Feminitate, creatie si desavarsire

Adevarata misiune istorica a fiintei feminine apare in chip neclar daca uitam ca
femeia nu este nici sotie, nici mama, nici sora, nici fiica. Acestea toate sunt precipitate
pe care le produce feminitatea, forme pe care le adopta femeia cand inceteaza sa fie
astfel. Daca ar fi eliminate din univers acele miraculoase potente spirituale care sunt
sotia, mama, sora si fiica, acesta ar ramane mutilat, incat pare cu neputinta sa gasim
ceva mai presus de ele.
Femeia este femeie in masura in care este farmec sau ideal. O mama desavarsita va fi
un ideal de mama, dar a fi mama nu inseamna a fi ideal. [1]
Incantatoarea menire a femeii este principiul care face posibile celelalte forme ale
feminitatii.
La inceputurile istoriei europene, in primul cant al Iliadei, femeia apare ca
recompensa pentru cel ce iese invingator in razboi sau jocuri. In epocile cele mai
fecunde si mai glorioase, veacul al XIII-lea, Renasterea, veacul al XVIII -lea,
obiceiurile au permis ca femeile sa fie, cum spunea Stendhal: „judecatorii de merit”.
Orice barbat stapan pe o sensibilitate bine temperata a experimentat in apropierea
femeii impresia ca se gaseste in fata a ceva straniu si absolut superior lui. Acea
femeie, sigur, stie mai putin decat noi in materie de stiinta, are o mai redusa putere de
creatie artistica, nu e indeobste capabila sa conduca un popor si nici sa castige batalii,
si totusi in persoana ei percepem o superioritate in raport cu noi de natura mai radicala
decat oricare din cele ce pot exista, de pilda, intre doi barbati cu aceeasi indeletnicire.
Si faptul este ca excelarile virile - talentul stiintific sau artistic, dibacia politica sau
financiara, eroismul moral - sunt oarecum extrinsece persoanei si, ca sa spunem asa,
instrumentale. Talentul consta intr-o aptitudine de a crea anumite produse socialmente
utile - stiinta, arta, bogatia, ordinea publica. Dar ceea ce pretuim la drept vorbind sunt
tocmai aceste produse, si numai un reflux al valorii pe care le-o atribuim se
proiecteaza asupra inzestrarilor necesare pentru a le produce. [2] Excelenta femeii isi
are originea intr-un a fi si a exista, sau femeia valoreaza prin ceea ce este.
 Influenta femeii e putin vizibila pentru ca se gaseste pretutindeni. Exista in esenta
feminina o natura atosferica ce actioneaza in mod lent, asemeni unei clime. Prgresul
ei consta in a se face pe sine insasi mai desavarsita, creind in sine un nou tip de
feminitate mai delicat si mai exigent. Feminitate pura e o dimensiune a culturii
esentiala, existind o cultura specific feminina, cu talentele si geniile sale, cu incercari
si esecuri prin care femeia isi realizeaza colaborarea autentica la istorie.
Din multimea de femei care cocheteaza cu literele si cu arta, , putine sunt cele care
persevereaza; chiar si cele care trec de primul obstcol sunt uneori sfasiate intre
narcisism si complexele lor de inferioritate. Marie Bashkirtseff s-a hotarat sa picteze
pentru a deveni celebra; obsesia gloriei se interpune intre ea si realitate; de fapt nu-i
place sa picteze, arta nu este decat un mijloc; nu visele ei ambitioase si gaunoase ii
vor dezvalui sensul culorii sau al unui chip omenesc [3]
Femeia apare ca mediocra numai cind este comparata cu cativa artisti care sunt cu
adevarat mari. Arta, filozofia, literatura, sunt incercari de a intemeia lumea din nou pe
o libertate umana: aceea a creatorului. Restrictiile pe care traditia si educatia i le
impune femeii ii limiteaza impactul ce il are asupra universului.
Femeia nu este definita de misterioase instincte, ci de maniera in care isi resesizeaza,
trupul in raportul ei cu lumea. De aceea femeia de astazi este sfasiata intre trecut si
viitor, apare ca o femeie deghizata in barbat si se simte stanjenita in pielea ei de
femeie asemenea hainelor masculine ce ii apartin.
Cand se arata privirilor in toata splendoarea ei, : „femeia fermecatoare” este un
obiect mult mai exaltant decat: „decoratiile de deasupra usilor, decorurile, panzele
saltimbancilor, firmele” care-i placeau la nebunie lui Rimbaud; impodobite cu
artificiile cele mai moderne, prelucrata dupa tehnicile cele mai noi, ea soseste din
adancul timpurilor, din Teba, din Minos, din Chichen Itza; ea este si totemul plantat in
inima junglei africane; este un elicopter si este o pasare; si iata cea mai mare minune:
sub parul ei pictat, fosnetul frunzelor se transforma in gandire si cuvinte incep sa se
auda din sanii sai. [4]
A elibera femeia inseamna sa refuzi a o inchide in raporturile ce o leaga de barbat,
nu sa negi aceste raporturi; reciprocitatea relatiilor lor nu va suprima miracolele pe
care le naste diviziunea fiintelor umane in doua categorii separate: posesiunea,
dorinta, visul, dragostea, aventura; iar cuvintele ce ne tulbura: a cuceri, a darui, a se
uni isi vor pastra intregul sens al lor.
Psihologia genului este bazată pe asumpția existenței unor diferențe fundamentale de
opinii, abilități, caracter, aspect fizic, etc. și se consideră că doar un set de trăsături
caracterizează bărbații în general și deci definesc masculinitatea și doar un set de
trăsături definește femeile și feminitatea.

Din acest punct de vedere feminitatea este definită ca fiind un set de atribute,
comportamente și roluri în general, asociate cu femeia. Deși în mare parte este un
construct social, conceptul de feminitate se află la intersecția dintre factori sociali și
factorii biologici.

Este foarte clar cum biologia își spune cuvântul condiționând fiziologia și implicit
unele comportamente legate de gen, totuși procesul prin care se construiește
identitatea feminină este mai puțin determinat de factorii biologici și mai mult de
norme sociale și relații de putere ce promovează și sprijină un anume model de
feminitate, model care în general a fost generat de bărbați.

Ceea ce determina concepția despre feminitate într-un anumit mediu social este pe de-
o parte experiența relației femeii cu corpul său, iar pe de altă parte cu definiția socială
a feminității și locului femeii în opoziția masculinitate - feminitate.

Bazându-se pe un set de reguli ce guvernează comportamentul și înfățișarea femeilor,

feminitatea este asociată unor calități cum ar fi: blândețea, grija, sacrificiului de sine
pentru realizarea celuilalt precum și a unui anumit model de atractivitate sexuală.

De aceea feminitatea tradițională este considerată ca fiind supunere, pasivitate,

răspuns sexual în cazul femeilor tinere și atitudine maternă, protectoare la femeile
mature.

Feminitatea non tradițională este considerată ca fiind un anumit standard de frumusețe

promovat în general de mass-media, independență financiară, de decizie sau de
mișcare, rezistență la cultura discriminatoare, la marginalizarea sistematică a femeii,
în istorie, în politică, în profesie.

În prezent femeia este încurajată să se orienteze spre carieră profesională, competență,

competitivitate, iar dacă va obţine un nivel crescut de succes riscă să fie considerată
nefeminină.

Deși multe comportamente s-au schimbat, percepțiile privind rolurile sexuale și de

gen sunt departe de a se fi schimbat considerabil.
În acest context maternitatea devine astfel un atribut esențial în stabilirea criteriilor
prin prisma cărora unele femei sunt condiționate să se raporteze la feminitatea din ele,
de ca și cum ar fi ultima măsură autentică și cunoscută de probare a feminității lor de
către ceilalți , si anume: prieteni , familie, societate, sau de către sine.

Există femei care pot fi și mame, iar atunci când pot sunt și competente în ceea ce fac
reușind să transmită mai departe standarde, idealuri, valori.

Prin ele, fiicele, viitoarele femei, dobândesc repere de comportament feminin pe care
le vor duce mai departe în viața, pentru că o mama care a găsit satisfacții în a fi
femeie și nu doar mama, îi va comunica indubitabil, fiicei ei acest lucru, fără să
apeleze la cuvinte.

Totuși a deveni mamă poate să nu fie o alegere proprie, mai ales dacă biologia a ales
deja pentru tine, dar dacă totuși viața ți-a oferit șansa să poți opta, te afli într-un
moment de decizie foarte important. Răspund presiunii sociale care pretinde că orice
femeie își dorește copil, pentru că așa trebuie, asa este necesar, chiar dacă în sinea
mea sunt mai mult decât convinsă că nu sunt potrivită pentru acest rol, sau încep sa
am îndoieli cu privire cu privire la autenticitatea feminității mele.

A deveni mamă, poate fi, o alegere dificilă și ar trebui sa fie responsabilă căci apariţia
copilului schimbă rolul și statutul unei femei. Decizia îi aparţine femeii în totalitate,
de aceea, încărcătura emoţională este puternică.

Responsabilitățile, mai multe și mai grele decât într-o societate tradițională răpesc din
timpul pe care și-l poate oferi o femeie pentru sine și toate aceste lucruri fac dificilă
dezvoltarea unui anumit tip de feminitate într-o societate modernă, activă si agresivă.

Reprezentarile oneste ale sarcinii erau rare in Artele vizuale; picturi precum Portretul
Arnolfini(1434) al lui Jan Van Eyck reprezentau sarcina, dar reflecta si modele
europene precum rochii voluminoase din materiale catifelate.
Atunci cand artistii pictau scene cu femei insarcinate, aceasta era indicata de mana
unei femei care se odihnea deasupra abdomenului, sau era redata prin scene idealizate.
In societatea contemporana, reprezentarile sarcinii se regasesc in mass-media
omniprezent. Canalizand „Nasterea lui Venus” a lui Boticelli si fotografia lui Annie
Leibovitz a unei femei insarcinate in sapte luni, Demi Moore, Beyonce s-a stabilit nu
numai ca si Regina Popului, ci si ca monarh domnitor al autoportretului sarcinii.
Beyonce a stabilit un nou record pentru femeile care reprezinta portrete ale sarcinii.
Imaginile realizate cu mare atentie de Awol Erizku a lui Beyonce, au jucat un rol
important in Istoria Artei in simbolismul matern si in religie, de la reprezentarile
Madonei cu Pruncul, la picturile idealizate ale zeitelor.

1.Fotografie: Beyonce, Awol Erizku

https://www.dazeddigital.com/art-photography/article/47432/1/artists-radically-
changed-documentations-pregnancy-beyonce-sally-mann-nan-goldin

PAULA MODERSOHN-BECKER

Paula Modersoh-Becker, una dintre cele mai importante contribuții la expresionismul

german și-a scandalizat contemporanii când a pictat o serie de autoportrete nud la
începutul secolului al XX-lea.Autoportretul ei uimitor al sarcinii nud este, fără
îndoială, cea mai importantă lucrare - o înregistrare vizuală radicală a maternității, dar
și propria sa moarte prematură și tragică. În realitate, lucrarea a fost creată înainte de a
fi însărcinată, dar culoarea moale și zâmbetul subtil fac aluzie la emoția și anticiparea
artistei de a deveni mamă.
2.Paula Madersohn- Becker, ,, Autoportret la a 6-a aniversare a nuntii”(1905)
Tempera pe panza. Muzeul Paula Modersohn-Becker, Bremen

BARBARA MORGAN

Barbara Morgan, fotograful american și cofondatorul revistei de

fotografie ,,Aperture”, era cunoscută pentru fotografiile sale sincere ale dansatorilor
moderni precum Martha Graham din anii 1930. În 1945, ea a făcut fotografia
„Sarcina”, o reprezentare corporală, primordială, brută a maternității, care reflecta
controversat corpul feminin complet nud. Estetic uluitor, surprinderea de către
Morgan a „maternității” a dat prioritate compoziției formale a fotografiei înainte de a
surprinde esența sarcinii.
Morgan a trecut la fotografie după nașterea copiilor ei. „Mi-am dat seama că, când am
pictat, am pierdut urmele tuturor celorlalte. Ceva s-ar putea întâmpla copiilor noștri
dacă aș fi total implicata în pictura mea. Știam că trebuie să fiu mai întâi mamă și,
prin urmare, nu aș putea avea timp să pictez. ”
Morgan a creat un nou precedent pentru femeile artiste și fotografie, fiind o mamă
ambițioasă și artist deopotriva.
3.Barbara Morgan ,,Insarcinata’’(1945) Heritage Auctions, HA.com

ALICE NEEL 

Pictor american expresionist, Alice Neel a pictat subiecte in care apare interesul
pentru umanitate. Dezvoltând propriul stil distinctiv de portretizare, Neel a surprins
stările psihologice ale modelelor sale cu un realism răcoritor și un dinamism al
culorii. În perioada cand locuia la New York în anii 1960, a început să picteze femeie
însărcinată, timp în care a creat lucrarea „Maria însărcinată” în 1964. Portretul lui
Neel descrie subiectul ei așezat pe un pat în maniera „Venus de Urbino” a lui Titian
sau „Olympia” lui Manet - picturi care au modelat un canon istoric al nudului feminin
idealizat. Subversând genul prin subiectul sarcinii, portretul lui Neel rămâne extrem
de erotic, demonstrând în același timp că subiectul ei feminin este stăpân pe sine,
calm șiîncrezător în timp ce se confruntă direct cu privirea privitorului. Astfel, Neel a
încălcat tradițiile de a picta corpul feminin nud în istoria artei occidentale.

4.Alice Neel, „ Maria însărcinată ” (1964) © The Estate of Alice

Neel. Amabilitatea lui Alice Neel și David Zwirner

SALLY MANN

Sally Mann  este un fotograf de renume care a devenit sinonim cu sudul american, dar
și cu planurile ei apropiate, ale vieții umane, adesea femei și copii. Cunoscută pentru
portretele sale neliniștitoare, obiectivul lui Mann nu se îndepărtează de subiectele
tabuu.Opera sa este o confruntare curajoasă a vieții și a morții, ciclurile vieții umane,
care situează maternitatea în esența practicii sale. La mijlocul anilor 1980, ea a
capturat At Twelve: Portraits of Young Women , o serie de portrete fotografice alb-
negru care au acționat ca un studiu al fetei. Într-o fotografie, ea a surprins o fetiță de
12 ani care își îmbrățișa mama gravidă în curtea lor. Imaginea puternică a intimității
feminine surprinde relația unică dintre mame și fiice, prezentând în același timp
prezenta sarcinii într-o lumină cinstită, ca fiind incomodă și împovărătoare.
 5.
Sally Mann, Fara titlu, „Jenny și Leslie, 8 luni de sarcina”, (1983-1985)

NOTE

[1] Jose Ortega Y Gasset, Studii desper iubire, Editura Humanitas, Bucuresti2001,
pag.118
[2] Jose Ortega Y Gasset, Studii desper iubire, Editura Humanitas, Bucuresti2001,
pag.120, pag.121
[3] Simone de Beauvoir, Al doilea sex, Vol.II, Editura Univers, Bucuresti 1998,
pag.436
[4] Simone de Beauvoir, Al doilea sex, Vol.II, Editura Univers, Bucuresti 1998,
pag.453

Index de imagini. Surse

Ilustratia 1. Fotografie Beyonce realizata de Awol Erizku, preluata din
dazzeddigital.com
Ilustratia 2. Paula Madersohn- Becker, ,, Autoportret la a6-a aniversare a
nuntii”(1905) Tempera pe panza. Muzeul Paula Modersohn-Becker, Bremen preluata
din dazzeddigital.com
Ilustratia 3. Barbara Morgan ,,Insarcinata’’(1945) Heritage Auctions, HA.com
preluata din dazzeddigital.com
Ilustratia 4. Alice Neel, „ Maria însărcinată ” (1964) © The Estate of Alice
Neel. Amabilitatea lui Alice Neel și David Zwirner preluata din dazzeddigital.com
Ilustratia 5. Sally Mann, Fara titlu, „Jenny și Leslie, 8 luni de sarcina”, (1983-1985)
preluata din ,,dazzeddigital.com