Prof. univ. dr.

Marcel Muntean

Cursul X - Icoanele pe sticlă românești – școli,

reprezentanți, stil, tematică - Nicula, Sebeș, Laz
Cursul X - Icoanele pe sticlă românești – școli,
reprezentanți, stil, tematică - Nicula, Sebeș, Laz

Cu toate acestea, având în vedere faptul că icoana pe sticlă este, prin excelenţă, o icoană ţărănească,
ţinem cont de faptul că meşterii s-au bucurat de o oarecare libertate de exprimare, neţinând cont, de multe
ori, de şabloanele urmărite ori de canoanele erminiilor şi, cu atât mai puţin de cele ale anatomiei artistice,
cu rare excepţii ale meşterilor zugravi învăţaţi. Un exemplu în acest sens sunt şi inscripţiile în litere
cirilice, de multe ori copiate sau transpuse greşit de pe modelul folosit în realizarea icoanei, ţăranii
meşteri, fiind, deseori, neştiutori de carte.
Totuşi, în ciuda stângăciei cu care sunt redate, de cele mai multe ori, personajele reprezentate,
icoanele pe sticlă din Transilvania se bucură de o armonie cromatică şi compoziţională aparte, sintetizând,
prin simplitatea şi naivitatea manierii de lucru, esenţa sinceră a ţăranului transilvănean, care, sub
opresiunile socio-politice şi economice ale vremii, reuşea să transpună pe suprafaţa de sticlă, viziunea sa
despre lumea văzută şi nevăzută.
Cursul X - Icoanele pe sticlă românești – școli,
reprezentanți, stil, tematică - Nicula, Sebeș, Laz

Nicula, miracolul icoanei înlăcrimate, tematica specifică

După cum am prezentat şi anterior în lucrare, cercetătorii în domeniu consideră satul Nicula din
judeţul Cluj ca fiind primul centru în care s-a pictat pe sticlă în spaţiul transilvan. Cel mai probabil,
începând cu secolul al XVIII-lea, meşteşugul pictării icoanelor pe sticlă a luat amploare în zonă după
minunea săvârşită în cadrul mănăstirii locale, şi anume lăcrimarea icoanei
Maicii Domnului în anul 1694 sau 1699. De remarcat este faptul că, aşa-numitele icoane pe sticlă de
Nicula au fost pictate şi în localităţile învecinate satului, şi anume orăşelul Gherla şi satul Hăşdate.
În ceea ce priveşte metoda de lucru, cercetările relevă faptul că zugrăvitul icoanelor pe sticlă nu era
activitatea principală a ţăranilor din Nicula, ci, mai degrabă, o activitate practicată mai mult iarna, sau în
perioadele în care aceştia nu erau ocupaţi cu muncile agricole sau gospodăreşti. De asemenea, s-a
constatat că zugrăvitul icoanelor ar fi fost o acţiune colectivă, la care participau toţi membrii familiei,
împărţind diversele sarcini, după aptitudini sau experienţă. Ion Muşlea, op. cit., p.13.
Cursul X - Icoanele pe sticlă românești – școli,
reprezentanți, stil, tematică - Nicula, Sebeș, Laz

Icoanele astfel realizate erau apoi purtate în târguri pe întregul teritoriu al Transilvaniei, în Moldova,
Muntenia, Banat şi chiar regiunea Tisei, meşterii ducând cu ei, pe lângă operele lucrate, şi tainele
meşteşugului.
Dintre meşterii care au activat în zona Nicula s-au consemnat numai în jur de 30 de nume, deşi
numărul acestora a fost, cu siguranţă, mult mai mare. Din documente, dar şi din tradiţia orală, s-au
numărat printre iconarii niculeni nume precum: Ion Moga, Ion Apostol Popescu, Ştefan Belindean,
Gheorghe Belindean, Maria Lucăcian, Maria Chifor, familia Prodan, Ghimbăşan, Gheorghe Feur ş.a.
Aceştia au activat între a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi secolul al XX-lea .
Din punct de vedere stilistic, icoanele niculene se remarcă prin maniera desenului şi cromatica
specifică, dar şi prin elemente de ordin tehnic, precum dimensiunea sticlei sau aspectul ramei. În acest
sens, icoanele reprezentative acestei zone sunt, de obicei, de dimensiuni reduse, variind între 30 x 25 cm
(icoanele vechi, secolul al XVIII-lea – prima jumătate a secolului al XIX-lea), la 40 x 50 cm (icoanele
mai noi – începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea).
Cursul X - Icoanele pe sticlă românești – școli,
reprezentanți, stil, tematică - Nicula, Sebeș, Laz

Desenul, cu mici trăsături specifice fiecărui iconar în parte, este, în general, unduios, liniile, aşternute
cu siguranţă, prezentând diferenţe de grosime ce sugerează compoziţiilor ideea de dinamism. O altă
trăsătură specifică este simplificarea formelor, esenţializarea desenului şi stilizarea elementelor
reprezentate. Astfel, personajele reprezentate se disting nu numai prin supradimensionare, ci şi prin
maniera mai atentă şi detaliată în care le este realizat desenul. Totuşi, în cazul icoanelor pe sticlă de Nicula,
este impresionantă tocmai expresivitatea ce reiese din „stângăcia” şi sinceritatea cu care ţăranul niculean a
esenţializat mesajul cultic, prin prisma propriei viziuni artistice.
Printre elementele decorative specifice, se distinge, în primul rând, chenarul, sau porticul prezent în
majoritatea icoanelor de Nicula. Acesta, schiţat printr-o bandă ce contrastează cu nuanţele fundalului,
decorată cu zăluţe, încadrează, întotdeauna, personajele sau scenele reprezentate. Desigur, acest chenar are
un rol care depăşeşte valenţa pur-compoziţională, găsindu-şi originile în arta populară, mai exact în
motivul funiei vieţii, atât de frecvent în zona Maramureşului, pe obiectele şi porţile sculptate în lemn, pe
uşile bisericilor, ori în compoziţia ramelor icoanelor pe lemn. Această funie a vieţii, denumită şi torsadă,
face trimitere la noţiunea infinitului, a eternităţii şi a mântuirii, încadrând zona sacră a compoziţiei.
Cursul X - Icoanele pe sticlă românești – școli,
reprezentanți, stil, tematică - Nicula, Sebeș, Laz

În ceea ce priveşte specificitatea cromatică a icoanelor niculene, aceasta se rezumă, în mare parte, la
opt culori de bază: negrul, albul, ocrul, brunul, roşul-cărămiziu, verdele-măsliniu, albastrul-gri şi aurul.
Simplificarea coloritului nu dăunează însă picturalităţii şi complexităţii compoziţiei, ci, dimpotrivă,
conferă icoanelor impresia unor lucrări de artă modernă, caracterizate prin minimalism şi dramatism,
dispunerea culorilor fiind aşternută cu o precizie aproape savantă, creându-se iluzia profunzimii şi a
dinamismului. Eleganţa cromaticii niculene se datorează şi preponderenţei acordului roşu – alb – negru,
atât de des întâlnit în arta populară românească.
De cele mai multe ori, intensitatea tonurilor şi variaţia culorilor diferă mai ales ca urmare a preparării
diferite a culorii în sine, mai precis, la gradul de omogenizare a amestecului sau de concentraţia culorii în
liant. Astfel, transparenţele, efectele şi armonia generală a compoziţiilor cromatice se datorează, pe de-o
parte, tehnicii rudimentare, dar şi, bineînţeles, simţului artistic sincer şi autentic, propriu ţăranului român.
Cursul X - Icoanele pe sticlă românești – școli,
reprezentanți, stil, tematică - Nicula, Sebeș, Laz

În cazul icoanelor mai noi, cele realizate începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea, se pot observa,
treptat, o serie de schimbări ce survin în specificul senin niculean. Astfel, mai întâi are loc o intensificare
a cromaticii, prin suprasaturarea culorilor, ca urmare a utilizării pigmenţilor produşi industrial. Roşul
puternic devine dominant, se intensifică ornamentele florale, fondul devine alb, decorat cu ruje
supradimensionate, ajungându-se, astfel, la o producţie de rutină, mai mult formală. De asemenea, se
observă un desen mult mai neîngrijit, apărând disproporţii care dăunează atât compoziţiei cât şi mesajului
cultic. În general, lucrările noi vor fi lipsite de armonia şi eleganţa specifice stilului niculean iniţial.
Referitor la tematica abordată, icoanele pe sticlă din zona Nicula prezintă, îndeosebi, ipostaze al Maici
Domnului, scene din ciclul hristologic, reprezentări ale sfinţilor protectori, dar şi scena
veterotestamentară ce îi înfăţişează pe Adam şi Eva.
Cursul X - Icoanele pe sticlă românești – școli,
reprezentanți, stil, tematică - Nicula, Sebeș, Laz

Iconografia Maicii Domnului este reprezentată prin ipostaze precum – Hodighitria – cu Pruncul în
braţe, precum în icoana făcătoare de minuni a mănăstirii, Maica Domnului jalnică, precum şi scene din
viaţa acesteia, ca de exemplu Naşterea Precistei, Buna vestire, Intrarea în biserică sau Adormirea Maicii
Domnului, temă destul de frecvent întâlnită.
Temele hristologice cuprind variante multiple ale Naşterii Domnului, Botezului Domnului, Cinei cele
de Taină, sau ale Răstignirii, mai puţin frecvente fiind teme precum Iisus rugându-se în Muntele
Măslinilor, Schimbarea la Faţă sau Pogorârea Sfântului Duh. O temă aparte este aceea ce poartă numele
Iisus cu viţa-de-vie, temă întâlnită cu precădere în tematica niculeană şi cea a Şcheilor Braşovului,
preluată, mai apoi, de zugravii din Alba Iulia.
Alte teme importante sunt Hristos Dreptul Învăţător, Hristos Pantocrator sau Masa Raiului. În ceea
ce priveşte iconografia sfinţilor, aceasta cuprinde, preponderent, reprezentări ale Sfântului Gheorghe,
Sfântului Nicolae, Sfintei Parascheva, ale Sfinţilor Constantin şi Elena sau ale Arhanghelilor Mihail şi
Gavriil Ion Muşlea, op. cit., p.15.
Cursul X - Icoanele pe sticlă românești – școli,
reprezentanți, stil, tematică - Nicula, Sebeș, Laz

Contemplând această varietate de teme şi maniere de reprezentare, am surprins, în rândurile scrise de

către Juliana şi Dumitru Dancu, o descriere inedită şi extraordinar de cuprinzătoare a stilului de pictură pe
sticlă niculean: [...] Varietatea în modul de interpretare a temelor s-ar putea compara cu bogăţia
variantelor cusăturilor pe iile ţărăncilor din satele româneşti. Icoanele de la Nicula, ca şi cusăturile,
aparţin fiecare unei familii de motive, cu caracteristici comune, dar cu rezolvări care niciodată nu sunt
absolut identice. Acest fenomen, neîntâlnit în pictura pe sticlă a Europei centrale, denotă puternica
originalitate, individualitatea creatoare a ţăranului român care, cu mijloace elementare, dintre cele mai
modeste, a dat naştere uneia dintre cele mai minunate creaţii populare de pe continentul nostru .