Cultura

Bucovinei
Elaborat de Tatiana Țirigan
 Cuprins
1) Introducere
2) Învățământul
3) Biserica
4) Societăți culturale
5)Mihai Eminescu
6) Tradițiile Bucovinei
7) Obiceiurile Bucovinei
8) Olăritul
9) Țesutul
10) Prelucrarea lemnului
 Introducere
Bucovina constituie o vatra de cultura si civilizație româneasca cu un rol extrem de
important in istoria romanilor. Din cele mai indepartate timpuri, in aceasta zona s-au
construit manastiri si biserici impresionante: Putna, Voronet, Moldovita, Sucevita,
Humor, Dragomirna, Arbore, monumente si centre de arta si cultura cu valori
impresionante ale patrimoniului national si universal. In aceste tinuturi inca se
pastreaza traditii si obiceiuri stravechi, valori culturale deosebit de apreciate inclusiv de
generatia tanara. Limba, portul, mestesugurile, obiceiurile sunt pastrate si aratate cu
mandrie tuturor celor care vor sa cunoasca frumusetea oamenilor si a locurilor. Este un
tinut de poveste, cu sate arhaice si oameni frumosi, oameni cu valori morale, care
iubesc frumosul si natura.
 Învățământul
Şcoala şi învățămîntul românesc din Bucovina au fost puternic marcate de „Legea generală asupra învățămîntului
din Imperiul Austro-Ungar" (1869), document prin care şcolile primare au fost scoase de sub supravegherea
bisericii şi trecute sub jurisdicția statului. Prin urmare, s-a accentuat procesul de germanizare a populaţiei
româneşti. Şcolile civile care pregăteau tinerii pentru profesiunile de meseriaş, negustor, agronom etc., nu erau
frecventate de români, din cauza că în ele limba de predare era cea germană. Politica de germanizare, promovată în
special în domeniul învățămîntului, limita tot mai mult sfera de folosire a limbii române. Dacă la momentul
anexării, în fiecare oraş din Bucovina exista cîte o şcoală românească, la împlinirea a 100 de ani de stăpînire
austriacă, în oraşe nu era nici o şcoală românească de stat. În 1875, la scurgerea unui veac de stăpînire
habsburgică,la Cernăuți a fost deschisă o universitate, dar cu limba de predare germană. În acelaşi an Institutul
Teologic din Cernăuți a fost transformat în facultate a universității.în pofida politicii de germanizare, la începutul
secolului XX, românii din Bucovina dispuneau de 109 şcoli cu predare în limba maternă şi de 24 de şcoli bilingve
(româno-germane şi româno-ucrainene).
 Biserica
La afirmarea românilor bucovineni a contribuit şi Biserica
Ortodoxă. Elementul românesc, persecutat de administrația
austriacă, a avut un apărător în persoana mitropolitului Silvestru
Morariu. Silvestru Morariu Andrievici (s-a născut la data de 26
noiembrie 1818 — decedat 12 aprilie 1895) a fost un cleric
ortodox român, care a avut rangul de arhiepiscop
al Cernăuților și mitropolit al Bucovinei și Dalmației (1880-
1895).Acest mare cărturar şi-a închinat viaţa şi activitatea
propagării culturii româneşti, emancipării poporului român din
Bucovina. Ilustrul ierarh a scris manuale didactice, a redactat
revista „Candela", a înfiinţat o tipografie, a fost animatorul
tuturor manifestărilor culturale româneşti din Bucovina.
 Societăți culturale
Organizarea în societăţi şi asociații culturale după principiul etnic şi social
(studenți, oameni de ştiinţă şi cultură etc.) a cunoscut o largă răspîndire în
hotarele Imperiului Austro-Ungar, unde în mozaicul de naționalități fiecare
etnie încerca să se afirme pe tărîm propriu național.Fruntaşii mişcării
naționale din Transilvania şi Bucovina organizează în cea de-a doua jumătate
a secolului al XIX-lea un şir de societăți și asociații culturale. Prin activitatea
lor amplă s-au remarcat Asociațiunea transilvană pentru literatura română şi
cultura poporului român - Astra -(1861), Societatea pentru cultura şi literatura
română în Bucovina (1865), societățile studenţeşti „Arboroasa" (1875) şi
„Bucovina" (1880), societățile academice „Junimea" (1878) şi „Dacia"
(1880), societățile muzicale „Armonia" (1881) şi „Lumina" (1891), Societatea
„Şcoala română” (1883), Asociația studenților teologi „Academia Ortodoxă"
(1884), Societatea politică „Concordia" (1885) şi altele. Societățile culturale
erau concomitent o formă de rezistenţă faţă de politica de deznaţionalizare,
ele erau o bună şcoală în cadrul căreia s-au format generații de intelectuali
români, care vor juca un rol important în realizarea unităţii
culturale şi naționale româneşti.
 Mihai Eminescu
Mihai Eminescu a învăţat două clase primare la Cernăuţi, clasele a III-a şi a IV-a a şcolii primare greco-orientale,
National-Hauptschule. A fost înscris în clasa a III-a în luna septembrie 1858.
La Cernăuţi, Eminescu cunoaşte o realitate nouă, încă nebănuită de copilul de 8 ani, o atmosferă cu totul deosebită
de cea a Ipoteştilor. Eminescu vine la Cernăuţi după zece ani de la refugiul participanţilor la revoluţia de la 1848,
printre care se afla şi poetul Vasile Alecsandri, şi care, primiţi aici cu ospitalitate de Hurmuzăkeşti, discutau deja
atunci Unirea Principatelor. La Cernăuţi, poetul a trăit primele experienţe ale viitorului om de acţiune politică, care s-
a încadrat ulterior în lupta pentru unitatea românilor din Imperiu. Să ne amintim doar de implicarea lui Eminescu în
organizarea Serbării de la Putna în 1871 şi a primului Congres al studenţilor români de pretutindeni şi de activitatea
poetului la Viena, unde reuşise să consolideze societăţile studenţilor români. 
Tradițiile Bucovinei

Spiritul Bucovinei e cuprins in traditiile si obiceiurile

stravechi. Bucovina e locul unde legende, mituri si povesti
sunt pastrate de veacuri. Folclorul, mestesugurile, artizanatul
sunt transmise de la o generatie la alta, facand acest loc atat
de autentic. Aici, diversele momente ale anului, zilele
religioase – Pasti, Craciun – precum si evenimentele
importante ale calendarului agricol, sunt celebrate cu mare
veselie. De secole, bucovinenii transfigureaza, prin masti si
jocuri, ocupatiile zilnice, momentele cele mai importante din
viata omului (nasterea, casatoria, moartea), ironizeaza prostia
ai uratul.
 Obiceiurile Bucovinei
♦ "Impistritul oualor" este un obicei practicat in zona Bucovinei. In Saptamana Mare, incepand cu ziua de marti si pana vineri, pe langa
simpla vopsire, se practica fie incondeierea cu pensula, fie impistritul, folosindu-se ceara. Cu timpul, tehnica incondeierii oualor a ajuns la
nivel de arta. Desi femeile sunt cele care se ocupa de infrumusetarea acestora, exista si barbati sau familii intregi care cunosc acest mestesug.
La Vama exista si un Muzeul al Oului unde se afla cea mai mare colectie de oua incondeiate din Romania si una dintre cele mai importante
din Europa.
♦ Colindele si Bisericuţa (Viflaimul) de Craciun: in ajunul Craciunului, copiii merg pe la casele gospodarilor si anunta Nasterea lui Iisus prin
colinde traditionale si o piesa de teatru popular, care infatiseaza intamplari religioase;
♦ Jocul caprei de Anul Nou: jocul apare sub forma unor cete de mai multe capre, masca costumului fiind un cap de capra, sculptat in lemn, cu
cornite impodobite de oglinzi, panglici multicolore si flori. Persoana care joaca este acoperita cu o scoarta sau laicer;
♦ Banda Jienilor: este considerat un spectacol popular de Anul Nou, cu personaje diverse: Iancu Jianu, doi haiduci, ciobanul, ofiterul,
vanatorul, iubita lui Jianu; costumele predominante sunt inspirate de portul popular si de uniforme militare;
♦ Uratii: obicei vechi de Anul Nou la care se porta masti ce scot in evidenta ce este mai neplacut si dizgratios in firea umana, dar si masti de
babe si mosnegi, tigani, turci, negustori.
 Olăritul
Unul dintre cele mai vechi mestesuguri, olaritul este continuat de mesteri olari din Radauti si Marginea.
Specificul vaselor din Radauti il reprezinta culorile folosite pentru decorare. Astfel vasele sunt desenate cu
figuri geometrice sau florale de culoare maro, verde, sau galben, pe fond rosu sau alb. Ceramica de Marginea
este deja o marca binecunoscuta in întreaga lume. Ceramica de culoare neagra este o marturie a originii dacice,
intalnindu-se astazi doar la Marginea. Tehnica realizarii vaselor este aceeasi folosita acum sute de ani, arderea
in cuptor. Se realizeaza oale inalte, cu doua toarte, strachini, vaze, platouri, cani. Tehnica de decorare este cea
traditionala: vasele se lustruiesc cu o piatra speciala, astfel ca urmele cenusii ramase pe peretii vasului inca
nears sa se amestece cu negrul.
 Țesutul
Ocupa un loc aparte in arta traditionala mestesugareasca. Tesutul si
cusutul se faceau in familie si reprezentau parte din indeletnicirile
de baza ale femeii, fiind si astazi o realitate in satul bucovinean.
Cele mai multe elemente tesute sunt destinate impodobirii si
decorarii interiorului locuitelor. Astfel, se tes laicere, scoarte sau
paretare din lana colorata cu motive geometrice sau florale, stergare
pentru impodobirea interiorului caselor sau pentru diferite
evenimente care marcheaza momente din existenta umana
(casatoria, moartea). De remarcat sunt si tesaturile de traista in
carouri, specifice zonei de munte. Pentru teserea diverselor piese se
folosea acelasi razboi orizontal (stative), dar se schimbau sulurile,
spetele, uneori itele si calcatorul.  Pe aceleasi stative se teseau si
panza si covoarele. Portul popular pune in evidenta talentul si
sensibilitatea pentru frumos a locuitorilor acestor zone, care îin
zilele de sarbatoare imbraca aceste straie. Ca si in trecut, femeile din
Bucovina lucreaza costumele populare manual, folosind motive
folclorice: spicul, soarele, frunza si nu in ultimul rand, crucea
simbolizand credinta în Dumnezeu.
Prelucrarea lemnului
Prelucrarea lemnului. In Bucovina, "Tara Fagilor",
mestesugul prelucrarii lemnului a  prins contur inca
din cele mai vechi timpuri. Mestesugul prelucrarii
lemnului difera de la o zona la alta, insa in prezent se
poate vorbi de o adevarata civilizatie a lemnului in
Bucovina. Imbinand utilul cu placutul, din lemn se
faceau casele, sura, grajdul, poarta si gardul,
mobilierul din interiorul caselor (lada de zestre, masa,
patul, lavita, blidarul), coveti, poloboace, lingurele,
razboiul de tesut, roata, fusul si furca pentru tors. De
remarcat sunt decoratiunile de pe toate aceste obiecte
cu diverse forme geometrice sau florale.
Mulțumesc pentru
atenția acordată!