Ia este cea mai importanta piesa a costumului feminin traditional romanesc.

Ea a
ajuns sa surprindă prin frumusețea sa pictori precum Nicolae Grigorescu, Camil
Ressu,Theodor Aman, Pierre – Auguste Renoir, Henri Matisse, Franciszek Teodor
Ejsmond, si Frederick Arthur Bridgman. Fotografi, membri ai caselor regale si
designeri de renume precum Yves Saint Laurent, Enzo sau Jean Paul Gaultier, si-au
manifestat geniul artistic, scoțând in evidenta unicitatea piesei portului romanesc.

Cuprins

1. Istoria iei
2. Personalități care au promovat ia
3. Ziua iei
4. Tipuri de ie
5. Materialele, structura si decorarea iei
6. Mituri despre ie

1. Istoria iei
Din punct de vedere etimologic, cuvântul ie, atribuit cămășii tradiționale a portului
romanesc, este derivat din latinescul tunicae lineae, care inseamna tunica subțire
purtata pe piele. Ea face parte din categoria camasilor tranditionale romanesti si se
distinge prin diversitatea ornamentelor si a decoratiunilor panzei.

Ia este definita de artistii populari ca o totalitate de insemne, cusute cu menirea de a

o proteja pe cea care o poarta de spiritele rele, de vraji si alte necazuri.

Povestea ei incepe in perioada culturii Cucuteni, cea mai veche civilizatie a Europei,
care a trait in perioada 5.200-3.200 inaintea erei noastre, pe actualul teritoriu al
Moldovei, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei și al Basarabiei. Mestesugul
popular de creare a iei a rezistat de-a lungul timpului pentru ca s-a transmis din
generatie in generatie.

 2. Personalități care au promovat ia românească

Regina Maria a fost una dintre marile promotoare ale portului tradițional
românesc, pe care l-a iubit și l-a purtat cu mandrie si eleganță. În urma
sa au rămas numeroase fotografii care atestă dragostea pe care Regina a
purtat-o iei românești.

De asemenea, cântăreața Maria Tănase s-a numărat printre

personalitățile care au purtat ia românească, făcând-o cunoscută în
întreaga lume.

Smaranda Brăescu, a fost prima femeie parașutist cu brevet din România,

campioană europeană la parașutism și campioană mondială. A fost una
dintre personalitățile care au promovat în trecut ia româneasca.

 foto: Smaranda Brăescu

Ia tradițional românească în prezent este o piesă vestimentară de efect,
purtată cu succes pe marile podiumuri, la festivitati si evenimente
mondene.

Vremurile se schimbă, obiceiurile se schimbă și tot ceea ce este vechi se

actualizează, se reinventeaza si se adaptează prezentului.
Dacă ne uităm la pozele alb-negru de pe vremuri, cu sătencele îmbrăcate
frumos de sărbătoare cu ii, opinci și veste frumos lucrate, nu am fi crezut
poate niciodată că acele haine vor fi purtate astăzi, în ținute moderne și
chiar pe podiumurile de prezentare ale caselor de modă.

Ia românească a atras de-a lungul timpului atenția unor designeri celebri.

Atunci când a apărut pentru prima oară pe un podium de modă, în
colecția realizată de Yves Saint Laurent în anul 1981, a făcut furori.

Apoi a fost popularizată periodic și a devenit o sursă de inspirație și

pentru alți designeri celebri ce au ales să reinterpreteze în notă modernă
portul popular românesc.

Ia românească a devenit populară și în rândul vedetelor din intreaga lume

și acestea au inclus iaș în garderoba lor. Și vedetele din țara noastră au
ales să poarte și să promoveze ia tradițională românească și ne bucurăm
să vedem promovată ia pe scenele din România, la emisiunile televizate
sau evenimentele locale.
Faptul că multe alte popoare au preluat designul iei românești ne face să
credem că ia tradițională este un exemplu al frumosului atemporal, care
incanta privirea si bucura sufletul cand este purtata.

Din cele mai vechi timpuri, motivele populare romanesti au spus multe lucrurile
despre spiritualitatea oamenilor. Ele nu aveau doar un rol estetic, ci erau si un mod
de exprimare pentru persoana care le purta. Modelul iilor arata zona de unde
provenea, statutul social, material, marital, varsta sau ocupatia persoanei
respective. 

Exista un model specific de ie pentru orice ocazie, de la nunti, pana la diferite

sarbatori religioase de pe parcursul anului, fiecare simbol avand o semnificatie
specifica. Despre unele din ele se credea chiar ca aduceau noroc sau fertilitate. 

De asemenea, unele ii necesita mult timp de croire, deoarece exista foarte multe
motive meticuloase. Unele modele pot dura chiar si jumatate de an. Totusi, iile sunt
piese de imbracaminte lejere si elegante, ce pot fi purtate la orice ocazie chiar si in
zilele noastre. Ele amintesc de lumea satului si de credintele fascinante ale
oamenilor, o lume plina de randuiala si de echilibru. Odata cunoscute caracteristicile
si rostul fiecarui model de ie, imbracarea acesteia va oferi o energie aparte
purtatorului. 

3. Ziua iei

Ziua Internationala a iei se sarbatoreste pe data de 24 iunie, in aceeasi zi cu

sarbatoarea Sanzienelor. Incepand cu anul 2013, ziua iei romanesti a reprezentat o
celebrare a traditiei, a simbolurilor, dar si a feminitatii.

Sarbatoarea iei a aparut la initiativa comunitatii online „La Blouse Roumaine” si a

fost preluata de comunitatile romanesti din peste 100 de orase, din 48 de tari.

De ziua iei nationale se organizeaza evenimente care sa scoata in evidenta

multitudinea modelelor pline de semnificatie si importanta istorica. Complexitatea
croirii iei, pregatirea materialelor, realizarea modelului si a designului sunt elemente
care situeaza iile in randul obiectelor de arta.

Se spune ca purtarea unei piese vestimentare de acest tip, de ziua universala a iei
romanesti, aduce noroc si reprezinta un omagiu adus traditiilor si obiceiurilor
romanesti.

 4. Tipuri de ie 

Exista trei tipuri principale de ie: „de-a intregul”, considerata cea mai veche, cea
incretita la gat si ia cu platca. In functie de regiune, iile pot fi grupate si in
subcategorii, printre care le avem pe cele mai cunoscute:

 Ia cu altita 

Este cel mai intalnit model de ie din tara noastra. Se gaseste in regiunile Moldova,
Oltenia, Muntenia, Bucovina, Banat, Covasna. Se caracterizeaza prin prezenta
constanta a unor campuri ornamentale la guler, piept, maneca si prin prezenta unor
zone de incretire a panzei.

 Ia cu tablie 

Este bogata in ornamente, fara panza in desfasurare, si este specifica regiunii

Hunedoarei.

 Ia cu umar 

Este intalnita in Transilvania, Sibiu și Fagaras. In locul altitei ea prezinta o dunga

ingusta cu ornamente, care acopera umarul si se numeste umeras.

 Materialele, structura si decorarea iei 

Ia sau camasa tranditionala romaneasca poate fi confectionata dintr-o panza alba de
bumbac, borangic, in, canepa sau matase.

Cel mai utilizat material este panza topita din bumbac. De asemenea, trebuie sa fie
tesuta in borangic sau marchizet. Pentru a recunoaste calitatea unei ii dupa material,
panza trebuie sa fie moale si fina la atingere. 
Cămașa este realizată în formă de cruce, cu o singură bucată de pânză, în partea de
sus existând o deschizătură. Tradițional, fața și spatele poartă numele de „stan”, în

timp ce partea inferioară este denumită „poale”.

Inspiratia pentru modelele ornamentale ale iei se trage din elementele naturii.
Acestea se gasesc, in general, intr-o aglomerare in zona manecilor, pieptului si a
umerilor si difera in functie de model.

5. Mituri despre ie

 Aduce noroc

Se spune ca hainele traditionale vin ca o aura asupra celui care le poarta, aduc
noroc si bunastare. Acest lucru se datoreaza puterii trecutului, a stramosilor si a
conexiunii puternice create prin hainele portului traditional romanesc. Ia nu se abate
de la regula, ea fiind un simbol al norocului, dar si al bucuriei si frumusetii celei care
o poarta.

 Protejeaza de spiritele rele

In trecut, ia era decorata cu forme si modele dispuse in zona pieptului si a mainilor

pentru a proteja de raul ce se putea abate asupra fetei care o purta. Se spune ca
acest lucru se intampla si in prezent, femeile care aleg sa poarte ii fiind ferite de
necazuri, blesteme sau vrajitorii. 

 Atrage petitorii

Frumusetea femeilor din popor, care mergeau duminica la hore, era adesea intregita
de vesmantul traditional pe care il purtau. Cel mai important articol era ia, care
divulga prin culorile ei statutul marital al femeii, dar si personalitatea sau atuurile
trupului. Se spune ca femeile care poarta ie, in prezent, sunt mult mai atractive,
datorita semnificatiei profunde pe care o are ia in mentalul colectiv arhaic. 

Cu profundele sale semnificatii, ia este considerata un simbol al culturii si al traditiilor

romanesti. 24 iunie, ziua iei romanesti, vine ca un omagiu adus sutelor de ani de
civilizatie, traditii si de pastrare a legaturii stranse cu natura. Ia aduce noroc celei
care o poarta, ofera un aspect elegant si, prin frumusetea ei, atrage toate privirile.

6. Materiale, structura si decorarea iei

Altita – un element cheie al iei romanesti, cu o semnificatie complexa

Altita este un element important al camasilor nationale din diferite zone ale tarii.
Prezenta in spatiul romanesc din vremuri stravechi, aceasta nu si-a pierdut, de-a
lungul timpului, relevanta. Ea face parte dintr-un cod vestimentar complex, dezvoltat
de creatoarele de ii autentice de-a lungul timpului, prin care acestea isi puteau
exprima mai bine identitatea culturala si locul in societatea rurala. 

In functie de zona geografica si perioada, aceasta componenta cusuta ia diferite

forme, in ceea ce priveste motivele folosite si modalitatea de realizare. In continuare,
poti afla mai multe despre ce inseamna altita si cum se caracterizeaza aceasta in
diverse regiuni.

Cuprins

1. Altita si caracteristicile principale ale acesteia

2. Tipuri de altite pentru ie, in functie de zona geografica

1. Altita si caracteristicile principale ale acesteia

Camasa cu altita, incretita la gat, numita si carpatina, este atat un obiect vestimentar
valoros, cat si un document vizual luat in considerare de istorici pentru reconstituirea
modalitatilor de trai din spatiul romanesc.

Altita reprezinta o bucata de panza dreptunghiulara, plasata pe umerii camasii, care

nu face parte din structura manecilor. Ea uneste partea din fata cu cea din spate.
Avand rol de largire a camasii, includerea acesteia a coincis unei nevoi a femeilor de
a avea o libertate mai mare in miscari.

Odata cu trecerea timpului, suprafata altitei a crescut si a ajuns sa nu mai fie

incretita, ci intinsa pe maneca. La inceput, cusatura care alcatuia altita era
detasabila, pentru a nu se deteriora la spalat. Primele informatii scrise cu privire la
camasa carpatina au aparut in secolul al XVII-lea, in foile de zestre, iar
documentarea acesteia a luat avant in secolul al XIX-lea, odata cu raspandirea
fotografiei.

In mod traditional, in lumea satului, camasa cu altita era perceputa ca fiind bogat
decorata si o purtau fetele nemaritate, miresele si femeile in timpul primilor ani de
casnicie. La inceput, ia cusuta manual avea rolul de a reda statutul social al femeii
prin elementele vizuale. 

Ulterior, mai ales in secolul al XIX-lea, in Tara Romaneasca si Moldova se dezvolta

componenta decorativa a iilor autentice. Aceasta schimbare poate avea legatura cu
tipurile de material folosit in aceste zone, si anume bumbacul si borangicul, mai
potrivite pentru cusaturi decat panza aspra din Transilvania.
2. Tipuri de altite pentru ie, in functie de zona geografica

Motivele cusute de pe iile cu maneca lunga se impart in trei categorii, in functie de

locul unde sunt plasate: pe altita, incret si rauri. In diferitele zone ale tarii, difera
modalitatile de lucru, alcatuirea partilor camasii, materialele, precum si decorul. 

Exista cate un model de ie specific pentru fiecare varsta si ocazie. De exemplu,

camasile tineresti, in special cele pentru fetele nemaritate, dar care mergeau la hora,
erau bogate in rosu ca sa fie ferite de deochi si ca sa le faca ochioase si frumoase.
In schimb, o camasa a unei femei batrane, care se apropia de “trecere”, era curatata
si albita, la fel cum si ea se pregatea sa treaca in lumea alba, lumea fara dor. 

Totusi, ele se diferentiaza si in functie de regiune prin motivele traditionale si

cromatica. Majoritatea au o structura comuna: altita, care este modelul din partea de
sus, a umarului, unde se afla cerul, pamantul, raul, iar in partea de jos se gaseste
marea cu valurile. 

In Oltenia, decorul predominant pentru altita era, in secolul al XIX-lea, geometric,

organizat in 5-7 registre transversale compacte, alcatuite din romburi, rozete, S-uri
culcate, spirale, valuri, X-uri si zig-zaguri. De asemenea, erau transpuse la nivelul
figurilor geometrice unele simboluri astrale si religioase: stelele, ochisorii, crucea.

De la mijlocul secolului al XX-lea, au aparut cusaturile de inspiratie vegetala,

prezentate din ce in ce mai exact. Printre plantele reprezentate se numarau
trandafirii, garofitele, macii, margarele, cicoarea si bobocii.
In Muntenia, exista nenumarate moduri de a decora camasa cu altita, in functie de
zona, printre care Teleorman, Vlasca, Snagov, Muscel, Arges, Buzau, Prahova si
Breaza. De exemplu, in Teleorman, ornamentele sunt dispuse in trei registre: o parte
cu benzi orizontale din borangic sau matase, un incret intr-o singura culoare, cu
romburi, si un segment cu decor dispus vertical.

In regiunea Moldovei, cusaturile de pe altita sunt realizate mai ales prin punctul de
cruciulita. Sunt reprezentate cinci randuri de „pui” (un tip de motiv specific acestui
spatiu), desene de mici dimensiuni sau flori, despartite de niste dungi inguste, cusute
pe dos. 

Cele mai indragite motive ornamentale, indiferent de zona geografica sunt, printre
altele, roata, rombul, spirala, S-ul culcat, valul, zig-zagul, stelele, crucea, biserica,
pomul vietii, coarnele berbecului si vartelnita. Traseul urmat de acestea corespunde
trecerii de la modelele geometrizate, cu o semnificatie spirituala bine determinata, la
cele vegetale stilizate, utilizate tot mai mult pe masura ce taranii au inceput sa aiba
acces la panza si firele pentru brodat cumparate.

Altita este un element decorativ esential al camasii nationale pentru femei, cu o

istorie indelungata, de-a lungul careia functiile acestei parti a iei s-au schimbat,
trecand de la rolul social catre cel decorativ.

Cuprins

1. Principalele modele de cusaturi populare romanesti

2. Semnificatia celor mai simple simboluri traditionale romanesti

3. Motive traditionale romanesti in functie de zona

4. Cum se cos modelele de pe ie

1. Principalele modele de cusaturi populare romanesti

Modelele de pe cusaturi spuneau diferite lucruri despre purtatori. Este bine de stiut
faptul ca poporul roman are origini spirituale pagane, prin urmare, pe langa
credintele crestine, oamenii se bazau foarte mult pe simbolistica pentru a obtine
diferite lucruri in viata lor, de exemplu, noroc, bunastare sau fertilitate. Pe langa alte
ritualuri, hainele erau folosite pentru aceste lucruri. De exemplu, la nunti, mirii erau
imbracati cu ii care aveau modele cu diamant ca sa aiba parte de fertilitate. 

Motivele traditionale de pe portul traditional romanesc erau inspirate din viata si din
natura. Iata care sunt principalele inspiratii ale simbolurilor romanesti traditionale:

 crucea
 liniile 
 linia serpuita 
 sinataul
 bradutul
 spirala
 rombul 
 cercul 
 melcul sau spirala
 trifoiul cu patru foi
 motivele florale
 spicul de grau 
 stelutele
 strugurii
 clopoteii
 hasurile
 coarnele de berbec
 cocosul
 cucul
 carligele 
 lantisor
 ochiul 
 rozetele
 motive geometrice si simetrii
2. Semnificatia celor mai simple simboluri traditionale romanesti

Poporul roman, pe parcursul secolelor, a fost influentat de multiple alte popoare care
l-au stapanit. Insa, odata cu trecerea timpului, cultura romaneasca si-a gasit propriile
traditii si obiceiuri prin combinarea mai multor credinte. Oamenii de la sate, mai mult
decat cei de la oras, la fel ca in ziua de azi, puneau mai mult accent pe pastrarea
obiceiurilor si datinilor. De aceea, imbracaminte mai avea si o anumita functie
ritualica, adica in functie de modelul cusut se credea ca va contribui in mod pozitiv in
viata purtatorului. Totodata, imbracamintea avea si rol de exprimare a functiei. Prin
urmare, principalele functii ale imbracamintei romanesti din trecut sunt urmatoarele:

 exprimarea zonei din care provenea purtatorul 

 exprimarea statutului social 
 exprimarea statutului marital 
 exprimarea varstei 
 exprimarea functiei, rol de uniforma 
 specifica pentru diferite ocazii 
 specifica unor sarbatori religioase 

Fiecare motiv de pe o ie sau orice alta piesa de imbracaminte specifica portului

traditional romanesc are o anumita semnificatie. Femeile care coseau iile erau
asemenea unor preotese, care comunicau cu divinitatea. Ele se rugau inainte de a
incepe lucrul si considerau ca mainile lor se supun la voia sufletului, care era in
armonie cu Dumnezeu. Motivele traditionale romanesti aveau urmatoarele
semnificatii:

 Crucea este un simbol al echilibrului. Prin modelele in care era folosita crucea

se considera ca purtatorul este mai aproape cu Dumnezeu. 

 Bradutul este un simbol al vietii, este mereu verde si, de aceea, el este

prezent pe parcursul tuturor etapelor din viata ale omului. Oamenii purtau ii cu
motive de bradut pentru intelepciune, belsug si sanatate.
 Cercul este un simbol al regenerarii si al ciclicitatii. El reprezenta roata
timpului, repetitia anotimpului, moartea si regenerarea naturii. Prin urmare,
imbracamintea traditionala care foloseste ca simbol cercul poate fi purtata
pentru a capata putere si intelepciune dupa o perioada grea.  

 Melcul sau spirala sunt simboluri ale fertilitatii si ale evolutiei. De aceea,

astfel de simboluri erau purtate de femei proaspat maritate. Spirala din
cochilia melcului reprezinta ciclul vietii, renasterea si rotatia Pamantului in
jurul  Soarelui. 

 Trifoiul cu patru foi, asa cum este bine stiut deja, este un simbol al norocului
si acesta era si motivul pentru care oamenii purtau haine care aveau cusute
pe ele trifoi cu patru foi. 

 Motivele florale simbolizeaza vitalitatea si tineretea. 

 Spicul de grau cusut pe ie se spunea ca aduce prosperitate si pace. Graul

era si un simbol al ciclicitatii, deoarece era prezent pe tot parcursul vietii
taranului, fiind sunt foarte multe obiceiuri asociate cu el. De exemplu, femeia
gravida purta grau in san ca sa nasca un copil puternic, iar acesta era folosit
si in timpul nasterii de catre ursitoare si era prezent chiar si in momentul
mortii. Graul era aruncat in sicriele cu barbati ca sa nu le fie dor de ce au avut
cat au fost in viata.  

 Stelutele erau legate de ascensiune si apropiau purtatorul de divinitate. Iile

care aveau model cu stelute aduceau ganduri intelepte purtatorului si il ajutau
sa gaseasca calea cea buna. 

 Strugurii reprezinta vitalitate, iar vita-de-vie simbolizeaza viata eterna. 

 Clopoteii sunt vestitori, prin sunetul lor fiind anuntata venirea unui eveniment
important. Prin urmare, motivul de clopotei pe ie aducea noroc sau putea fi
purtat in speranta ca ceva bun se va intampla in curand. 

 Coarnele de berbec sunt un simbol al puterii, al fertilitatii si al regenerarii.

Odata cusute pe haine, ele protejeaza purtatorul si gospodaria lui de pericole
si ii aduce bogatie. 
  Cocosul se considera ca alunga spiritele rele. Simbolurile care implicau
cocosul pe haine il proteja pe purtator de ghinion si alte lucruri negative.  

 Ochiul era reprezentat in combinatie cu alte modele, de exemplu, era

inconjurat de linii. Se considera ca priveste in permanenta in jur si alunga
energiile negative. 

Bogatia motivelor de pe ii este data de ocazia cu care sunt asociate. De exemplu, o

camasa de duminica va avea o structura mult mai simpla, doar cu cret la piept,
comparativ cu una specifica unei sarbatori importante, cum ar fi Pastele sau
Craciunul, care va contine intreaga structura, cu cer, pamant, rauri si mare. 

Un alt lucru interesant despre compozitia iilor este faptul ca modelul din altita, adica
cerul, nu poate fi repetat si in alta parte si, prin urmare, fiecare parte a structurii
trebuie sa contina un model diferit. 

Fiecare ie este unica in felul ei. Ele se diferentiaza in functie de regiune, de perioada

in care au fost cusute si, desigur, fiecare are propria ei energie oferita de persoana
care a conceput-o, cu propria ei poveste. 

Iile erau cusute din urmatoarele materiale: panza alba din bumbac sau panza alba
din borangic. In unele perioade, cum ar fi anii 80, femeile foloseau perdele, deoarece
vremurile erau grele si nu se mai gaseau materiale de cumparat, asa ca se
descurcau cu ceea ce aveau. Prin urmare, acest port national a rezistat indiferent de
conditii.
4. Cum se cos modelele de pe ie

Confectionarea unei ii este un proces destul de complex. In functie de modelul ales,

acest lucru poate dura chiar si 5-6 luni. Cele mai frumoase ii ies din panza tesuta in
casa, la razboiul de cusut. Masuratorile trebuie facute cu atentie.

Exista mai multe modele de ie:

 cu ciupag-guleras la gat
 cu bratara la incheietura
 cu maneci bufante
 incretita la gat
 cu platca
 cu incret, care este de obicei modelul reprezentant al cerului de pe piept; el se
realizeaza printr-un mod special de coasere in functie de modelul ales, care
se deseneaza mai intai pe panza iei
 camasa dreapta cu decor in V
Prin urmare, pentru realizarea unei ii este nevoie de urmatoarele materiale:

 panza
 ata colorata in functie de modelul ales
 matase
 ace de mai multe dimensiuni

Daca modelul implica motive mai speciale, ar mai putea fi nevoie si de:
  fir de aur sau de argint
 paiete 

Se croiesc sau se taie mai multe dreptunghiuri de dimensiuni diferite, in functiile de

masurile purtatorului. In trecut, femeile sfasiau pur si simplu materialul, care se
rupea foarte usor in linie dreapta, insa pentru acest lucru poate fi folosita o foarfeca. 

Modelul se deseneaza mai intai, de preferat, pe o foaie de caiet de matematica,

datorita patratelelor care ofera o mai buna precizie. Apoi, se foloseste un creion si se
copiaza modelul chiar pe panza. Dupa ce se aleg culorile, se incepe coaserea atei
pe modelul schitat. La extremitati, materialul se indoaie si se coase. 
Camasile femeiesti se diferentiaza prin croiala manecilor, care poate fi dreapta sau
incretita, de tip bratara sau incretite in jurul gatului, croiala de tip carpatica. 

Camasile barbatesti se remarca prin croiala dreapta si sunt comparativ mai lungi
decat cele femeiesti. Croiala barbateasca se mai numeste si “tip tunica”. Un alt lucru
prin care se diferentiaza de cele femeiesti este faptul ca cele barbatesti nu au
maneci incretite la gat in aproape nicio regiune a tarii. 
In concluzie, motivele traditionale romanesti ascund fiecare cate o poveste, se
diferentiaza in functie de regiune, iar daca privim in trecut, fiecare model are
randuiala lui depinzand de alte elemente, cum ar fi varsta, ocazia sau chiar statutul
social. De asemenea, structura unei ii imita viata, fiecare parte reprezentand un
element al naturii. Asadar, odata cunoscute aceste considerente, poti alege o ie intr-
un mod mai informat, tinand cont de semnificatiile modelelor si de regiune din care
fac parte. 
Motive tradiționale pe iile romanești si cum
se realizează acestea
In mitologiile lumii, zeitele adesea stapaneau mestesugurile torsului, cusutului si tesutului.
Acest lucru se datorează faptului ca firele si ițele aveau o semnificație profundă, legată de
structura lumii. Erau folosite, de asemenea, in ritualuri, datorită puterilor magice ale
simbolurilor cusute pe panză.

In ultimul timp, din ce in ce mai multe persoane au devenit interesate de realizarea manuala
a iei si de cusut. Aceasta este o activitate placută, pe care o practica cei care doresc sa isi
petreacă timpul liber punându-și in aplicare ideile creative. Exista o multime de modele de
cusături, care pun in valoare tezaurul național. 

Cuprins:

1. O scurta istorie a cusaturilor din diferite zone geografice ale lumii

2. Cusaturi manuale romanesti – punctul de cusut, o componenta esentiala pentru a crea
modele reusite de ii
3. Cusaturi manuale pentru ie – modele populare si modul de realizare a acestora

3.1. Cusaturi manuale de inspiratie vegetala 

3.2. Cusaturi populare geometrice 

 Pe ce materiale se pot realiza cusaturile populare? Moduri inedite de a utiliza modelele

traditionale

1. O scurta istorie a cusaturilor din diferite zone geografice ale lumii

Cusutul este un mestesug raspandit in toate artele populare ale lumii, deoarece acesta are
semnificatii profunde pentru spiritualitatea fiecarui popor. Au fost gasite dovezi stravechi
ale practicarii broderiei, de exemplu, in China, in secolele V-III i.Hr. sau in Suedia, tot in
aproximativ aceeasi perioada.

Arta cusutului a ocupat un loc important in mitologia greceasca, prin intermediul zeitei
Atena, care a transmis aceasta indeletnicire oamenilor. Ea era raspandita, in vechime, in
toate straturile sociale, de la cele mai inalte pana la cele comune.  

De asemenea, broderia a avut, in diferite perioade, o semnificatie aparte pentru femei,

intrucat acestea puteau, in lipsa accesului la educatie sau la instrumente de scris , sa isi
documenteze viata. In special broderiile cusute de femeile de culoare au contribuit la
intelegerea vietii acestora din punct de vedere istoric.

Pe parcursul automatizarii in toate domeniile si cusaturile au inceput sa fie realizate din ce in

ce mai mult cu ajutorul masinariilor. In secolul al XIX-lea, a aparut masina de brodat manual,
care a permis realizarea la scara mai larga a obiectelor cu broderii.
2. Cusaturi manuale romanesti – punctul de cusut, o componenta esentiala pentru a crea
modele reusite de ii

Punctul de cusut este un element esential al oricarei cusaturi. Din imbinarea mai multor
astfel de componente, fie ca sunt drepte, verticale sau oblice, se formeaza motivul, conform
unei scheme. Mai multe motive formeaza o compozitie ornamentala, care presupune
imbinarea originala si echilibrata a acestora.

Exista mai multe tipuri de puncte de cusut esentiale pentru oricine doreste sa realizeze
propriile cusaturi pe panza. Stapanirea acestora permite flexibilitate in alegerea si crearea
modelelor. Cele mai importante sunt:

Punctul inaintea acului 

Acest tip de punct de cusatura pentru ie se realizeaza luand un anumit numar de fire, dupa
care se paseste acelasi numar de fire.

Punctul in urma acului 

Punctul in urma acului presupune ca nu exista distanta intre fire (e folosit, de exemplu,
pentru imbinarea partilor iilor drepte botosanene si pentru tivirea gulerului camasii).

Punctul oblic sta la baza punctului in cruce

Acesta este un procedeu stravechi pentru decorarea iilor, care sta la baza punctului in cruce.
Exista cruci drepte, duble, pe o fata sau doua fete, ultima dintre ele imprumutata de oltenii
din Transilvania, pentru obiectele care cer ornamentatie cu fata dubla.

Punctul in cruce poate fi realizat numai pe un material cu distanta egala intre fire, pentru ca
e necesara numararea acestora.

Cusutul batranesc 

Aceasta varianta este mai usor de realizat, ofera posibilitati de ornamentatie mai bogate
decat cele in cruce si se caracterizeaza prin rezistenta design-ului. In functie de zona, el este
cunoscut sub mai multe denumiri:

 in busteni  (folosit in Muntii Bretcu si Sacele, acest timp de punct de cusut presupune ca,
pentru fiecare rand de motiv, se traseaza o linie principala, peste care se astern jumatati de
cruci);

 in toiege (denumire uzuala in zona Branului, Argesului si a Muscelului – se folosesc fire mai

groase, indoite de patru, sase sau opt ori sau subtiri, indoite doar de doua ori);

 in butuci (sau cusut in bufant, cunoscut sub aceste nume in zona Buzaului si a Vrancei);
  in jumatati de cruci (specific zonei Bran, se realiza folosind un fir de lana neagra, dat in doua,
pentru a fi mai gros si rezistent).

Cusutul batranesc cret

Acesta are origini foarte vechi si se realizeaza din puncte verticale si orizontale, asezate in
scara. Modelele rezultate sunt in relief si creeaza impresia unor valuri. Acesta se realizeaza
astfel:

 se coase o linie orizontala, pe fata, in dreapta, de-a lungul a patru fire;

 se infige acul de sus in jos, pe verticala, tot cu patru fire;
 se tripleaza linia verticala, atat pe fata, cat si pe dos, fara a strange prea tare firul, ca sa iasa
in relief;
 la capatul de jos al liniei verticale se face din nou o linie orizontala, doar pe fata, apoi iar una
verticala, dublata sau triplata.

3. Cusaturi manuale pentru ie – modele populare si modul de realizare a acestora

Broderia pentru ii este realizata in principal din fire cusute, dar se pot adauga si alte
accesorii, precum paietele, perlele si margelele. 

Ceea ce caracterizeaza ornamentatia pentru ii este ca nu exista prea multe cusaturi manuale
ascunse. Chiar si cele care imbina partile camasii sunt vizibile, pentru ca fiecare linie are o
semnificatie aparte. 

Pe ce material se coase ia depinde de zona geografica, dar este, in principal, vorba despre
doua materiale si anume bumbacul sau matasea.

Ie cu „musculite” si „bustenei”

Tehnicile de cusut ii se bazeaza pe aceste doua tipuri de puncte de cusatura. Poti realiza cu
usurinta o ie folosindu-le, pentru ca sunt versatile si intra in componenta multor tipuri de
modele traditionale.

Musculitele se refera la punctele de cusatura in cruce, care au forma literei X pe verticala.

Cand acestea sunt realizate pe orizontala, se numesc bustenei, deoarece sunt lipite intre ele.
Acestea se pot face din patru in patru fire, dar depinde foarte mult de grosimea panzei.  

Pornind de la aceste doua elemente de baza, poti realiza o multime de modele de ii, folosind
motive cu o semnificatie profunda pentru portul popular romanesc, fie ca este vorba despre
cusaturi populare din Bucovina sau din orice alta zona a tarii. 

In general, motivele de pe camasile barbatesti traditionale sau ii se inspira fie din lumea

vegetala, fie din formele geometrice. 

3.1. Cusaturi manuale de inspiratie vegetala

Inspiratia din natura era importanta in toate zonele tarii, deoarece permitea cusatoreselor
sa varieze modelele de ii prin introducerea de elemente ale plantelor locale. In ansamblu,
acest tip de motive exprima abundenta naturii si recunostinta fata de aceasta, precum si
prosperitatea vietii oamenilor. In cazul iilor cu maneca lunga, astfel de ornamente ofera un
aspect cu adevarat special. Multe dintre ele se pot realiza cu usurinta, cu ajutorul catorva
tehnici de cusatura usoare.

Printre cele mai folosite simboluri pentru acest tip de cusaturi artizanale, se numara:

 spicul de grau (apare mai ales la campie, pentru a exprima legatura oamenilor cu natura si
recunostinta acestora pentru recolta);
 ghinda;
 stiuletele;
 afina; 
 strugurele;
 trandafirul; 
 laleaua;
 floarea de crin sau de cires;
 copacul (simbolul intelepciunii si al invierii; atunci cand apare cu coroana intoarsa, este un
simbol folosit in ritualurile de trecere);
 spiralele care tin loc de flori si frunze sau infatiseaza carceii de vita-de-vie sau dovleac:
 trifoiul cu patru foi.

In afara de elementele vegetale, intalnim adesea si reprezentari zoomorfe, pentru ca

acestea nu pot lipsi din redarea unui cadru natural cat mai bogat. Acestea trimit mai ales la
animale domestice sau pasari. Exemple de astfel de cusaturi sunt:

 coarnele de berbec;
 fruntea boului;
 cocorul;
 porumbelul;
 vrabia;
 gaina;
 randunica.

Acestea variaza in functie de zona si sunt menite sa exprime bogatia, din punct de vedere
etnografic si social, a acesteia. Un alt aspect diversificat in functie de loc sunt si cusaturile
care desemneaza activitatile oamenilor, prin obiecte specifice, precum:

 grebla;
 furca;
 sapa;
 jugul;
 secera;
 ciocanul;
 carligul.
Vita de vie este, in folclorul romanesc, un simbol crestin al vietii vesnice, pentru ca aceasta
trebuie sa fie ingropata pentru a rasari din nou. 

3.2. Cusaturi populare geometrice

Cusaturile pe ie cu inspiratie geometrica au, de asemenea, o semnificatie aparte, pentru ca

ajuta la intelegerea credintelor si traditiilor stramosilor. Acestea sunt derivate, in general,
din cateva simboluri esentiale pentru spiritualitatea romaneasca si au o semnificatie
cosmica. In cadrul broderiilor romanesti sunt reprezentate urmatoarele corpuri ceresti si
fenomene naturale, care vorbesc despre legatura neintrerupta cu cerul:

 soarele (redat prin intermediul cercului sau al florii-soarelui);

 fulgerul (linii in zig-zag);
 stelele;
 luna;
 Calea Lactee.

In ceea ce priveste elementele geometrice, exista cateva figuri fundamentale, reprezentate

adesea pe iile autentice. Acestea sunt:

Cercul

Acesta simbolizeaza soarele si ciclul vietii, cu variatii sub forma de spirale, rozete in forma de
S, ochi sau cruci cu capete ramificate. Cercul indica ideea ca totul este incadrat in   roata
vietii si subordonat divinitatii.

Coloana 

Semnifica relatia dintre cer si pamant (cu derivatele sale: clepsidra, crucea in X, arcada).

Rombul
Rombul este un simbol stravechi pentru abundenta si fertilitatea solului. Costumul popular
decorat astfel avea o incarcatura magica accentuata pentru cel care il purta. In judetul
Buzau, era utilizat adesea siragul de romburi, mai apoi preluat de Constantin Brancusi
pentru crearea Coloanei Infinitului. 

Unghiul 

Unghiul reprezinta, in folclorul romanesc, simbolul zeilor si sensul vietii.

Spirala

Din aceasta au derivat motive precum coarnele berbecului, vartelnita sau S-urile, care trimit
la energia si miscarea universala in care este incadrat si omul.

Segmentele

In functie de numarul lor, acestea au intelesuri diferite (doi inseamna forta perechii, trei
trimite la cele trei etape ale vietii – nasterea, cunoasterea de sine, moartea, iar patru este
un insemn al abundentei).

Liniile

In functie de orientarea lor si acestea se remarca prin semnificatiile bogate. Daca linia este
dreapta, ea trimite la forta si elevatie spirituala. In cazul liniei duble, sensul trimite la
eternitate. Cele frante, cu aspect de fierastrau, trimit la coexistenta binelui si a raului, in
timp ce liniile in X exprima ideea  de unire si prietenie.