Mureșan Ramona Ioana EPIDEMIOLOGIE Anul II A, AMG

MODURI ȘI CĂI DE TRANSMITERE ALE

AGENȚILOR PATOGENI
Agentul patogen este un microorganism sau macroorganism
care, într-un organism animal sau vegetal, determină apariția
unui proces patologic.
Exemple de organisme care pot fi patogeni sau microbii,
virusurile, paraziții, prionii. Patogenii mai pot fi denumiți și
agenți infecțioși sau germeni.
Modurile și căile de transmitere ale agenților patogeni se
referă la transferul acestora de la surse la organismele
receptive.
Există două categorii de transmitere:
Transmiterea directă: aceasta este limitată spațial și
temporal. Mecanismele sunt inhalarea, transplantul, contactul
fizic, sărutul, contactul sexual, transferul transplacentar,
transfuzii de sânge infectat, cât și utilizarea batistei
contaminate sau a prosopului, a unor instrumente
medicochirurgicale infectate recent.
1. Expunerea la picături produse în tuse și strănut ale
persoanelor infectate sau contactul cu suprafețele contaminate
cu picături(fomite) au fost percepute pe scară largă ca modurile
ded transmitere dominante pentru agenții patogeni respiratori.
Transmiterea prin aer este definită în mod tradițional ca
implicând inhalarea de aerosoli sau nuclee de picături mai mici
de 5 um și în principal la o distanță de mai puțin de 1 până la 2
m distanțăde persoana infectată, iar o astfel de transmitere s-a
considerat a fi relevantă doar pentru “boli neobișnuite”. Cu
toate acestea, există dovezi solide care susțin transmiterea prin
Mureșan Ramona Ioana EPIDEMIOLOGIE Anul II A, AMG

aer a multor virusuri respiratorii, inclusiv coronavirusul

sindromului respirator acut sever (SARS-CoV), sindromul
respirator din Oientul Mijlociu(MERS)-CoV, virusul gripal,
rinovirusul uman și virusul respirator sincițial(RSV).
2. Infecțiile congenitale cu agenți patogeni precum virusul
Zika, Toxoplasma gondii, Listeria monocytogenes, Treponema
pallidium, parvovirusul, HIV, virusul varicela zoster, rubeola,
citomegalovirusul și herpesvirusurile sunt o cauză majoră de
morbiditate și mortalitate la nivel mondial.
Placenta este , fără îndoială, cea mai critică barieră în
viața umană, dar mecanismele precise prin care microbii încalcă
această barieră rămân în mare parte necunoscute.Deși este
posibil ca agenții patogeni asociați cu bolile congenitale să
folosească un mecanism comun, este mai probabil ca acești
microbi să fi dezvoltat strategii distincte, care pot varia pe
parcursul gestației sau cu nivelul infecției materne sau
răspunsurile imune corespunzătoare.
3. Infecţiile cu transmitere sexuală (ITS) sunt printre cele
mai frecvente boli infecţioase lanivel global, reprezentând o
importantă problemă de sănătate publică. Termenul de boalăcu
transmitere sexuală cuprinde o gamă largă de infecţii cauzate
de bacterii, virusuri şiparaziţi – transmise prin actul sexual
(vaginal, oral sau anal) cu o persoană infectată.Dintre infecţiile
bacteriene transmise pe cale sexuală, cele mai frecvente sunt
clamidioza,cauzată de Chlamydia trachomatis, gonoreea,
cauzată de Neisseria gonorrhoeae, şisifilisul, cauzat de
Treponema pallidum.
4. Sângele folosit pentru transfuzii poate fi contaminat:
• cu bacterii care provin de pe tegumentele donatorului, în
timpul puncţiei venoase (deobicei stafilococi)
Mureșan Ramona Ioana EPIDEMIOLOGIE Anul II A, AMG

• prin bacteriemie care există la donator în momentul donării

(ex:Yersinia)
• prin manipulare incorectă în timpul pregătirii componentelor
sanguine
• din cauza defectelor sau deteriorării pungii de plastic
• ca urmare a dezgheţării plasmei proaspete congelate sau a
crioprecipitatului în baie deapă (adesea contaminată)
Transmiterea indirectă: aceasta are o dispersie puternică
spațială și temporală și este întâlnitănumai în cazul agenților
patogeni cu rezistență mare în mediu.Mecanismele sunt
complexe: aer, apă, sol, alimente, obiecte, mâini, artropode ->
contaminate;
1. Apa este un important factor în transmiterea multor boli
infecțioase microbiene, virotice și parazitare, dând naștere la
ceea ce se numește epidemie hidrică. Apele de suprafață (ape
curgătoare, lacuri, bazine de înot) pot fi contaminate prin
dejectele umane sau animale, prin adăparea vitelor bolnave,
prin cadavrele de animale), apa de conductă se poate
contamina în urma fisurilor apărute la nivelul conductelor de
distribuție a apei. iar apa de fântână se poate contamina prin
infiltrarea apei de suprafață poluată cu dejecte umane sau
animale, prin prezența în fântână a cadavrelor de păsări și
animale, prin folosirea de găleți murdare pentru scoaterea apei
din fântâna sau prin substanțele impurificatoare din gropile
latrinelor și gropilor de gunoi.
Principalele boli care se pot transmite prin apă sunt: febra
tifoidă, holera, dizenteria, hepatita virală, bruceloza,
ascaridioza etc.
Mureșan Ramona Ioana EPIDEMIOLOGIE Anul II A, AMG

2. Aerul încărcat cu microbii purtați în picăturile fine de

secreție nazofaringiană (picăturile Flugge) eliminate de bolnavi
sau de purtători în timpul vorbitului, tușitului sau strănutului,
contribuie la răspândirea multor boli infecțioase cu poartă de
intrare respiratorie (gripa, rujeola, scarlatina, tusea convulsivă,
tuberculoza, oreion etc.).
3. Solul joacă un rol important în transmiterea unor boli
infecțioase (tetanos, antrax etc.). Contaminarea solului se poate
face prin excrementele umane sau animale, prin apele reziduale
de la spitale etc.
4. Alimentele pot fi contaminate prin modul neigienic de
depozitare sau de conservare în locuri murdare, sau în cursul
transportului sau prin manipulări ulterioare cu mâini murdare,
sau prin urina și excrementele animalelor bolnave sau
purtătoare (șoareci, șobolani), sau alimentele pot fi
contaminate de la început, dacă provin de la animale bolnave
sau purtătoare de germeni (trichineloză etc.)
Ouăle de rață sunt infectate cu salmonela în proporție de
19%, din această cauză este interzisă folosirea lor la prepararea
înghețatei sau cremelor, ele putând fi consumate numai dacă au
fost fierte bine. Alimentele contaminate pot declanșa epidemii
de toxiinfecții alimentare, dizenterie etc.
5. Bolile infecțioase se pot transmite și prin intermediul
vectorilor (sau transmițătorii vii).Vectorii sunt organisme (cel
mai frecvent artropode- ţânţarii, muştele, gândacii, căpuşele,
dar si animale – rozatoarele) care pot transmite boli grave de la
o gazda la alta şi dintr-un loc în altul.Țânțarii sunt cei mai
cunoscuți vectori ai bolilor infecțioase. Ei transmit o gamă
variată de boli tropicale, printre care : malarie, febra dengue și
febra galbenă. Alte insecte frecvent implicate sunt muștele.
Mureșan Ramona Ioana EPIDEMIOLOGIE Anul II A, AMG

Muștele de nisip transmit în special boala numită Leishmanioză,

acționând ca vectori pentru speciile de Leishmania, iar muștele
tsetse transmit specii de Trypanosoma, care cauzează
tripanosomiaza africană. Căpușele și păduchii formează un alt
grup important de vectori. Bacteria Borrelia burgdorferi, cea
care cauzează boala Lyme este transmisă de căpușe, iar
bacteriile din genul Rickettsia sunt transmise de păduchi.
Bolile provocate de insecte pot fi transmise activ sau pasiv
prin 2 căi:
– biologic: organismul care cauzează boala este transportat în
corpul insectei. Aici el se înmulțește, se reproduce sau trece
printr-o fază a ciclului său de viață înainte de a fi livrat într-o
nouă gazdă. Livrarea se face prin mușcătura gazdei, în
momentul când insecta se hrănește cu sânge. În unele cazuri
organismul este eliberat de artropod în momentul defecației pe
pielea persoanei sau în momentul strivirii corpului acestuia și
pătrunderea îninteriorul unei răni. De asemenea, gazda poate
introduce bacteria prin intermediul mâinilor murdare în nas,
gură sau ochi.
– mecanic: gândacii și muștele pot lua boala prin contactul fizic
cu murdăria, deșeurile sau materialele contaminate sau prin
hrănirea cu acestea. Organismul este apoi transmis pasiv prin
depunerea de materii fecale, regurgitații sau cărându-l în afara
corpului lor la nivelul suprafețelor și produselor alimentare din
mediul uman.
Gândacii și muștele de casă, care sunt destul de comuni în
mediul uman nu mușcă, dar sunt purtători mecanici ai unei largi
varietăți de patogeni: bacterii, fungi, helminți, protozoare,
viruși.