Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CARISMA LIDERULUI
-ADOLF HITLER -
Întocmit:
Ostate Grațian
Sibiu
2019
1
ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE
„NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU
CUPRINS
1. Introducere..........................................................................................................3
7. Concluzie...............................................................................................................6
8. Bibliografie............................................................................................................7
2
ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE
„NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU
1. Introducere
Ne plac oamenii carismatici. Oameni cărora le stralucesc privirile în timp ce
vorbesc cu noi și ne povestesc ceva de care sunt pasionați.
Oameni cărora le face plăcere să ne vadă, oameni care sunt foarte ocupați
dar care atunci când le cer sfatul lasă tot deoparte și spun: ,,Te ascult!” Suntem
mereu atraşi de acest gen de oameni. Iar dacă astfel de persoane încep și să
comunice verbal, în mod sigur audiența nu doar că le va sorbi fiecare cuvânt,
dar va fi și înclinată să se supună celui în cauză.
Astfel de persoane sunt binecuvantate cu însușirea cunoscută
sub numele de carismă. Majoritatea oamenilor consideră carisma ceva mistic,
aproape nedefinit, consideră că este o calitate genetică, înascută. Însă
carisma poate fi cultivată de oameni care au un optimism și un zâmbet permanent
și carora nimic nu le poate sta în cale.
,,Carisma este abilitatea de a-i atrage pe oameni, este
o însușire de calităţi, atitudini, valori personale extraordinare,
1
bucurându-ne astfel de un mare prestigiu”.
Carisma este o putere extraordinară ce necesită o pregătire pentru a fi
evidenţiată, carisma ligitimizează puterea și ne sporeşte autoritatea. A fi carismatic
înseamnă a avea abilitatea de a-i influenţa pe ceilalți într-un mod pozitiv pe baza
unei conexiuni fizice, emoționale și intelectuale, înseamnă a avea o putere de
atracție irezistibilă.
Conform DEX, carisma (charisma) este un dar particular conferit oamenilor
prin grația divină”.2 Etimologic, cuvântul charismă provine de la zeița greacă
Charis. Acest personaj era unul de o frumusețe și de o bunătate extraordinară.
Astăzi, cuvântul se referă la magnetism, intensitate, vivacitate. Dupa cum știm din
cercetările psihologice asupra motivației și energiei, aceste calități pot fi cultivate
prin antrenamentul potrivit. Asul pe care îl au în mânecă persoanele care se află
mereu în centrul atenţiei, chiar dacă nu fac nimic, se numeşte carismă.
1
Tony Alessandra, Carisma, Editura Warner Books, 1998, p. 15.
2
Mortensen Kurt, The laws of charisma - how to captivate, inspire, and influence for
maximum success, American Management Association, 2010, p. 35.
3
ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE
„NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU
2. Carisma de scurtă durată
5
ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE
„NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU
4
lui Hitler”. Urmărind tipologia weberiană (privind legitimitatea rațională,
tradițională și carismatică), Hitler reprezintă cel mai bun exemplu pentru modelul
liderului carismatic. ,,El nu era un politician normal, unul care promitea, să
spunem, reducerea taxelor sau îmbunătățirea sistemului de sănătate, ci un lider
cvasi-religios care promitea națiunii nimic altceva decât salvarea”.5
Înainte de Primul Război Mondial, Hitler era un nimeni, un tânăr cu ambiții
de artist, plin de ură și prejudecăți, și în același timp un ciudat care nu se putea
apropia emoțional de nimeni și care nu putea să participe la o dezbatere
intelectuală. Dar când ,,Hitler a început să vorbească în public în berăriile din
München, după război, slăbiciunile sale au fost percepute de unii drept atuuri. Ura
sa, afirmată cu înverșunare, completa sentimentele a milioane de germani care se
simțeau umiliți de termenii Tratatului de la Versailles și care căutau un țap
ispășitor pentru pierderea războiului.” Nepriceperea sa în dezbateri a fost văzută
drept dovadă a tăriei de caracter, iar refuzul său de a discuta despre tot soiul de
fleacuri, ca restul lumii, a fost interpretat drept semnul unui om special.
Înainte de toate, faptul că Hitler a descoperit că poate da impresia unei
conexiuni între el și audiență a stat la baza succesului său. Pentru mulți, această
conexiune s-a născut din carisma lui Hitler.
Omul era atât de carismatic încât ,,oamenii ar fi crezut orice spunea” 6 a
declarat Emil Klein, care l-a auzit pe Hitler vorbind în anii 1920. Însă nu toți cei
care îl ascultau erau de aceeași părere. Rees spune că nu toți se lăsau vrăjiți de
carisma lui Hitler, ci doar cei predispuși să creadă lucrurile spuse de Hitler.
În a doua parte a anilor 1920, când economia Germaniei își revenea după
război, Hitler nu a fascinat decât foarte puțini oameni. La alegerile din 1928,
Partidul Nazist nu a primit decât 2, 6% din voturi. Dar iată ,,că doar cinci ani mai
târziu, Hitler era numit Cancelar, iar partidul său ajungea la conducerea
Germaniei”.7
Cheia acestei evoluții stă în schimbările din economie. Marea Criză
economică începută în 1929 a dus la creșterea spectaculoasă a ratei șomajului în
Germania și la prăbușirea băncilor. În acest context, Hitler și ideile sale, promovate
prin eficientul aparat de propagandă al Partidului Nazist, au început să atragă din
ce în ce mai mulți adepți.
4
A se vedea în acest sens https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/carisma-lui-
hitler-mit-sau-realitate. Accesat la data de 17.01.2019, ora 17:09.
5
Cialdini Robert, Psihologia manipulării, Editura Euro Press, 2001, p. 56.
6
Leigh Andrew, Charisma - cum să faci o impresie puternică şi durabilă, București,
Editura Trei, 2008, p. 114.
7
A se vedea în acest sens https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/carisma-lui-
hitler-mit-sau-realitate. Accesat la data de 17.01.2019, ora 17:10.
6
ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE
„NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU
Hitler nu s-a sfiit să-și ascundă ura și disprețul pentru democrație sau ideea
că violența poate și trebuie folosită în scopuri politice. Și, înainte de toate, el le-a
oferit germanilor o țintă, un vinovat pentru toate greutățile prin care trecea țara:
comuniștii și evreii.
Laurence Rees încheie făcând o paralelă între exemplul Germaniei care l-a
adus la putere pe Adolf Hitler și Grecia zilelor noastre, care ,,ar putea fi tentată, în
contextul creat de o criză economică fără precedent, să apeleze la un lider
neconvențional, carismatic, care le putea promite salvarea”.8
Hitler și ideile sale, promovate prin eficientul aparat de propagandă al
Partidului Nazist, au început să atragă din ce în ce mai mulți adepți. Jutta Reudiger,
care a început să sprijine NSDAP-ul în acea perioadă, declara că Hitler apărea
drept salvatorul Germaniei. Femeia s-a numărat printre cei care au avut impresia că
percep acea conexiune specială cu liderul nazist. ,,Aveam sentimentul că acesta
este un om care nu se gândește la el și la propriile avantaje, ci doar la bunăstarea
poporului german”.9
Potrivit lui Rees, a contat foarte mult că Hitler a promovat intens ideea
superiorității rasiale a germanilor, dându-le astfel impresia că sunt speciali și mai
buni decât alții. Acest element ar fi contribuit enorm la consolidarea relației dintre
lideri și supuși.
7. Concluzie
Carisma este un dar natural. Important este, însă, ceea ce alegem să facem cu
ea, ce finalitate îi conferim. Spre exemplu, Hitler a fost o persoană carismatică,
care a ales să-și folosească acest dar în scopuri negative. Ea poate fi, în schimb
modelată, iar școala are un rol important în acest sens. ,,Dacă observăm ca un copil
manifestă calități de lider informal, trebuie să-i dezvoltam și să-i cultivăm carisma
în sens pozitiv”10 spune expertul în comunicare Vasile Tran.
Fiecare persoană deţine un set de cel puţin două calităţi sau trăsături de
personalitate înnăscute sau dezvoltate, care în combinație cu o a treia, dezvoltată
printr-un efort conștient, să ducă la transformarea într-o persoană carismatică.
,,Carisma personală, magnetismul personal se reflectă în tot ceea ce facem”. 11
Carisma o poate dezvolta fiecare persoană în parte prin amplificarea calităţilor
potrivite personalităţii sale.
8
Cialdini Robert, op.cit., p.58.
9
Cristea Dumitru, op.cit., p. 88.
10
Tran Vasile, Teoria comunicării, București, Editura Bibliotecii Naționale a României,
2003, p. 64.
11
Ibidem.
7
ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE
„NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU
8. Bibliografie