43996.

0
312.5+3201

REFERAT
pe tema

”Obezitatea la copil. Obezitatea non-sindromică. Obezitatea

sindromică. Impactul metabolic al obezitatii in copilarie.”

A elaborat: Buruiană Alexandrina

1
 INTRODUCERE

Obezitatea este un flagel care atinge la ora aceasta toata lumea civilizată, unde 20-25% până la 50%
din populaţie este supraponderală sau obeză. Obezitatea nu este o problemă de imagine, ci mai ales o
problemă de sănătate, ea începând să devină cauza principală de mortalitate prin bolile
cardiovasculare pe care le determină, diabetul zaharat şi afectarea articulară care sunt întâlnite la
multe persoane obeze.
Numărul copiilor supraponderali creşte anual cu 400. 000, cifră care se adaugă celor 14
milioane de persoane supraponderale deja existente în Uniunea Europeană. În cazul populaţiei
europene adulte, rata obezităţii variază între 10% şi 27% la bărbaţi şi până la 38% în cazul femeilor.
Creşterea ratei obezităţii în rândul copiilor şi tinerilor se datorează societăţii contemporane,
din motive precum ascensiunea tehnologiei, creșterea ponderii consumului de mâncare tip fast-food și
dimensiunea porţiilor meselor și scăderea activității fizice a copiilor. Dacă copiii ar fi mai dinamici și
mai puțin sedentari, rata de obezitate s-ar reduce.
Copiii trebuie să aloce mai puţin timp dispozitivelor electronice și să petreacă mai mult timp
afară pentru joc sau de a explora alte opțiuni de activităţi fizice.
Un studiu a constatat faptul că copiii care folosesc dispozitive electronice timp de 3 sau mai
multe ore pe zi au avut între 17-44% riscul crescut de a deveni supraponderali, şi cu 10-61% riscul
crescut de obezitate. Părinții trebuie să recunoască semnele care duc la aceste posibilităţi si sa
încurajeze copiii lor sa fie mai activi fizic.

Generalităţi

Obezitatea este o afecțiune în cadrul căreia excesul de grăsime corporală s-a acumulat până la
stadiul în care acesta ar putea avea un efect negativ asupra sănătății, ducând la o speranță de viață
redusă și / sau probleme de sănătate crescute. Oamenii sunt consideraţi obezi atunci când indicele de
masă corporală (IMC), o mărime obținută prin împărțirea greutății unei persoane exprimată în
kilograme la pătratul înălţimii persoanei în metri, este mai mare de 30 kg/m.
Obezitatea crește probabilitatea apariţiei diverselor boli, în special boli de inimă, diabet de tip
2, apnee obstructivă de somn, anumite tipuri de cancer şi a osteoartritei.
Obezitatea este cel mai frecvent cauzată de o combinaţie de aport excesiv de energie din
alimente, lipsă de activitate fizică și susceptibilitate genetică, deși în câteva cazuri este cauzată în
principal de ereditate, tulburări endocrine, medicamente sau boli psihice. Dovezile care susțin punctul
de vedere că unii oameni obezi care mănâncă putin câştigă în greutate din cauza unui metabolism lent
sunt limitate. În medie, oamenii obezi au un consum de energie mai mare decât omologii lor slabi,
datorită energiei necesare pentru a menține o masă corporală crescută.

2
 Dieta și exercițiile fizice sunt cele mai importante metode de tratament pentru obezitate.
Calitatea dietei poate fi îmbunătățită prin reducerea consumului de alimente cu o densitate energetică
crescută, cum ar fi cele bogate în grăsimi și zaharuri și prin creșterea aportului de fibre alimentare.
Medicamentele anti-obezitate ar putea fi prescrise pentru a reduce pofta de mancare sau a inhiba
absorbţia grăsimilor, împreună cu un regim alimentar adecvat. În cazul în care dieta, exercitiile fizice
si medicamentele nu sunt eficiente, un balon gastric poate ajuta la pierderea în greutate sau pot fi
efectuate intervenţii chirurgicale pentru a reduce volumul stomacului și / sau lungimea intestinului,
ceea ce duce la sațietate mai devreme și capacitatea redusă de a absorbi substanţele nutritive din
alimente.

Obezitatea infantilă
este o afecțiune în care excesul de grăsime corporală afectează în mod negativ sănătatea sau
bunăstarea unui copil. Deoarece metodele directe de a determina țesutul adipos din organism sunt
dificile, diagnosticul de obezitate se bazează adesea pe IMC. Având în vedere prevalenţa în creştere a
obezităţii la copii și numeroasele sale efecte negative asupra sănătății, aceasta este recunoscută ca o
problemă gravă de sănătate publică. Termenul de exces în greutate este mai degrabă utilizat la copii
decât cel de obezi deoarece este mai puțin stigmatizant. Pentru a preveni sau inversa obezitatea la
copii este necesar să se efectueze o reevaluare largă a numărului de calorii, precum și recomandarea
creşterii activităţii fizice ca urmare a stilului de viață sedimentar la copiii din zilele noastre.
Aşa cum s-a menţionat anterior, obezitatea este o afecțiune în care excesul de grasime
corporală s-a acumulat în măsura în care aceasta ar putea avea un efect negativ asupra sănătății. Ea
este definită de indicele de masă corporală (IMC) și a evaluat în continuare în ceea ce privește
distribuția grăsimii prin raportul talie- șold și numărul total de factori de risc cardiovascular. IMC este
strâns legat atât de procentul de grăsime corporală cât şi de cel de grăsime totală a corpului. La copii,
o greutate sănătoasă variază în funcție de vârstă și sex.
Indicele de masă corporală se calculează împărţind greutatea exprimată în kg la înălţimea
exprimată în m la pătrat: IMC = m / (h2)

IMC Semnificaţie

sub 18,5 subponderal

intre 18,5 si 24,9 greutate normala

intre 25 si 29,9 supraponderal

intre 30 si 34,9 obezitate clasa I

3
intre 35 si 39,9 obezitate clasa II

peste 40 obezitate morbida

Tabelul 1 – Clasificarea persoanelor în funcţie de IMC

În cazul copiilor, Centrul de Prevenire şi Control al Bolilor defineşte obezitatea infantilă ca

fiind de la un IMC mai mare sau egal cu 95 de procente statistice (capătul terminal al clopotului
Gauss). Au fost publicate grafice pentru determinarea acesteia la copii, în funcţie de vârstă şi sex.

4
 Efectele asupra sănătăţii

Mortalitatea
Obezitatea este una dintre cauzele principale dintre cele care pot fi prevenite de deces la nivel
mondial. În medie, obezitatea reduce speranța de viață cu șase până la șapte ani, un IMC de 30-35
kg/m2 reduce speranța de viață cu doi până la patru ani, în timp ce obezitatea severă (IMC > 40
kg/m2) reduce speranța de viață cu zece ani.

Morbiditatea
Obezitatea creşte riscul multor afecţiuni fizice și psihice. Aceste comorbidități sunt cel mai
frecvent prezentate în sindromul metabolic, o combinatie de afecţiuni medicale care includ: diabetul
zaharat de tip 2, hipertensiunea arteriala, colesterolul ridicat şi un nivel ridicat de trigliceride.
Complicaţiile sunt cauzate fie direct de obezitate sau indirect legate prin intermediul unor
mecanisme de partajare de o cauză comună, cum ar fi o dietă săracă sau un stil de viaţă sedentar.
Puterea legăturii dintre obezitate și afecţiunile specifice variază. Una dintre cele mai puternice este
legătura cu diabetul de tip 2. Excesul de grăsime corporala stă la baza a 64% din cazurile de diabet la
bărbaţi si 77% dintre cazuri la femei.1
Consecințele asupra sănătății se împart în două mari categorii: cele care se atribuie efectelor
masei marite de grăsimi (cum ar fi osteoartrita, apneea obstructivă de somn, stigmatizarea socială),
precum și cele datorate creșterii numărului de celule grase (diabet, cancer, boli cardiovasculare, boli
de ficat gras non-alcoolice).
Primele probleme care par să apară la copii obezi sunt, de obicei, emoționale sau psihologice.
Obezitatea infantila cu toate acestea, poate duce, de asemenea, la o viaţă în condiţii de pericol,
inclusiv diabet zaharat, hipertensiune arterială, boli de inimă, probleme de somn, cancer si alte boli,
aşa cum sunt descrise în tabelul de mai jos. Este demonstrat faptul că copiii supraponderali este mult
mai probabil să crească pentru a deveni adulți supraponderali. De asemenea, obezitatea în timpul
adolescenţei creşte ratele de mortalitate în timpul varstei adulte.
Copiii obezi de multe ori suferă de tachinări din partea colegilor. Unii ajung chiar să fie
hărțuiți sau discriminaţi de propria lor familie, ceea ce poate duce la scăderea stimei de sine și la
uşoară depresie.
Un studiu din 2008 a constatat că copiii obezi au arterele carotide îmbătrânite prematur ca la
vârsta de treizeci de ani, precum şi niveluri anormal de ridicate de colesterol.
Un sumar al diferitelor tipuri de afecţiuni datorate obezităţii este prezentat în tabelul de mai
jos.

5
Domeniu Afecţiune Domeniu Afecţiune
medical medical
Cardiolog  Boli de inimă ischemice: angină şi Dermatologi  vergeturi
ie infarct miocardic e  negi
 Hipertensiune arterială  celulită
 Nivele anormale de colesterol  hirsutism
 Tromboză venoasă şi embolism  intertrigo (o
pulmonar dermatoză)

Endocrin  Diabet mellitus Gastroenter  Boala refluxului

ologie şi  Sindrom ovarian policistic ologie gastroesofagian
medicina  Tulburări menstruale  Boala ficatului gras
sistemulu  Pubertate precoce  colelitiază
i  Sterilitate
reproducă  Complicaţii în timpul sarcinii
tor  Defecte la naştere
 Moarte fetală intrauterină

Neurolog  Atacuri cerebrale Oncologie  de sân, ovarian

ie  Meralgie parestetică  esofagian , de colon
 Migrene  de ficat, pancreatic
 Sindromul tunelului carpian  gastric
 Demenţă  endometrial, cervical
 Hipertensiune intracraniană  de prostată, de rinichi
idiopatică  limfoame, mielom
 Scleroză multiplă multiplu

Psihiatrie  Depresie la femei Respirologie  Apnee obstructivă de

 Stigmatizare socială somn
 Sindrom de
hipoventilaţie cauzat
de obezitate
 Astm
 Risc de complicaţii
crescute în timpul

6
 anesteziei generale

Reumatol  Gută Urologie şi  Disfuncţii erectile

ogie şi  Mobilitate redusă nefrologie  Incontinenţă urinară
ortopedie  Osteoartrită  Blocaj renal cronic
 Dureri ale coloanei inferioare  Hipogonadism

Tabelul 2 – Tabelul clinic al afecţiunilor cauzate de obezitate

Copiii care sunt obezi sunt susceptibili de a deveni obezi ca adulţi. Astfel, ei sunt mai expuşi
riscului de probleme de sănătate specifice adulților, cum ar fi boli de inimă, diabet de tip 2, accidente
vasculare cerebrale, mai multor tipuri de cancer şi a osteoartritei. Un studiu a arătat că copiii care au
devenit obezi de la vârsta vârsta de 2 ani au mai multe şanse de a fi obezi ca adulţi. Potrivit unui
articol din New York Times, toate aceste efecte asupra sănătății contribuie la o durată de viață mai
scurtă cu cinci ani pentru aceste copii obezi. Este prima dată în două secole când actuala generație de
copii ar putea avea o durată de viaţă mai scurtă decât părinţii lor.

Cauzele apariţiei obezităţii

Obezitatea infantilă poate fi datorată unei serii de factori care acționează de multe ori în
combinație. Termenul de "mediu obesogenic" este termenul medical inspirat din circuitul agricol
pentru acest amestec de elemente. Cel mai mare factor de risc pentru obezitatea copilului este
obezitatea ambilor părinți. Acest lucru poate fi reflectat de mediul familial și genetică. Alte motive ar
putea fi, de asemenea, din cauza unor factori psihologici și tipului de corp al copilului.
Un studiu revizuit din 2010 a declarat că obezitatea infantilă este probabil rezultatul
interacțiunii de selecției naturale care îi favorizează pe cei cu metabolism mai econom de energie și
societăţii de consum de astăzi, cu acces ușor la alimente ieftine hipercalorice și necesarul de energie
mai redus în viața de zi cu zi.
La nivel individual, o combinație între consumul excesiv de energie din alimente și lipsa de
activitate fizică este gândită pentru a explica cele mai multe cazuri de obezitate. Un număr limitat de
cazuri se datorează în primul rând motivelor genetice, motivelor medicale sau bolilor psihice(de
exemplu, bulimia). În schimb, creșterea ratelor de obezitate la nivel social este considerată a se datora
unui regim alimentar ușor accesibil și gustos, folosirii ridicate a autoturismelor și a fabricației
mecanizate.
Un studiu din 2006 a identificat alți 10 contribuitori posibili la recenta creștere a obezității:
(1) somnul insuficient;

7
 (2) factori perturbatori ai sistemului endocrin (poluanţi de mediu care interferează cu
metabolismul lipidic);
(3) a scăzut variabilitatea temperaturii mediului ambiant;
(4) scăderea ratelor fumatului, deoarece fumatul suprimă pofta de mancare;
(5) a crescut utilizarea de medicamente care pot determina creşterea in greutate (de exemplu,
antipsihotice atipice);
(6) creșteri ale proporţiilor în cadrul unor grupuri etnice și de vârstă, care tind să fie mai mari
în greutate;
(7) sarcina la o vârstă mai înaintată (care poate cauza sensibilitatea la obezitate la copii);
(8) factori de risc epigenetici care au ajuns la generalizare;
(9) selecția naturală pentru IMC mai mare;
(10) imperecherea asortativă duce la concentrarea sporită a factorilor de risc de obezitate
(acest lucru ar crește numărul de persoane obeze, prin creșterea varianței populației în greutate).
În timp ce există dovezi substanțiale de susținere a influenței acestor mecanisme cu privire la
prevalenţa crescută a obezităţii, dovezile sunt încă neconcludente, iar autorii atestă faptul că acestea
sunt, probabil, mai puțin influente decât cele discutate în paragraful anterior.

Dieta hipercalorică
Aprovizionarea cu energie alimentară pe cap de locuitor variază semnificativ între diferite
regiuni și țări. Ea s-a schimbat, de asemenea, în mod semnificativ în timp. De la începutul anilor 1970
până la sfârşitul anilor 1990, media de calorii consumate pe persoană pe zi (estimată după cantitatea
de alimente cumpărate) a crescut în toate părțile lumii, cu excepția Europei de Est. Statele Unite au
cea mai mare creştere ajungând la 3654 de calorii pe persoană în 1996. Aceasta a crescut mai mult în
2003, la 3754 de calorii. La sfârșitul anilor 1990 europenii au avut 3394 de calorii pe persoană, în
zonele în curs de dezvoltare din Asia au fost 2648 de calorii pe persoană, iar în Africa sub-sahariană,
oamenii au avut 2176 de calorii per persoană. Consumul total de calorii s-a demonstrat a fi legat de
obezitate.
Deoarece societățile devin tot mai dependente de mese bogate în energie, porţii tot mai mari și
mese fast-food, asocierea între consumul de fast-food si obezitate devine tot mai îngrijorătoare.
Politica agricolă și tehnologia perfecţionată în Statele Unite și Europa au dus la prețuri la
alimente mai mici. Persoanele obeze în mod constant sub-raportează în declararea consumului de
alimente, comparativ cu persoanele cu greutate normală. Acest lucru este sprijinit atât de teste de
oameni efectuate într-o cameră calorimetru, cât și prin observare directă.
Băuturile şi alimentele bogate in calorii sunt disponibile pentru copii. Consumul de băuturi
răcoritoare cu zahăr poate contribui la obezitate infantilă. Într-un studiu de 548 copii pe o perioadă de

8
19 luni probabilitatea obezității a crescut de 1,6 ori pentru fiecare băutură răcoritoare suplimentară
consumată pe zi.2
Alimentele bogate în calorii, gustările tip fast-food sunt disponibile în mai multe locații
frecventate de copii. Deoarece obezitatea infantilă a devenit mai raspandită, automat gustările în
instituțiile de învățământ au fost reduse de lege, din păcate, într-un număr mic de localități.
Unele cercetări sugerează că creșterea disponibilității ca produse tip fast-food în școli poate
reprezenta cauza a aproximativ o cincime din creșterea medie a IMC în rândul adolescenților în
ultimul deceniu. Industria fast-food este, de asemenea, de vină pentru creşterea obezităţii infantile..
Această industrie cheltuieste aproximativ 4,2 miliarde de dolari pe reclame destinate copiilor mici.
Singur McDonalds are treisprezece site-uri care sunt vizualizate de 365.000 de copii și 294.000 de
adolescenți în fiecare lună. În plus, restaurantele fast-food oferă jucării în masă pentru copii, care
ajută la a atrage copiii să cumpere fast-food. Patruzeci de procente dintre copiii cer părinților să îi ia la
restaurante fast-food zi de zi. Pentru a înrăutăți lucrurile, din 3000 de combinații create din elemente
populare meniurilor pentru copii de la restaurantele fast-food, doar 13 respectă indicațiile nutriționale
recomandate pentru copii mici .
Laptele de consum versus 2% din consumul total de lapte la copii de un an sau de doi ani nu
a avut nici un efect asupra greutăţii, înălțimii sau procentului de grăsime corporală. Prin urmare,
laptele integral continuă să fie recomandat pentru această grupă de vârstă. Cu toate acestea, tendința
de a substitui băuturi îndulcite laptelui s-a demonstrat că duce la creşterea în greutate în exces.

Stilul de viaţă sedentar

Un stil de viață sedentar joacă un rol important în obezitate. Pe plan mondial a existat o
schimbare majoră datorită muncii mai puţin solicitante fizic și în prezent cel puțin 30% din populația
lumii depune exerciții fizice insuficiente. Acest lucru se datorează în primul rând utilizării tot mai
mari a transportului mecanizat si o prevalenţă mai mare a tehnologiilor care economisesc munca. La
copii, se pare că scade nivelul de activitate fizică datorită tendințelor mondiale de mai puțin mers pe
jos și educație fizică. Datele despre activitatea fizică depusă în timpul liber sunt mai puțin clare.
Organizația Mondială a Sănătății indică faptul că oamenii din întreaga lume au preocupări de
agrement mai puțin activ, în timp ce un studiu din Finlanda a constatat o creștere a activităţii fizice și
un studiu din Statele Unite a găsit că în timpul liber activitatea fizică nu s-a schimbat semnificativ.
Atât la copii cât și la adulți, există o asociere între timpul petrecut la televizor și riscul de
obezitate. O revizuire a constatat că 63 din 73 de studii (86%) arată o rată crescută de obezitate
infantilă cu creşterea expunerii la mass-media, cu rate de creștere proporționale cu timpul petrecut la
televizor.

9
 Lipsa de activitate fizică a copiilor apare, de asemenea, să fie un motiv serios, iar copiii care
nu reușesc să se angajeze în activități fizice regulate au un risc mai mare de obezitate. Lipsa de
activitate fizică ca un copil ar putea duce la lipsa de activitate fizică ca un adult.
Mulți copii nu reușesc să-și exercite potenţialul fizic, deoarece aceştia îşi petrec timpul facând
activităţi imobile, cum ar fi utilizarea calculatorului, jocurile video sau privitul la televizor.
Cercetatorii au descoperit faptul că copiii au 21,5% mai multe sanse de câştiga în greutate atunci când
privesc 4 + ore de TV pe zi, cu 4,5% mai multe sanse de a lua exces de greutate atunci când utilizează
un computer una sau mai multe ore pe zi, și este neafectat potențialul de creștere în greutate de la
jocurile video.

Ereditatea
Ca și multe alte afecțiuni medicale, obezitatea este rezultatul unei interacțiuni între factorii
genetici și de mediu. Polimorfismele din gene diferite care controlează apetitul şi metabolismul
predispun la obezitate atunci când este suficient aportul de energie prezent din alimente. Începând din
2006, mai mult de 41 din situsurile de pe genomul uman au fost legate de dezvoltarea obezităţii atunci
când este prezent un mediu favorabil. Oamenii cu două copii ale genei FTO (gena asociată masei de
grăsime şi obezităţii) a fost constatat că prezintă, în medie, o greutate cu până la 3-4 kg mai mult și au
un risc de 1,67 de ori mai mare de obezitate, comparativ cu cei fără alela risc. Procentul de obezitate
care poate fi atribuit genetic variază, în funcție de populația examinată, de la 6% la 85%.
Studiile care s-au concentrat pe modele de ereditate, mai degrabă decât pe gene specifice, au
descoperit ca 80% din copii proveniţi din doi părinţi obezi au devenit, de asemenea, obezi, în contrast
cu mai puțin de 10% din copiii din doi parinti care au fost de greutate normală.
Ipoteza genei gospodar postulează că, din cauza deficitului de produse alimentare în timpul
evolutiei umane, oamenii sunt predispuşi la obezitate. Capacitatea lor de a profita de perioadele rare
de abundenţă prin stocarea energiei sub formă de grasime ar fi avantajoasă în vremuri de insuficientă
disponibilitate a produselor alimentare, precum și persoanele cu rezerve mai mari adipoase ar fi avut
mai multe sanse de a supravieţui foametei. Această tendință de a stoca grăsime, cu toate acestea, ar fi
maladaptivă în societățile cu alimentaţie stabilă.

Cauza Genetica - Obezitatea sindromica

Obezitatea este o caracteristică importantă în mai multe sindroame, cum ar fi sindromul
Prader-Willi, sindromul Bardet-Biedl, sindromul Cohen și sindromul MOMO. (Termenul de
"obezitate non-sindromic" este folosit uneori pentru a exclude aceste condiții.) La persoanele cu
obezitate severă cu debut precoce (definit de un debut înainte de 10 de ani și indicele de masă
corporală peste trei deviaţii standard peste normal) , 7% prezintă o mutaţie punctuală în ADN.
Sindromul Prader Willie este o afecţiune rară (incidenţa de 1:15 000 nou născuţi), datorată unor
deleţii la nivelul cromozomului 15 paternal (15q11 – q13), mai rar datorită unor defecte de

10
transcripţie sau translocaţii. Tabloul clinic se dezvoltă progresiv, odată cu înaintarea în vârstă,
asociind, în special, obezitate morbidă, tulburări comportamentale, retard mental şi semne de
hipogonadism.
Sindromul Bardet-Biedl (BBS) face parte din grupul ciliopatiilor – anomalii morfofuncţionale
caracterizate prin disfuncţia organitelor tubulare numite cili. Reprezintă o boală genetică rară,
afectând între 1:140.000 şi 1:160.000 de nou-născuţi vii. Este o boală familială, cu transmitere
autozomal recesivă, cu distribuţie pe sexe aproximativ egală (M/F 1,3/1). Fiziopatologia bolii implică
o interacţiune complexă între factorii genetici şi de disfuncţie ciliară.
Obezitatea din BBS are debut precoce, chiar din primul an de viaţă; gradul de severitate se măreşte
odată cu creşterea şi nu răspunde la regim alimentar. Ţesutul adipos este depus generalizat în perioada
copilăriei, iar la vârsta adultă predomină la nivelul trunchiului şi al membrelor superioare. Se
complică frecvent cu diabet zaharat tip 2 şi hipertensiune arterială. Reprezintă a doua manifestare ca
frecvenţă în BBS, studiile raportând-o în 72–96% din cazuri. Cauza precisă a obezităţii din BBS nu
este pe deplin cunoscută, fiind incriminate afecţiuni hipofizare şi hipotalamice.
Sindromul MOMO este un sindrom foarte rar genetic caracterizat prin macrocefalie, obezitate,
dizabilități mentale (intelectuale), anomalii oculare. Alte semne clinice frecvente includ macrosomia,
fisurile palpebrale descendente, hiperteleismul, rădăcina nazală largă, fruntea înaltă și largă și
întârzierea în maturarea oaselor, în asociere cu funcția normală a tiroidei și cariotipul.

Boli endocrine
Obezitatea este o trăsătură frecventă a sindromului ovarelor polichistice (SOPC), aproximativ 50%
din femeile cu SOPC sunt obeze. Femeile cu SOPC prezintă de asemenea rezistenţă la insulină şi un
risc crescut de dezvoltare a alterării toleranţei la glucoză şi diabet zaharat. În hipotiroidism de obicei
obezitatea este moderată, de asemenea obezitatea de altă etiologie poate coexista cu hipotiroidismul.
În hipotiroidism creşterea masei corporale se datorează în principal retenţiei de apă şi
mucopolizaharide.
În sindromul Cushing obezitatea se instalează progresiv, este moderată şi predominant cu
dispoziţe facio-tronculo-abdominală. Patogenic, obezitatea este consecinţa unui cumulde energie,
rezultat în urma unui dezechilibru dintre aportul şi consumul de energie.

Mediul familial şi factori de dezvoltare

Alegerile alimentare pentru copii sunt, de asemenea, influențate de mesele de familie.
Cercetatorii au dat publicităţii un chestionar privind consumul de uz casnic la 18177 copii, variind
între vârstele 11 – 21de ani și au descoperit că patru din cinci părinți lasă copiilor libertatea de a face
propriile lor decizii alimentare. De asemenea, ei au descoperit că, comparativ cu adolescenţii care
mănânca trei sau mai puţine mese pe săptămână, cei care au mâncat patru până la cinci mese de
familie pe săptămână au fost cu 19% mai puţin probabil să raporteze consumul slab de legume, cu

11
22% mai puţin probabil să raporteze consumul sărac în fructe și cu 19% mai puţin probabil să
raporteze consumul slab de produse lactate.
Adolescenţii care au mâncat șase-șapte mese de familie pe săptămână, comparativ cu cei care
au mâncat trei sau mai puţine mese de familie pe săptămână au fost cu 38% mai puţin probabil să
raporteze consumul redus de legume, 31% mai puţin probabil să raporteze consumul sărac în fructe și
27% puţin probabil să raporteze consumul slab de produse lactate.
Diverşi factori de dezvoltare pot afecta ratele de obezitate. Alăptarea de exemplu, poate
proteja împotriva obezității mai târziu în viață cu durata alăptării invers asociată cu riscul de a fi
supraponderali mai târziu. Modelul de crestere şi dezvoltare a organismului unui copil poate influența
tendința de a câștiga în greutate.

Alte maladii
Anumite boli fizice și psihice, precum și unele substanțe farmaceutice folosite pentru
tratament pot crește riscul de obezitate. Bolile medicale care cresc riscul de obezitate includ mai multe
sindroame genetice rare (enumerate mai sus), precum și unele condiții congenitale sau dobândite:
hipotiroidism, sindrom Cushing, deficit de hormon de creștere, și diferite tulburări de alimentație
(bulimia şi sindromul mâncatului nocturn), cu toate acestea, obezitatea nu este considerată ca fiind o
tulburare psihiatrică, și, prin urmare, nu este listată ca boală psihică. Cu toate acestea, riscul excesului
de greutate şi al obezităţii este mai mare la pacienții cu tulburări psihice decât la persoanele fără
afecțiuni psihice .
Anumite medicamente pot determina creşterea în greutate sau schimbări în compoziția
corpului, acestea incluzând insulina, sulfonilureea, tiazolidindionele, antipsihoticele atipice,
antidepresivele, steroizii, anumite anticonvulsivante (fenitoină și valproat), pizotifenul si unele forme
de contracepție hormonală.
Studiul efectului agenților infecțioși asupra metabolismului este încă în fază incipientă. S-a
demonstrat că flora intestinală diferă între oamenii slabi şi obezi. Există un indiciu că flora intestinală
la persoanele obeze și slabe poate afecta potențialul metabolic. Această modificare aparentă a
potențialului metabolic este considerată a conferi o mai mare capacitate de a recolta energie care
contribuie la obezitate. Dacă aceste diferenţe sunt cauza directă sau o consecinţă a obezitatii nu a
putut fi încă determinat fără echivoc.
O asociere între unii viruși și obezitate a fost gasită la om și mai multe specii de animale
diferite. Suma cu care aceste asociații au contribuit la rata de creştere a obezităţii urmează încă să fie
stabilită.

Consecintele obezitatii

12
 Astfel efectele obezitatii asupra sanatatii copilului pot fi impartite in doua categorii: psihologice si
fizice.
In ceea ce priveste efectele obezitatii asupra psihicului unui copil, s-a observat ca acesta trece prin
diverse stari de la tristete, neputinta, neincredere in sine, pana la stigmatizare, marginalizare,
izolare si chiar discriminare.
Referitor la efectele fizice ale obezitatii asupra organismului, acestea pot conduce la o serie de
afectiuni ce pot inflenta negativ cresterea si dezvoltarea armonioasa a copilului:

 alterarea tolerantei la glucoza, cu aparitia, in timp, a diabetului zaharat tip II (organismul nu mai
reuseste sa faca fata, prin secretia de insulina, aportului crescut de glucide provenite, in general, din
dulciurile concentrate, paste, faina etc);
 dislipidemii (hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie, hiperlipoproteinemii combinate – care apar
secundar unui consum exagerat de grasimi, atat de origine vegetala, cat mai ales animala). Ele pot
constitui un precedent in dezvoltarea aterosclerozei (depunerea de grasimi pe peretii vaselor de
sange), in perioada de adult tanar.
 hipertensiunea arteriala;
 scaderea tolerantei la efort fizic. Copilul nu mai reuseste sa sustina activitatile fizice similare
copiilor de aceeasi varsta, acest lucru ducand la izolare, marginalizare; acesta isi gaseste tot felul de
"prieteni" ca mancatul excesiv, statul in fata televizorului sau a calculatorului fara limita.
 deformari indeosebi ale coloanei vertebrale (atitudine cifoscoliotica, accentuarea lordozei lombare,
scolioze), dar si ale membrelor inferioare (piciorul plat). Aceste modificari vor influenta negativ
capacitatea de efort a copiluui, limitandu-l pe acesta.
 probleme respiratorii cum ar fi obturarea cailor respiratorii superioare (dorm cu gurita deschisa) si
restrangerea peretelui dinspre exterior al toracelui, ceea ce conduce la aparitia apneei (oprirea
respiratiei) in timpul somnului;
 litiaza renala (nisip, pietre la rinichi), biliara (pietre la vezica biliara sau fiere);
 guta ce apare consecutiv hiperuricemiilor (depuneri exagerate de acid uric la nivelul tesuturilor).
 avans al varstei osoase (varsta osului comparativ cu varsta reala a copilului) cu inchidere precoce a
cartilajelor de crestere, de exemplu: daca, initial un copil obez este inalt pentru varsta lui, in momentul
inchiderii cartilajelor de crestere, datorita avansului de varsta osoasa, acesta nu apuca sa atinga
inaltimea corespunzatoare varstei, devenind astfel obez si scund.

Tratamentul obezitatii

Principalul tratament pentru obezitate consta în dietă şi exerciţii fizice. Programele

nutriţionale pot produce pierderea în greutate pe termen scurt, dar menținerea acestei pierderi în

13
greutate este adesea dificilă și de multe ori necesită să se facă exerciţii fizice şi un regim alimentar
hipocaloric, măsuri care să devină o parte permanentă din stilul de viață al unei persoane. Ratele de
succes de întreținere a pierderii în greutate pe termen lung cu schimbarea stilului de viata sunt mici,
variind între 2-20%. Dieta echilibrată şi modificările stilului de viaţă sunt eficiente în limitarea
creşterii excesive în greutate în timpul sarcinii și îmbunătățirea rezultatelor atât pentru mamă cât și
pentru copil.
Interventiile farmacologice la copii sunt destul de limitate, unele grevate de efecte adverse. Se
poate apela la terapii medicametoase doar dupa adoptarea unui stil de viata sanatos, cu modificarea
regimului alimentar, care a esuat in a da rezultate dupa cel putin 6 luni. Nu se administreaza
medicamente de obezitate copiilor sub 16 ani care sunt doar cu exces ponderal fara comorbiditati/ boli
asociate.
Daca se opteaza pentru acest tratament medicamentos, el se va administra in paralel cu promovarea
stilului de alimentatie sanatoasa.
Daca pacientul nu a pierdut mai mult de 4% din IMC dupa 12 saptamani de tratament cu doza
maxima, se opreste tratamentul farmacologic deoarece riscurile pot depasi beneficiile.
◦ Utilizarea acestei strategii terapeutice este intotdeauna ultima strategie abordata. Se poate
aplica doar in cazuri atent selectionate, pe baza anumitor criterii:
• Copilul trebuie sa aiba un IMC ≥40 kg/m2 sau ≥35 kg/m2 cu comorbiditati severe.
• Obezitatea extrema si comorbiditatile severe persista in ciuda compliantei la un stil de viata
sanatos cu sau fara tratament medicamentos.
• Evaluarea psihologica este obligatorie la acesti copiii, pentru a intelege complexitatea bolii
si a consecintelor acesteia precum si a interventiei chirurgicale. Aceasta evaluare trebuie sa
confirme o stabilitate a mediului familial si sa excluda o patologie psihiatrica subiacenta.
• Pacientul trebuie sa demonstreze o capacitate de aderare la principiile de alimentatie
sanatoasa si activitate fizica.
• Accesul la un centru specializat de chirurgie bariatrica este obligatoriu, precum si existenta
unei echipe pluridisciplinare care sa monitorizeze atent acesti copii pre- dar mai ales post-
operator

14