Sunteți pe pagina 1din 10

Recenzie de carte: Teculestii din neam in neam, Editura Angvstia, Sfantu Gheorghe,

2008, 360 pagini.


Motto: Familia Teculestilor nu va ramane in istoria si cultura neamului romanesc
reprezentata doar prin activitatea Episcopului Justinian, caci autorii acestui volum ne
prezinta un numar important de peronalitati, care s-au ridicat din acesta binecuvantata de
Dumnezeu familie romaneasca, care a daruit neamului si culturii noastre carturari, slujitori
ai altarului, medici, eroi
P.S. Ioan
Episcopul Covasnei si Harghitei
Luminita Cornea, nascuta la data de 29 august 1949 in localitatea Giurgiu, a absolvit
Facultatea de Filologie din Baia Mare (1970), Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti
(1974). Doctor in filologie al Universitatii Babes-Bolyai din Cluj Napoca (2006) cu
lucrarea Locutiuni verbale in romanul istoric sadovenian o abordare gramaticala, stilistica si
poetica, tiparita la Casa Cartii de Stiinta, Cluj Napoca, 2008.
A publicat volumele (unele in colaborare): Scriitori case si muzee memorial; 20 teste
pentru examenul de capacitate la limba si literature romana; teste de limba si literature
romana pentru liceu si bacalaureat; Limba romana teste cu rezolvare si evaluare, fonetica,
lexic, morfologie, sintaxa, stilistica; Atlasul Literaturii Romane etc. A ingrijit si prefatat
volumele Poezii populare culese de Dimitrie Cioflec; Ideea de Eminescu; Cristale, antologie
de poezie; Romulus Cioflec, Moarte cu bocluc; Romulus Cioflec un ardelean pe drumurile
lumii; Justinian Teculescu, pentru neam si pentru lege, cuvantari si predici; Preot Ioan
Graure, Cinstirea parintilor. Este preocupata de viata si activitatea personalitatilor locale, de
literature romana veche, in general, de litaratura, cultura, religie, realizand studii si articole, in
aceste domenii, publicate in volume si reviste de specialitate.
Constantin Catrina , nascut la data de 06 noiembrie 1933, in localitatea Tiu, judetul
Dolj. Absolvent al Conservatorului de Muzica Gheorghe Dima (1973), profesor de muzica.
Doctor in bizantologie al Universitatii Nationale de Muzica, Bucuresti (2000), cu lucrarea
Muzica si traditia bizantina. Scheii Brasovului, aparuta la Editura Arania, Brasov 2001.
Membru al Uniunii Compozitorilor din Romania (din 1977) si al Asocoatiei de Stiinte
Etnografice (din 2005).
1

A publicat 32 titluri de carte (carti de autor, carti in colaborare, editii ingrijite, culegeri
de folclor si lucrari cu continut didactic): Portul popular romanesc de pe Tarnave (in
colaborare cu dr. Nicolae Dunare); Brasovul memorial ( in colaborare cu Stefan Petraru);
Ciprian Porumbescu; Studii si documente de muzica romaneasca, volumul I si II; Contributii
documentare privind invatamantul musical din Brasov; Folclor musical. Genuri si repertorii;
Ipostaze ale muzicii de traditie bizantina din Romania. A colaborat la Enciclopedia Muzicii
Romanesti de Viorel Cosma, vol I si II.
A semnat 673 studii, eseuri, articole, recenzii, cronici de concert etc., publicate in
volume si reviste de specialitate.
Ioan Lacatusu, nascut la data de 25 septembrie 1947 in localitatea Draguseni, judetul
Iasi, a absolvit Facultatea de Stiinte Politice, Bucuresti, 1976, Facultatea de Sociologie,
Psihologie si Pedagogie, Bucuresti, (1992). Doctor in sociologie al Universitatii BabesBolyai din Cluj Napoca (2002), cu lucrarea Structuri entice si confesionale in judetele
Covasna si Harghita, aparuta la Editura Universitatii Petru Maior, Targu Mures, 2008.
Autor a 10 volume si a peste 70 studii aparute in reviste de specialitate, editor si
ingrijitor a peste 20 de lucrari si publicatii, redactor a 15 carti aparute la Editurile
Eurocarpatica, Grai Romanesc si Romania pur si simplu. A publicat volumele: Identitate si
cultura la romanii din secuime; Personalitati din Covasna si Harghita; Spiritualitate
romaneasca si convietuire interetnica in Covasna si Harghita; Romanii din Covasna si
Harghita. Istorie. Biserica. Scoala. Cultura (impreuna cu Vasile Lechitan si Violeta
Patrunjel); Tendinte de enclavizare a unui spatiu romanesc Covasna Harghita; Romanii in
mass media maghiara din Harghita si Covasna; Omagiu Horia Colan la 80 ani
(coordinator); Arhivele romanesti intre traditie si reforma; Dainuire romaneasca in Harghita
si Covasna; Un fals referendum pentru impunerea unei autonomii anacromice dj
existente (impreuna cu Ioan Solomon); Argumente impotriva autonomiei pe criteria entice a
asa-zisului Tinut secuiesc; Arhivele covasnene 55 ani de existent institutional
coordinator impreuna cu Raluca Andronic.
Episcopul Justinian Teculescu (1856-1932) si-a inceput activitatea ca invatator si preot
la Rasnov. I s-a incredintat una dintre cele mai memorabile misiuni pe care poate sa o aiba un
fiu al unui neam, fiind Presedinte al Comitetului de organizare al Marii Adunari Populare de
la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia.
Lucrarea cuprinde date si infomatii edite si inedite, despre sase barbati din familia
Teculescu, distinsi intelectuali, carturari devotati Bisericii ortodoxe si Neamului romanesc.
2

Este preocupat de cercetarea interdisciplinara (din perspective istorica, sociologica si


demografica) a realitatii socioetnice si demografice a zonei Covasna Harghita; redactarea de
lucrari monografice, studii, articole despre comunitati locale, institutii cultural si personalitati
laice si bisericesti s.a; publicate in volume si reviste de specialitate.
Ioan Teculescu, unul din cei zece copii ai familiai Teaca, si-a inceput scoala primara in
localitatea natala, sub indrumarea preotului N. Comsa si a invatatorului Ioan Iosif, titular in
perioada 1872-1876, la scoala confesionala din Covasna.
A fost remarcat de cei doi unchi, Arhimandritul Gherasim, care il va intretine in timpul
studiilor facute la Liceul Andrei Saguna din Brasov. Datorita educatiei primita in familie,
viitorul episcope J. Teculescu, a optat pentru vocatia de dascal si preot. Pentru atingerea
acestui obiectiv frecventeaza cu mult success cursurile Institutului Teologic-Pedagogic
Andreian din Sibiu, intre anii 1885-1888. Inca din primii ani la Facultatea de Teologie s-a
remarcat prin dragostea sa de invatatura, prin zelul sau, prin inclinatia sa pentru cultura.
Ca student la teologie, scrie la Telegraful Roman, colaboreaza la mai multe ziare si
reviste, publicand frumoase predici si subiecte din domeniul teologiei, apoi versuri, dintre
care amintesc Imnul scris cu ocazia Centenarului seminarului Andreian.
La 25 octombrie 1888 este numit capelan (preot ajutator) la Biserica Sf. Nicolae din
Rasnov si, in acelasi timp, invatator la Scoala confesionala din aceeasi localitate.
In 1891, se casatoreste cu Eliza Comanescu, fiica preotului Iosif Comanescu din
Codlea, cu care va avea sapte copii patru fete si trei baieti (Septimia, 1893-1918; Dorina,
1895-1928; Horia, 1897-1942; Ionel, 1899-1922; Bujor, 1902-1978; Draga Vera, 1905-1979;
Olga, 1908-1937).
In calitate de preot al bisericii Sfantu Nicolae din Rasnov, Ioan Teculescu a fost
lumina in sfesnic care a raspandit in jurul sau raze de spiritualitate si de cultura, prin
umanismul sau, dar si prin efortul lui intru cultivarea sentimentului national. Un moment
crucial al carierei sale, in perioada rasnoveana, l-a reprezentat vizita Inalt Prea Sfintitului
Mitropolit al Ardealului, Ion Metianu. Impresionat de realizarile material si spirituale ale
parintelui Teculescu, de capacitatile sale organizatorice, de harul si calitatile oratorice, precum
si de cuvintele intelepte si calde adresate, Inalt Prea Sfintia Sa, la scurt timp dupa aceasta
vizita, l-a numit protopop de Alba Iulia. Timp de 22 de ani, protopopul Teculecu a fost cel
mai distins si mai active dintre toti protopopii Mitropoliei Ardealului.
In timpul istoricelor evenimente din toamna anului 1918, a fost ales presedinte al
Consiliului National (local) Alba care a avut importanta misiune de a pregati si primi
participantii la Marea Adunare Nationala de la 1 Decembrie. La 1 Decembrie 1918, apare
3

primul numar al ziarului Alba Iulia, subintitulat Organ al proclamarii unitatii nationale,
Din spusele unui participant la Marea Adunare Nationala de la 1 Decembrie, Nicolae Jurebita
din Covasna (nepot al protopopului Ioan Teculescu), aflam ca pe campul lui Horia, la 1
Decembrie 1918, s-au aflat si doi fii ai protopopului Ioan Teculescu, respective Horia si Bujor,
cei doi participand la Consiliul National Roman Alba. Dupa Unire a fost ales senator, din
partea cercului Alba, in primul Parlament al Romaniei Mari. In toti acesti ani era in fruntea
tuturor miscarilor national-culturale ardelene.
O lunga perioada (1902-1923) protopopul Ioan Teculescu a fost si presedintele
Despartamantului Alba Iulia al Astrei. In anul 1909, dupa aproape 20 ani de convietuire, se
stinge din viata sotia sa Eliza, ramanand Vaduz cu sapte copii, patru fete si trei baieti, cu
varste cuprinse intre 1 si 16 ani.
In anul 1931, episcopul Justinian Teculescu, publica lucrarea Pentru neam si pentru
lege Cuvantari si predici, Tipografia Miron Neagu, Sighisoara, volum apreciat elogios de
presa vremii. Autorul cartii ete caracterizat ca un poet, un scriitor care are in randurile sale
infatisari ale vietii, icoane vii, culegeri din mersul zilelor, facute cu mare simt de a vedea si cu
deosebita putere de a nu se inchide in desfasurari reci si abstracte.
Dupa o intense activitate pusa in slujba consolidarii bisericii neamului, Episcopul
Justinian Teculescu se imbolnaveste. Este examinat de unii din cei mai mari chirurgi ai
vremii, Doctorul Campeanu, care, cu tristete comunica fiului sau Bujor ca nu se mai poate
face nimic. Isi gaseste sfarsitul la un spital din Brasov, iar la 16 iulie 1932 a fost inmormantat,
dupa dorinta lui, in Covasna, langa biserica copilariei. Protopopul George Jurebita (fost coleg
de clasa in liceu cu Lucian Blaga), consateanul sau, fot professor la liceul din Sighisoara si
secretar al episcopului Justinian, in Ismail, a avut inspirata idee de a consemna viata,
activitatea si moartea episcopului Justianian Teculescu intr-un intreg numar al revistei lunare
Buletinul Episcopiei Cetatii Albe Ismail.
Din darile de seama ale Astrei, se poate intelege ca profesorul Horia Teculescu,
Cavaler al Ordinului Steaua si Coroana Romaniei, a fost un talentat si pasionat conferentiar,
un orator dotat, cult, cu o tinuta academica si preocupat mereu in cautarea unui dialog viu si
sensibil. Toate conferintele profesorului sunt incarcate de sentimental dragostei pentru istorie,
pentru literature romana si varfurile ei scriitoicesti.
In anul scolar 1932-1933, Horia Teculescu a vorbit in cadrul liceului Principele
Nicolae, al Astrei sau in alte imprejurari despre: Munca in lumina stiintei de azi;B.P.Hasdeu
Avantul spre ideal; de la V. Conta la Radulescu- Motru; Indrumarea data scolei romanesti de
4

Spiru Haret;Andrei Murasanu; Cum s-a facut unirea Basarabiei?; Preotul in literature
noastra.
Avand ca exemplu monografiile satesti sprijinite si editate de Astra sau urmarea
demersurilor Scolii sociologice de la Bucuresti, in fruntea careia se afla profesorul si creatorul
institulul de Stiinte Sociale Dimitrie Gusti ( 1880-1995), Horia Teculesu si-a finalizat, in
primul rand, principalele sale studii intr-o maniera si privire monografica adecvata.
Avand ca reper pe dascalii vremii sale, Nicolae Iorga si Stanciu Stoian, de pilda Hoia
Teculescu se asociaza deliberat ideei ca A face cercetari de amanunte se inpune oricarui
profesor secudar, care se gaseste inconjurat de toate partile de comori populare ale
prezentului, ca si de marturii glorioase ale trecutuluiEste nu numai o datorie pentru
professor, dar si o necessitate sa cunoasca mediul in care traieste, fiindca cinstirea reala a
trecutului printr-o admiratie active, trezeste clipe de reculegere si indemnuri nobile in sufletul
generatiei tinere .
Ca un conferentiar de elita, un orator exersat, H.Teculescu isi intareste demersul sau
pentru studiul localitatilor din tinutul Trnava mare cu cateva exemple negative, puternice, in
cimparatie cu ideile monografistilor din primele decenii ale secolelor XIX. Din alt punct de
vedere, cercetand anuarele liceului sighisorean se poate observa cu claritate cum Horia
Teculescu isi formase in acei ani o echipa multidisciplinara a acrei activitate cu specific
monographic se poate recunoaste prin studiile si articole semnate de profesorii liceului.
Faptul ca Horia Teculescu a fost un adept al studiilor monografice, al metodei de
monografiere al localitatilor rurale si urbane, il vom putea intelege, in timp, si din lista
lucrarilor personale ce urmau sa fie tiparite, dar care, epuizat de boala-i neiertatoare, au ramas
doar anuntate ca, vor apare. Urmasii sai, semnatarii Monografiei judetului Tarnava Mare ii
vor recunoaste in mare parte meritele de inceput insemnarile regretatului Horia Teculescu
au servit pentru unele parti ale Monografiei, dare le fiind unilateral, au putut servi numai va
atare.
Abordand, vizionar, problemele localismului educative, Horia Teculescu isi incheie
astfel studiul de 148 pagini, cu privire la Oameni si locuri din Tarnava Mare.
Renumele ce-l va castiga in timp existent Liceului Andrei Saguna din Brasov va
influenta in mod hotarator asupra dezvoltarii generale a invatamantului romanesc din
Transilvania, cat si de peste Carpati. Desi Lucian Blaga a venit la Brasov din Lancram, de
langa Sebes, iat Teculescu din Rasnovul Tarii Barsei, in amintirile de mai tarziu ale lui Horia,
s-a dezlegat pe deplin felul in care au decurs legaturile de prietenie intre cei doi tineri studiosi.
5

Absolvirea liceului Andrei Saguna din Brasov a celor doi tineri: Lucian Blaga si Horia
Teculescu, va fi bine cunoscuta nu numai in mediul scolar respective, dar si in publicistica
locului. Lucian Blaga, de pilda va fi citit in 1914 in Gazeta Transilvaniei cu un manunchi de
insemnari asezate sub titlul din carnetul meuCea mai frumoasa opera noteaza Lucian
Blaga si-a savarsit-o natura prin aceea, ca prin om, a ajuns sa vada in sine pe Dumnezeu, iar
Horia Teculescu, in acelasi an si aceeasi publicatie, apare cu sonetul premiat: Ca mane
ingropa-vom trandafirii
Aceasta prietenie exemplara Lucian Blaga si Horia Teculescu - continua, cu mult
mai imbogatita spiritual si in anii studiilor de la Sibiu (1914-1917).
Destinul lui Horia Teculescu, precum sic el al mamei sale, al altor finite din spita
aceluiasi neam, nu au putut, desigur invinge microbul tuberculozei ce voiaja in acei ani de
razboi, fara a se supune unui posibil tratament medicamentos. Cunoscandu-i-se de acum
optiunea pentu o activitate tumultoasa, reprezentantii Astrei, redactiile unor reviste si ziare,
alti colaboratori il solicitau mereu a se manifesta ca orator si om de carte exemplar. Alte
documente de familie cu character arhivistic, purtatoare si ele de o tristete profunda,
acumulata in ultimii ani de viata confirma, fara ocolis, drumul fara intoarcere al profesorului.
Prin vremuri si pete timpuri umbrite de tacere, de necunostere a caelora mai din urma, Horia
Teculescu a supravietuit impreuna cu amintirile fostilor sai elevi. Prin acetia, martori de
vrednica pomenire, s-a continuat legamantul de inchinare si meritele datorate profesorului
sighisorean Horia Teculescu.
Este dj recunoscut ca in anii din urma s-au inmultit dovezile recunostintei. O strada
sighisoreana poarta numele carturarului, o librarie din apropierea Catedralei Ortodoxe la fel,
iar reuniunile stintifice locale intaresc amintirea magistrului Horia Teculescu.
Un moment de sarbatoare inchinat memoriei dascalului sighisorean l-a constituit , in
1997, acordarea diplomei de Cetatean de Onoare postmortem, din partea Consiliului Local al
Municipiului Sighisoara. Semnatura si parafa notabilitatilor, au marcat, in mod elogios,
implinirea a 100 ani de la nasterea lui Horia Teculescu.
Victoria Teculescu s-a nascut la Braila in ziua de 12 mai 1899. Cei doi tineri studiosi Horia si Victoria (Yuki) s-au cunoscut in Bucuresti pe timpul studiilor universitare. S-au
casatorit in anul 1919, stabilindu-e mai apoi, pentru cativa ani la Alba Iulia (1920-1925).
Intreaga-i viata, Victoria Teculescu i-a fost sotului ei Horia, un reazem de nadejde si de
profunda dragoste familiala. Un nobil gest al Victoriei, dupa trecerea la cele vesnice a sotului
ei Horia Teculescu, l-a onstituit donatia bibliotecii una din cele mai bogate colectii din
Ardeal Asezamantul ASTRA din Sibiu.
6

Victoria Teculescu a decedat la Bucuresti, in ziua de 19 iulie 1954.


Cel mai tanar dintre fiii episcopului Justinian Teculescu, Bujor, s-a nascut la 13 aprilie
1902 la Alba Iulia, ramanand orfan la sapte ani. Bunica din Covasna, Parschiva, a venit la
Alba Iulia, si s-a ocupat de cei mici, Bujor, Draga si Olga.
Bujor era foarte apropiat de tatal sau , mergea la biserica, si stia Sfanta Liturghie pe
dinafara. Liceul l-a facut in limba maghiara, cu o solida insusire a limbii latine care ii va fi de
folos mai tarziu.
In periada Marii Uniri a activat ca membru al Garzii Nationtale, sub comanda
capitanului Florian Medrea. Dupa doi ani, isi noteaza emotionat amintirile legate de Alba
Iulia, orasul adolescentei sale pastrand in suflet o mare multumire si mandrie de a fi participat
la aceste zile marete cand s-a plamadit o noua tara romaneasca.
In calitate de membru al Garzii Nationale, a participat la inmormantarea unui martirArion, iar despre acest martir, Bujor Teculescu a scris o emotinanta amintire, cu cateva luni
inainte de a trece la cele vesnice, in febroarie 1978, pentru a-l scoate din anonimat si
unitare.
Dupa studiile liceale la Alba Iulia a urmat studii de Drept la Cluj, studii doctorale de
Drept penal la Paris, efectuandu-si stagiul in unul dintre cele mai prestigioase birouri de
avocatura din Bucurestiul interbelic, cel al cunoscutului avocet J.Th. Florescu. Ca tanar
avocat, a ales sa se instaleze la Brasov, orasul in care facuse liceul tatal sau. Asfel era aproape
de zona de origine a mamei, Ghimbav/Codlea, si de Covasna de care il legau multe aduceri
aminte personale sau ale familiei.
Primele sale procese au fost de aparare ale covasnenilor ale caror oi facusera pagube in
cursul transhumantei. Fiind deosebit de apreciat ca avocat, conducerea Academiei
Comerciale, refugiata de la Cluj (1940), l-a soloicitat sa predea notiuni de drept commercial.
In ani care au urmat, a fost si consilierul juridic al Bancii Nationale Brasov.
In anul 1932 si-a pierdut tatal, Episcopul Justinian de Cetatea Alba- Ismail, rapus in
cateva luni de o boala necrutatoare la numai 67 de ani.
In anul 1933 s-a casatorit cu Viorica Fica Melaniei si a notarului Nicolae Boieriu din
Brasov. Din casatorie s-au nascut 2 baieti: Dan (1936) si Serban (1942).
Dupa disparitia surorii sale Olga in anul 1937 si a fratelui Horia in anul 1942, Bujor si
Draga au ramas singurii din cei 7 frati din generatia lor. In anul 1952, fiind bolnav de
tuberculza a murit fiul lui Horia Teculescu Radu, care la numai 29 de ani venise cunoscut
prin activitatea sa de poet, journalist si traducator. Telul vieti lui Bujor a fost de a trai ca un
om de omenie, fiind un exemplu de corectitudine si de bunatate, impregnate de credinta.
7

Este semnificativ, in aceasta privinta, un articol publicat de Bujor Teculescu in ziarul


Adevarul din 3 ianuarie 1937, intitulat A trai inseamna a indeplini o misiune, sugerand o
profesiune de credina.
Nu a dorit sa intre in viata politica desi prietenii apropiati ( Victor Jinga- fost ministru,
Alexandru Herlea- deputat in fruntea aripii tinere a PNT) doreau sa-l antreneze. Si tocmai ca
apolitic a fost numit adjunct al Primarului Brasovului in 1938. Era, printe altele, responsabil
cu eliberarea permiselor de constructii; in acea perioada sa ridicat hotelul Aro si tot atunci
s-a realizat proiectul drumului catre Poiana Brasov, peste Warte. Si-a depus demisia imediat in
momentul loviturii de stat legionare.
Intr-o prima etapa la Brasov, au fost exclusi cativa membrii ai baroului cu activitate
Politica bine cunoscuta, Bujor Teculescu fiind acceptat. A fost arestat la 15 ianuarie 1952, si a
stat inchis 1 an, mai intai patru luni in subsolul Securitatii, singur, far alumina, anchetat zi si
noapte; nu I s-a gasit nici u motiv de a fi judecat. Apoi a fost transferat la inchisoarea
improvizata in Cetatuie, unde in acea vreme se gaseau 77 persoane si numai 4 priciuri; aici s-a
imbolnavit de erizipel, umbland zvonuri ca murise. La data de 3 mai 1952, intreaga familie a
fost izgonita din Brasov si s-au instalat la Covasna.
In ultimii ani ai vietii, Bujor Teculescu a scris mai multe pagini de Amintiri din
inchisoare.
Acestea au fost pastrate cu sfintenie de sotia sa, ducandu-le cu ea in Franta.
Reintegrat ca avocat, dupa anul 1954, Bujor Teculescu si-a terminat cariera in calitate
de consilier juridic la 2 intreprinderi brasovene. S-a stins din viata cu o deosebita demnitate,
pe 5 decembrie 1978, la Brasov, unde ete si inmormantat. Familia pastreaza manuscrisul
cuvantarii tinuta la inmormantare de catre prietenul sau, professor Victor Jinga.
Cei doi fii ai lui Bujor Teculescu au ajuns in strainatate, insa trebuie precizat faptul ca
acesta nu i-a indemnat sa se expatrieze. Dupa doi ani, intelegand agonia comunismului, a
acceptat dorinta fiilor de a trai o viata curate pe alte meleaguri si s-a bucurat sa-si vada
nepotii.
Spre sfarsitul vieti, in brasov, Bujot Teculesc a momorat momente din viata sa legate
de cei pe care i-a iubit. A scris pagini memorialistice despre Marea Unire de la Alba Iulia,
sfanta cetate de slava a neamului romanesc, unde a trait moment de inaltare sufleteasca in
umbra tatalui sau.
Bujor Teculescu a fost credincios in mod profund si nu ostentativ; a aratat ca a fost
asemeni omului care zidindu-si casa, a sapat, a adancit si a pus temelie pe piatra, si venind
8

apele mari si puhoiul izbind in casa aceea nu a putut sa o clinteasca, fiindca era temeinic
cladita pe piatra.
Perioada cuprinsa intre anii 1938-1953 este cu adevarat o perioada agitate a poeziei
romanesti, in general a literaturii romane, care coincide cu inceputul perioadei contemporane
a liricii romanesti.
Incepand cu anul 1948, pan ape la inceputul anulor 1960, literature romana, implicit
poezia, a cazut sub incidenta proletcultismului. Un alt personaj care a trait in acesta perioada,
tot din familia Teculestilor, poet de talent, a fost Radu Teculescu, preocupat de temele
universal ale poeziei. Radu Teculescu a facut parte dintr-un grup literar, scria, publica, recita
versuri proprii la diverse festivaluri de poezie. A fost fiul lui Horia Teculescu si al Victoriei. Sa nascut la data de 2 iulie 1924, la Alba Iulia, iar familia s-a mutat la Sighisoara, unde poetul a
urmat cursurile Liceului Principele Nicolae, al carui director a fost tatal sau, Horia
Teculescu, cel ce a sadit un sufletul fiului sau cultul pentru litera scrisa. Dupa ce a absolvit
liceul, Radu Teculescu a plecat la Bucuresti, unde s-a inscris la Facultatea de Drept, incercand
sa-si desavarseasca pregatirea universitara in conditii grele, datorita starii material precare, in
urma decesului tatalui sau. La data de 22 iulie 1942, a scris poezia Ruga pentru viata tatii, iar
de la acesta data firul vietii tatalui sau era pe sfarsite, urmand a se stinge din viata in august
1942.
In Bucuresti, a inceput o activitate literara, si a inceput a publica poezii in Revista
tineretului, in Universul literar, colaborand intens la publicatia Fapta, ziar de lupta si
dreptate, care a aparut la Bucuresti intre anii 1943 si 1948.
La randul sau, Radu Teculescu s-a casatorit cu Sidonia Drapaca, fiind translator de
limba rusa, cu care a avut un fiu, pe Tudor-Roger, insa casnicia lor nu a durat prea mult.
Constrans de imprejurari, se adapteaza noilor conditii social-politice. A lucrat ca redactor la
ziarul local Drum nou, a militat in functia de secretar al Filialei Brasov a Uniunii Scriitorilor,
pentru o viata cultural-artistica vie a orasului. A infiintat primul cerc literar muncitoresc, in
august 1949, la Uzina de tractoare din Brasov.
Pe toata perioada cat a trait in Brasov, Radu Teculescu a avut o situatie materiala foarte
modesta, a fost sarac si bolnav.
In octombrie 1947, intr-o cronica teatrala, a elogiat prezenta artistica a actritei Ely
Iovan, de care s-a indragostit, urmand ca apoi sa se casatoreasca. In ziua de 27 ianuarie 1953
s-a stins din viata in urma unei grele suferinte la plamani, fiind inmormantat la cimitirul
Groaveri din Brasov.
9

Unul din cei sase frati ai episcopului Justinian Teculescu a fost si Alexe Teculescu,
nascut la data de 12 mai 1884, in Voinesti-Covasna, care a absolvit Scoala Comerciala din
Brasov, devenind in scurt timp, un intreprinzator si prosper comerciant. Dupa participarea sa
la Adunarea Nationala de la 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia, ca reprezentant al romanilor
covasneni, comerciantul Alexe Teculescu s-a implicat in activitatea administrativa, fiind timp
de 14 ani primarul Covasnei. Familia Alexe si Ana Teculescu a fost binecuvantata cu patru
copii: cel de-al treilea dintre acestia, Nicolae, s-a nascut in Covasna, urmand cursurile scolii
primare din Voinesti, apoi cursurile Liceului Andrei Sagunadin Brasov pe care le-a
terminat in anul 1940, ce sef de promotie. Dorinta sa a fost aceea de a se consacra nobilei
profesii de medic militar, absolvind cursurile Institutului de Medicina Militara din Bucuresti.
Un tragic accident, avand ca urmari amputarea unui picior l-a determinat pe
mediculNicolae Titulescu sa se orienteze spre balneologie. Medicul si-a propus sa continue
traditia cercetarilor romanesti referitoare la statiunea balneara Covasna.Inainte a incepe
cariera de medic balnear in Covasna, a trebuit sa suporte privatiunile si umilintele inchisorilor
comuniste, fiind inchis timp de trei ani in penitenciarele de la Aiud si Jilava. In urmatoarea
peioada, a urmat cursuri de specializare la Institutul de Balneologie si Fizioterapie din
Bucureti, urmand a se angaja ca medic specialist in balneologie si fizioterapie la spitalul din
Covasna.
Ca amintire a episcopului Justinian Teculecu s-a inaltat bustul in bronz al episcopului,
opera realizata de sculptorul Teodor Zamfirescu, monument ce este amplasat in Piata Eroilor,
a carui dezvelire a avut loc in ziua de 16 iunie 2002, odata cu sfintirea bisericii cu hramul
Inaltarea Domnului. O alta amintire in cinstea episcopului a fost atribuirea numelui de
Justinian Teculescu fostei strazi Vilelor din Covasna, proiect aprobat de Consiliul Local.
La data de 1 decembrie 2007, a fost amenjata si vernisata expozitia documentara
Episcopul Teculescu si urmasii sai, actiune de cinstire a familiei Teculescu, care s-a
continuat cu editarea prezentului volum Teculestii din neam in neam.

10