Universitatea din Craiova

Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova

Melchisedec Ștefănescu

Lucrare de seminar

Îndrumător,
PS. Profesor Dr Emilian Lovisteanu
Susținător,
Talpeș Ion Temistocle

Craiova 2018
 Melchisedec Ștefănescu

Melchisedec Ștefănescu (Mihail, pe nume de mirean, n. 15

februarie 1823, Gârcina, județul Neamț — d. 16 mai 1892, Roman, Neamț) a fost un episcop
și istoric român, politician, membru titular (1870) al Academiei Române.

Cel ce va rămâne cunoscut cu numele de cleric Melchisedec Ștefănescu se naște la 15

februarie 1823, în familia lui Petru și Ana Ștefănescu, purtând numele de botez Mihail
Ștefănescu. Tatăl și bunicul au fost preoți în satul Gârcina, iar mama era fiica preotului Ion
Focșa din Negrești. La 7 ani merge la școala din sat, iar la 9 ani este dus în târgul Piatra
Neamț și dat la școala de la Biserica Sf. Ion. ,,Părinții văzând în Mihail deșteptăciune și dor
de învățătură...și laude aduse de învățătorii lui de până atunci, s-au decis a-l da la o școală
mai înaltă".
Studiază, astfel, la Seminarul de la Socola (1834 - 1841 și 1842/43), apoi la Academia
duhovnicească din Kiev (1848 - 1851), unde a obținut titlul de "magistru în teologie și litere".
Învățător în Șerbești - Neamț (1841-1842), profesor suplinitor la Seminarul de la Socola
(1843-1848) din nou profesor la același Seminar (1851 - 1856). Profesor și director la
Seminarul din Huși (1856- 1861); călugărit cu numele Melchisedec (1843), hirotonit
ierodiacon (1844) la Socola, apoi ieronionah în Lavra Pecerska din Kiev (1851), protosinghel
(1952) și arhimandrit (1853). Locțiitor de episcop la Huși (1861 - 1864), fiind hirotonit
arhiereu cu titlul "Tripoleos" în 1862, locțiitor (1864), apoi episcop eparhiot - numit prin
decret semnat de Al.I. Cuza - al noii eparhii a Dunării de Jos, cu reședința în Ismail (1865 -
1879); la 22 febr. 1879 ales episcop al Romanului, unde a păstorit până la moarte.
Însuflețit patriot, a luptat pentru unirea Principatelor, fiind ales membru în Divanul
Ad-Hoc (1857), a sprijinit reformele lui Al.I. Cuza și Războiul de Independență, a fost
ministru al Cultelor (1860), membru de drept în Senatul României și i se încredințează o
misiune politică în Rusia (1868). Precursor al ecumenismului, a fost delegat de Sf. Sinod la
Conferința vechilor catolici de la Bonn (1875).
Ca membru al Sf. Sinod, a prezentat o serie de memorii pentru prosperarea vieții
bisericești, ameliorarea stării materiale a clerului, dar mai ales în legătură cu recunoașterea
autocefaliei. A trimis tineri la studii în Rusia (Gavriil Musicescu, Silvestru Bălănești,
Constantin Nazarie ș.a.). Prin testament, creează o fundație din care să se acorde burse de
studii la Academia duhovnicească din Kiev; biblioteca și colecția sa numismatică le-a dăruit
Academiei Române.
Episcopul Melchisedec Ștefănescu a avut serie de realizări gospodărești la cele trei
eparhii pe care le-a cârmuit.Ca profesor de seminar a publicat numeroase manuale didactică,
majoritatea prelucrate după cele rusești. A fost unul dintre istoricii de seamă ai vremii sale și a
publicat documente slavone, inscripții și însemnări din bisericile din Moldova, monografii de
eparhii, biografiile unor ierarhi etc. La 10 septembrie 1870 a fost ales membru activ al
Academiei Române iar la sesiuni a prezentat comunicări, referate și diferite lucrări.

Manuale

 Manual de Liturgică, Iași, 1853, X + 132 p. (ed. a II-a București, 1862, XII + 185 p.,
prelucrare după Ivan Scvortev);
 Manual de tipic, Iași, 1854, 100 p.;
 Teologia dogmatică a Bisericii Ortodoxe catolice de Răsărit, Iași, 1855, VIII + 419 p.;
 Scurtă introducere în cursul științelor teologice, Iași, 1846, VI + 168 p.;
 Catehismul ortodox, Iași, 1857, VIII + 206 p. (trad. după Filaret al Moscovei);
 Introducere în sfințitele cărți ale Vechiului și Noului Testament, 2 vol., Iași, 1860, 230 +
223 p.;
 Teologia Pastorală, parte tradusă, parte prelucrată, București, 1862, 280 p.;
 Alte manuale au rămas în manuscris.

Lucrări

 Cronica Hușilor și a Episcopiei cu aseminea numire, București 1869, IX + 463 + 175 p. +

3 foi;
 Cronica Romanului și a Episcopiei de Roman, 2 vol., București, 1874-1875, IV + 352 p.
(I) + VI + 239 p. (II);
 Lipovenismul, adică schismaticii și ereticii rusești ... . București, 1871, 547 p. (tradusă în
grecește și tipărită la Constantinopol în 1876);
 Relațiuni istorice despre țările române din epoca de la finele veacului al XVI-lea și
începutul celui de al XVII-lea, București 1882, 55 p.;
 Memoriu despre Tetraevanghelul lui Stefan cel Mare de la Humor și Tetraevanghelul
mitropolitului Grigorie de la Voroneț, București, 1882;
 Inscripția de la Mânăstirea Războieni, București, 1882, 48 p.;
 O vizită la câteva mânăstiri și biserici antice din Bucovina, București, 1883, 65 p.;
 Inscripțiunile bisericilor armenești din Moldova, București, 1883, 71 p.;
 Catalog cu cărțile sârbești și rusești, manuscrise vechi ce se află în biblioteca Mânăstirii
Neamț, București, 1983, 71 p.;
 Papismul și starea actuală a Bisericii Ortodoxe din Regatul României, București, 1883,
110 p.;
 Vizita și scrierile lui Grigore Tamblac, București, 1884, 109 p.;
 Notițe istorice și arheologice adunate de pe la 48 de mânăstiri și biserici antice din
Moldova, București, 1885, 318 p.;
 Schițe biografice din viața mitropolitului Ungrovlahiei Filaret II (1792) și a altor persoane
bisericești contemporane cu dânsul, Roman, 1886, 69 p. (și București, 1987, 80 p.);
 Viața și minunile Cuvioasei Maicei noastre Parascheva cea nouă și istoricul sfintelor ei
moaște, București, 1989, 65 p.;
 Tratat despre cinstirea și închinarea icoanelor în Biserica Ortodoxă și despre icoanele
făcătoare de minuni din România, București, 1890, 49 p.;
 Biserica Ortodoxă în luptă cu protestantismul, în special cu calvinismul în veacul al XVII-
lea și cele două sinoade din Moldova contra calvinilor, București, 1890, 116 p. ș.a.;
 Câteva lucrări de istorie bisericească i-au rămas în manuscris.
 A tradus din limba germană (după K. J. Hefele) 64 de cuvinte sau predici ale Sf. Ioan
Hrisostom orânduite după sărbători și duminici (București, 1883), iar din slavonește și
grecește câteva cărți de slujbă.
 Se adaugă la toate acestea numeroase discursuri, dizertații, memorii, citite în Sf. Sinod (de
pildă: Biserica Ortodoxă și calendarul, 1881, 44 p.;
 Memoriu pentru cântările bisericești în România, 1881, 28 p.;
 Studiu despre ierarhia și instituțiunea sinodului în Biserica Ortodoxă a Răsăritului în
genere și despre ierarhia instituțiunii sinodale în Biserica Ortodoxă Română, 1883, 75 p.);
 O Carte de rugăciuni, 1884, 233 p.;
 Corespondență publicată mai târziu).
 Biographia prea sântitului Dionisie Romano, episcopul de Buzău, Tipografia Academieĭ
române, 1882

Bibliografie
 Despre Melchisedec Ștefănescu la enciclopedia OrthodoxWiki
 Meritul episcopului Melchisedec Ștefănescu în recunoașterea autocefaliei BOR, 15 februarie 2010, Ioan
Bușagă, Ziarul Lumina
 Episcopul Melchisedec Ștefănescu, părinte al orfanilor, 29 iunie 2012, Pr. Eugen Drăgoi, Ziarul Lumina
 Episcopul Melchisedec Ștefănescu: „Noi simțeam că suntem autocefali“, 10 octombrie 2010, Alexandru
Constantin Chituță, Ziarul Lumina
 Memoria Bisericii în imagini: Melchisedec Ștefănescu, ierarhul cărturar, 26 martie 2010, Adrian Nicolae
Petcu, Ziarul Lumina
 Episcopul Melchisedec Ștefănescu, deschizător de drumuri în masoneria din Moldova, 7 noiembrie 2013,
Florin Jbanca, Adevărul
 Istoria creștinismului (CMX): Episcopul Melchisedec Ștefănescu al Romanului (1879-1892) (I), 3 martie
2008, Pr. Cezar Țăbârnă, Ziarul Lumina
 Istoria creștinismului (CMXI): Episcopul Melchisedec Ștefănescu al Romanului (1879-1892) (II), 4 martie
2008, Pr. Cezar Țăbârnă, Ziarul Lumina
 Istoria creștinismului (CMXII): Episcopul Melchisedec Ștefănescu al Romanului (1879-1892) (III), 5 martie
2008, Pr. Cezar Țăbârnă, Ziarul Lumina
 Istoria creștinismului (CMXIII): Episcopul Melchisedec Ștefănescu al Romanului (1879-1892) (IV), 6
martie 2008, Pr. Cezar Țăbârnă, Ziarul Lumina
 Istoria creștinismului (CMXIV): Episcopul Melchisedec Ștefănescu al Romanului (1879-1892) (V), 7
martie 2008, Pr. Cezar Țăbârnă, Ziarul Lumina
 Istoria creștinismului (CMXV): Episcopul Melchisedec Ștefănescu al Romanului (1879-1892) (VI), 8
martie 2008, Pr. Cezar Țăbârnă, Ziarul Lumina
 Istoria creștinismului (CMXVI): Episcopul Melchisedec Ștefănescu al Romanului (1879-1892) (VII), 10
martie 2008, Pr. Cezar Țăbârnă, Ziarul Lumina
 Istoria creștinismului (CMXVII): Episcopul Melchisedec Ștefănescu al Romanului (1879-1892) (VIII), 11
martie 2008, Pr. Cezar Țăbârnă, Ziarul Lumina
Istoria creștinismului (CMXVIII): Episcopul Melchisedec Ștefănescu al Romanului (1879-1892) (IX), 12 martie
2008, Pr. Cezar Țăbârnă, Ziarul Lumina
 Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria