Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bazele cubismului au fost puse de Pablo Picasso si Georges Braque. Nucleul a fost in Franta
intre anii 1908-1914. Acest curent se va dovedi deosebit de popular castigand foarte repede un
numar imens de adepti. "Domnisoarele din Avignon" (1907) a reprezentat primul semn distinct,
fiind pentru prima data cand un pictor se desparte asa de evident de obisnuita arta figurativa si de
metoda de reprezentare bazata direct pe perspectiva.
Startului dat de Braque i se va alatura si observatia criticului Vauxcelles - parintele
termenului fauves - si cel care va remarca ca artistul va reduce motivele la scheme geometrice, la
cuburi.
Initial cu sens peiorativ, termenul de cubism va fi atasat si lui Braque si lui Picasso, cu toate ca
intentia lor nu fusese de a face cuburi sau alte figuri geometrice.
Cubismul este o arta realista, iar Picasso si Braque sustineau ca vechea metodata de
pictura a devenit anacronica, pentru ca a pierdut orice urma de contact cu exteriorul.
Cubismul are trei etape distincte:
1) precubismul - pana in 1910 - un rol covarsitor aici il va avea influenta lui Cezanne si a celebrului
sau sfat de a "reda natura prin intermediul cilindrului, sferei si conului". Dar Picasso si Braque care
pictau la acea vreme multa natura moarta si peisaje, nu percep ca suficienta doar simpla renuntare
la perspectiva, ci vor sa refaca motivele la figuri geometrice fundamentale.
2) faza analitica - 1910 -1913 - sau cubismul ermetic cum a mai fost denumita - cuprinde tendinta
pictorului de a descompune obiectul infatisat intr-o multitudine de suprafete geometrizate si mici.
Culorile predominante vor fi cafeniul si cenusiul. Pentru a evita abstractul vor recurge la diferite
metode cum ar fi colaju.
3) faza sintetica - in aceasta etapa culorile se regasesc din nou in operele artistilor cubisti.
Efect secundar al cubismului va fi aparitia asa zisilor "cubisteurs" - cei care nu au
inteles niciodata cubismul si au folosit cuburile si figurile geometrice fara nici un sens.
Reprezentanti ai cubismului amintim pe: Marcel Duchamp, Fernand Leger, Robert Delaunay.
* Viaduct
in Estaque,
* Natura moarta cu
vioara,
Georges Braque - Femeie cu chitara, 1913
Robert Delaunay - Soare, turn si aeroplan, 1913
IMPRESIONISMUL
Impresionismul este un curent artistic care
își are originile în Franța, unde un grup de pictori
resping temele oficiale (istorice, anecdotice,
mitologice), adoptând o viziune originala asupra
lumii sensibile și o tehnica nouă ce constă în
transpunerea pe suport a senzațiilor vizuale
fugitive pe care le au în fata motivului. O fac cu
ajutorul divizării tușei în culorile componente ale
spectrului. Din acest moment, pictând în aer liber
fără clarobscur și fără contururi, imaginea
topindu-se în atmosfera în timp ce chiar umbrele
sunt redate prin culoare, artiștii respectivi aplică
o lovitură de graţie artei academiste oficiale.
Pentru a înțelege apariția Impresionismului, trebuie sa aruncam o privire înspre
realizările lui Courbet.
Courbet arătase ca arta adevărata nu are nimic în comun cu regulile în care
o îngrădeau Academia și juriul Salonului Oficial. El considera ca subiectele pot fi luate
din viata reala, din orice manifestare a ei, din ceea ce ii este familiar artistului, deci nu
e necesar sa ne adresam mitologiei si alegoriei pentru a face un tablou bun, deși
tradiția formulata de artiștii secolelor trecute nu trebuie ignorata.
Courbet considera ca felul în care se poate executa o pictura nu are nimic în
comun cu maniera celor apreciați atunci de public și de lumea oficiala. Din punctual
sau de vedere, opera de arta trebuie sa pună în lumina calitățile de sinceritate,
onestitate, convingere intima ale artistului, adică sa devina oglinda temperamentului
sau.
Cu toate acestea, Courbet nu cunoștea viata moderna a Parisului. El pictate
Ornans-ul sau natal si subiecte din realitatea imediata, numai din anumite straturi
sociale, ignorând clasele superioare din timpul epocii lui Napoleon al III-lea.
In acel moment, Parisul era centrul întregii lumi civilizate occidentale. Locuitorii sai
duceau o viata ușoara, plina de bunăstare materiala, de distracții variate și rafinate de
noapte, de descoperiri științifice importante
Titlu: Zi ploioasa in Paris
Artist: Gustave
Caillebotte
Francisco de Goya
Clasicismul este un curent literar-artistic având
centrul de iradiere în Franța, ale cărui principii au
orientat creația artistică europeană între secolele
al XVII-lea și al XVIII-lea. Pornind de la modelele
artistice (arhitectură, sculptură, literatură) ale
Antichității, considerate ca întruchipări perfecte
ale idealului de frumusețe și armonie, clasicismul
aspiră să reflecte realitatea în opere de artă
desăvârșite ca realizare artistică, opere care să-l
ajute pe om să atingă idealul frumuseții morale.
Urmărind crearea unor opere ale căror personaje să fie animate
de înalte idealuri eroice și principii morale ferme.
În contrast cu arta barocă, în secolul al XVII-lea, în Europa, se
afirmă o artă bazată pe echilibru și rigoare: arta clasică.
Caracteristici:
Imitarea naturii în aspectele esențiale ale omului și vieții, după
modelul antic;
Sublininează necesitatea de a realiza o armonie internă a operei,
obligația de a nu amesteca genurile și de a respecta principiul
verosimilității
Eroii clasici sunt oameni tari, proprii lor stăpâni care-și fac
întodeauna datoria, învingându-și sentimentele potrivnice.
Mari pictori clasici: Nicolas Boileau, Charles le Brun, Sebastiano
Serlio.
Este denumirea pe care, începând cu
cel de-al doilea deceniu al secolului al XX-lea, și-
o revendică o serie de tendințe, de grupări, de
creații- în general diverse ,succedându-se nu fără
o anumită atitudine polemică - care au la bază
un protest împotriva academismului și
naturalismului,îndepărtând din imaginea plastică
elementele lumii vizibile ,redate până atunci de
așa zisă artă figurativă și așezând în șicul lor un
sistem de semne ,linii,pete,volume ,ce ar trebui
să exprime în formă pură , acțiunea raționalității
și sensibilității
Arta abstractă apare aproape simultan în mai multe țări
europene,în preajma anului 1910 .Printre primii
reprezentanți ai acestei tendințe este Wassily
Kandinsky,care , începând din 1910 ,pictează un ciclu de
tablouri intitulate ”Improvizații”.