Sunteți pe pagina 1din 10

Obezitate

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Salt la: Navigare, căutare
Obezitate

Clasificare și resurse externe

Schemă - Obezitatea după talie: circumferință normală,


supraponderală și obeză

ICD-10 E66.

ICD-9 278

OMIM 601665

DiseasesDB 9099

MedlinePlus 003101

eMedicine med/1653

MeSH C23.888.144.699.500

Obezitate este o stare patologică - din grupul bolilor de nutriție - sau fiziologică cu
potențial patologic, care se referă la persoanele suprapoderale, (greutatea corporală
raportată la înălțime). Domeniul medical care se ocupă de obezitate se numește
„bariatrie”. După Gabriela Roman, obezitatea este o boală cronică cu etiopatogenie
multifactorială și risc global crescut, ceea ce presupune un management clinic structurat,
precoce și intensiv, cu strategii terapeutice eficiente adresate cât mai multor mecanisme
fiziopatologice implicate[1] .
Statuia lui Bacchino, grădina Boboli, Florența
Cuprins
[ascunde]

• 1 Definiții
o 1.1 Clasificare (după ICD-9-CM)
• 2 Modă sau patologie?
• 3 Diagnostic
o 3.1 Diagnostic diferențial (DD)
• 4 Cauzele principale ale obezității
• 5 Morbiditatea
• 6 Prognoză
• 7 Tratament
• 8 Prevenire
• 9 Referințe
• 10 Bibliografie
• 11 Legături externe

• 12 Vezi și

[modificare] Definiții
Cuvântul Obez în latină obesus înseamnă gras, vorace, corpolent.

Histologic, obezitatea descrie o stare de creștere anormală de grăsime la nivelul


țesuturilor adipoase (în latină panniculus adiposus/fascia superficialis, etc.).

Obezitatea poate fi:


• simplă - prin ingerare calorică excesivă și o activitate normală sau slab deteriorată
(obezitatea „sumo”);
• morbidă - care limitează activitatea normală, respirația, circulația sangvină și
impune pacientului perioade îndelungate de odihnă în urma unor exerciții ușoare
(sindromul Pickwick);
• hipotalamică[2].

[modificare] Clasificare (după ICD-9-CM)

Indexul de diagnostic «ICD-9-CM Diagnosis» descrie obezitatea ca Boală endocrină,


nutrițională și metabolică

• 278: Suprapondere, obezitate și alte hiperalimentații.


o 278.0: Obezitate nespecificată: acumulare excesivă de grăsime
(adipozitate) fie, distribuită uniform în organism, fie, la nivelul țesuturilor
de depozitare adipoasă (BMI >30). Este considerată de mare risc clinic.
o 278.01: Obezitate morbidă.
o 278.02: Suprapodere (în engleză overweight)[3].

[modificare] Modă sau patologie?

Rubens - Judecata lui Paris

Expresia om cu greutate, sintagmă pentru o persoană aflată pe o poziție socio-economică


superioară, apare în diferite variante în mai toate limbile și provine din antichitate, din
timpurile în care greutatea corporală reprezenta o stare dată de opulență, de o alimentație
abundentă la care doar pătura avută a populației putea ajunge.

De la colaboratorii grași preferați de Iulius Cezar pentru logica lor așezată (William
Shakespeare în „Iulius Cezar”) și planturoasele femei ca ideal al frumuseții la Rubens și
până la relativ-noul ideal (de prin anii 1970) al femeii subalimentate, cașectice model
Twiggy, acceptabilul social, moda a pendulat între două stări patologice de tulburări
nutritive, obezitatea devenind deopotrivă, un handicap estetic și o problemă cu un înalt
potențial patologic, ambele impunând intervenții medicale.
[modificare] Diagnostic

Alessandro dal Borro - Un Bărbat Italian (Grasul) - după Andrea Sacchi

Există diferite criterii diferite de apreciere și determinare a obezității:

Indexul Broca

Acesta este un raport dintre înălțimea persoanei exprimată în centimetri minus 100 de
centimetri și greutatea în kilograme. In a doua jumătate a secolului XX se considera
indicele ideal

• pentru bărbați - 0,9 și


• pentru femei - 0,8

Indexul Corp-Greutate (engleză Body-Mass Index, BMI)

Se calculează după formula de mai jos, ținându-se cont de vârstă m= greutate în kg; l=
înălțime în metri

BMI
subponderal 4-17.9

normal 18–24.9

predispoziție 25–29.9

obezitate de grad. I 30–34.9

obezitate de gr. II 35–39.9

obezitate de gr. III > 40

Această metodă fiind controversată, considerându-se că trebuie ținut cont și de locul


geografic.

Raportul talie/șold (engleză Waist-Hip-Ratio, WHR)

Ignoră înălțimea și greutatea corporală, azi este luat în considerare dar numai corelat cu
alți indici.

Perimetrul abdominal

Această metodă exprimă raportul perimetrului abdominal față de înălțime, ignorând


greutatea corporală.

[modificare] Diagnostic diferențial (DD)

În diagnosticarea obezității trebuesc eliminate:

• Graviditatea.
• S/P (status post) tratament cu corticoizi.
• Boli de excreție (insuficiență renală).
• Boli cardio-limfo-vasculare (ascita).
• Boli parazitare (Elefantiasis - bilharzia/schistosomiasis, chisturi hidatice).
• Boli endocrine.
• Sindromul Cushing.
• Creșteri tisulare mari, maligne sau benigne, etc.
• Sindromul Pickwick - o formă de obezitate care este asociată și cu o anumită stare
de retardare intelectuală.

[modificare] Cauzele principale ale obezității

Luptătorul sumo Yamamotoyama, 248 kg

Obezitatea este o stare care se auto-întreține și se auto-augmentează, perpetuând și


agravând cauzele:

- Defectele de educație: părinții supraponderali vor crește copii supraponderali.


- Starea bulimică se auto-augmentează prin creșterea permanentă a masei țesutului
adipos.
- Foamea de alimente carbohidrate, dulciuri, grăsimi, duce la o dependență
psihologică de respectivele alimente.

Cauzele principale ale obezității pot fi:

• Dietă neechilibrată, bogată în carbohidrate (dulciuri și grăsimi), în disproporție cu


necesitățile energetice ale organismului:
o ca urmare a unei educații defectuoase,
o a sistării bruște a unei activități fizice intensive și prelungite în timp,
o în sportul japonez sumo, unde supraponderea avantajează sportivii, care se
îngrașă în mod intenționat.
• Lipsa de mișcare, de efort fizic comparativ - în timp - cu potențialul energetic al
hranei.
• Tulburări de nutriție, ca rezultat al unor psihopatologii (depresiune psihică,
tulburări de comportament) ca de exemplu, patima sau mania de a mânca
(bulimia.
• Disfuncții hormonale (hipotiroidism, sindrom adiposo-genital, etc.).
• Factori genetici (ereditari - s-a descoperit genul de obezitate la șobolani).
• Tulburări metabolice (sindromul metabolic, care este adesea un rezultat și nu o
cauză a obezității).

[modificare] Morbiditatea
În țările dezvoltate incidența obezității este mai ridicată decât în țările mai puțin
dezvoltate. În Statele Unite obezitatea este endemică. Profesia și modul de viață (tradiție,
obiceiuri, facilități) joacă un rol important. Două treimi din populația SUA constă din
supraponderali.[4] O treime din populația SUA constă din obezi.[4]

„Azi, în societățile capitaliste dezvoltate, supraponderalitatea este semnul unei diete


bogate în zaharuri și grăsimi, împreună cu o lipsă de exercițiu fizic și este asociată mai
degrabă cu a fi sărac decât cu a fi bogat.[5]”
—Marvin Harris, Culture, People, Nature. An Introduction to General Anthropology.

Conform rapoartelor OMS România este pe locul trei în Europa în privința obezității la
copii. Potrivit Federației Române de Diabet, Nutriție și Boli Infecțioase, un român din
patru este obez, iar fiecare al doilea român este supraponderal.[6].

Obezitate masculină

Vârsta Bărbați Femei

BMI 25–30 > 30 25–30 > 30

18–29 28,9 3,7 16,2 4,0

30–39 46,4 13,9 26,4 11,0

40–49 53,1 19,9 32,3 15,3


50–59 53,2 25,3 42,0 25,4

60–69 62,1 22,8 46,3 33,0

≥ 70 58,2 22,8 45,7 32,2

Pregătire Bărbați Femei

BMI 25–30 > 30 25–30 > 30

școala primară 51,7 24,3 40,9 31,4

școala profesională 48,8 16,7 34,2 17,3

bacalaureat 48,9 11,9 28,1 10,1

[modificare] Prognoză
Obezitatea nu este o patologie, ci o stare cu un înalt potențial patologic. Persoanele obeze
prezintă o predispoziție la o serie de patologii:

• boli cardiovasculare - hipertensiune, ischemie cardiacă, ateroame;


• hernii;
• varice;
• osteoartrite - ale sistemului ortostatic și locomotor, ale articulațiilor, ale coloanei
vertebrale suprasolicitate;
• endocrine - diabet tip II (non-insulin-dependent);
• litiază urinară;
• frecvente complicații postoperatorii[7].

Efecte indirecte: Consumul excesiv de carne și grăsimi determină creșterea incidenței


cancerului intestinal. Obezitatea mai poate determina sterilitate, impotență sexuală. Una
din urmările frecvente a obezității pot să fie tulburările de personalitate persoana obeză
simțindu-se marginalizată în societate.
[modificare] Tratament
O slăbire drastică stresează organismul, handicapează și provoacă metabolismul și are
șanse minime de reușită în timp. Deoarece factorul psihologic este dominant, tratamentul
obezului - și nu a obezității! - trebuie ales și coordonat, împreună cu pacientul, de un grup
de trei specialiști - medic curant, psiholog și nutriționist - care vor lua în considerație:

1. Determinarea corectă a cauzelor. Un tratament fixat pe alterarea echilibrului


caloric și care ocultează cauzele este sortit eșecului.
2. Reeducarea pacientului spre o nutriție corectă și o activitate consumatoare de
energie (mișcare, sport)
3. Diete hipocalorice.
4. Intervenții invazive - care dau rezultate imediate, spectaculare dar cu periclitate
înaltă:

- Chirurgie dentară - fixarea mandibulei de maxilă prin ligaturi la nivelul dinților


care permit alimentarea exclusiv cu lichide și semilichide.
- Chirurgie gastro-intestinală - limitarea capacității gastrice prin inelare sau
ligaturi la nivelul stomacului și/sau scurtări intestinale (jejun).
- Reducerea chirurgicală a depozitelor adipoase („absorbirea de grăsime").

Dietele hipocalorice preluate de pacient din literatură, fără controlul, pregătirea și


asistența specialiștilor, cu toate eforturile depuse, duc la rezultate nedorite,
dezamăgiri, evoluții „în acordeon”, un lanț descurajant de scăderi și creșteri
alternative în greutate.

În anul 1973 profesorul dr. Ezra Zohar, directorul Institutului de Fiziologie al Centrului
Medical Tel-Hashomer al facultății de medicină a Universității Tel-Aviv a publicat o
carte - best seller în care descria o serie de femei și bărbați sănătoși, cu grade diferite de
obezitate, care au pierdut în șase luni de tratament intensiv circa 1/3 (în medie) din
greutatea inițială. Zece ani mai târziu el publica rezultatele unui control de urmărire
(engleză follow-up) a grupei respective: toții au revenit sau au depășit greutatea inițială,
cu excepția a trei cazuri, dintre care doi (cam 5%) s-au menținut - cu permanente
sacrificii - la greutăți normale și un decedat din cauze independente de subiect[8].

[modificare] Prevenire
• Obișnuirea cu o alimentație echilibrată și sănătoasă completată cu activarea
organismului (sport) începând cu primul an de viață. Consumul de dulciuri și de
alcool sunt obiceiuri proaste și nu necesități ale organismului. Este interzis să
educăm copiii că bomboana, ciocolata, prăjitura sunt o compensație, un premiu de
bună purtare sau de cumpărare a simpatiei unui copil - cu timpul, el va continua să
se auto compenseze cu dulciuri și/sau cu paharul față de succesele sau insuccesele
vieții.
• Educația spre o nutriție corectă, sănătoasă, completată cu o activitate fizică
moderată la toate vârstele.
• Depistarea din timp și tratarea cauzelor tratabile ale obezității (hipotiroidismul,
etc.)