Valorile

culturale
ale patriei mele
Grigore Vieru

Pe 14 februarie 1935 s-a născut Grigore Vieru,

unul dintre cei mai îndrăgiți poeți basarabeni,
iubitor de neam, de limbă, de patrie și de
mamă. Debutul editorial îl face în 1957, pe
când era student, cu o plachetă de versuri
pentru copii, Alarma. În 1968 are loc o cotitură
în destinul poetului, consemnată de volumul de
versuri lirice „Numele tău”, cu o prefață de Ion
Druță. Cartea este apreciată de critica literară
drept cea mai originală apariție poetică. În
chiar anul apariției devine obiect de studiu la
cursurile universitare de literatură națională contemporană. În 1969 tipărește
„Duminica cuvintelor” carte foarte îndrăgită de copii, care devine „obligatorie” în
orice grădiniță din Basarabia. În 1970 apare Abecedarul, tot la editura Lumina –
poeziile fiind scrise de Vieru, proza de Spiridon Vangheli, iar ilustrații
aparținându-i pictorului Igor Vieru. În același an apare volumul selectiv de versuri
pentru copii Trei iezi, care la câteva zile de la apariție este retras din librării în
urma unui denunț pe motiv că în poemul „Curcubeul” s-a găsit „ascuns” Tricolorul
Românesc. La sfârșitul anilor '80, Grigore Vieru se găsește în prima linie a
Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, textele sale având un mare rol în
deșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia. Vieru a fost unul
dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova și se află printre organizatorii și
conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. în 1992, Academia
Română îl propune pentru Premiul Nobel pentru Pace. La 18 ianuarie 2009, Vieru
se stinge din viata. Grigore Vieru a fost mai mult decât
un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei. A fost, este şi
va rămâne Pilonul de rezistenţă al culturii
naţionale. Moştenirea pe care a lăsat-o în urma sa este
netrecătoare şi multe generaţii îi vor duce dorul,
mângâindu-şi sufletele cu versurile lui. El a fost poetul
dragostei de viaţă, dragostei de ţară, dragostei de
neam, dragostei de adevăr.

Alexei mateevici
Alexei Mateevici s-a născut la Căinari, judeţul Tighina din Basarabia, la
28 martie 1888, în familia preotului Mihail Mateevici şi a Nadejdei
Neaga. A făcut clasele primare
în satul Zaim, școala parohială şi Seminarul
de Teologie din Chişinău, 1902-1910. În
1907, în primele numere ale ziarului
“Basarabia” apar poeziile “Ţăranii”, “Eu
cânt”, “Ţara”. Tot aici publică articolele
“Sfântul Vasile – Anul Nou în obiceiurile
moldovenilor basarabeni” şi “Din cântecele
poporane ale Basarabiei”. Publică mai
multe studii ș i articole religioase, scrie
despre obiceiurile moldovenilor basarabeni.
Încununează opera sa poezia “Limba
noastră” – odă limbii române, pe care a
plăzmuit-o doar cu o lună înainte de deces.
Alexei Mateevici s-a impus în literatura română print-o creație de excepție,

poezia Limba noastră, versuri care, ani în șir s-au rostit și se mai rostesc
încă pretutindeni, s-au cântat generații întregi în vremuri de generații
întregi în vremuri de tristeți și bucurii. Este poezia care, umbrind
aproape total celelalte creații ale poetului, a reușit să-l plaseze pe
creatorul ei printre personalitățile cu legitime drepturi la nemurire.
Poeziile lui patrunse de un spirit profund revolutionar ne invata sa
protejam traditiile si istoria neamului nostru. Mateevici s-a inclus alături
de alte personalități marcante în procesul de emancipare națională a
basarabenilor, s-a implicat în lupta pentru dezrobirea plaiului natal. El a
contribuit enorm la formarea culturii basarabene.

MUZEUL NATIONAL DE
ISTORIE A MOLDOVEI
Muzeul este situat în clădirea istorică a Gimnaziului nr. 1 de băieți înființat
în perioada țaristă. Expoziția permanentă a muzeului este proiectată și realizată de
un grup de specialiști care au ales o prezentare pe baza unei tematici riguros
științifice, conform criteriului cronologico-tematic, pe epoci istorice, susținută de
forța evocatoare a exponatelor, a mărturiilor originale reprezentative din
patrimoniul istoric și arheologic muzeal. Spațiul destinat expoziției are o suprafață
de 1700 m.p. și este folosit optim, respectând toate exigențele de conservare și
securitate a patrimoniului muzeal. Expoziția ilustrează istoria Moldovei din cele
mai vechi timpuri până în prezent, în ansamblul și coerența sa, prin exponate
originale și reprezentative ce pun în evidență o prezentare obiectivă a dezvoltării
economice, culturale, politice și sociale a societății omenești din această arie
geografică în diverse epoci istorice. Prin piese istorico-documentare și istorico-
artistice, expoziția pune în valoare originalitatea și particularitățile poporului
moldovenesc în decursul devenirii sale istorice. Publicul este introdus în atmosfera
de epocă cu ajutorul unor exponate edificatoare, prin reconstituirea, cu mijloace
specifice muzeologiei, a diferitor ambienturi sociale, a mediului economico-social,
cultural, caracteristic pentru diferite categorii sociale și etape de dezvoltare a
societății. Fiind primul muzeu din ţară a contribuit la crearea reţelei muzeale şi
a şcolii naţionale de muzeologie.
 EUGEN DOGA
Eugen Doga s-a nascut la 1 martie 1937 in satul
Mocra din Transnistria. „Maestru in arta, Artist al
Poporului si Om al Mileniului”, Eugen Doga, a
adunat pe parcursul vietii numeroase distinctii si
premii nationale si internationale, fiind inscris in
lista celor 200 de personalitati ale lumii. Eugen
Doga lucrează  în domeniul muzicii de film
devenind unul dintre cei mai renumiți
compozitori de cinematograf și filme din spațiul
sovietic și post-sovietic. A scris muzică la peste
200 de filme Compozitorul Doga a fost prieten și
coleg cu poetul Grigore Vieru, cu care au creat
cele mai frumoase lucrări. Este semnificativă
contribuția lui Doga la dezvoltarea filmului de
animație din republică, realizând coloana sonoră
a peliculelor „Capra cu trei iezi”, „Maria
Mirabela” , serialul „Guguță” ș.a. A semnat
muzica pentru spectacolele: „Radu Ștefan,
întâiul și ultimul”; „Pe un picior de plai”; „Ce frumoasă este viața”; baletele
„Luceafărul”  Compozitorul-academician Eugen Doga este autorul unor
capodopere muzicale universale care rezistă și vor rezista în timp. Valoarea operei
create de E. Doga este înalt apreciată de contemporani. Valsul creat de E. Doga,
considerat apogeul creației sale artistice, a fost declarat de președintele SUA
Ronald Reagan „Valsul veacului XX”, iar fondul UNESCO l-a inclus în galeria
capodoperelor muzicale ale secolului anterior.
În anul 2001 Eugen Doga a fost inclus în
prestigioasa antologie „Compozitorii secolului
XX”. Eugen Doga a contribuit enorm la
formarea culturii noastre si recunoasterea
muzicii moldovenesti pe plan international.
Eugen Doga a fascinat milioane de oameni din
întreaga lume cu muzica sa şi continuă să
fascineze şi astăzi.

BISERICA ADORMIRII
MAICII DOMNULUI
Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” este un monument arhitectural deosebit
situat in Causeni . Nu se cunoaşte data exactă când a fost construită: fie în 1455
odată cu prima atestare a Căuşeniului, fie în perioada de domnie a lui Vasile Lupu
(1634-1653) sau mai târziu. În forma ei actuală o avem din timpul reconstrucţiei de
la 1763-1767. Este un
monument unicat în spațiul
est-carpatic prin amplasarea
sa sub nivelul solului
(biserică semiîngropată).
Legenda spune că tătarii au
admis construcţia unei
biserici creştine, cu condiţia
ca ea să nu depăşească în
înălţime un ostaş pe cal.
Interiorul bisericii este
bogat pictat în fresce murale
în stilul atribuit şcolii târzii
de la Hurez (Ţara
Românească). În comparaţie cu exteriorul sobru al bisericii, interiorul poartă o
nuanţă mai intimă. În picturile murale, predomină o gamă caldă de culori,
conturate pe fundalul albastru al pereţilor. În naos, la stânga altarului, se observă
chipurile mai multor sfinţi "cu ochii scoşi". Se spune că găurile din pictură sunt din cauza
tătarilor, ce au ponegrit locul sfânt, însă nu au rămas nepedepsiţi. O legendă locală afirmă că
printr-o minune dumnezeiască acestor răufăcători le-au pierit toţi caii, şi de atunci, înfricaţi fiind,
nu s-au mai atins de bisericile româneşti.

În pronasos se află un tablou votiv, care se deosebeşte prin expresivitatea chipurilor ctitorilor. Pe
zidul nordic s-au păstrat figurile apostolilor Petru şi Pavel, care ţin în mâini modelul bisericii.
Mai sus sunt reprezentaţi cei patruzeci de Mucenici. Printre scenele cu caracter religios sunt
reprezentaţi şi ctitorii bisericii, domnitorii Moldovei - Nicolae şi Constantin Mavrocordat,
Grigore Alexandru Ghica, etc.

MANASTIREA
TIPOVA
În Ț ipova se află cea mai
mare mănăstire rupestră
ortodoxă din Europa de Est.
Este cunoscut faptul că acest
lăcaș sfânt a fost creat de o
comunitate de călugări cu
mult înainte ca statul
medieval Moldova să fie
format aici.  Situat la o înălțime amețitoare, complexul monahal se transformă într-
un muzeu în er liber de o frumusețe uluitoare. Se spune că aici îşi duceau viaţa, cu
secole în urmă, primii creştini, dar şi printre primii locuitori din spaţiul pruto-
nistrean. Deşi în această privinţă mai sunt necesare investigaţii suplimentare, un
fapt cunoscut cu certitudine este că Ţâpova musteşte de istorie şi de civilizaţie
veche. De exemplu, vestita bisericuţă în piatră este locaşul în care s-a cununat
Ș tefan cel Mare şi Sfânt cu Maria Voichiţa, soţia domnitorului. O altă legendă
despre mănăstirea rupestră de la Ţâpova spune că în aceste locuri s-a sfârşit viaţa
poetului mitologic grec Orfeu, iar mormântul lui se află într-o nişă de la poalele
cascadei, putând fi recunoscut după o lespede de piatră cu şapte găuri. Acest loc
retras de ochii lumii a fost, până în anii ’40 ai secolului trecut, un centru monastic
vestit, cu o bibliotecă bogată, care, spre regret, a dispărut între timp. „Sute de ani,
după spusele ierodiaconului Eustafie, tot aici se întâmplau adevărate miracole la
vestita icoană făcătoare de minuni, care s-a păstrat în altar până la închiderea
mănăstirii şi despre care nu se ştie acum nimic. În 1994 mănăstirea a fost
reînființată. Schitul de la Ţipova întră în lista celor mai vechi și celor mai
valoroase comori ale neamului nostru.

Oriunde se găsește viața, se găsește și cultura. Cultura este frumusețea și viața fiecărei ființe umane. Fiecare

ţară sau regiune a unei ţări are un sistem de valori comune, experienţe asemănătoare sau percepţii comune

despre lume pe care l acceptă. Aceste puncte comune formează cultura unei regiuni, ţări sau societăţi. Astfel s-

ar putea afirma că există o cultură regională, dar şi o cultură naţională.

Avem comoare nepretuite create de poporul nostru : Lucrări de

pictură, sculptură, arhitectură, literatură ne entuziasmează
mintea și sufletul, făcându-ne să ne gândim la frumos, la
valorile eterne. Noi, cititori și privitorii ai lucrurilor create de
poporul nostru, analizand creațiile marilor maeștri romani,
absorbim cultura poporului nostru, ne educăm, ne formăm
propria viziune asupra lumii, pe care o vom transmite copiilor și
nepoților noștri. Așa se creează cultura poporului nostru,
bazată pe memoria strămoșilor noștri. Astfel, cultura este
memorie.

1. Experienta istorica a aratat ca necunoasterea culturii

propriului popor poate duce la distrugerea legaturii intre
generatii.