Facultatea de Istorie, Filosofie si Teologie

UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS”

EPISCOPUL MELCHISEDEC STEFANESCU,

IERARH AL BISERICII SI OM DE STIINTA

Ene Raluca Cristina,

Teologie-Asistenta Sociala
Anul II

Galati,
2012
 EPISCOPUL MELCHISEDEC STEFANESCU,
IERARH AL BISERICII SI OM DE STIINTA

Eveniment cu adevarat epocal si cu repercursiuni imediate, dar si de durata

in intreaga viata social-politica si national-religioasa, Unirea Principatelor
Romane din ianuarie 1859 a reprezentat un cadru prielnic si pentru inflorirea
culturii romanesti, inclusiv pentru construirea unui Institut national
academic.
La 1 aprile 1866, ultimul an de domnie al lui Cuza Voda-alesul de la Iasi si
Bucuresti in 5 si 24 ianuarie 1859-a luat fiinta Societatea Literara Romana
care, incepand cu 26 august 1867, prin Decretul domnesc nr. 1246, a devenit
Societatea Academica Romana, iar din 29 martie 1879 prin Decretul nr 749,
Academia Romana, titulatura pe care o poarta si astazi.
Pentru inceput, Academia a avut ca prim obiectiv, fixat prin statut, stabilirea
ortografiei, elaborarea unei gramatici si a unui dictionar al limbii romane
care sa contribuie la dezvoltarea unitara a limbii literare a poporului noastru.
Realizarea celor propuse nu a fost tocmai simpla si a comportat dezbateri
care s-au prelungit in timp pe durata a trei decenii. Membrilor ardeleni ai
Societatii (Timotei Cipariu, George Baritiu, Andrei Mocioni, Vicentiu Babes
s.a), adepti ai principiului etimologic, produs al exagerarilor curentului
latinist, li s-au opus adepti ai curentului fonetic, reprezentat atunci de Vasile
Alecsandri, Titu Maiorescu, Mihail Kogalniceanu si Episcopul Melchisedec
Stefanescu care sutineau, pe buna dreptate, ca va rezulta o scriere care nu
va fi nici romaneasca, nici latineasca, ci va fi o limba noua, nevorbita de
marea majoritate a poporului roman. Acestia fiind insa in minoritate nu s-au
putut impune, motiv pentru care s-au retras de la dezbateri, in anul 1873.
Retinerea a triumfat pana la urma si in 1879, cand Academia Romana a fost
declarata Institut national, a inceput o noua si hotaratoare faza a dezvoltarii
filologiei romanesti. In acelasi timp studiile de filozofie, istorie, stiintele
naturii, matematica fizica , chimia si medicina s-au bucurat de o atentie cu
totul deosebita. Lesne de inteles, personalitati marcante din toate acest
domenii, ca si din altele desigur, au fost chemate sa isi aduca partea lor de
contributie. Nu au lipsit nici teologii si clericii, multi dintre ei avand, pe
langa responsabilitatile pastorale si misionare si preocupari pe linie cultural-
stiintifica.
Episcopul Melchisedec Stefanescu, a fost ales ca membru titular al
Academiei Romane in sedinta acesteia din 10 septembrie 1870, ca urmare a
propunerii lui V.A.Urechii, I.C. Massim şi G. Sion, iar preşedintele A. T.
Laurian îl proclamă pe Episcopul Dunării de
Jos membru. Alegerea sa meritorie o dovedesc materialele prezentate în
cadrul ședințelor Academiei: “O vizită la câteva mănăstiri din Bucovina,
Despre icoanele miraculoase de la Athos de provenienţă românească,
Cronica lui Huru, Viaţa şi scrierile lui Grigorie Ţamblacu, Istoricul
Bisericii Trei Ierarhi din Iaşi, O excursie în Bulgaria, Notiţe istorice şi
archeologice adunate de pe la 48 monastiri şi biserici antice din Moldova,
Cuvânt pentru şcoala şi Biserica Română etc”. la care se adaugă luările de
cuvânt și prezența în numeroase comisii.
Remarcabila si prodigioasa sa activitate carturareasca in domeniile teologic
si istoric l-au impus atentiei contemporanilor pe acest luminat ierarh si
patriot.
Retras in anul 1873, a fost rechemat in randurile academicienilor in cadrul
sesiunii ordinare din 23 mai 1879.In raportul general pe care l-a intocmit
asupra lucrarilor Academiei pe anul 1879 Alexandru Odobescu consemna in
legatura cu acest act:
“ A dost justa si inteleapta aceasta masura caci ea ne-a aus indata
contingentul pretios al dumnealor V, Alecsandri, P.S Sa Episcopul
Melchisedec Stefanescu, Titu Maiorescu.”
Rechemarea Episcopului Melchisedec Stefanescu la Academia Romana s-a
datorat, ca de altfel si alegerea din anul 1870, numai personalitatii sale si
valorii reale a operelor pe care le-a conceput si publicat asa cum a subliniat
chiar adversarul sau B.P.Hasdeu.
Prezenta si activitatea invatatului ierarh si marelui patriot, in cadrul celui
mai inalt forum de cultura , demonstreaza, ca Biserica si teologia nu numai
ca nu condamna stiinta , ci o pretuiesc si se folosesc de informatiile oferite
de ea si colaboreaza cand este vorba de adevar , de dreptate si de frumos.
Episcopul si carturarul Melchisedec a participat la sedinte ordinare si
extraordinare, intervenind constructiv in discutii, prezentand comunicari,
intocmind biograffii si referate, daruind hrisoave si publicatii noi si a
prezidat mult din sedintee sectiei istorice.
Impreuna cu Vasile Alecsandri episcopul Melchisedec sublinia ca,
indatoririle Academiei sunt nu numai de a dezvolta inteligenta, ci si de a
intari moralitatea natiunii. Constient si convins ca locul si rolul Bisericii in
viata poporului roman, episcopul Melchisedec sublinia ca slabirea
Ortodoxiei conducea implicit si la slabirea sentimentului national, motiv
pentru care romanii au refuzat cu hotarare romano-catolicismul si
protestantismul.
Confruntata adeseori cu situatia de a-si duce existenta si a-si desfasura
activitatea la rascruce de vremuri si timpuri , in care mariile puteri , de
credinte si convingeri religioase diferite , isi manifestau dorinta de extindere,
Biserica poporului roman ortodox , a exprimat puterea ajutorului
Mantuitorului Hristos cel rastignit si inviat tocmai in faptul ca, a reusit,
totdeauna prin jertfa si indelunga rabdare , sa ramana fidela Ortodoxiei
Ecumenice si in acelasi timp sa isi pastrez identitatea de Biserica
romaneasca.
Episcopul Melchised a calatorit destul de mult in tara si in strainatate. Cu
unele exceptii, majoritatea acestor calatorii au avut caracter de studiu si de
informare.
Pretutindeni, pe unde a calatorit, cu pasiunea sa pentru trecut, a cautat si
cercetat documente, a descifrat pisanii votive si inscriptii, a citit manuscrise
si tiparituri vechi, insemnari de pe obiecte si carti de cult, a cercetat
bibliotecile, indeosebi cele de la Neamtu, Iasi si Bucuresti.
De pilda, in biblioteca mitropoliei din Cernauti, el a descoperrit doua
valoroase lucrari: Tetraevanghelul lui Stefan cel Mare de la Humor si
Tetraevanghelul mitropolitului Grigorie de la Voronet.
Acestea au readus in discutie problema portretului domnitorului Stefan cel
Mare si Sfant. Episcopul era convins ca miniatura nemuritorului voievod din
Tetraevanghelul de la Humor era autentica, in ciuda contestatiilor venite in
special din partea lui B.P.Hasdeu. De-altfel cercetarile ulterioare i-au dat
dreptate.
Convins ca valorile cuprinse in toate cele cercetate si analizate episcopul
Melchisedec a facut propuneri si pentru adunarea si studierea acestora
motivand ca: “ aceasta lucrare s-a facut de mult in toate tarile civilizate si
ca ea a reprezentat dovada cea mai buna dsepre cultura si inteligenta
romaneasca si in multe ne va emancipa de sub robia spirituala care ne
impinge a cauta si adopta toate de la straini.”
Cine, daca nu Academia, corpul savantilor romani trebuia sa simta mai
adanc trebuinta de a se face sa se perpetueze si sa se lase posteritaii geniul
culturii si al artei stramosilor nostri?- se intreba el pe buna dreptate.
Un aspect mai putin cunoscut privin prezenta si activitatea Episcopului
Melchisedec Stefanescu in cadrul Academiei Romane este acela referitor la
influenta pe care a exercitat-o asupra unor apropiati ai sai , in favoarea
supremului nostru for de cultura.
La indemnul sau, Ioan Costache Agarici, din Roman, trecea in posesia
Academiei mosiile sale de la Moara Grecilor si Muntenii se Sus, de langa
Vaslui, iar Tache P.Anastasiu din Tecuci intreaga sa avere. In baza acestor
donatii, Acadmia Romana, a infiintat mai multe scoli profesionale venind
astfel in sprijinul ridicarii culturale a poporului roman.
El insusi a dat un pilduitor exemplu, facand donatii Academie, atat in timpul
vietii , cat si prin dispozitii testamentare, imbogatind biblioteca Academiei
Romane cu multe documente gasite cu prilejul cercetarilor sale, carti de o
mare valoare si chiar cu bogata sa biblioteca , alcatuita din 2511 volume,
impreuna cu 83 de manuscrise si 95 de monede de aur, argint si arama.
Marele istoric Nicolae Iorga il numeste pe Melchisedec: “barbat cu o
chemare stiintifica netagaduita”, iar B.P.Hasdeu ilustrul istoric si lingvist
scrie ca a fost “barbatul cel mai cu stiinta printe prelatii contemporani si
locul sau in Academia Romana nu e o simpla convenienta politica sau
greseala de adresa. I se cuvenea lui in toata putere cuvantului. In Episcopul
Melchisedec stralucea munca literara, iar ca academician va ramane cu tot
dreptul in panteonul nostru national! ”.
Episcopul Melchisedec Stefanescu si-a inscris numele cu litere de aur in
cartea Academiei Romane. El este cel dintai reprezentant al Bisericii
Ortodoxe Romane si singurul ierarh roman din Regat ales direct membru
titular in acest forum.