STÂLPII ARHETIPURI

ÎN ARTA BRÂNCUȘIANĂ

EDITURA MĂIASTRA
TÂRGU-JIU
2017
1
 ALBUM REALIZAT DE BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ ”CHRISTIAN TELL” GORJ
ÎN PARTENERIAT CU ȘCOALA POPULARĂ DE ARTĂ TÂRGU JIU ȘI MUZEUL
JUDEȚEAN ”ALEXANDRU ȘTEFULESCU” GORJ

COORDONATOR: OLIMPIA BRATU

CONCEPȚIE și TEHNOREDACTARE: VIOREL SURDOIU
FOTOGRAFII: VASILE PLEȘA
TEXT SIMBOLISTICĂ: RODICA PĂUNA

Mulțumiri pentru sprijin:

- Consiliului Județean Gorj
- Domnului Grigore Dan Pupăză, Muzeul Etnografic Arcani, Gorj

2
3
 D acă am putea să ne alegem locul unde să ne naștem sau unde să ne
petrecem nemurirea, atunci ținutul Gorjului ar fi cea mai potrivită alegere.
Dealuri, munți, ape repezi și învolburate, totul străjuit de păduri viguroase pe
versanții masivelor Parângului și Vâlcanului. În acest peisaj nu ar fi o exagerare
să afirmăm că lemnul a fost esența vieții. Sursa și resursa întrebuințată pentru
a dăinui case de locuit, case ale Domnului, pivnițe, porți bogat ornamentate,
obiecte utilitare, icoane și orice altceva, care zăceau acolo în bușteanul secular
sau în buturuga de pe marginea apei și care erau trezite la viață de iscusința
meșterilor.
Cioplirea lemnului a fost adusă la rang de artă de meșterii gorjeni, care
au realizat construcții laice și religioase pretutindeni în acest ținut. Chiar și în
plin secol XXI, satele gorjene dezvăluie privitorilor adevărate bijuterii arhitec-
turale dăltuite în acest material cald și viu care este lemnul. Arhitectura din
Gorj vorbește despre un meșteșug transmis din tată-n fiu. În genele urmașilor
primilor cioplitori în lemn au rămas întipărite motive și simboluri ancestrale pe
care le imprimă în acest material nobil pentru a rămâne peste veacuri dovadă a
înțelepciunii și creativității poporului român.
Albumul pe care îl prezentăm s-a oprit asupra stâlpilor caselor de lemn
din Gorj. Alegerea noastră nu este întâmplătoare, stâlpul casei face de veacuri
legătura între pământ și cer. Este simbolul ascensiunii, o axă a lumii în jurul
căreia viața cotidiană se desfășoară cu toate riturile și ritualurile cunoscute,
uitate, reinventate, redescoperite...

4
 Fotografiile reprezintă elemente specifice patrimoniului cultural gorjean
din zona de sub munte, stâlpi și case păstrate cu grijă în colecția Muzeului
Arhitecturii Populare din Gorj de la Curtișoara, în Colecția muzeală etnografică
a comunei Arcani. Acestora li se adaugă imagini ale caselor din zonele Peștișani,
Rugi-Hurez, Bălănești, Cătune, Glogova și Arcani.
Proiectul Bibliotecii Județene “Christian Tell” Gorj și al partenerilor săi,
Școala Populară de Artă Târgu Jiu, Muzeul Județean ”Alexandru Ștefulescu”
Gorj nu și-a propus o interpretare a operei brâncușiene. Am vrut doar să ilus-
trăm cum se insinuează esența lemnului în mentalul tuturor celor care își au
originile pe aceste plaiuri. Pentru Constantin Brâncuși lemnul a fost materialul
cunoscut încă din copilărie, ce l-a însoțit și atunci când a devenit un mare artist
și în care sculptorul a văzut forme nebănuite altora. Sculpturile sale în lemn vin
din tradițiile ancestrale românești, din civilizația lemnului din Gorj unde acest
material este încă utilizat în construcția și decorarea caselor. Dacă lucrările sale
au fost sau nu șlefuite de contactul cu arta din Africa Neagră, Oceania sau a con-
temporanilor săi, nu poate fi decât obiectul de studiu al specialiștilor.
“Gândește-te că stejarul din fața ta este un bunic înțelept și sfătos. Vorba
daltei tale trebuie să fie respectuoasă și iubitoare: numai astfel îl poți mulțumi”,
spunea Constantin Brâncuși.
Volumul pe care l-am realizat a izvorât din aceste cuvinte. Am încercat
să vorbim în imagini, într-un mod respectuos și iubitor față de Constantin
Brâncuși. Ne dorim să-l fi mulțumit.

5
6
 LEMNUL
lui Brâncuşi, ca în cele mai multe sate româneşti tradiţionale, ma-
constituia, în satul
t e r i a l u l d e b a z ă a l c o n s t r u c ţ i i l o r d i n t r‑ o g o s p o d ă r i e : c a s e , p o r ţ i ,
g r a j d u r i , coteţe, cuştile câinilor etc. La fel, cea mai mare parte a
bisericilor erau construite din lemn. Biserica şi locuinţa simbolizau
universul în miniatură. Tavanul reprezenta cerul, duşumeaua pămân-
tul, iar stâlpii de cerdac – coloanele cerului. Lemnul trăieşte, artistul
trebuie să‑l trateze cu respect, să‑l lucreze cu dragoste, tandreţe, să
prevadă pe unde se va crăpa la uscare, ca să nu distrugă opera în
decursul timpului.
(fragment/Brâncuşi şi reveriile materiei (II). Reveriile terestre/ de Lucian Gruia) .
”Lemnul este o admirabilă sculptură naturală”
(Așa grăit-a Brâncuși, Sorana Georgescu Gorjan, Ed. Scrisul Românesc, 2012)

7
8
 STÂLPUL este, în simbolistica universală,
ima-ginea arhetipală a ascensiunii, a verticalității sau a legăturii
dintre cer și pământ. Axă a lumii, centru al lumii, coloană vertebrală
a lumii, stâlpul marchează începutul și sfârșitul, prezent fiind atât în
riturile de întemeiere cât și în riturile funerare, dar este și un simbol
al evoluției continue, al trecerii prin nivelurile cosmice, este scara la
cer, pomul vieții, miez al transcenderii lumii sensibile, ridicare din
lumea subterană a rădăcinilor spre energiile celeste, în durată atem-
porală.
În gospodăria țărănească tradițională, stâlpul - element defini-
toriu al arhitecturii caselor - are multiple roluri. Stâlpii porții, stâlpii
prispei, stâlpii ușii conectează interioritatea (vatra - centrul vieții, al
intimității familiale) la exterioritate, asigură deschiderea spre orizontul
comunității rurale și al naturii, dar reprezintă și un filtru al energiilor
exterioare, o barieră în calea intruziunii necunoscutului, a forțelor ob-
scure, malefice. Jalonează, prin străjuirea zonei intermediare a prispei,
geometria cercului protector, permițând contactul cu exteriorul de la
adăpostul spațiului securizant al căminului. Totodată, stâlpii sunt ex-
presia forței de susținere, a sprijinului, a solidității construcției.
Gândirea arhaică, funcționând în egală măsură în orizontul pro-
fan și în cel sacru, a contopit funcționalul cu magicul și simbolicul, iar
ornamentica bogată a stâlpilor, exprimată în motive geometrice cio-
plite, încrustate, crestate în trupul lemnului, relevă, pe lângă funcția
decorativă - căci stâlpii sunt fațada casei - o bogată concentrare de
simboluri, conservând tradiția arhaică, credințele și valorile ances-
trale.
9
10
SPIRALA
ȘARPELE
FUNIA
Spirala, existentă pe stâlpii de susținere în varianta elicoidală,
este expresia unui simbolism dinamic, marcând evoluția, înaintarea
ciclică progresivă. Este relevantă pentru un simbolism lunar, acvatic,
feminin. Dacă spirala plană evoca labirintul, plecând dintr-un punct
central și dezvoltând cercuri mereu mai deschise spre cunoașterea ex-
terioară, spirala elicoidală indică ascensiunea, este o ”imago mundi”
raportată la timp, la realizare spirituală, la ciclicitate, la resurecție.
Este simbolul șarpelui creației, al șarpelui începuturilor, care se atașează
arborelui cosmic, semnalat în miturile cosmogonice ca preexistență a
cosmosului, ieșind din hăuri încolăcit pe axul lumii. Simbol bipolar, am-
bivalent din punct de vedere axiologic, șarpele dirijează curenții cosmi-
ci între planul divin și infernal, căci spirala poate avea și o traiectorie
involutivă, descendentă. Șarpele este și protectorul casei. Mișcarea
spiralată a șarpelui încolăcit naște și motivul funiei sau al frânghiei,
existent pe brâul în torsadă al prispelor, pe arcade sau de-a lungul
stâlpilor de sprijin. Funia împletită, răsucită în jurul axului, sugerează
de asemenea ciclurile naturii, vitalitatea, ascensiunea, la fel ca ar-
borele, scara, spirala.
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
 CERCUL
ROATA
ROZETA sunt elemente prezente în arhitectura
țărănească, ornamentând stâlpii caselor, porțile, ușile, ancadramentele
ferestrelor, obiectele de mobilier și semnificând prezențele astrale
care protejează universul casnic și procesele germinative din natură.
Ca și rombul și crucea, aceste semne solare exprimă geometric sigu-
ranța, perfecțiunea formală și adâncimea de conținut, raționalitatea
proiectării umanului în realitatea universală. Dimensiunea cercului, cu
toate punctele distanțate în mod egal de centru, exclude arbitrarul, ac-
cidentalul, gratuitatea, instaurând ordinea și armonia. Inclusă într-un
cerc, într-un hexagon, octogon sau altă figură geometrică, rozeta (flo-
rală, stelară, solară) nu doar umple decorativ un gol, ci luminează, prin
razele sale, activitatea diurnă, omagiind viața. Singură sau în structuri
complexe, centrul unor cercuri concentrice, separate prin ornamente în
zig-zag, în dinți de lup sau printr-un colier de romburi, rozeta situează
astrul în centrul universului ordonat, iar pe om în centrul atenției di-
vine. Implică, de asemenea, prin sugestia rotației, mersul timpului,
călătoria neîntreruptă, devenirea eternă.
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
 ROMBUL este un simbol totalizant, ca primă
variantă a reprezentării cercului, figurând, prin alcătuirea din două triunghiuri unite la
bază, conjuncția principiilor contrastante ale universului: cerul și pământul, masculinul
și femininul, materia și spiritul, viața și moartea. În ciuda aspectului static, permite
ideea de rotație, astfel că sugerează devenirea, creația, fertilitatea. Unirea vârfurilor
rombului naște imaginea crucii, simbol al echilibrării energiilor vitale, al anulării con-
trariilor, al armoniei. Se armonizează înălțarea, aspirația spre divin și orizontalitatea
materiei, timpul și spațiul. Rombul se subordonează cultului solar și presupune, prin
reflectarea în oglindă a triunghiului, demonstrația legii corespondențelor între sus și
jos sau prelungirea triunghiului (simbol al omului sau al pomului) într-un alt tărâm, în
care totul crește invers. Șirul orizontal de romburi, lăsând între ele triunghiuri unite la
vârf, generează clepsidre și cruci în X, simboluri antropomorfe. Cercul sau discul sco-
bit în mijlocul rombului accentuează simbolismul solar și unificator, stabilind ca centru
al universului întretăierea punctelor cardinale sau a axelor timpului și spațiului. Șirul
vertical de romburi nu reprezintă doar un motiv ornamental, ci structurează alcătuirea
stâlpilor, prin succesiunea de piese romboedrice. În această formă, stâlpii, ca și spi-
rala, asigură transferul de energie între pământ și cer, motiv pentru care sunt prezenți
în arhitectura caselor, dar există și ca instrumentar simbolic inclus în riturile funerare.

37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
 INELUL în relief, segmentând din loc în loc fusul stâl-
pului, se asociază simbolismului cercului. Motiv străvechi, cercul reprezintă ca mesaj
perfecțiunea, universul întreg, circularitatea, existența fără început și fără sfârșit,
infinitul cosmic. Reproduce imagistic discul solar, sursa vieții, izvorul luminii. Are rol
protector, este aducător de noroc, patronează în același timp viața spirituală și fe-
cunditatea naturii.
Succesiunea de inele de pe stâlpii caselor, dispuse în serii fragmentate de
alte forme geometrice sau de porțiuni ale fusului drept, cilindric sau ușor bombat
al întregului, ca nodurile înșiruite pe tulpinile plantelor, configurează motivul scării
la cer, reliefând treptele devenirii, discontinuitatea și continua reluare a nivelurilor
ontologice, distanțarea și reatașarea la axa ordonatoare, deplasarea în timp sau
trecerea prin vârste, urcușul pe scara virtuților sau vitalitatea eternă generată de
arborele sacru.
51
52
53
54
55
56
57
58
 ZIGZAGUL-
UNDA APEI este unul dintre cele
mai vechi motive geometrice, existent de multe ori cu rol de chenar ornamental,
alteori în expresie singulară, în toate culturile lumii. Exprimă mișcarea fără sfârșit
și, precum spirala sau meandrul (linia unduită), se asociază simbolismului acvatic,
imprimând realului ideea de ritmicitate. Poate semnifica și fulgerul, fiind, și într-un
caz și în celălalt, asociat elementelor cosmomorfe. Încrustat pe stâlpi sau pe porți,
alternează căderea și înălțarea prin jocul de unghiuri, figurând categorii ontologice
dihotomice, într-un continuum al oscilației ființării. Poate încadra sau dubla, luând
forma ”dinților de lup” - înșiruire de triunghiuri cu reprezentare străveche, de origine
dacică - alte mesaje conținute în forme geometrice (spirala sau funia), sporindu-le
semnificația. Asociat motivelor vegetale, florale, cu repartiție ordonată pe verticală,
este o variantă a Pomului vieții, simbol al regenerării continue.
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
69
70
 PĂTRATUL reprezintă stabilitatea, dura-
bilitatea, integritatea, soliditatea planului terestru. Este baza piramidei, înglobând
cele patru puncte cardinale, cele patru anotimpuri, cele patru elemente ale creației
– pământ, aer, apă, foc. Este prezent în ornamentica populară în asociere cu cercul
sau rozeta, creându-se alternanța între forțele cerului și ale pământului, sau poate fi
încadrat de un chenar în care sunt incizate alte simboluri: romburi, dinți de lup, linie
frântă sau ondulată.
71
72
73
74
 Povestea vieții pietrelor și a metalelor
este mai domoală, mai simplă, pe când lemnul are o viață mai scurtă, cum e flacăra
lui, și ia parte la tot ce îl înconjoară. Pentru un sculptor, lemnul are trei vieți: cea
dintâi de copac viu, care-și trage seva din pământ, către frunze și flori, temător
față de animale și oameni, ale căror gânduri bune sau rele nu-i rămân ascunse. A
doua viață a lemnului începe după ce a fost tăiat și pus la uscat, când sculptorul
îl prinde în mâinile lui și începe să-i vorbească, rugându-l să exprime împreună cu
el vreo minune de idee. Iar a treia viață începe după ce a fost cioplit și scobit de
unealtă, când, uscându-se, crapă, trosnește, se îndoaie, respiră, desăvârșind opera
artistului. Un bun sculptor trebuie să prevadă crăpăturile și fisurile prietenului său,
lemnul. Dacă te vei duce la Paris, ai să poți vedea câțiva dintre stâlpii mei, mereu
mai crăpați, dar parcă și mai grăitori decât au fost vreodată. (...)
Lemnul, de pildă, de la bun început este sculptural și aceasta în toate situațiile
în care s-ar afla. Nu trebuie să-l cioplești cu gândul de a-l distruge, nu trebuie
să-i dai o asemănare obiectivă cu un lucru pe care natura l-ar fi zămislit într-un alt
material. Lemnul își are propriile sale forme, are un caracter individual, are expre-
sia sa naturală; a dori să nesocotești aceste virtuți înseamnă să-l negi și să-l faci
sterp. Același lucru se întâmplă și cu celelalte materiale, cum ar fi piatra, marmura
și metalele; toate trebuie să continue să trăiască propria lor viață, atunci când, din
sculpturi naturale ele sunt transformate în sculpturi făurite de mâna omului, gândite
de el. (Așa grăit-a Brâncuși, Sorana Georgescu Gorjan, Ed. Scrisul Românesc, 2012)

CONSTANTIN BRÂNCUȘI 75
 REGELE REGILOR

76
HIMERA

ADAM ȘI EVA
 Câteva dintre lucrările
realizate de Brâncuși, din
lemn, care poartă însemnele
arhetipale exemplificate în
acest album, existente în arta
populară gorjenească.

COLOANA FĂRĂ SFÎRȘIT

COCOȘUL

77
 Materialul fotografic al acestui album prezintă stâlpi și case din colecția Muze-
ului Arhitecturii Populare din Gorj – Curtișoara, din colecția Muzeului etnografic din
comuna Arcani și case din zonele gorjene Peștișani, Rugi - Hurez, Bălănești, Cătune
- Glogova, Arcani.

Bibliografie:
- Rene Guenon, Simboluri ale ştiinţei sacre, Editura Humanitas, București, 1997
- Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, Editura Artemis, 1994
- Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Editura Amarcord,
Timișoara, 1994
- Paul Petrescu, Arta țărănească de lemn în România, Editura Meridiane, București,
1974
- Romulus Vulcănescu, Mitologia română, Editura Academiei Române, București, 1987

78
 CUPRINS

LEMNUL .................................................................................................7

STÂLPUL.................................................................................................9

SPIRALA...............................................................................................11

CERCUL................................................................................................23

ROMBUL..............................................................................................37

INELUL..................................................................................................51

ZIGZAGUL- UNDA APEI..........................................................................59

PĂTRATUL ............................................................................................71

CONSTANTIN BRÂNCUȘI.........................................................................74

LUCRĂRI ÎN LEMN..................................................................................76

79
80