cu
Diabet Zaharat tip 2 care au beneficiat de educaţie terapeutică
specifică intensificată; co - autor poster: Insulinorezistenţa înainte şi
după reducere poderală prin gastroplastie cu inel de silicon)

2003, Iaşi, Al 2-lea Congres Naţional de Obezitate şi Boli asociate (


Aspartam – pro şi contra, coautor lucrare)

2000, Lucrare de diplomă: Evaluarea cunoştinţelor privind stilul


sănătos de viaţă în Diabetul Zaharat tip 2

APTITUDINI ŞI COMPETENŢE PERSONALE


limbi străine cunoscute: limba engleză, bine;
limba franceză, satisfăcător
cunoştinţe de operare PC
10.11.2005
CLUJ - NAPOCA
MEDICINE AND PHARMACY UNIVERSITY
„IULIU HAŢIEGANU”
CLUJ – NAPOCA

THERAPEUTIC SPECIFIC EDUCATION


IN THE CLINICAL MANAGEMENT OF OBESITY

10
ABSTRACT

THESIS FOR A DOCTOR’S DEGREE IN MEDICINE

DIABETES, NUTRITION, METABOLIC DISEASES SPECIALITY

SCIENTIFIC COORDINATOR, DOCTORAL CANDIDATE,


Prof. Dr. NICOLAE HÂNCU LUMINIŢA AURELIA PAŞCA

2005

11
I. GENERAL PART
1. 1. OBESITY – a metabolic populational disease
1.1 INTRODUCTION. Obesity belongs to the populational metabolic nutritional diseases.
Nowadays they recognize a worldwide ”explosion” in frequency in the general population. The complex
metabolic pathology is characterised by a high morbidity and mortality, especially in cardiovascular
diseases. The individual and general impact of metabolic diseases materialises itself in at least three
aspects: biological, epidemiologic and socio – economic. Clinical integrated prevention and management,
with positive consequences through the significant decrease of the cardiovalscular risk are main
objectives of medical assistance in the populational diseases. We can esteem that in the third millennium
this pathology will turn into a major public health problem, with great extension and serious
consequences at an individual and society level.
Within the group of metabolic populational diseases, besides obesity there are hyperlypidemia and
diabetes mellitus type 2, all characterized by multiple common elements: pathogenetic mechanisms,
clinical manifestation in the presence of already existing complications, morbid associations with an
important mutual reinforcement function, chronic evolution accompanied by a progressive cardiovascular
risk in evolution.
1.2. DEFINITION. For a modern and complex definition of the term “obesity” we rely on a
multitude of approaches. The physiological approach refers to an overincrease of the fat intake
percentage. The physiopathological, more actual approach, requires the definition of a poligene
heterogenous sindrome, resulted from the positive value of the energetic balance. The medical approach
underlines the presence of comorbidities and of disease complications and it includes the latest findings of
the medical sciences in the diagnosis and treatment. The statistic approach deals with obesity at a
populational level, and characterizes it by positive changes from a normal weight (the weight
corresponding to the longest life period). The psycho – social approach is based on aesthetic criteria, and
reaching them, sometimes, becomes an important and sufficient objective to motivate the obese to change
his/ her lifestyle.
In the absence of reliable methods for a direct measurement of the fat tissue, an indirect,
anthropometric value, known as body mass index was used in clinical practice. This value is defined as the
relation between the actual weight of the person, expressed in kg, and the height square, expressed in m2 .
This counting formula was proposed in 1869 by Quetelet, but, in the clinic, it became customary only in
1972, thanks to Keys who adopted it.
1.3. EPIDEMIOLOGY. The characteristic of the obesity epidemiology is its high prevalence both
in industrially developped countries and in underprivileged areas of the world, due to underdevelopment. It
is even possible to discuss about a “pandemy” of obesity. The contemporary reality recognizes “globesity”
(1) as the most frequent nutritional disease, with a tendency to replace, gradually, the dominant pathology
of the past century – the infective–contageous diseases and malnutrition. Obesity is included in the first ten
preventive causes of mortality, being one of the most visible, but neglected, public health problems (OMS,
2002) (2). Besides the aesthetic dimension causing emotional disharmony, obesity imposes itself at a
medical level in its association with various chronic diseases: metabolic and cardiovascular diseases,
endocrine and articular suffering, certain types of cancer (3).
1.4. THE ETHIOPATHOGENY OF OBESITY
1.4.1. Genetic factors
1.4.1.1. Heredity evaluation in obesity. The genetics of obesity recognizes the interaction of
multiple genes that individually would have a relatively insignificant effect (susceptible genes), but which,
interacting with other genes and other environmental factors will be clinically expressed. Within the
investigation of the genes involved in common obesity, two approaches were used: the study of the
“candidate genes” and the study of the human genome.
1.4.1.2. Genes involved in the outbreak and development of obesity. From a genetic point of
view, in the most part of the cases, the outbreak of obesity is due to the additional and interactive effect of
certain individual genes. The numerous hypothalamic neuropeptides play an important role in the control
of food intake and of energetic homeostasia. With humans, the leptine gene is situated on the long arm of
chromosome 7, and the gene for the leptine receptor on the short arm of chromosome 1. The tubby protein,
with an unknown role, maybe involved in the development of the neural hypothalamic circuit, is encoded
by a gene named tub.
12
1.4.2. The metabolism of the energy – producing trophines. The energy – producing trophines
are organic substances, producing energy for the organism. They come from food and are represented in
the carbohydrates, lypids and proteins. Metabolism means the totality of biochemical transformations that
take place in the human body in order to keep its functions within physiological limits.
1.4.2.1. The metabolism of the carbohydrates
1.4.2.2. The metabolism of the lypids
1.4.2.3. The metabolism of the proteins
1.4.3. Alcohol consumption. In a healthy lifestyle it is accepted (not to be confused with “it is
recomended”) a moderate, considered alcohol intake. This represents the daily equivalent of: a glass (50
ml) of “liquor”, (alcoholic concentrated drink) (tuica, whisky, cognac) or a glass (200 ml) of wine or a
bottle (500 ml) of beer.
1.4.4. The energetic balance. The humans survive thanks to the energy resulted from food
metabolisation. Only plants can acquire solar energy by means of the photosynthesis process. The humans
cannot acquire radiant energy, therefore their only available source is food intake (63). The energetic
balance represents the energetic intake necessary to maintain a constant body weight. For a healthy food
the energetic balance must be equilibrated. Practically, there is a balance between intake and consumption
of energy (62). When the energetic intake exceeds consumption, overweight and obesity appear.
1.4.5. The neuro – endocrine adjustment of obesity. The energetic balance recognizes a short
term adjustment, that refers especially to the food intake and the immediate and direct effects of the
ingestion, and a long term regulation, that has the puropose to maintain a normal quantity of nutritional
deposits in the organism (70). The nervous centres involved in the regulation of the intake/ energetic
consumption balance, are situated at the level of the hypothalamus. They are represented by the hunger
centre, situated in the hypothalamic lateral nuclei and the sate centre, in the nuclei of the ventro – median
hypothalamus.
1.4.5.1. Information coming from the digestive apparatus
1.4.5.2. Metabolic signals
1.4.5.3. Neurotransmitters
1.4.5.4. Hormones and citokines involved in the modulation of the energetic balance
1.4.5.5. Signals coming from deposits
1.4.6. The physiopathology of obesity. The energetic balance is dynamic. If the equation intaken
Energy – consumpted Energy = stocked/ saved Energy is real in stationary conditions, it doesn’t take into
account the fact that the stocked energy activates a counterregulation that produces an increase of the
energetic loss. A chronic debalance, expressed by the dynamic equation: Modifications in the intaken
energy – Modifications in the lost energy = Modifications in the stocked/ saved energy, is necessary.
1.5. DIAGNOSIS AND CLASSIFICATION OF OBESITY
1.5.1. Diagnosis and initial evaluation. The diagnosis of obesity is recommended to be made in
all periodic health controls, medical consult in any speciality, special situations or by means of a directed,
aimed screening.
1.5.2. Classification of obesity
1.5.3. Diagnosis and final evaluation of obesity.
The diagnosis of obesity will precise: the abdominal/ gynecoid type, the clinical risk class and the
morbid associated conditions : hypertension, diabetes mellitus type 2, dyslypidemia, as well as any other
comorbidity.
1.6. COMPLICATIONS AND MORBID ASSOCIATIONS
1.6.1. Metabolic complications (insulineresistance, diabetes mellitus type 2, dyslypidemia)
1.6.2. The metabolic sindrome. At present, he metabolic sindrome is recognized as being a
clinical entity that generates an important cardiovascular risk by means of the accumulated factors.
1.6.3. Cardiovascular diseases. The cardiovascular complications in obesity are the most
frequent ant with the greatest impact on the state of health.
1.6.4. Obesity and the respiratory diseases
1.6.5. Hepatic complications. In 1980, Ludwig introduced, described and later detailed the term
of nonalcoholic steatohepatitis (NASH) to name a clinical pathological sindrome frequently found in the
obese and/ or diabetic non alcohol consuming population (147).

13
1.6.6. Osseous – articular diseases. Obesity is associated with a compex osseous – articular
pathology, tha affects an important percentage of the middle – aged and old population, being considered as one
of the most expensive and invalidating diseases.
1.6.7. Obesity and the endocrine pathology
1.6.8. Obesity and the cancer. Obesity determines a high risk in the development of malign
tumors: with men prostate and colon cancer, and with women breast, uterus and ovary cancer.
2. THE CLINICAL MANAGEMENT OF OBESITY
2.1. GENERAL PRINCIPLES. The weight management postulates the totality of the actions, by
means of which, the therapeutic objectives imposed by the clinical, biological and psychological
situation of the patient are achieved (159, 160). The main objectives proposed are: weight loss,
maintenance of the newly achieved weight, the profilaxy of obesity, together with the control of the
complications and of the associated conditions. The modern approach in the clinical management of
obesity recognizes a strategy based on “weight loss – maintenance” cycles.
2.2. OBJECTIVES. It is required that the objectives of the clinical management of obesity be set
together with the patient, considering the clinical risk class, the morbid associations and the diagnosed
complications. Short term objectives (the first “weight loss – maintenance” cycle) and long term
objectives are set.
2.3. THERAPEUTIC PROGRAMME. The methods of the clinical management of obesity are:
lifestyle improvement, specific medication, surgery and specific interventions.
2.3.1. Lifestyle improvement. Lifestyle improvement postulates diets, physical exercise,
behaviour therapy and giving up smoking and alcohol.
2.3.2. Specific medication. Pharmacotherapy has to be considered in what concerns the high risk
obesity and the resistant forms.
2.3.3. Surgical interventions. Invasive methods are applied in extreme situations, in patients with
BMI > 40 kg/ m2, with a massive and severe accumulation of fat tissue, with consequent major
modifications, or in those with high increased clinical risk, if this, with specific pathology, permits
surgery.
2.3.4. Adjuvant methods
2.4. THERAPEUTIC EDUCATION
2.4.1. Definitions, components. In obesity, the therapeutic education is specific and represents
the totality of activities carried out by the doctor or by the nurse, in order to instruct the patient on the
disease, the risk that it involves and the procedures for therapy.
2.4.2. Monitorisation
2.4.3. Determination of the efficiency: the audits

II. PERSONAL RESEARCH


1. WORK HYPOTHESIS. The modern approach in the clinical management of obesity
recognizes a strategy based on “weight loss – maintenance” cycles. There are some reasons for
recommending this strategy: it is difficult to reach the ideal weight, and, especially, to maintain it, as well
as the observation stating that modest weight losses, of ~ 5 - 10 % are followed by major benefits on
health and can prevent recurrence.
2. OBJECTIVES. The objectives of personal research are identical with the classical objectives
of the clinical management of obesity. In parallel with the realistic short and mid term weight objectives,
we also followed the benefits on the morbid associated conditions, by applying the therapeutic
specific education.
3. MATERIAL AND METHODS
3.1. STUDIED GROUPS
Study A. A group of 85 patients in evidence of the Ambulatory of the Clinical Diabetes, Nutrition
and Metabolic Diseases Centre, Cluj – Napoca was selected, with a diagnosis of diabetes mellitus type 2,
overweight or obesity, treated with specific medication and therapeutic education. With the
components of this group we followed, besides the weight objectives, particularly, the variation of
cardiovascular risk factors, hypertension, hyperlypidemia and hyperglycemia.
Study B. A group of 100 overweight or obese persons, who presented themselves, willingly or
councelled, at the Obesity Cabinet of the Clinical Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases Centre, Cluj
14
– Napoca, was randomly selected. These subjects were diagnosed, evaluated, and joined a structured
therapeutic programme, benefitting from the methods of the TEME programme (therapy, education,
monitorisation and evaluation). It is to be mentioned that for the subjects of the investigated group no
specific medication, surgical methods or alternative therapy was used. In parallel, we selected a
control group, of 100 persons, too, from primary medical assistance (Family Physician Office).
Study C. We randomly selected 335 subjects from the patients in evidence of the Diabetes
Ambulatory, as well as from those who, willingly or councelled, contacted the Obesity and Lypidology
Cabinet of the Clinical Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases Centre, Cluj – Napoca, for its specific
services. The only obligatory conditions for all the components of the group was obesity and specific
therapeutic education. Considering the basic diagnosis, the evolutive stage and the existing
complications, specific medication was associated or not. In parallel, we selected a control group (135
subjects), under the care of the family doctor. In this study we analysed the efficiency of specific
education both on obesity and on associated diseases, together with or independently from medication,
otherwise, varied, on which they relied in the case of these patients. In the most part of the cases, both
diabetes mellitus type 2, and dyslypidemia or hypertension had been previously diagnosed and adequately
treated with medicines.
3.2. STUDIED PARAMETRES
3.2.1. The anthropometric indicators followed were: weight, height, waist circumference.
3.2.2. The BMI (the body mass index) represents the relation between the actual weight,
expressed in kg, and the height square – G (kg)/m2 .
3.2.3. The determined BMI. The body mass index is determined in order to establish the clinical
risk class.
3.2.4. The biochemical parametres were: glycemia, HbA1c, seric total cholesterol, HDL –
cholesterol, LDL – cholesterol, triglycerides, uric acid, creatinine, microalbuminury.
3.2.5. The blood pressure was measured under standard conditions.
3.2.6. The cardiovascular risk was calculated using the Coronary Risk Diagram counting (the
Euro ’98 Diagram), that takes into consideration, as risk factors, the seric total cholesterol, the sistolic
blood pressure, age, sex smoker/ non smoker status.
3.2.7. The IRIS II scoring is an algorithm to evaluate the insulineresistance in clinical routine.
IRIS II can identify the insulineresistance in patients with diabetes mellitus type 2 with a high predictive
value and a high specificity (165).
3.3. USED METHODS
3.3.1. Complete clinical exam
3.3.2. Laboratory examinations
3.3.3. Determination of the clinical form of obesity. Considering the distribution of the fat
tissue, there is an abdominal, gynoid or mixed obesity.
3.3.4. Calculation the global cardiovascular risk
3.3.5. The distribution in clinical risk classes
3.3.6. Final diagnosis. The final diagnosis includes the abdominal/ gynoid type, the degree of
obesity, the clinical risk class, the associated conditions (hypertension, diabetes mellitus type 2,
dyslypidemia) and an eventual comorbidity.
3.3.7. The obesity form
3.3.8. The nutritional interview
3.3.9. Specific education. Strategy
3.3.10. Psychological intervention
3.3.11. Evaluation of the quality of life
3.4. STATISTICAL ANALYSIS OF DATA. The database was created in Microsoft Excel and
SPSS programmes. The statistic work was done in the same programmes, and the methods used for the
calculations were those of the descriptive statistics – frequency, the average value with standard
deviation, the correlations and tests of comparison.
4. RESULTS
4.1. Study A
4.1.1. Characteristics of the studied group. The persons enroled in the study have an average
age of 56,55 ± 9,38. The sex distribution of the group is the following: 63,53% women and 36,47% men.
15
85,88% come from the urban area and 14,11% from the rural area. The smoker status has the following
distribution in the group: 34% smokers, 46% non smokers and 20% ex-smokers.
4.1.2. Anthropometric parametres. Initially, the weight distribution in the studied group was the
following: 39 % of the subjects were overweight and 61% obese. After one year treatment, obesity was to
be found in only 38% of the subjects while 7% achieved normal weight. It is to be notised that the weight
variation (82,49 ± 17,74 confronted with 88,84 ± 19,35 kg initially) is highly significant from a statistic
point of view (p < 0,001). The other anthropometric parametres, BMI and the waist circumference, had
the same highly significant variation from a statistic point of view. The waist circumference (WC), as a
marker of insulineresistance and of an increase of the cardiovascular risk, reduced significantly (p <
0,005). Comparing the average value of glycemia (194,80 ±73,14 mg/ dl initially and 124,13 ± 22,49 mg/
finally) there is a significant reduction from a statistic point of view (p < 0,005). The average value of
HbA1c reduced with 1,98% throughout a year of monitorization – initially HbA1c 8,3 ± 1,74% and 6,32
± 0,97% at the end of the study (p < 0,005).
4.1.4. The blood pressure. All the selected patients were diagnosed with hypertension and
hyperlypidemia. After a year of follow up and treatment, the average value of the sistolic blood pressure
(TAS) significantly reduced (161,48 ± 19,44 mmHg initially, confronted with 141,18 ± 16,88 mmHg at
the second visit and 134,26 ±16,22 mmHg at the end of the study).
4.1.5. Lipidic parameters. Concurrently with weight reduction the lypidic parametres improved,
the reduction of the seric total cholesterol, of the LDL – cholesterol and of the triglycerides being
significant from a statistic point of view. The variation of the lipidic parameters is to be found in table
4.3. It is to be notised that the highest significant variations from a statistic point of view were registered
by the average values of the total cholesterol and of the LDL – cholesterol (p < 0,001). The reduction of
the average value of seric triglycerides is also very important: from 422,48 ± 88,95 mg/ dl initially to
172,22 ± 89,29 mg/ dl (p=0,004).
4.1.6. Medicine treatment. The management of hyperglycemia was achieved through specific
diet, oral antidiabetics and insulinetherapy, with continuous adjustment of the treatment (figures 6 and 7),
regulated by reaching the aimed objectives.
4.1.7. The microvascular complications reflect themselves by the presence of microalbuminuria
in 12,94% of the subjects, of hypertensive retinal agiopathy in 15,29 % and of both diseases in 5,88 % of
the subjects in the studied group (table 4.4.).
4.1.8. Modifications of the cardiovascular risk. The percentage of the subjects with high
cardiovascular risk (CVR ≥ 20%) from an initial 52%, reduced to 37% with therapeutic education and to
19% at the end of the study (figures 4.8. and 4.9.), after the association of pharmacotherapy (table 4.5.).
4.1.9. Evaluation of insulineresistence with IRIS II scoring. In patients with diabetes mellitus
type 2, IRIS II scoring was calculated, in order to appreciate the insulineresistance, at the beginning and
at the end of the study. The insulineresistance was appreciated to be present at a > 70 scoring. An
important variation of this scoring resulted: from a 25% at the beginning of the study, it was reduced to a
12%. The reduction of insulineresistance is a confirmation of the favourable answer to the therapeutic
interventions carried out.
4.2. Study B
4.2.1. Characteristics of the studied groups. There is an obvious correlation between the
educational level and the weight variation (– 6,5 kg in those with primary school, in comparison with –
9,54 kg in persons with a University degree) (table 4.7.). Moreover, in the case of the control group, in
subjects with highschool studies, a weight excess of 0,184 kg was registered.
4.2.2. The weight history. The weight history of the patients tha benefitted from therapeutic
specific education is presented in the table 4.8. After the case history, an average value of 3,618 ± 0,689
kg of the weight at birth was notised. The starting moment of obesity is situated somewhere at the age of
32, with quite important variations (± 14,54 years). 72% of the subjects admit previous diets, taken
unselectively from the mass – media or other sources. The consequence of the fact that in all this time
they didn’t turn to specialized help is that only half of them succeeded in maintaining the newly achieved
weight (35%).
4.2.3. Family and personal history. The family and personal history of the subjects from the
group that benefitted from therapeutic specific education is illustrated in the images 13 and 14. History
records of obesity in first – degree family members, highlighted in 44% of the patients, suggest the
16
genetic component in a proportion similar to that mentioned by the literature of speciality. Diabetes
mellitus type 2 is present in first – degree family members in 29% of the subjects. More than half of the
investigated subjects (55%) admit history records of cardiovascular diseases.
4.2.4. Anthropometric indicators. The anthropometric characteristics of the subjects in the two
groups are presented in the table 4.9. In the group that benefitted from therapeutic specific education, both
weight, and waist circumference as markers of insulineresistance and of a increased cardiovascular risk
were significantly reduced (p < 0,001). Weight reduced from an initial value of 96,01 kg to 87,49 kg, a
reduction with statistic significance (p < 0,001). The variation of the average value of the BMI was also
significant from a statistc point of view (p < 0,004), but not sufficient to complete the passage from a
degree of obesity to an inferior one.
4.2.5. Biochemical parametres. The average, initial and final values of the biochemical tests
applied are presented in the table 4.12. The value of the seric total cholesterol and of the LDL –
cholesterol was sgnificantly reduced (p < 0,001) in the subjects of the group with specific intervention,
while the LDL – cholesterol, in the same group, significantly increased from a statistic point of view.
These modifications of the lypidic profile, together with the better anthropometric parametres, improve
the prognosis for major cardiovascular events. From an evolutionary point of view, there is a different
trend in the two groups in what concerns the value of glycemia. In the case of the group with
therapeutical education the trend is descending (up to 97,76 mg/ dl), while the basal glycemia of the
control group presents an ascending trend (up to 106,03 mg/ dl) (figure 4.20.). The average variation of
the LDL – cholesterol is presented in the figure 4.24. The reduction of the average value of the LDL –
cholesterol was significant in the therapeutic education group (p < 0,001), and it varied from 135,54 ±
38,48 mg/ dl initially to 111, 86 ± 28,49 mg/ dl. The recommendation that the best level of the LDL –
cholesterol be the priority target, and not the reduction percentage of the LDL – cholesterol has as
consequence a relative flexibility in the statines or/ and pharmacological therapeutic initiatives. The
variability of the average value of triglycerides is illustrated in the figure 4.27. We can observe the fact
that 4,5% of the triglyceride variability is explained by the variation of the waist circumference.
4.2.6. The blood pressure. The variation of the average value of the sistolic blood pressure is
illustrated in the figure 4.30. We can notice that the sistolic blood pressure was reduced in the case of
both groups between the two moments of evaluation, but the reduction was more important in the case of
the group with specific intervention through education (from 141,45 mmHg to 132,90 mmHg,
respectively from 153,65 mmHg to 150 mmHg).
4.2.7. The cardiovascular risk. After the intervention with therapeutic education and medicine
treatment, the distribution of the cardiovascular risk in theexperimental group was radically modified. The
borderline cardiovascular risk (5% - 10%) appears in 5% of the patients, the moderate cardiovascular risc
increased to 26%, and the very high risk was reduced with more than a half (20%). In the area of high risk
20% - 40% no modifications of percentual representation were produced.
4.2.8. The clinical risk class. The clinical class with low risk of obesity appears in 3% of the
patients, the clinical moderate risk in 27%, the high risk in 48% and very high risk in 22%. The statistic
analysis using the regression method, highlights the variability of the clinical risk class of obesity
considering the value of the BMI (figure 4.36). 6,9% of the variability of the clinical risk class can be
explained with the BMI variation, and, consequently, of weight, under therapeutic specific education.
4.2.9. The analysis of the nutritional intake and the structure of the food ratio in the case of
the group with therapeutic specific education. The analysis of the total energy – producing intake and the
quantitative contribution of the macronutrients considering sex is presented in the table 4.13. There is an
interesting aspect to be observed: the average energy – producing level of the intake is higher with
women (2085 kcal/ day) than with men (1850 kcal/ day). The intake of lypids (97 g/day), confronted with
the existing recommendations for the quantitative contribution of the macronutrients in the adult ratio, is
higher than the recommendations (1,2 g/ kg body/ day), the protein intake is within the limit of
recommendations (1 g/ kg body/ day), and the carbohydrates have a significantly lower quantitative
contribution, below the limit of recommendations. The weekly frequency of the intake of various food
groups in accordance to the habits of the area appears in the figure 4.67. The fibers, the fat and the meat
group are consumed with the highest frequency, covering the food habits of the geographical area to
which the patients of the study group belong.

17
4.3. Study C
4.3.1. Characteristics of the groups. The average age of the patients who benefitted from
therapeutic specific education is 50,7 ± 12,63 years, and that of the control group is 59,46 ± 12,26%. The
studied group has the following percentual distribution considering sex: 61,5% are women and 38,5%
men, 83% of them coming from the urban area and 17% from the rural area. The control group has an
almost identical distribution: 79,3% are women and 20,7% men, 66,7% coming from the urban area and
33,3% from the rural area. In what concerns the food behaviour, 66% of the subjects in the experimental
group admit (~2/3) the lack of breakfast from their food habits, and, unfortunately, 21% don’t eat bread.
The eating frequency has a varied distribution in the patients (tables 4.20 and 4.21): almost half of them
(44%) have only two meals a day, 8% don’t have snacks, and 24% of them have more than 4 snacks/ day.
4.3.2. The weight history. In the group with specific intervention through education, 72% of the
subjects admit previous diets, but, unfortunately, only 35% of those who had results could maintain their
weight.
4.3.3. Family and personal pathological history of the two groups (tables 4.22 and 4.23). The
family history in the group with specific education is presented in the table 4.22. We can observe that
obesity is present in first – degree family members in a proportion of 49%, confirming the genetic
component of obesity at the same degree with the one mentioned by the literature of speciality. The
diabetes mellitus type 2 is represented in a proportion of 30% with first – degree family members.
Dyslypidemia and cardiovascular diseases appear in the family history in close percentages: 47 and 52.
4.3.4. Anthopometric indicators. The overweight, initial and final degree, in the case of the two
groups is presented in the table 4.25. Analysing the results, we notice a significant reduction of the III
degree of obesity ( from 14% to 6%), an important reduction of the cases with I degree obesity (from 47%
to 25,5%), a reduction explainable by the passage to the overweight class, through significant weight loss.
Logically and consequently, the percentage of the patients diagnosed overweight at the final evaluation,
increased from 26,5% initially to 53%. The average value of all the anthropometric indicators, regardless
of singular obesity or obesity associated with diabetes mellitus type 2 or modified glycemia was
significantly reduced. The most important variation was registered by the average values of weight, (-8,31
kg), the BMI (-3,06 kg/m²) and the waist circumference (-7,63 cm) in patients with simple, maybe intake
obesity.
4.3.5. Biochemical parametres. The average value of the glycemia in the group with specific
education was significantly reduced (p < 0,001), from 151,47 ± 74,57 mg/ dl to 111,08 ± 22,31 mg/ dl.
The control group, on the contrary, admits an increase of the average value of glycemia, from 107,16 ±
23,36 mg/ dl to 108,16 ± 21,59 mg/ dl at the end of the study. The variability of glycemia, considering the
waist circumference, is presented in the figure 4.75. 3,6% of the variability of glycemia is explained by
the variation of the waist circumference. The average value of the HbA1c, measured in the patients with
diabetes mellitus type 2, was significantly reduced from a statistic point of view (p = 0,001), from 8,37 ±
1,8% up to 6,65 ± 1,12 %. The variability of the HbA1c considering the value of the BMI is shown in the
figure 4.76. 3,4% from the variability of the HbA1c is explained by the variation of the average value of
the BMI. The average value of the seric total cholesterol was significantly reduced from a statistic point
of view (p < 0,001) in the patients of the group with therapeutic specific education, from 244,18 ± 80,10
mg/ dl to 192,03 ± 39,72 mg/ dl at the final evaluation. In the case of the control group the same variation
was insignificant from a statistic point of view. 3,9% of the total cholesterol variation is explained by
weight loss. The specialists preoccupied with the problem of obesity and of the cardiovascular risk
nowadays talk about what it is already known as “hypertrigliceridemic – waist”. The association of
hypertrigliceridemia (357 mg/dl) with an increased waist circumference, in the case of our group of 109
cm, defines the “hypertrigliceridemic – waist”. 3% of the variability of triglycerides is explained by the
variation of the waist circumference (figure 4.85.).
4.3.6. The blood pressure. If in the moment of the initial evaluation the average value of the
sistolic blood pressure was situated in the hypertension area (150,93 ± 24,34 mmHg) at the end of the
study it became normal (133,35 ± 18,08 mmHg), in conditions of continuous therapeutic education and
pharmacotherapy in doses determined by the clinical objectives. The variability of diastolic blood
pressure considering the BMI is even stronger from a statistic point of view, 10,7% of this variability
being explained by the variation of the average values of the BMI (figure 4.96).

18
4.3.7. The cardiovascular risk. 16,3% of the variability of the cardiovascular risk is explained by
the BMI variation, therefore of the weight loss, taking into account the fact that height, in the BMI
scoring formula, is an unmodifiable variable (figure 4.100).
4.3.8. The clinical risk class. The modification of the distribution of the clinical risk class after
the intervention with therapeutic education is presented in the figure 4.103. The distribution of the clinical
risk class of obesity at the initial and final evaluation reproduces the modification of the cardiovascular
risk factors that were influenced, in different ways, during the period of intervention and monitorization.
4.3.9. Evaluation of the quality of life. Patients were evaluated in what concerns the quality of
life in metabolic populational diseases by means of a questionary that they filled in when they entered the
study and at the end of it. The patients of the control filled in the same form to evaluate the quality of life,
but these were not included in the therapeutic education programme. Initially, 22% of the patients
appreciated that they have a low quality of life, 44% moderate and 34% admitted the high quality of life.
At the end of the study, only 12% of the subjects had a low quality of life, an undoubtful benefit of the
improvement of lifestyle. The percentual changes in the self – evaluation of the quality of life in the
patients of the control group were minimal, of a maximum 2%, considering that they didn’t benefit from
therapeutic specific education.

III. DISCUSSIONS

IV. CONCLUSIONS
™ The therapeutic specific education in the clinical management of obesity, systematic and
continuous, is integrant part of the treatment.
™ The evaluation of the efficiency of specific education in obesity through intrinsic quantification is
difficult. Therefore, the benefits are appreciated evaluating the therapeutic objectives.
™ Reaching the therapeutic objectives means putting into practice an additional educational
programme, individualised, well structured and continuous, adapted to the biological, social and
family conditions of the person, getting him/ her involved in his/ her own treatment.
™ The common conditions of the three studies are obesity and therapeutic specific education.
Adjacently, in the study A we particularly followed the variation of the factors for cardiovascular
risk and insulineresistance. In the case of the subjects included in the study B we analysed the
nutritional intake, the ratio structure, as well as the frequency of consuming different kinds of food
considering food habits and preferences. The patients included in the study C benefitted, in
addition, from the evaluation of the quality of life.
™ The therapeutic objectives proposed were weight loss, maintenance of the newly achieved weight,
the control of the associated conditions and of the complications of obesity.
™ Dismetabolic associations present in the patients included in the 3 studies mark the diagnosis of
metabolic sindrome.
™ The weight loss, of the BMI and of the waist circumference, as well as the correction of the values
in the lypidic profile are accompanied by a reduction of the cardiovascular risk.
™ The long term benefits can be marked out only through long time extended studies, an interval when the
improvement of lifestyle would become a habit.
™ The efficiency of the modern approach in the non – pharmacological therapy of obesity requires
complex knowledge and a multidisciplinary team.

BIBLIOGRAPHY – 302 bibliographical titles

Key words: obesity, therapeutic specific education, anthropometric indicators, biochemical


parametres, energetic balance, improvement of lifestyle, cardiovascular risk, IRIS II scoring, clinical risk
class, quality of life.

19
CURRICULUM VITAE

NAME PAŞCA LUMINIŢA – AURELIA


ADDRESS 72/1 MOŢILOR ST. CLUJ–NAPOCA, ROMANIA
TELEPHONE 0744 478904
E-MAIL cul_mi@yahoo.com
NATIONALITY ROMANIAN
DATE OF BIRTH 30.09.1974
PLACE OF BIRTH CLUJ - NAPOCA

STUDIES since the year 2000 up to now doctoral candidate within the “Iuliu
Haţieganu” Medicine and Pharmacy University, Cluj - Napoca, the
Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases Department

1994 – 2000 the “Iuliu Haţieganu” Medicine and Pharmacy


University, Cluj – Napoca, specialization in General Medicine

1989 – 1993 Theoretical Highschool No. 1, Cluj – Napoca

QUALIFICATION COURSES October 2004, Cluj – Napoca, The Metabolic Syndrome – the
Cardiovascular Risk: an Approach in Practice

November 2003, Cluj – Napoca, The Second „Nicolae Paulescu”


Advanced EASD Postgraduate Course for Eastern Europe

November 2003, Cluj – Napoca, The screening of the Diabetical


Retinopathy

October 2003, Cluj – Napoca, Updates in the Therapy With Insuline

March 2002, Cluj – Napoca, Methodology of Medical Practice

December 2000, Cluj – Napoca, „Nicolae Paulescu” Advanced


Postgraduate Course for Eastern Europe

INTEREST FIELDS the study topics in the doctor’s degree: Therapeutic Specific
Education in the Clinical Management of Obesity

PROFESSIONAL WORKS articles published as first author:

Therapeutical Education and Pharmacotherapy in the Control of


Cardiovascular Risk Factors with the Diabetes Mellitus type 2,
Overweight and Obesity, Clujul Medical, 2005, 2, 334 – 341;

Strategy and Benefits of Therapeutical Specific Education in the


Clinical Management of Obesity, Applied Medical Informatics,
2004

other works:
May 2004, Eforie – Nord, the 30th National Congress of the
Romanian Society for Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases
(poster: The Variation of the Cardiovascular Risk Factors with
Diabetes Mellitus type 2, Overweight or Obese patients)

20
November 2003, Satu – Mare, The 2nd National Congress of the
Romanian Federacy for Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases
(poster: The Variation of Biochemical and Anthropometrical
parametres with Diabetes Mellitus type 2 patients who benefitted
from Intensified Therapeutical Specific Education; poster co –
author: Insuline Resistance Before and After Weight Reduction
Through Silicone Ring Gastroplasty)

2003, Iaşi, The 2nd National Congress of Obesity and Associated


Diseases (Aspartam – pros and cons, co - author)

2000, Degree Thesis: The Evaluation of Information on the Healthy


Lifestyle in Diabetes Mellitus type 2

PERSONAL SKILLS known foreign languages: English, well;


AND COMPETENCES French, moderate
Operating on PC
10.11.2005
CLUJ - NAPOCA

21