IA ROMÂNEASCĂ

Ia, numită și că mașă cu altiță , este cea mai cunoscută și, cu siguranță , cea mai reprezentativă
piesă a costumului tradițional româ nesc. Extrem de importantă în viața satului, ia a suferit de-a
lungul timpului modifică ri, fiind influențată și de portul de la oraș.
Nu se cunoaște cu precizie momentul apariției acestui articol de îmbră că minte, însă
cercetă rile atestă faptul că ia ar putea data încă din perioada culturii Cucuteni (aprox. 5.000 – 3.200
î.Hr.).

Este un obiect vestimentar realizat integral manual, pe pâ nză de bumbac, in sau borangic, cu
broderii ample și bogate, în culori vii, avâ nd adesea aplicații de mă tase, paiete sau mă rgele. “Ie” este
un termen care se adresează exclusiv că mă șii purtate de că tre femei.
Nu doar că aceste broderii cusute manual sunt unicat, dar ele reprezintă o zestre de preț,
oferită în dar din generație în generație. Ia era adesea lucrată într-o perioadă lungă de timp, fiind
modificată pentru a corespunde vâ rstei sau statului social al femeii care o purta.
Croiala acestei că mă și tradiționale româ nești sugerează forma unei cruci – o bucată de
material de forma dreptunghiulară , cu mâ neci largi și o deschiză tură rotundă în partea de sus,
numită și “gura iei”. Aceasta din urmă este întă rită cu o cusă tură specifică , realizată cu fire de
bumbac sau mă tase, în culori asortate cu broderiile de pe restul că mă șii. Mâ necile iei sunt încrețite
la umeri și uneori și la încheieturile mâ inilor, formâ nd volă nașe delicate. Nu este o întâ mplare
faptul că ia imită forma crucii, deoarece viața satului româ nesc este strâ ns legată de credința în
Dumnezeu. Mai mult decâ t atâ t, unul dintre motivele des întâ lnite pe că mă șile tradiționale
româ nești este chiar simbolul crucii.
Femeia care creează ia trebuie să cunoască punctele de cusă tură și arta ornamentă rii. În
Ardeal, Moldova, Muscel și Vlașca se folosește pâ nza cu firul mai gros, deoarece costumul popular
are motive mai bogate, mai robuste, cu punctul buclat, iar la costumele din Oltenia, Muntenia și
Dobrogea se folosește o pâ nză mai rară , cu firul bine ră sucit.
Lâ na, borangicul (vopsit vegetal), arniciurile și mulineurile, mă tasea vegetală trebuie să fie
de bună calitate, pentru a nu se decolora. Pâ nă la apariția coloranților industriali, ță ranii foloseau
vopsitul vegetal. Frunze de arin, de nuc, mă r pă dureț, flori de nalbă , în combinație cu zeamă de
varză , borș, oțet, sare etc. creau culori calde, necontrastante.
De-a lungul timpului, oamenii au îmbră cat ia atâ t în zilele de să rbă toare, câ t și uzual, la
muncile câ mpului. O mare importanță o are cromatica, astfel fetițele și fetele tinere poartă pe
fondul alb broderii cusute cu galben auriu și portocaliu, femeile care au copii albastru, femeile
recent că să torite roșu, iar albastru închis și negru sunt culorile pe care le poartă femeile vă duve sau
în vâ rstă . Recent, broderiile negre sunt folosite și de tinere în momente de să rbă toare, iar firului
negru i se adaugă combinații de galben-auriu, brun-roșcat, violet, verde, albastru.
În portul tradițional al femeilor se disting trei tipuri de că mă şi, în funcţie de croială : că maşa
„de-a întregul”, considerată cea mai veche, că maşa încreţită la gâ t (ia) şi că maşa cu platcă .
Numeroase personalită ți ale Româ niei, dar și de pretutindeni, au ales să integreze ia în
garderoba de zi cu zi. Regina Elisabeta, prima Regină a Româ niei, a fost fascinată de frumusețea
portului tradițional, pe care l-a adoptat și l-a impus ca standard la curtea regală . Regina Maria, cea
de-a doua Regină a Româ niei, a fost una dintre marile promotoare ale portului tradițional
româ nesc, pe care l-a iubit și l-a purtat cu eleganță . În urma sa au ră mas numeroase fotografii care
atestă dragostea pe care Regina a purtat-o iei româ nești. Datorită ei, această că mașă a devenit un
adevă rat etalon vestimentar pentru toate femeile din aristocrația româ nească și a fost purtată cu
drag atâ t de Principesa Ileana, câ t și de Principesa Elena.

Regina Maria, îmbrăcată în ie

De asemenea, câ ntă reața Maria Tă nase s-a numă rat printre personalită țile care au purtat ia
româ nească , fă câ nd-o cunoscută în întreaga lume.
Mari artiști au pictat pe pâ nzele lor femei îmbră cate în portul româ nesc, precum pictorii
Henri Matisse (tabloul “La Blouse Roumaine”, realizat în anul 1940) sau Constantin Daniel
Rosenthal (tabloul “Româ nia revoluționară ”, realizat la Paris, în anul 1850).

La Blouse Roumaine România Revoluționară

Că mașa româ nească a fost o sursă de inspirație pentru creatorii de modă . Punctul de
pornire l-a reprezentat colecția designerului Yves Saint Laurent, din toamna-iarna anului 1981.
Ulterior, numeroși alți designeri au ales să reinterpreteze în notă modernă portul popular
româ nesc, închinâ nd colecții întregi frumoasei ii: Jean-Paul Gaultier (2006), Oscar de la Renta
(2008), Philippe Guilet (noiembrie 2011 – colecție tribut adus Româ niei), Carolina Herrera (2013),
Kenzo, Anna Sui sau Agatha Ruiz de la Prada.
Câ ntă reața britanică Adele a pozat pentru numă rul din martie 2012 al revistei Vogue, ediția
americană , îmbră cată în ie, inspirată din broderiile negre specifice zonei geografice româ nești.

Adele, purtând ie

Ș i vedetele din țara noastră au ales, în ultimii ani, să poarte acest element vestimentar.
Andreea Marin, Andra, Ozana Barabancea, Loredana, Gina Pistol sau Ilinca Vandici sunt doar câ teva
dintre numele celor care au readus în atenție “bă trâ na” ie.
Mai mult decâ t atâ t, ia noastră are și o zi dedicată – data de 24 iunie este acum marcată
drept Ziua Universală a Iei. Această zi este serbată în peste 50 de ță ri și mai mult de 100 de orașe.
Nu este o întâ mplare faptul că data acestui eveniment coincide cu o să rbă toare importantă a
româ nilor, respectiv Sâ nzienele, deoarece ia are brodate simboluri magice, destinate să o apere de
rele și de ghinioane pe cea care o poartă .