pag 75-152.qxd 18.07.
2005 18:51 Page 100
Furca de tors \n cadrul colec]iei
de art` popular` \n lemn a
Complexului Na]ional Muzeal „ASTRA“
C
olec]iile reprezint` zestrea cea mai de pre] a unui
muzeu, cre[terea lor numeric`, îmbog`]irea [i
completarea lor, din punct de vedere tematic [i
teritorial, fiind principalul indicator al activit`]ii muzeale1.
În ceea ce prive[te formarea colec]iilor [i cercet`rile de
art` popular` [i folclor, putem vorbi de o tradi]ie sibian`. În
acest sens este de amintit, în primul rând, activitatea
ASTREI (Asocia]ia Transilvan` pentru Literatura Român`
[i Cultura Poporului Român) care, prin glasul lui George
Bari], a atras aten]ia asupra importan]ei form`rii colec]iilor
etnografice. Apoi, dup` înfiin]area Muzeului „Asocia-
]iunii” (inaugurat la 19 august 1905), un rol deosebit de
important în colec]ionarea obiectelor de art` popular` îi
revine lui Octavian C. T`sl`uanu, adev`rat întemeietor al
patrimoniului etnografic românesc din Transilvania2.
Împuternicit de conducerea ASTREI s` ac]ioneze în sensul
inzestr`rii muzeului, Octavian T`sl`uanu întreprinde
cercet`ri de teren în diferite zone ale Transilvaniei, unde
fotografiaz` monumente istorice [i de art` [i, mai ales,
colec]ioneaz` obiecte. Astfel, în cadrul [edin]ei ASTREI
din 24 august 1907, el raporteaz` c` a adunat „pe seama
Muzeului Asocia]iunii” din comunele Veza (lâng` Blaj),
Bilbor [i Corbu (lâng` Topli]a) p`sturi, c`m`[i, covoare,
c`ni [i lemn`rii3. Octavian T`sl`uanu a f`cut achizi]ii
importante pentru muzeu [i în anul 1908, în urma
organiz`rii expozi]iei de art` popular`, de la {imleu, cu
ocazia adun`rii generale a ASTREI. În anul 1909, la
redeschiderea Muzeului5, pe care în 1906 T`sl`uanu îl
deplângea c` zace cu „od`ile goale”4, acesta se înf`]i[a ca o
institu]ie format`, care avea s`-si adauge constant noi [i noi
valori.
Colec]iei „ASTRA” i se subsumeaz` colec]iile
particulare ale lui Octavian T`sl`uanu, Victor P`cal`,
Minerva Cosma. Din p`cate îns`, colec]ia lui Dimitrie
Com[a, ce se constituia din aproape 1100 piese ceramice,
textile, lemn – datate la sfâr[itul secolului al XVIII-lea [i
începutul secolului al XIX-lea, a fost cump`rat`, nu de
c`tre „Asocia]iune” ci de c`tre Eliza {tirbei din Bucure[ti,
ast`zi piesele g`sindu-se în colec]iile Muzeului }`ranului
Român6.
Sec]ia de etnografie [i art` popular`, care a func]ionat
între anii 1950-1990 în Complexul Muzeal Brukenthal, ca
sector distinct, de sine st`t`tor, a fost indiscutabil
continuarea patrimonial` a Muzeului „Asocia]iunii”. În
cadrul acesteia, pentru îmbog`]irea continu` a colec]iilor,
pentru a reprezenta în mod corespunz`tor cultura popular`,
atât cea româneasc` cât [i cea a minorit`]ilor na]ionale, s-
au efectuat numeroase studii [i achizi]ii sistematice. De
asemenea, dup` anul 1950, i s-au ad`ugat bunurile de
patrimoniu apar]inând Muzeului Societ`]ii Ardelene a
100
Carpa]ilor, muzeu întemeiat în 1895 pe baza colec]iei lui
Emil Sigerus (500 de obiecte cuprinzând ceramic`, textile
[i cositoare)7 Pentru perioada de început sunt demne de
men]ionat [i dona]iile lui Iulius Bielz ([ef al Muzeului
Brukenthal) [i ale Helenei Schlandt, din Bra[ov, în total
aproximativ 760 de obiecte (ceramic`, textile, lemn,
plan[e, desene, modele de broderii)8. La toate acestea se
adaug` valoroasa colec]ie de obiecte extraeuropene a
Muzeului Societ`]ii Ardelene de {tiin]e Naturale - Sibiu,
societate fondat` în anul 1848 [i înglobat`, în 1959,
aceleia[i sec]ii de etnografie [i art` popular`.
În acest mod, precum [i în urma campaniilor de
cercetare ini]iate de Cornel Irimie, patrimoniul este
diversificat, num`rul obiectelor ajungând, la 1 ianuarie
1966, la cifra de 20275 piese, marcându-se astfel
excep]ionala sa dinamic`, dac` avem în vedere faptul c` în
1949 se înregistrau doar 6740 de obiecte9. Completarea
sistematic` a colec]iilor a fost un deziderat primordial, atât
pentru conducerea Muzeului „Asocia]iunii”, cât [i pentru
cea a Sec]iei de etnografie [i art` popular` a Muzeului
Brukenthal [i este în continuare pentru conducerea
Complexului Na]ional Muzeal “ASTRA”. Trezorier al
bunurilor patrimoniale mo[tenite de la Muzeul Asocia]iunii
(9002 obiecte), Muzeul Civiliza]iei Transilvane „ASTRA”,
constituit în 1993, în cadrul Complexului Na]ional Muzeal
„ASTRA”, [i-a îmbog`]it, colec]iile an de an, ajungând în
prezent la un num`r de 33729 bunuri de patrimoniu.
Întreaga activitate a Muzeului faciliteaz` transmiterea c`tre
genera]iile viitoare a mesajului astrist, acela de prezervare
[i valorificare, pe plan superior, a patrimoniului na]ional.
Referindu-ne în special la colec]ia de obiecte de art`
popular` din lemn, os, metal, putem preciza c` între anii
1952-1966 aceasta înregistreaz` o cre[tere de la 1160 la
2042 de piese10. Ast`zi, în cadrul Muzeului Civiliza]iei
Transilvane „ASTRA”, cuprinde aproximativ 3900 de
obiecte, dintre care 3636 sunt din lemn, specifice mai ales
zonei transilv`nene. Ele fiind o dovad` clar` c`, înc` din
cele mai vechi timpuri, creatorul popular nu numai c` [i-a
perfec]ionat uneltele de munc` [i obiectele de uz personal,
dar le-a [i înfrumuse]at, transformându-le în obiecte de
art`.
Din multitudinea de piese lucrate în lemn, se remarc`
cele aproximativ 300 de furci de tors, cu forme deosebite
de la o zon` la alta, al c`ror decor prezint` adev`rate
compozi]ii realizate cu cea mai mare [tiin]` a regulilor
decorative. Al`turi de furcile române[ti, colec]ia cuprinde
[i furci s`se[ti, înalte, cu scauna[ sau cu talp` lung` [i
pictate pestri] cu motive florale.
În confec]ionarea furcilor de tors, me[terii populari au
reu[it s` valorifice calit`]ile plastice ale diferitelor esen]e
pag 75-152.qxd 18.07.2005 18:51 Page 101

2 3 4

1
lemnoase: brad, fag, frasin, paltin, alun, mesteac`n, ornamente, dar în Maramure[, }ara L`pu[ului, }ara
folosind tehnici precum: crestarea, cioplirea, incizia, Ha]egului, Caransebe[, M`rginimea Sibiului s-au înregis-
traforarea, pirogravarea, colorarea, etc. “Fiecare lemn are trat exemplare bogat ornamentate.
tainele lui, pe care nu le dezv`luie decât celui care îl - furca cu tij` rotund` [i coarne din crengi naturale -
îndr`ge[te cu adev`rat”, spunea un b`trân, pasionat de utilizat` mai frecvent în Banat, dar [i în }ara Ha]egului,
sculptura în lemn, din Hobi]a lui Constantin Brâncu[i11. }ara F`g`ra[ului, Zona Câmpulung-Muscel.
- furca cu coarne pline cioplite din aceea[i bucat` de
lemn cu tija - era întâlnit` îndeosebi în sudul [i sud-vestul
Tipologia furcilor de tors Transilvaniei, în nordul Munteniei [i al Olteniei (foto 5).
- furca cu coarne l`t`re]e introduse la mijlocul tijei - a
Diferitele forme de furci au luat na[tere [i s-au men]inut predominat în Banat, în }ara Ha]egului, Valea Jiului [i în
în strâns` leg`tur` cu clima [i anotimpul obi[nuit al torsului M`rginimea Sibiului (foto 3).
(dac` se poate lucra [i afar` ori numai în cas`), cu modul de - furca cu dou` fe]e [i cu mijlocul ca un cerc, ca o inim`
trai [i rolul femeilor în gospod`ria tradi]ional` (femeia, pe sau ca o lir` lat`, cioplit` din aceea[i bucat` cu tija - a fost
lâng` tors, mai trebuie s` vegheze [i gospod`ria sau prezent` în Cara[ Severin, Hunedoara, Gorj, Mehedin]i [i
p`scutul animalelor), precum [i cu leg`turile interetnice [i în M`rginimea Sibiului (foto 2).
interzonale. În colec]ia Muzeului sibian se întâlnesc - furca cu aripi - caracteristic` M`rginimii Sibiului,
urm`toarele tipuri [i variante principale de furci: Hunedoarei, zonei premontane a jude]ului Alba [i nordului
Olteniei (foto 4).
A. Furca de brâu - reprezentativ` pentru românii de - furca cu “m`r” sau cu roat` - s-a întrebuin]at în special
pretutindeni, are cca. 80-130 cm. lungime. Pentru c` se în Moldova [i în Muntenia, mai rar în Transilvania (doar în
purta sub brâu, se putea toarce nu numai în cas`, ci [i în sud-est) sau în Banat (foto 7).
timpul deplas`rii pe drum sau pe câmp, atunci când se - furca cu tija plat`, de forma unei scândurele lungi cu
supravegheau animalele. Româncele din Transilvania n-au marginile adânc crestate pe unele por]iuni [i cu suprafa]a
renun]at la furcile de brâu, de[i, în unele sate au convie]uit, acoperit` aproape în întregime de variate ornamente - a fost
secole de-a rândul, cu maghiarii ori cu sa[ii, c`rora le erau larg r`spândit` în satele din Mun]ii Apuseni (foto 1).
caracteristice furcile lungi cu talp` sau cu sc`una[. Este - furca executat` la strung, cu ornamente circulare sau
adev`rat, îns`, c` sub influen]a acestora, au fost adoptate, spiralate bine reliefate [i cu benzi de culori pe unele
câteodat`, forme de tranzi]ie c`tre furcile lungi (f`r` talp`, por]iuni ale tijei - s-a întrebuin]at în toat` ]ara , în regiunile
cu talp` mic` ori cu sc`una[), care se ]ineau fie în brâu, fie de câmpie [i în cele deluroase. Ea a de]inut mult` vreme
între genunchi. întâietate în utilizare12.
Dac` este analizat` din punct de vedere al formei, se B. Furca cu talp` lung` sau cu sc`una[, specific`
constat` c` furca de brâu a cunoscut numeroase solu]ii de popula]iei s`se[ti [i maghiare din Transilvania (foto 8).
concretizare:
- furca simpl`, rotund` [i cu tija în form` de suli]` - a C. Furca lung` care se fixa în cas` (între podea [i tavan)
fost r`spândit` în toat` ]ara, dar tradi]ia întrebuin]`rii ei s-a sau care se ]inea între genunchi. Era întrebuin]at` sporadic
p`strat mai bine în zonele de câmpie [i în cele deluroase ale în nord-vestul Moldovei [i, mai des în nordul [i vestul
Olteniei, Munteniei [i Moldovei. De regul`, prezint` pu]ine Transilvaniei (foto 6).

101
pag 75-152.qxd 18.07.2005 18:52 Page 102
5 6
Ornamentica furcilor de tors
Furcile de tors române[ti se definesc nu numai prin
diversitatea formelor, ci [i printr-o ornamentic` bogat` [i
variat`, executat` cu gust estetic [i cu migal`. Izvorul
acestor ornamente trebuie c`utat pe de o parte în aspira]ia
general` spre frumos a românilor, iar pe alt` parte în
dorin]a creatorilor populari de a înf`ptui mereu ceva nou
care s` se impun` cu pregnan]` judec`]ii estetice a ob[tei
s`te[ti. În ceea ce prive[te motivele decorative imortalizate
pe furci, se deta[eaz`, ca prezen]`, cele geometrice: p`trate,
romburi, dreptunghiuri, trapeze, X-uri, linii drepte, oblice,
orizontale sau verticale, zig-zaguri, “unda apei”, “dintele
de lup”.
Cu mare regularitate apar [i alte motive cu semnifica]ii
str`vechi - mai ales pe furcile cu aripi sau pe cele cu tij`
plat` - reprezent`ri cosmice (rozeta, cercul, vârtejul, roata
etc.), “pomul vie]ii” (frunza [i creanga bradului), “coarnele
berbecului”, “brâurile în relief” etc. Se adaug` motivele
fitomorfe (flori, frunze, ciorchini de struguri), avimorfe,
antropomorfe [i zoomorfe, redate de regul` stilizat. Nu este
de neglijat, prezen]a inscrip]iilor – fie ini]ialele numelui
me[terului sau numele celei c`reia i se d`ruia, fie data
lucr`rii - prezente pe unele furci din Transilvania.
Cornel Irimie afirma c` motivele decorative, întâlnite
pe furcile de tors, constituie “un limbaj prin care ni se
transmite mesajul unor simboluri vechi, de multe sute sau
chiar mii de ani, al c`ror în]eles s-a pierdut aproape
complet, dar care s-au perpetuat prin zeci [i sute de
genera]ii, ca elemente decorative”13. Accentuarea efectului
artistic al motivelor ornamentale de pe furci se realizeaz`
prin gruparea în registre verticale [i orizontale,
respectându-se principiile repeti]iei, alternan]ei [i simetriei.
La unele furci registrul ornamental este mai înc`rcat [i
dezvoltat îndeosebi pe orizontal`. La altele se remarc`
tendin]a spre verticalism [i au un decor mai aerat. In cazul
furcilor cu aripi avem de-a face cu o compozi]ie structurat`
102
7 8
dual din elemente ornamentale identice, dispuse perfect
simetric la dreapta [i la stânga axului central vertical, pe
suprafa]a c`ruia se repet` fie un singur motiv, fie o
succesiune ritmic` de dou` sau mai multe motive.
Înainte de decorare, în unele zone ale Transilvaniei
furca se afuma ori se colora cu anilin` ca s` se accentueze
contrastul dintre brunul închis al fondului [i albul
crest`turii. De pe la sfâr[itul secolului al XIX-lea a început
s` se practice în M`rginimea Sibiului [i colorarea
suprafe]elor decorate14.
O aten]ie deosebit` acord` diversit`]ii morfologice [i
ornamentale a furcilor de tors Dimitrie Com[a, în al s`u
„Album de crest`turi în lemn”, ap`rut la Sibiu în 190915.
Din cele 243 de piese ce au fost reproduse în album, 113
sunt furci de tors, adunate din aproape toate zonele
Transilvaniei [i clasificate de autor în: furci „simple”, „cu
coarne”, „încrestate”, „pictate”, „încrestate [i pictate”.
Simbolistica furcilor de tors
Având o mare varietate de forme dup` arii de cultur`,
popoare [i zone etnografice, furca de tors este [i purt`toare
de multiple simboluri [i func]ii magice. Înc` din
Antichitate, era un atribut al zei]ei Athena, un simbol al
meseriilor domestice, al îndeletnicirilor feminine [i o
emblem` a femeii. Apropiat` de fus, furca de tors
simbolizeaz` [i derularea zilelor, firul genera]iilor, timpul
care trece în mod inexorabil16.
În spa]iul etnografic românesc, de-a lungul timpului,
furcile de tors cele mai m`iestrit decorate, au constituit [i
expresia afec]iunii deosebite pe care executan]ii lor o nu-
treau fa]` de ,, alesele inimilor,,. Pentru câ[tigarea dragostei
fetei iubite [i pentru exprimarea propriilor sentimente se
înscria [i oferirea în dar a unei furci de tors, cât mai original
[i mai artistic ornamentat`, iar acceptarea cadoului
reprezenta, de obicei, un gest cu valoare de logodn`.
pag 75-152.qxd 18.07.2005 18:52 Page 103

În unele locuri, fata primea în dar o furc` de tors când Legenda ilustra]iilor:
intra pentru prima dat` în hor`. De exemplu, în satul Z`bala
(jud. Covasna) exista obiceiul ca fetele ajunse în pragul Furci de tors din:
m`riti[ului s` fie ”b`gate-n hor`” numai de feciorii 1. - Hunedoara
coborâ]i de la stân` în ziua de “Sântilie” [i, potrivit - Vâlcelele Rele, Hunedoara
rânduielilor str`vechi, cel ce-[i “b`ga dr`gu]a-n joc” - Hunedoara
trebuia s`-i d`ruiasc` o furc` de tors sculptat` cu 2. - Streiu, Hunedoara
des`vâr[it` m`iestrie17. - Ha]eg, Hunedoara
Furca de tors este strâns legat` [i de riturile de ini]iere - Vâlcelele Rele, Hunedoara
feminin`, fiind inclus` în ceremonialul de nunt` [i privit` - Hunedoara
ca un simbol al conjunc]iei contrariilor (masculin- 3. - Livezeni, Hunedoara
feminin)18. Tot acestei unelte i se atribuie [i propriet`]i - Jina, Sibiu
magice în stimularea recoltelor sau în influen]area unor - R`[inari, Sibiu
fenomene meteorologice. Între Cr`ciun [i Boboteaz` furca 4. - Jina, Sibiu
nu trebuia s` fie l`sat` goal` c`ci nu va rodi cânepa19. De - Poiana Sibiului, Sibiu
asemenea, femeile aveau interdic]ia de a ie[i cu furca de - M`rtinia, Hunedoara
tors în timpul coacerii grâului, cre[terii fânului sau s` 5. - Livezeni, Hunedoara
umble cu ea în afara casei: “când iese înaintea unui b`rbat - Or`[tioara, Hunedoara
vreo femeie cu furca torcând, sau de se duce cu furca la - Livezeni, Hunedoara
6. - Hunedoara
niscaiva muncitori cari lucreaz` pe câmp, în acea zi, va - S`li[te, Sibiu
merge acelor lucr`tori r`u, vor da pagub`, fiind cobitoare - Hunedoara
rea”20. În leg`tur` cu aceasta, J. Fraser credea c` motivul ar - Codlea, Bra[ov
fi acela c` r`sucirea fusului ar face s` se r`suceasc` [i 7. - Corbu, Bac`u
tulpinele grâului, îns` explicatia pare a fii una mai - Nistore[ti, Vrancea
complex`, ea rezultând din omologarea sem`natului [i - Corbu, Bac`u
cre[terii plantelor cu actul sexual21. 8. - Furc` de tors cu talp`, s`seasc`, Transilvania
Exista [i obiceiul de a se rupe furca având [i acest gest - Furc` de tors cu sc`una[, s`seasc`, Saschiz, Mure[
o semnifica]ie aparte în func]ie de momentul în care era
executat. Astfel, în unele p`r]i ale Transilvaniei, înainte de NOTE:
l`satul secului (postul Pa[telui), feciorii rupeau furcile de
tors ale fetelor. Probabil, prin acest act, fetele, consim]ind 1 Cornel Irimie, Profilul, cre[terea [i valorificarea colec]iilor de
la ruperea furcilor, acceptau [i ruperea “leg`turilor premari- etnografie [i art` popular`, în Studii [i comunic`ri, Muzeul
tale” cu autorul furcii sacrificate22. Brukenthal 1817-1967, vol 13, Sibiu, 1967, p.63
2 Viorel Cucu, Aspecte ale activit`]ii lui Octavian C. T`sl`uanu la
În Banat, ruperea furcii o f`cea, la înmormântarea so- ,,ASTRA,, în Revista Transilvania, nr.8, 1977, anul VI, Sibiu, p.42
]iei, so]ul r`mas în via]`, într-un ritualul ce semnifica asu- 3 ibidem, p.43
marea obliga]iei de castitate: “în satele din Banat, dac` 4 la 11 noiembrie 1909 Muzeul se redeschide, dup` ce câteva luni
moare o femeie m`ritat`, când o scot afar` din cas`, b`rba- fusese inchis pentru organizarea inventarierii catalog`rii [i structur`rii
tul s`u iese îndat` dup` sicriu cu p`l`ria în cap [i cu furca materialului , timp în care activitatea de colectare a fost amplificat`.
5 Ana Grama, Începuturile etnomuzeografiei române[ti transilvane.
ei de tors în mân`, în curte, b`rbatul frânge de genunchi Muzeul ,,Asocia]iunii“ pân` în anul 1913, în Muzeul ASTRA 1905-
furca muierii, o arunc` peste cas`, iar p`l`ria o pune în 2000, Sibiu, 2002, p.107.
cui”23. 6 Ibidem, p.107
Pentru c` erau expuse aprecierii comunit`]ii s`te[ti 7 Cornelia Gangolea, Sec]ia de art` popular` a Muzeului Brukenthal
1956-1990, în Muzeul ASTRA 1905-2000, Sibiu, 2002, p.246
(îndeosebi la [ez`tori), furcile de tors constituiau - prin 8 Ibidem, p.246-248.
bog`]ia, frumuse]ea [i ineditul ornamenticii - [i un semn al 9 Cornel Irimie, op. cit., p.64
prestigiului social de care se bucurau posesoarele lor. 10 ibidem
11 Gh. Pavelescu, Furca de tors, unealt`, obiect de art` [i simbol, în
De-a lungul timpului, furcile de tors ce se afl` ast`zi în Istorie [i tradi]ie în spa]iul românesc, Sibiu, 1995, p. 48.
12 Gh. Iordache, Ocupa]ii tradi]ionale pe teritoriul României, vol. 4,
colec]ia Muzeului Civiliza]iei Transilvane „ASTRA” au Ed. “Scrisul românesc”, Craiova, 1996, p. 200.
fost prezente în numeroase expozi]ii atât în ]ar` cât si peste 13 Cornel Irimie, Despre arta lemnului, p. 9.
hotare. Ultima dintre ele -Furca de tors – simbol [i unealt` 14 Gh. Iordache, op. cit, p. 201.
- organizat` de colectivul amintitului muzeu [i vernisat` la 15 Reeditat de revista Transilvania sub titlul Din ornamentica
român`. ,,Crest`turi în lemn“, Sibiu, 1979
22 octombrie 2004, a fost dedicat` în întregime furcii de 16 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dic]ionar de simboluri, vol. 2,
tors, reliefând triplul s`u rol: de unealt`, de simbol [i, nu în Ed. Artemis, Bucure[ti, 1995, p. 78.
ultimul rând, datorit` m`iestriei cu care a fost ornamentat`, 17 Ion Ghinoiu, Vârstele timpului, Ed. Meridiane, Bucure[ti, 1988,
de obiect de art` popular`.. p. 245.
18 Ivan Evseev, Dic]ionar de magie, demonologie [i mitologie
româneasc`, Ed.Amarcord, Timi[oara,1997, p. 151.
19 Take Papahagi, Mic dic]ionar folkloric, p. 259.
Simona Maria CURSARU 20 A. Gorovei, Credin]e [i supersti]ii ale poporului român, Ed.”Grai
[i suflet-Cultura na]ional`”, Bucure[ti, 1995, p.96.
21 Ivan Evseev, op. cit., p. 152.
22 Gh. Pavelescu, op. cit., p 49
23 S. Fl. Marian, Înmormântarea la români, Ed. „Grai [i suflet-
Cultura na]ional`”, Bucure[ti, 1995, p. 266.

103