 1888 – La 27 martie (stil vechi) se naște la Căinari, fostul județ Bender, Alexei Mateevici,

primul copil al preotului Mihail Mateevici, originar de prin părțile județului Soroca, căsătorit cu
Nadejda Mateevici (1863-1930), fiica protopopului Ioan Neaga din Căușeni.
 1893 – Părinții se mută cu traiul în satul Zaim, localitate situată pe drumul
dintre Căușeni și Cimișlia. Aici micul Alexei învață la școala primară și se familiarizează cu
frumoasele povești și balade, pe care le aude de la părinții săi, precum și de la țăranii de prin
partea locului .
 1897 – A fost înscris de părinți la școala teologică din [[1][Chișinău]], pe care o termină
(conform adeverinței de absolvire) în 1902, “cu privilegii”( cu laude).
 1902-1910 – Își urmează studiile la seminarul teologic. Face cunoștință și se împrietenește
cu viitorul sculptor Alexandru Plămădeală (1880- 1940), care studia și el la seminar în aceeași
perioadă.
 1906 – La 24 iunie, la numai 43 de ani, încetează din viață tatăl lui, Alexei Mateevici.
 1907 – În primele numere ale ziarului “Basarabia” (din 1907) îi apar poeziile “Țăranii”, “Eu
cânt”, “Țara”. Tot aici publică articolele “Sfântul Vasile – Anul Nou în obiceiurile moldovenilor
basarabeni” (nr.1) și “Din cântecele poporane ale Basarabiei” (nr.11).
 1908 - În 1908, împreună cu alți tineri basarabeni, a înființat cercul "DEȘTEPTAREA". Din
acest cerc, pe lângă Alexei Mateevici, au făcut parte Daniel Ciugureanu, Simion Murafa, Ștefan
Ciobanu, Ștefan Berechet, Dimitrie Bogos și alții. Daniel Ciugureanu a fost ales președintele
cercului. Această asociație avea drept scop luminarea oamenilor, deșteptarea conștiinței lor
naționale, lupta pentru dezrobire și pentru Unire cu România. După doi ani, din cauza înăspririi
regimului, cercul a fost nevoit să-și suspende activitatea. (sursa: Figuri contemporane din
Basarabia, editura Arpid, Chișinău, 1939, pag. 34)
 1910 – Devine student la Academia teologică din Kiev, pe care a absolvit-o în 1914. În
aceiași ani, după mărturisirea unui coleg, “Mateevici trăia ca într-o beție a cititului”. Traduce mult
din literatura rusă clasică și studiază trecutul istoric și cultural al poporului său.
 1910- 1911 Publică în “Chisineovschie eparhialinie vedomosti” (nr.45, 49, 52 din 1910 și
nr.42 din 1911) studiul lingvistic “Momente ale influenței bisericești asupra originii și dezvoltării
istorice a limbii moldovenești”, precum și articolele “Motive religioase în credințele și obiceiurile
moldovenilor basarabeni” (nr.9, 13, 14), “Bocetele funerare moldovenești” (nr.38, 39, 40, 41).
 1912 – Vede lumina tiparului (Chisineovschie eparhialinie vedomosti, nr. 12, 13, 19, 22, 23)
articolul “Schiță a traducerilor moldovenești religioase și de trai”.
 1913 – Apare în revista “Luminatorul” (nr. 8, 9, 10, 11) studiul “Mitropolitul Gavril Bănulescu -
Bodoni”.
 1914 – Se căsătorește cu Teodora Borisovna Novitschi, absolvă Academia teologică cu teza
de licență Concepția religioasă și filosofică la Fechneenner și se întoarce la Chișinău. La 22
septembrie e numit provizoriu profesor de limba greacă la seminarul unde învățase.
 1915 – Ține o cuvântare în fața absolvenților seminarului din Chișinău. La 23 iunie vizitează
străvechea biserică din Căușeni, pe care o găsește “uimitor de bine păstrată”. În anul 1916 este
preot militar.[2]
 1917 – În vara acestui an scrie poeziile: “Văd prăbușirea”, “Cântec de leagăn”,
“Basarabenilor”, “Frunza nucului”, “Unora” s.a. La 17 iulie creează poezia Limba noastră,
publicată în Cuvînt moldovenesc, poate cea mai frumoasă odă închinată limbii române, care
devine Imnul Republicii Moldova, (din 1994). La 13 august (stil vechi), bolnav de tifos
exantematic, se stinge din viață la spitalul nr.1 din Chișinău și este înmormântat la Cimitirul
Central din Chișinău.
 În anul 1934 la mormântul său a fost ridicat un bust realizat de sculptorul Alexandru
Plămădeală, pe care-l cunoștea din 1910.