 Bucovina este un spatiu in care traditiile

populare romanesti si-au pastrat puritatea.

Chiar si aerul e unul mai curat aici, fiind una
dintre zonele cele mai impadurite ale tarii.
 Bucovina reprezinta o sinteza a varietatii,
armoniei si frumusetii peisajelor romanesti, cu
munti, podisuri, trecatori, dealuri, campii, vai,
rauri si lacuri, cu padurile sale, cu fauna si
flora.
 Bucovina este cunoscută pentru costumele sale
populare, mobila, olăritul, tapiserie şi covoare.
Fiecare detaliu al acestor meşteşuguri reflectă
istoria şi moştenirea culturală a regiunii, fiind
în acelaşi timp îndeletniciri unice care pot fi
transmise de la o generaţie la alta. În plus,
lucrările complexe de artă, cum ar fi ouăle
încondeiate de Paşte, pâinea împletită, măştile
populare şi costumele tradiţionale sunt realizate
pentru a celebra anumite sărbători religioase.
 Exemplele acestei arte sunt expuse în muzeele
de artă populară pe tot cuprinsul Bucovinei.
 În Bucovina – ”Ţara Fagilor” binecunoscută pentru întinderile-i
vaste de păduri, meşteşugul prelucrării lemnului a prins contur
încă din vremuri arhaice.
 Factorii istorico-geografici şi-au pus accentul pe dezvoltarea
culturii lemnului pe aceste meleaguri.
 Meşteşugul prelucrării lemnului în Bucovina diferă de la o zonă la
alta, prezentând particularităţi în special datorită influenţelor
aduse aduse de etnicii germani, polonezi sau slovaci colonizaţi
imediat după anexarea acestei regiuni la imperiul Austro-
Ungar(1774) pe linia tehnicilor de lucru specifice.
 În prezent se poate vorbi de o adevărată civilizaţie a lemnului în
Bucovina, atât prin varietatea tehnicilor folosite la prelucrare, dar
şi prin importanţa pe care o aveau obiectele confecţionate din
lemn în gospodăria bucovineană.
 Îmbinând utilul cu frumosul, din lemn se făceau
casele, şura, grajdul, poarta şi gardul, mobilierul din
interiorul caselor(lada de zestre, masa, patul, laviţa,
blidarul), coveţi, poloboace, lingurele, războiul de
ţesut, roata, fusul şi furca pentru tors.
 În prelucrarea lemnului s-au specializat dulgherii în
construcţia caselor, şurelor, grajdului, tâmplarii care
făceau uşi, ferestre şi mobilier, dogarii care
confecţionau poloboace, ciubere, cofe.
 De remarcat sunt decoraţiunile de pe toate aceste
obiecte având diverse forme geometrice sau florale.
 O adevărată comoară a culturii populare bucovinene, meşteşugul
încondeierii ouălor este strâns legată de arta broderiei şi a
decorurilor care se găsesc pe costumele naţionale. Toate aceste
arte transformă un lucru obişnuit într-un lucru deosebit de frumos.
 Oul reprezintă filosofia existenţei umane şi istoria străbună, o
mărturie a datinilor, credinţelor şi obiceiurilor pascale.
 Meşteşugul se învaţă în familie şi se transmite din generaţie în
generaţie. Pentru ochiul expert există o abundenţă de creativitate
exprimată prin diverse tehnici de lucru şi stiluri personale.
 Cei neiniţiaţi vor descoperi o sărbătoare a culorilor, un adevărat
test al răbdării şi o pasiune unică ce încântă văzul şi sufletul.
 Meşteşugul de a “încondeia” ouă se observă în armonia culorilor,
delicateţea modelelor transmise din generaţie în generaţie şi
măiestria execuţiei, ridicând acest meşteşug la rangul de artă.
.
 Ouăle sunt încondeiate în trei-patru culori, de obicei,
ţinând cont şi de simbolul fiecărei culori în parte: roşu
(soare, foc, dragoste), negru (eternitate, statornicie,
absolutism), galben (lumina, bogăţia recoltelor,
tinereţea, ospitalitate), verde (forţa naturii, rodnicie,
speranţă,prospeţime), albastru (sănătate, seninul
cerului), violet ( străpânire de sine, răbdare, încredere,
dreptate) Paleta cromatică a ouălor încondeiate face
diferenţa între principalele zone în care se practică
acest meşteşug..
 Din ornamentarea geometrică a ouălor deosebim
simboluri şi semnificaţii precum :
- linia dreaptă verticală- viaţă ;
- linia dreaptă orizontală- moarte;
- linia dublă dreaptă- eternitate;
- linia cu dreptunghiuri- gândire şi cunoştinţă;
- linia ondulată- apă, purificare;
- spirală- timp, eternitate.
  Ocupând un loc de seamă în creaţia noastră populară, creatorii din zonă au
impus o modalitate de pictură pe sticlă şi pe lemn locală, preluând scene din
frescele mănăstirilor bucovinene si gravurile vechi, replici după icoane
tradiţionale şi imagini din obiceiurile şi ocupaţiile locale.
 În acest ţinut al mănăstirilor, picture icoanelor pe lemn, lucrate în stil
bizantin, foloseşte formulele transmise de-a lungul multor generaţii.

Pictura icoanelor pe sticlă, se realizează pe spatele acesteia, astfel încât

aceasta serveşte atât ca suport al picturii, cât şi ca luciu al suprafeţei pictate. O
particularitate deosebită a lucrărilor realizate în această zonă este o remarcabilă fineţe a
desenului, precum şi sobrietatea culorilor.
Icoanele pe sticlă şi pe lemn din Bucovina sunt de o rară frumuseţe artistic
remarcându-se prin cromatica folosită, care nu depăşeşte paleta altiţelor geometrice,
mergând de la tensiunea albastrului de Voroneţ până la culorile aureolelor, care, în
marea lor majoritate, sunt lucrate în foiţă de aur.
 Ţesutul ocupă un loc aparte în arta tradiţională
meşteşugărească. Țesutul şi cusutul se făceau în familie
şi reprezentau parte din îndeletnicirile de bază ale
femeii, fiind şi astăzi o realitate în satul bucovinean.
 Cele mai numeroase elemente ţesute sunt destinate
împodobirii şi decorării interiorului locuiţelor.
 Astfel, se ţes lăicere, scoarţe sau paretare din lână
colorată cu motive geometrice sau florale, ştergare
pentru împodobirea interiorului caselor sau pentru
diferite evenimente care marchează momente din
existenţa umană (căsătoria, moartea).
De remarcat sunt şi ţesăturile de traistă în
carouri, specifice zonei de munte.
Pentru ţeserea diverselor piese se folosea
acelaşi război orizontal (stative), dar se
schimbau sulurile, spetele, uneori iţele şi
călcătorul. Pe aceleasi stative se ţesea şi
pânza şi covoarele.
 Portul popular pune în evidenţă talentul şi sensibilitatea
pentru frumos a locuitorilor acestor zone, care în zilele
de sărbătoare îmbracă aceste straie.
 Ca şi în trecut, femeile din Bucovina lucrează costumele
populare manual, folosind motive folclorice: spicul,
soarele, frunza şi nu în ultimul rând, crucea simbolizând
credinţa în Dumnezeu.
 Portul femeiesc este format dintr-o cămaşă bogat
împodobită cu motive florale şi geometrice, o catrinţa
ţesută cu fir auriu, care este legată în talie cu brâu
colorat, iar în picioare se poartă opinci. Iarna, femeile
poartă bundiţe, ciorapi şi baticuri din lână.
 Portul bărbătesc este format dintr-o cămaşă mai lungă,
care prezintă în general o broderie geometrică în culori
de negru sau maro, legată la mijloc cu o curea din piele,
o vestă (bundiţă) cu pielea albă în afară decorată cu
motive florale sau geometrice şi adaosuri din blană de
jder şi cu blană spre interior, iţari din lâna, pe cap o
căciulă din piele de miel, iar în picioare opinci.
 Există şi anumite haine pentru anotimpurile reci,
respectiv sumanul, folosit toamna - este confecţionat
dintr-o haină din lână deasă - şi cojocul - o haină lungă
până la genunchi, cu blana întoarsă în interior şi pielea în
afară, decorat cu flori brodate.
 Indiferent de zona etnografică, frumuseţea portului
popular din Bucovina a făcut înconjurul lumii, peste tot
fiind admirat şi apreciat.
 Casa bucovineană ajunge să aibă dimensiuni destul
de mari şi să aibă un aspect masiv .
 Apoi, acoperişul casei este înalt şi formează cu
prelungirile sale o streaşină foarte largă,
caracteristică acestei zone.
Cum am mai spus, pereţii casei se realizau din lemn,
practică ce s-a menţinut până aproape de zilele
noastre.
 Numărul impresionant al bisericilor din Bucovina,
cu interesantele fresce interioare şi exterioare, a fost
păstrat încă din timpurile medievale. Datorită
unicităţii şi valorii lor artistice, acestea au fost
adăugate la Lista cu Moşteniri Culturale
Internaţionale a UNESCO, în 1993. Într-adevăr, nu
există alt loc pe pământ în care se afla un astfel de
grup de biserici, cu o aşa de înaltă calitate a
frescelor exterioare.
Manastirea Probota

Manastirea Humor
Manastirea Moldovita

Manastirea Sucevita
 În majoritatea cazurilor, bisericile au fost întemeiate
ca loc al familiilor nobile pentru îngropare. Deşi
urmând programul iconografic canonic, fiecare
pictor a interpretat scenele în feluri uşor diferite.
Folosind culori precum Albastrul de Voroneţ, Roşul
de Humor sau Verdele de Arbore, pictorii au descris
poveştile biblice ale pământului şi ale raiului, scene
din viaţa Sfintei Fecioare şi a lui Iisus Hristos,
povestiri despre începuturile omenirii şi viaţa după
moarte. Prima dată, scenele au fost pictate pe pereţii
interiori, apoi extinse către pereţii exteriori.
Motivele pentru astfel de scene vaste erau atât
religioase, cât şi didactice: pentru a promova
ortodoxismul şi pentru a educa oamenii de rand.
 Manastirea Voronet

Manastirea Rasca
Manastirea Arbore
 Pastele în Bucovina aduce o paleta larga de
mâncaruri bucovinene, în care un loc de cinste
îl are pasca(facuta dintr-o foaie din aluat
dospit, acoperit cu un amestec din brânza de
vaci, smântâna, oua si zahar, decorata cu o
cruce facuta din coca si coapta într-o tava
rotunda). Vedeta mesei traditionale de Paste în
Bucovina o reprezinta friptura de miel.
Nelipsite de la acest eveniment sunt si oaule
rosii. Traditia spune ca fiecare membru al
familie trebuie sa manânce mai întai un ou
sfintit în prealabil la biserica(ca de altfel toata
mâncare de Paste)
 Din vasta zestrea traditionala a Bucovinei
,practicile si obiceiurile de iarna sunt cele mai
bine conservate si cele mai
spectaculoase.Ritualul Ignatului ,prepararea
traditionala a aalimentelor,alungarea spiritelor
malefice prin strigate ,pocnituri si zgomote
produse de diferite instrumente sunt numai
cateva din obiceiurile magice de Craciun ,care
preced colindul.
 Sarbatorile de iarna din Bucovina au un farmec
deosebit pentru ca satenii din aceasta parte a tarii
pastreaza cu sfintenie obiceiurile strabunilor:
Plugusorul, Buhaiul, Irozii, Dansul mascatilor. An
de an, grupurile de copii, adolescenti sau flacai
pornesc prin casele oamenilor din sat pentru a le
vesti trecerea intr-un nou an si a le face urari de
sanatate si belsug in toate. Grupurile de uratori de
toate varstele, inbracati in cosumele traditionale,
cu sumane groase, purtand caciuli impodobite,
bice si clopotei, sunt primite cu drag, iar gazdele ii
rasplatesc cu mere, nuci, covrigi sau colacei.