1.

Microorganisme patogene- organisme vii, monocelulare (bacterii, virusuir, ricketsii,micoplasme, fungi, protozoare) si
pluricelulare (helminti).
Forma de coexistenta dintre 2 organisme, micro- si macro- , lanivel de specie, cand una, numit parazit, foloseste alta
specie ca gazda, se numeste parazitism.

Patogenitate- capacitatea microorganismului de a provoca boala, mio poate fi monopatogen si polipatogen (pentru
mai multe specii de animale sau oameni)
- Patogene – rujeola, tuse convulsiva, febra tifoida
- Conditionat patogene – provoaca boala la imunodeficienta, contaminare in doze mari, cresterea virulentei
- Nepatogene (saprofite) – oportuniste (imunodeficienta grava – HIV)

Virulenta- gradul patogenitatii-nr de mio minim capabil sa produca moartea animalului experimental. (LD-50)

2. Proces infectios- stare infectioasa- interactiunea dintre micro- si macroorganism, la nivel de individ, in urma
patrunderii microorganismului in organismal-gazda.
Forme de stari infectioase- clinic pronuntata, frusta, subclinical sau starea de purtator de mio patogene.
Perioade de dezvoltare – per. de incubatie (patrunderea agentului pana la primele manifestari clinice), per.
prodromala (manifestari generale), per. de manifestare activa (semen specifice), per. de reconvalescenta
(insanatosire).

3. Proces epidemic – (Gromasevschi) – un lant consecutive de stari infectioase, de la cele manifeste la cele nemanifeste.

4. Teoriile

5. Procesul epidemic este de natura social-biologica, deoarece include atat starile infectioase, cat si conditiile sociale, care
deteremina posibilitatile lor de reproducere si de dezvoltare a procesului epidemic.

6. Structura procesului epidemic- 3 verigi:

 Sursa de agenti patogeni
 Mecanismul specific de transmitere a agentilor patogeni
 Receptivitatea populatiei

7. Abordarea

8. Sursa de agenti patogeni – (Gromasevschi) – organismal omului sau animalului in care gerenii infectiosi, in urma
evolutiei de adaptare, si-au gasit mediul lor natural de trai unde se inmultesc, se acumuleaza si de unde se elimina
inmediul extern in stare viabila.

9. Surse
10. In antroponoze – surse de agenti patogeni:
Bolnavi infectiosi
Purtatori de germeni infectiosi
11. Bolnavii infectiosi
Imbolnavirile – forme severe, medii, usoare; manifestari clinice – forme pronuntare, fruste, inaparente
Decurgere tipica- forme severe – usor de diagnsticat
Decurgere atipica – forme usoare – putini agenti patogeni, neglijenta, pericol mare
Decurgere nemanifesta – diagnostic de laborator (hepatita A, oreon, shigeloze)

12. Stare de portaj – purtator de agent patogen – o persoana sanatoasa care gazduieste in organism, pentru o anumita
perioada de timp, un agent pathogen, eliminandu-l continuu sau intermitent in mediul extern.
- Infectia stafilococica, streptococica, meningococica, difteria, febra tifoida, poliomielita, hepatita B, C.

Purtatori convalescenti – au suportat infectia acuta, care desi sunt vindecate, nu au reusit asanarea biologica
deplina in perioada de convalescent; portajul pana la 3 luni de la insanatosire – purtatori temporari, peste 3 luni-
ani – cronici. (febra tifoida, hepatita B)
Purtatori imuni – persoanele au facut infectia acuta sau au fost vaccinate, in asemena cazuri, in recontaminare, ei
nu fac infectia acuta, ci devin purtatori dei agentului patogen (difterie – Corynebacterium diphtheria.
Purtatori sanatosi – nu au facut infectia auta sau portajul este legat de trecerea prin infectia asimptomatica.
(staphylococcus aureus)
Purtatori tranzitori – elimina mio patogene o perioada scuta de timp (2-3 zile), depistati in investigatii
bacteriologice planice.

Tropismul agentilor patogeni – purtatori intestinali, nosofaringieni, biliari, urinari, sanguini.

13. Zoonoza

14. Zooantroponoze – animale bolnave sau purtatoare de agenti patogeni, de la care are loc contaminarea oamenilor.

Animale domestice - caini, pisici,, animale si pasari agricole – antrax, bruceloza, febra aftoasa, rabia, tenioza,
teniarinchoza, echinococoza – contact cu ele, ingrijire, utilizare in alimantatie, prelucrarea materiei prime animaliere,
sacrificare, manipulare cu cadavre.

Animale sinantrope – animale salbatice, care vietuiesc in preajma omului – soarece de casa, sobolanul sur – tularemia,
leptospiroza, salmoneloze – alimente contaminate,porumbei si papagali (ornitoza, psitacoza).

Animale salbatice (xenantrope) – vietuiesc in natura cu biotopuri sfecifice (lup, vulpe, mistret, sobolan de apa, iepure
de camp) – rabia, tularemia, leptospiroza, pesta, trichineloza.

Focalitate naturala - particularitatea unor microorganisme patogene, de regulă, agenți cauzali ai zooantroponozelor
xenantrope, de a circula permanent în arealuri naturale cu configurații geografice specifice, numite biotopuri, în care în
procesul evoluției s-au format anumite relații între diverse specii de agenți patogeni, animale sălbatice și artropode
hematofage.

Prin noțiunea de biotop se înțelege mediul biologic sau un sector al acestui mediu care reprezintă un anumit tip de
condiții de viață și care găzduiește o biocenoză.
Prin noțiunea de biocenoză se înțelege o totalitate a organismelor vegetale și animale care coexistă într-un anumit
biotop și sunt strîns legate atât între ele, cât și de mediul înconjurător specific.

15. Sapronoze – existenta agentilor patogeni in natura este conditionata de mediul de viata saprofitic in diferite obiecte ale
mediului extern (apa, sol, substante orgenice), unde, pana la contaminarea omului, trec prin faza de multiplicare si
acumulare in conditii care, cel putin temperature si umiditatea, sunt asemanatoare cu cele ale organismului uman sau
ale animalelor.
Acvatice- legioneloza, listerioza
Telurice – botulism, clostridioza

16. Zooantroponoze, antroponoze, sopronoze

17. Mod de transmitere a agentilor cauzali – ansamblu de procedeuri, formate in procesul de evolutie agentilor cauzali ai
maladiilor contagioase, care asigura transmiterea lor de la sursa (organismal gazda), in alt organism receptive.

Fazele:
Eliminarea agentilor patogeni din organismul infectat (gazda) in mediul extern ( defecatie, urinare, respiratie, vorbire;
pathologic – diaree, voma, tuse, stranut, ulcere, eroziuni)
Aflarea agentilor patogeni un timp oarecare in mediul extern (depinde de virulenta, temperature, umiditate)
Patrunderea agentilor patogeni in alt organism, receptiv (cavitatea orala, nas, leziuni cutanate)

Tipuri de mecanisme de transmitere: (tabel brosura)

Fecal-oral
Respirator
Parenteral (natural, artificial)
Prin contact direct sau indirect
Transplacentar

18. Factori de transmitere - toate elementele mediului extern, care asigura trecerea agentilor patogeni de la sursa la
organismul receptive, asigurand continuitatea procesului epidemic.

Cale de transmitere – o totalitate de factori sau unii factori principali, prin care are loc contaminarea directa a
organismului receptive. (infectii digestive – hidrica, alimentara; infectii respiratorii – aerogena; infectii sangvine – calea
sangvina)

19. Receptivitate – proprietatea organismelor la nivel de specie de a servi ca mediu de trai (gazda biologica) pentru
microorganismele patogene – agenti cauzali ai maladiilor infectioase.
La baza nereceptivitatii sta rezistenta (imunitatea) specifica si nesprecifica a organismului.

Imunitate specifica- innascuta sau dobandita

Innascuta - ereditara (pesta porcina, leucoza pasarilor), materna (transplacentare la n-n -- rujeola, parotidita)
Dobandita – naturala (postinfectioasa), artificiala (imunoglobuline, seruri, vaccinuri)

20. Principiile autoreglarii procesului epidemiologic

Eterogenitatea genotipica si fenotipica a populatiei – microbii se deosebesc prin patogenitate, gradul de virulenta,
rezistenta la antibiotice; cu cat mai eterogene sunt micro si macroorganismele, cu atat mediul de dezvoltare a
procesului epidemic este mai favorabil. (eterogenitate directa, indirecta)

Variabilitatea dinamica in procesul de interactiune a populatiilor –la patrunderea agentului patogen, in

macroorganism se petrec modificari, iar microorganismul isi schimba virulenta (scade). La inceputul epidemiei creste
patura imuna, scade virulenta pe parcurs.

Transformarile fazice in autoreglarea sistemelor biologice – periodicitate – faze active si passive ale procesului
epidemic
Autoreglare activa – organul de dirijare este sistemul nervos, in timp ce la nivel de populatie are loc autoreglarea
pasiva, pe contul selectiei eterogenitatii atat in populatia macroorganismului, cat si in populatia microorganismului.
Perioada epidemica- cresterea morbiditatii, creste virulenta (faza de raspandire epidemica a populatiei microbiene)
Perioada interepidemica – diminuarea morbiditatii, virulenta scazuta (faza de rezervatie a populatiei microbiene)

Actiunea factorilor exogeni in autoreglarea procesului epidemic

Factori sociali si naturali

Naturali:
Geografia fizica – formele uscatului (munti, dealuri), acumulari de apa (lacuri, baraje, rauri)
Flora, fauna – plante, animale, insect
Clima – temperature, umiditatea, precipitatii
Evenimente natural – cutremur, tornade, uragane
 Sociali:
Populatia – evolutia demografica, densitatea populatiei, structura populatiei
Sisteme de servicii sociale
Politici, reglementari, legi
Evenimente cauzate de om – modificari ale mediului natural, evenimente legate de razboaie, arma biologica-
bioterorism, masuri profilactice si antiepidemice
Factori atitudionali – cunostinte, deprinderi igienice si individuale, atitudinea familiei in societate.

Teoria este fondata de Beleakov,el porneste de la notiunea de *sistem parazitar*,prin care se intelege modul de
coexistenta a 2 specii,dintre care una exista pe contul alteia.
Procesul epidemic este un sistem de interacţiune între 2 populaţii, a microorganismului parazit şi a macroorganismului
gazdă.
toate sistemele biologice sunt deschise, nu există sisteme biologice închise;
toate sistemele biologice au o construcţie ierarhică;
toate sistemele biologice balansează (echilibrează);
orice sistem biologic este autoreglabil şi stabil.

Principii de autoreglare a procesului:

 Coexistenţa (interacţiunea) a 2 populaţii
 Eterogenitatea populaţiei (genotipică şi fenotipică)
 Variabilitatea dinamică a interacţiunii
 Acţiunea factorilor naturali şi sociali asupra organismului

Formele de manifestare a procesului epidemic:

Manifestarea sporadica – tablou redus al morbiditatii, cazuri de boala putine, unice, fara legaturi de aparenta intre
ele, repartizate variabil in timp si dispersate in teritoriu; se soldeaza cu iradicare
(de obicei, in MD – poliomielita, rujeola)
Manifestari eruptive (eruoti epidemice, imbolnaviri in grup) – izbucnire a numarului de cazuri, crestere numarul de
bolnavi intr-un teritoriu, colectivitate (gradinita, scoala, intreprindereP), fara diseminarea imbolnavirilor in spatiu
Manifestarea epidemica – o tara sau mai multe tari cu hotare comune (oreon, 2008 – 30000 cazuri), rata imbolnavirii
trebuie sa depaseasca cu cel putin 1/3 morbiditatea existenta
Manifestarea pandemica – mai multe tari, continente (COVID, holera, gripa aviara, HIV; istoric – variola, pesta, sifilis,
difterie, tifos exantematic)