Lectii de viata I

2010-03-19 00:00 Pe parcursul vietii mele, am fost in ipostaza de a lua anumite decizii, atat pe plan profesional cat si pe plan personal. Departe de mine gandul sa afirm ca sunt perfecta! Pentru ca unele dintre deciziile pe care le-am luat s-au dovedit a fi mai mult sau mai putin inspirate. Si totusi nu regret nimic din viata mea, pentru ca fiecare alegere pe care am facut-o a contribuit la ceea ce sunt eu in prezent. In plus, cine poate spune cu siguranta ca daca la un moment dat, as fi luat o alta decizie lucrurile ar fi fost mult mai bune? Sigur ca s-ar fi generat cu totul alte consecinte. Dar ar fi fost mai bine, ar fi fost mai rau? Habar nu am- cert este ca am facut alegeri. Care m-au invatat multe lucruri extrem de utile; care mi-au creat o anumita viziune si perspectiva asupra a vietii. Si daca ar fi sa fac un bilant cu privire la lectiile pe care le-am invat in ultimii 10 ani, cred ca as scrie mult si bine. Pentru ca s-au intamplat si schimbat multe. Tocmai de aceea voi incerca sa le ierarhizez intr-un fel, dar nu tinand neaparat cont de importanta. In acest caz criteriul importanta chiar nu este relevant. O lectie invatata este oricum utila. O lectie este o lectie:ceea ce este cu adevarat important este daca a fost invatata cum se cuvine sau nu. 1. Nu conteaza ce spui, conteaza ce faci. Cuvintele chiar nu sunt importante. Am intalnit multe persoane in viata mea. Interlocutori mai mult sau mai putin placuti. Oameni pe care sa ti-i doresti prieteni sau altii de care nu stii cum sa fugi mai repede. Unele persoane foloseau cuvinte mestesugite si pretioase, altele aveau un vocabular mai putin erudit. Sunt complet de acord: cuvintele schimba minti, schimba stari si situatii, daca sunt folosite cum se cuvine. Si totusi nu conteaza ce spui, conteaza ce faci! Am intalnit persoane care vorbeau despre anumite valori sau credinte sanatoase( pentru ca asa li se parea lor ca da bine in peisaj), insa felul in care actionau era in complet dezacord cu ceea ce propovaduiau. Am invatat sa recunosc astfel de persoane si ori de cate ori sansa (sau nesansa) ne aduce impreuna pur si simplu tac. Doar zambesc, mai dau din cand in cand aprobator din cap si niciodata nu incep sa ii contrazic. Am invatat sa fiu politicoasa cand oamenii vorbesc si sa tac, fara sa intrerup. Integritatea nu se demonstreaza prin vorbe ci prin fapte. Nici eu nu sunt perfecta si nici 100% autentica, pentru ca sunt si eu la randul meu o fiinta umana, cu calitati si defecte. Insa tind spre perfectiune si autenticitate si lucrez in continuu la asta. 2. Vorbeste, exprima-ti parerile (daca tot le ai) : Desi afirm ori de cate ori am ocazia ca am

castigat la loteria parintilor pentru ca m-au pregatit pentru viata, daca ar fi sa le reprosezceva, e ca mi-au insuflat mult prea mult bun-simt si in loc de cei 7 ani de acasa, eu cred ca am vreo 9. Asta nu e rau, chiar deloc in anumite situatii. Si totusi au fost momente in viata mea cand am tacut (desi nu mi-a convenit, desi imi doream altceva), tocmai din prea mult bun simt, tocmai din dorinta de a nu-l face pe celalalt sa sufere, pentru a nu crea valuri inutile, etc. Pana intr-o zi cand totusi mi-a dat seama ca e un obicei nu foarte sanatos pentru mine si ca atitudinea asta e interpretata ca un soi de slabiciune. Asa ca acum ma exprim: clar si raspicat- imi sustin parerile si opiniile, credintele si valorile pentru ca sunt ale mele si sunt importante pentru mine. Nu tip, nu injur, nu incerc sa ii fac pe ceilalti sa le inghita cu forta, nu apelez la tertipuri sau forme de santaj pentru a fi acceptate, etc. Pur si simplu ma exprim si, daca e cazul, le sustin. Atat! Sunt suficient de flexibila incat sa accept ca fiecare are dreptul la propriile pareri. Totul pana la un punct ( pentru ca am si eu niste limite): Nu-mi calca in picioare sau si mai rau, nu-mi terfeli valorile. A doua oara nu ai sa mai o asemenea ocazie si cu siguranta prima abatere te va ustura rau! 3. E in regula daca tie nu iti place de mine: Pentru ca mie imi place de mine. Pentru ca exista suficient de multe persoane in viata mea carora le place de mine. Pentru ca nu toata lumea trebuie sa ma placa si sa ma indrageasca. Si chiar nu conteaza motivul pentru care o persoana nu ma place. S-ar putea sa nu aiba niciun fel de legatura cu mine sau cu contextul in care ne-am intalnit. Sau s-ar putea sa aiba vreo legatura...Dar la urma urmei cui ii pasa? Chiar nu am nevoie sa impresionez pe nimeni, chiar nu am nevoie ca toata lumea sa ma placa. Poate o sa spuneti ca nu sunt sanatoasa la cap ( si aveti dreptate: uneori, conform unor uzante, chiar nu sunt), dar e o smecherie aici: E in regula daca tie nu iti place de mine! Nici mie nu trebuie sa imi placa de tine! Sic! 4. Cine se aseamana se aduna: Intelept proverb si mai sunt si multe altele. Fii atent la anturajele in care intri si fii selectiv, chiar extrem de selectiv in legatura cu cei pe care ti-i vei face prieteni sau amici. Daca esti o fire vesela si optimista cam cat crezi ca vei rezista intr-un cerc de prieteni morocanosi sau pesimisti? Nu foarte mult, pentru ca esti diferit de ceilalti si pentru ca ei reprezinta o majoritate vor face tot ce le sta in putinta sa te slefuiascasi sa te faca asemeni lor. In acelasi timp fii schimbarea pe care doresti sa o vezi in ceilalti. Este o regula care are aplicabilitate in toate tipurile de relatii pe care le vei stabili pe parcursul vietii tale: cu prieteni, colegi de serviciu si, de ce nu, cu partenerul tau de viata. Daca vrei loialitate si deschidere in relatiile tale, fii loiail si deschis. Daca vrei veselie sau buna dispozitie, fii vesel si bine dispus. De multe ori avem o abordare gresita: suntem tristi si ne asteptam ca celalalt sa ne inveseleasca, sunt nervosi si ne asteptam ca celalalt sa ne calmeze. Avem tot felul de pretentii mai mult sau mai putin stupide. La urma urmelor gandeste-te putin: tie cat de mult iti place cand celalalt este nervos, trist, nemultumit, irascibil sau se plange tot timpul? Stiu ca se spune: contrastele se atrag; dar parerea mea este ca atunci cand o persoana pozitiva se asociaza in orice fel cu o persoana negativa, cel mai mult are de suferit persoana pozitiva. Tocmai pentru ca este pozitiva! 5. Fii cinstit cu tine insuti: Si evita sa te amagesti singur. Mai pe romaneste: nu te tot imbata cu apa rece! Si suntem extrem de talentati sa gasim scuze cand ceva nu ne merge cum trebuie. Daca

ai probleme cu banii, de exemplu, si desi ai un salariu bunicel ti-ai dori un salariu mult mai mare, te asigur ca nu salariul este problema, ci felul in care gestionezi tu banii este defectuos. Daca teai ingrasat vreo doua kilograme, nu hainele sunt de vina (pentru ca eventual au intrat la apa,) ci felul in care ai mancat in ultima vreme. Daca relatia in care esti implicat nu functioneaza inceteaza sa tot dai sanse- nu o sa se indrepte decat pentru o scurta perioada de timp- iar intr-un final tot la aceleasi probleme si conflicte se va ajunge. Si totusi de ce ne cautam si ne gasim scuze? Pentru ca e mai simplu, pentru ca e mai acceptabil. Pentru ca altfel ar trebui sa incepem sa facem ceva intr-un sens sau altul si s-ar putea sa fie cam dureros, daca nu cumva extrem de dureros. Adevarul doare intodeauna, insa numai in momentul in care vei inceta sa te amagesti, vei deveni cu adevarat responsabil si vei incepe sa faci anumite schimbari care te vor conduce spre ceea ce iti doresti de fapt. 6. Fii cinstit cu privire la ceilalti: Functioneaza pe acelasi principiu descris mai sus: nu te tot imbata cu apa rece, numai ca in acest caz este vorba despre ceilalti. Daca seful tau, de exemplu, a sabotat unul dintre colegii tai intr-un proiect- cam cat timp crezi ca va trece pana te va sabota si pe tine ( chiar daca in acest moment sunteti foarte buni prieteni si se bazeaza pe tine). Daca o prietena de-a ta incepe sa critice si sa barfeasca o alta prietena din grupul vostru pentru o decizie, atitudine (sau mai stiu eu ce), cam cat timp crezi ca va trece pana va spune niste lucruri nu tocmai placute si despre tine (daca nu cumva deja o face si tu nu ai aflat inca). Daca ai constat de nenumarate ori ca o persoana minte sau face anumite lucruri, oare de ce mai esti surprins cand repeta respectivele comportamente sau atitudini? La urma urmei oamenii au comportamente repetitive si daca tot stii asta atunci de ce sa iti tot faci iluzii ca data viitoare va fi altfel? E acelasi scenariu de fiecare data, distributia poate fi alta...Din nou adevarul poate ca doare, insa iti amintesc, numai asa vei putea deveni cu adevarat responsabil. To be continued.... Sunt curioasa care sunt lectiile tale de viata? Bucura-te de viata! Laura

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/lectii-de-viata-i/

Lectii de viata II
2010-03-26 00:00

Continuare...

7. Nu toate relatiile dureaza o vesnicie: Ca sa il parafrazez pe Creanga: nu stiu la altii cum e, dar la mine cam asa e Nu toate prieteniile, nu toate iubirile, nu toate relatiile de afaceri dureaza o vesnicie. Oamenii intra in viata ta si tu intri in viata lor pentru un motiv, sezon sau viata (mai multe detalii in sectiunea Despre mine/ Prieteni). Avem anumite nevoi, dorinte, interese in momentul in care ne hotaram sa ne asociem sau sa ne aliem la un moment dat cu o anumita persoana. In acelasi timp continuam sa evoluam, sa ne schimbam si sa ne transformam. Cand o nevoie a fost satisfacuta, cand dorinta a fost implinita sau interesul atins atunci relatia respectiva s-a consumat si e timpul sa mergem mai departe. Uneori poate fi frustrant, uneori tinem cu dintii de anumite relatii ( care din nefericire se subrezesc din ce in ce mai mult) si tot la acelasi deznodamant ajungem. Numai ca in acest caz investim mult mai mult timp si energie pentru a resuscita ceva ce nu poate sau nu se doreste a fi resuscitat. Am invatat sa apreciez toti prietenii si toate relatiile pe care le-am avut pentru ca fiecare a adus ceva in viata mea, a contribuit intr-un fel sau altul la cresterea si dezvoltarea mea. Si in momentul in care am acceptat ca nu toate relatiile dureaza o vesnicie m-am relaxat si imi aduc aminte cu mare drag de toata lumea, fara regrete sau incrancenare. Pentru ca am amintiri! Asta sincer va doresc si voua! 8. Succesul nu vine peste noapte! Desi asa ar putea parea la o prima analiza indraznesc sa spun cam superficiala. Sunt convinsa ca stiti, ati auzit despre sau cunoasteti persoane care au inceput sa aiba succes, parca asa dintr-o data! Au inceput sa castige mai mult, si-au gasit un loc de munca mai bun sau se invart in cercuri hai sa le spunem mai inalte. Si parca peste noapte! Replicile pe care le-am auzit in asemenea situatii sunt de genul : Parca prea a avut noroc asa cu carul! ori Ce stie sa faca de a ajuns acolo? sau Cum naiba face de se invarte asa bine?. Repet, la o prima analiza superficiala succesul pare a fi venit peste noapte! Si totusi oare avem idee cam de cate nopti ( sau luni sau ani) a avut nevoie persoana respectiva pentru a atinge nivelul la care se afla in prezent? Cat de mult a muncit, s-a instruit, s-a pregatit pentru a ajunge acolo unde este? Fara a intra in vreun fel de polemici, daca e sa fim realisti un CEO nu ajunge CEO doar pentru ca are ochi albastri, parul blond si, eventual, cetatenie germana ( fara niciun fel de discriminare, am lucrat in head-hunting, iar oamenii de afaceri germani sunt recunoscuti ca niste masinarii de condus corporatii si de facut bani, pentru ca inteleg intr-un alt fel notiuni precum angajament si disciplina). Un CEO e CEO pentru a muncit mult pentru a ajunge acolo. Un Director National de Vanzari nu este promovat in aceasta functie direct din pozitia de agent de vanzari. Si daca tot nu sunteti pe deplin convinsi, o sa va reamintesc de anii studentiei: cum a ajuns seful de promotie sef de promotie? Asa peste noapte sau invatand din greu, tocindu-si coatele pe bancile scoliideci cu multa munca. Cam asa e si cu succesul- nu vine peste noapte, dar parca e mai usor sa spunem asta decat sa ne apucam la randul nostru de treaba! 9. A sti ce vrei e doar jumatatea unui intreg Cred ca esti de acord ca nu ai cum sa obtii ceva,

daca nu stii ce este acel ceva. Cu alte cuvinte ajungem la celebrele scopuri si obiective. Daca nu iti stabilesti clar obiectivele nici nu ai cum sa le atingi vreodata. In coaching se insista mult pe stabilirea obiectivelor si claritate. Din orice punct de vedere ai analiza este mai mult decat stinntific si logic. Fara obiective clar stabilite te poti indrepta oriunde, numai undeva, intr-un loc anume nu. E ca si cum ai spune vreau sa ajung campion mondial dar nu stiu in ce sport sau ca si cum te-ai prezenta la aeroport intr-o dimineata cu bagajele pregatite ca vrei sa mergi in vacanta, dar nu ai niciun fel de bilet, spre niciun fel de destinatie. Si totusi stabilirea precisa a obiectivului, desi extrem de necesara, nu este si suficienta. E doar jumatatea unui intreg. E nevoie sa si faci ceva in sensul atingerii obiectivului pentru ca acesta nu se va indeplini singur. Vrei sa devii campion mondial la snooker? Foarte bine- pai atunci incepi sa te antrenezi, sa participi si la alte turnee si competitii si asa mai departe. E important sa ai prima jumatate a unui intreg, dar numai in ritmul tau si in functie de cat de mult iti doresti vei ajunge sa definitivezi intregul. 10. Apeleaza la experti si informeaza-te: Imi iubesc mult parintii si cand am nevoie de vreun sfat personal le cer parerea ( asta cand nu ma incapatanez sa le fac pe toate singura si de capul meu). Tatal meu si-a castigat intr-un fel titlul de filosoful familiei, pentru ca intoarce lucrurile pe toate partile. Mama e mai transanta: ori e alba, ori e neagra- fara jumatati de masura. Mai am in arsenal si o baba Lica (prietena de suflet si pe viata) cu care vorbesc cate in luna si in stele. Si totusi cand am vrut sa ma mut am apelat la un agent imobiliar, cand a trebuit sa inchei un contract destul de complicat, am apelat la un avocat ( chiar daca am absolvit dreptul, niciodata nu strica o a doua parere), un contabil bun intotdeauna ma trage de maneca cu privire la facturi, chitante, bonuri si alte asemenea tipizate, etc. Ori de cate ori am nevoie, apelez la un expert. Si niciodata nu ma duc la niciun fel de astfel de intalnire fara sa ma informez cat de mult pot in prealabil. De asta exista Sfantul Google, de asta mai am prieteni si cunostinte care lucreaza in anumite domenii. Am incredere in experti insa in acelasi timp prefer sa fiu informata inainte de a lua o decizie. 12. Nu poti schimba trecutul, nu poti prezice viitorul dar POTI controla prezentul: Ce s-a intamplat s-a intamplat. Nu mai poti schimba nimic. Cu toti am facut greseli, cu toti am luat decizii mai putin intelepte, cu totii am facut lucruri nebunesti la un moment dat. Dar toate apartin trecutului. Unul dintre citatele din Paler care mie imi place mult ( si citatul dar mai ales autorul sau) este : Exista un singur AZI. Restul e trecut. Oglinda sparta in cioburile careia, privind prea insistent risc sa pun in pericol intregul. Si oare poate fi contrazis? De multe ori ne gandim mult prea mult la trecut, de multe ori ne dorim sa fi facut o alta alegere. Dar mai putem schimba ceva? Cu siguranta nu! In legatura cu viitorul, am cunoscut persoane care pur si simplu erau ingrozite sa nu ia o decizie gresita in prezent, tocmai pentru a nu-si periclita sau compromite viitorul. Erau atat de preocupate de corectitudinea deciziei incat nu au mai luat-o niciodata. Si continua sa traiasca in acelasi labirint, nemultumiti si tematori, lipsindu-le curajul de a face o schimbare. Ceea ce putem face de fapt este sa controlam prezentul. Sa actionam, sa luam decizii si sa ne manifestam in prezent.Pentru ca de fapt AICI si ACUM traim tot timpul. Ieri a trecut, maine nu vine niciodata.

Tocmai pentru ca nu putem schimba trecutul de ce oare ne incapatanam in a-l trai din nou si din nou si din nou? Nu putem prezice viitorul, insa daca admitem si acceptam ca ceea ce facem in prezent va avea impact in viitor, atunci cu siguranta il putem creiona intr-un alt fel. AICI si ACUM e tot ce conteaza! Cam astea au fost cele mai importante lectii pe care le-am invatat pana in prezent.Si sunt convinsa ca vor urma si altele, pe care de-abia le astept. Pentru ca numai invatand voi putea evolua, voi putea creste si ma voi putea dezvolta. Bucura-te de viata! Laura

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/lectii-de-viata-ii/

Despre fericire
2010-04-02 00:00

Despre fericire. De cate ori sunt intrebata daca sunt fericita ( si mi se intampla, destul de des) imi vine in minte replica personajului interpretat de Sergiu Nicolaescu in Orient Express, pe care o parafrazez : nu stiu de cate ori am fost fericit in viata, dar iti pot spune ca de multe ori am fost implinit! Nu imi mai aduc aminte foarte bine povestea , habar nu am daca Orient Express e un film bun sau nu, insa replica asta mi-a ramas pe undeva prin minte.

Si cam asta este fericirea pentru mine! O stare de implinire, o stare de bine, de pace si de liniste. Si ceea ce este esential pentru ca eu sa fiu fericita, este sa imi fac timp pentru lucrurile care sunt cu adevarat importante pentru mine. Iata cateva sugestii prin care ai putea sa fii din ce in ce mai fericit ( eu le-am testat si la mine functioneaza). 1. Petrec timp de calitate cu persoanele pe care le iubesc ( sau care imi sunt dragi). Pentru ca am constatat ca persoanele dragi sunt cele care imi asigura sanatatea emotionala. De multe ori cand trec printr-o perioada proasta sau foarte proasta, am tendinta sa ma izolez de toti si de toate, in turnul meu de fildes. Si totusi cei dragi, de fiecare data ma ajuta sa depasesc mult mai repede si mai usor niste momente dificle pentru ca le pasa de mine. 2. Fac miscare in fiecare zi. Si nu merg la sala! Pentru ca nu imi place- am eu motivele ( de fapt piticiiimei). Si totusi fac miscare! Cum? Merg pe jos- in fiecare zi, cel putin 30 de minute. Fie parchez masina mai departe de locul unde trebuie sa ajung, fie pur si simplu ies si ma plimb. Dansez de cel putin 2 ori pe saptamana si nu neaparat pentru ca merg in club.Imi pun muzica si dansez prin casa. Asa cum imi vine cum imi trece prin minte si cum nu as putea face prin club ( ca deh! e si acolo nu stiu ce eticheta). Si toate imi fac bine! 3. Sunt recunoscatoare pentru trei lucruri frumoase care mi s-au intamplat in fiecare zi. Poate fi orice: ca am semnat un nou contract, ca scris un articol interesant, ca am terminat toate lucrurile pe care mi le propusesem, ca doamna de la magazin mi-a zambit, ca am vazut niste flori frumoase la taraba din colt, ca am servit un pranz delicious. Orice! Pentru ca scopul exericitiului este de a constieza lucrurile mai mult sau mai putin marunte care imi fac viata mai implinita. 4. Imi accept starile si trairile mai putin placute- Pentru ca tot ale mele sunt! Nu sunt femeia fantastica totdeauna vesela si fericita. Am si momente mai putin placute! Dar le accept si invat sa actionez si in asemenea situatii. Pentru ca viata are si ea momentele ei neplacute si nu toate sunt demne de tragediile grecesti. Noi transforman totul din tantar armasarpentru ca nu prea stim sa reactionam si sa ne comportam in asemenea momente neplacute. 5. Imi simplific viata! Pentru ca viata este frumoasa si simpla de cele mai multe ori. Noi suntem talentati in a o face daca nu complicata, atunci extrem de complicata! Pentru ca ceea ce e prea simplu, nu e normal, nu-i asa? Ce simplific? Lucrurile complexe. Le fac in pasi mici de exemplu. In acelasi timp daca un lucru mi se pare simplu, il las asa si nu caut sa il fac mai simplu. Pentru ca mai simplu este dusmanul lui simplu( si iar imi complic viata inutil). Cam acestea sunt principiile care pe mine ma ajuta sa ma simt implinita si implicit fericita. Sunt curioasa care sunt ale tale.Daca vrei sa le impartasesti, trimite-mi un mail si le postez pe site! Bucura-te de viata si fii fericit!

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/despre-fericire/

O cariera de succes
2010-04-09 00:00

Intr-unul din newsletter-ele pe care le-am primit recent, am citit o statistica care mie mi s-a parut extrem de ingrijoratoare: 70% din persoanele care lucreaza si-au ales gresit profesia si nu sunt multumite si satisfacute de ceea ce fac. Oau! Pana si articolul era chiar deprimant! M-am gandit o perioada la asta si din punctul meu de vedere, exista totusi si o veste buna: un procent (destul de mic ) de 30% de oameni sunt multumiti si satisfacuti de ceea ce fac, de cariera pe care o au. Aha! deci se poate! Dar cum? Si ce inseamna o cariera de succes? In opinia mea, o cariera de vis ( sau de succes ori cum vrei tu sa ii spui) presupune:

Sa te trezesti dimineata plin de entuziam si nerabdator sa incepi o noua zi de munca Sa ai succes si sa fii eficient si productiv pentru ca faci doar lucruri care iti fac cu adevarat placere Sa ai un job in care iti poti valorifica la maxim talentele pe care le ai si potentialul de care dispui Sa fii plin de energie la sfarsitul unei zile de munca si nu epuizat Sa fii mandru de ceea ce faci Sa simti ca te joci in timp ce de fapt muncesti Sa fii apreciat pentru ceea ce faci cu adevarat bine

Sa fii cu adevarat tu insuti la locul de munca si sa nu trebuiasca sa pretinzi ca esti o alta persoana

Asta da cariera de vis: suna intr-adevar ideal si idilic; poate prea frumos ca sa fie adevarat? Si totusi se poate, pentru ca iti reamintesc: 30% din persoanele care muncesc sunt satisfacute de ceea ce fac. Ceea ce stiu sigur este ca un un loc de munca in care nu te simti implinit si apreciat este in realitate cel mai mare consumator de energie. Si acest lucru iti afecteaza productivitate, eficienta, dispozitia si pe termen lung increderea in tine si in capacitatile tale. Avand in vedere ca locul de munca este un al doilea acasa - unde petreci mare parte din timpul tau, oare nu cumva ar trebui sa iti si placa acolo? Oare nu ar trebui sa iti placa ceea ce faci? Cel mai probabil ca da! Gandeste-te cum te comporti si actionezi atunci cand faci ceva cu placere. Cat de implicat esti? Care este randamentul pe care il ai? Cat de greu ti se pare? Parerea mea este ca persoanele care si-au gasit cu adevarat cariera care li se potriveste cel mai bine sunt persoane mult mai vesele, fericite si multumite- nu numai de job-ul pe care il au, ci de intreaga lor viata. O cariera de succes constituie de fapt baza unei vieti implinite! Tu ai cariera pe care ti-o doresti? Daca nu, oare ce te impiedica? Ce inseamna pentru tine o cariera de succes?Ce ai putea sa faci sa ai cariera pe care ti-o doresti? Te-ai gandit la asta? Cum ar fi sa indraznesti sa deschizi fereastra de oportunitate pentu cariera ta? Care ar fi primul pas pe care l-ai face? Bucura-te de viata! Laura

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/o-cariera-de-succes/

Hei!Unde ai fugit de la START?

2010-04-15 00:00

Sunt convinsa ca unicul motiv pentru care unii oamenii isi abandoneaza visele si se opresc la un moment dat este pentru ca cer si mai ales asculta sfaturile si parerile celorlalti. Avem idei care ni se par extraordinar de bune, incepem sa visam la cum va fi cand le vom pune in practica, cum ne vom simti, unde vom ajunge... Suntem din ce in ce mai entuziasmati, ardem de nerabdare sa le punem in aplicare si daca mai avem vreo umbra de indoiala sau ezitare, ce facem? Cerem si alte opinii. Cui? Celor dragi noua, celor care ne sunt apropiati, arareori unor experti. Rezultatul? Pe locuri. Esti gata? ...Hei! Unde ai fugit de la START? Dintr-o data se prabuseste totul, visele parca nu mai sunt atat de frumoase, ideea noastra parca nu mai este chiar atat de buna, sansele de a reusi parca se diminueaza si..... ABANDONAM! De multe ori cu un gust amar, spunandu-ne: Ei lasa! Poate data viitoare! Ti s-a intamplat vreodata? Mie DA, chiar de cateva ori bune! Pana m-am vindecat! De fiecare data auzeam aceleasi lucruri: Aoleo! Dar ce ti-a venit? Nu ai ce face?, Mai, Laura, iar visezi la cai vezi pe pereti? Altii ar da orice sa aiba job-ul tau!, Auzi, dar tie chiar iti trebuie batai de cap? Unde ai sa gasesti clienti?, Da- sigur ca poti sa faci SI asta! Dar nu pleca de la job- nu pana nu incepe sa iti mearga in partea cealalta!, etc, etc, etc. Ti se pare cunoscut? Mai vrei? Ca mai am si altele! Si de fiecare data m-am oprit! Am amanat! M-am convins eu pe mine insami ca ideea mea cea stralucita nu era de fapt chiar atat de stralucita, m-am resemnat si am mers mai departe. Asta pana intr-o zi! Cand am inteles niste lucruri. Pana mi-am invatat lectiile! Prietenii si cei dragi la care am tot apelat, poate ca erau bine intentionati- insa nu faceau decat sa scoata in evidenta cum as fi putut esua, cum as fi putut sa pierd bani, timp, energie si credibilitate, cum as fi putut sa dezamagesc ( pe mine si pe ceilalti). Dar nimeni nu s-a gandit ca as fi putut sa reusesc. Eu la momentul respectiv eram convinsa ca voi reusi ( dar se pare ca nu suficient de convinsa), insa cumva entuziasmul meu a scazut, increderea mea in ideea si proiectul meu a cam disparut si drept urmare AM FUGIT DE LA START dar nu catre linia de finish, ci inainte sa inceapa cursa. Hmm! Sunt momente in care ma intreb: oare cum ar fi fost daca...... Poate as fi reusit sau poate nu. Dar nu am de unde sa stiu pentru ca nu am incercat. Acum din pacate e cam tarziu, cel putin pentru o parte dintre ideile pe care le-am avut. Dar sunt recunoascatore ca unele inca mai pot fi

puse in practica si mai sunt recunoscatoare ca in continuare am multe, multe idei.Pe care le voi pune in practica! Pentru ca mi-am luat un angajament si mi-am facut o promisiune! Si am de gand sa le onorez! Nu ma voi mai intreba niciodata: ce-ar fi fost daca? Pentru ca voi face toate lucrurile care imi trec prin minte! In acelasi timp voi cere sfaturi si pareri, dar imi voi pastra obiectivul clar in minte. Cand voi primi obiectii, cand mi se vor scoate in evidenta numai lucrurile si aspectele negative ma voi gandi la urmatoarele: oamenilor le e teama de schimbare; intotdeauna se vor gasi multe persoane care sa imi spuna ca sunt nebuna sa renunt la tot ce am pentru o idee care s-ar putea sa mearga sau nu. Dar nu acelasi lucru au spus si despre Bill Gates? Sau despre Walt Disney? Sau despre alti antreprenori de succes? ALEGE SA FUGI DE LA START! Dar in directia buna : CATRE FINISH! Nu fugi inainte sa inceapa cursa! Cine stie, s-ar putea chiar sa castigi! Sunt curioasa in legatura cu ce lucruri tu te intrebi: ce-ar fi fost daca as fi facut..? Trimite-mi un mail si Bucura-te de viata!

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/hei-unde-ai-fugit-de-la-start-/

Tu ai curaj?
2010-04-21 00:00

Nu stiu la tine cum e, insa mie uneori imi este teama atunci cand ma aflu in situatia de a face o alegere sau de a lua o decizie mai mult sau mai putin importanta. Desi sunt coach am si eu la randul meu momentele mele de ezitare sau de vulnerabilitate, pentru ca in primul rand sunt o fiinta umana. Dar oare de ce imi este teama uneori? Pentru ca o alegere, o decizie- indiferent daca e buna sau nu- aduce dupa sine schimbare. Mie imi place schimbarea, de fapt iubesc si caut schimbarea si asta dintr-un simplu motiv: pentru mine schimbarea este echivalenta cu cresterea si evolutia. Si daca e ceva ce vreau de la viata, fara niciun fel de echivoc este sa cresc mare. Si totusi, oricat de mult as iubi schimbarea, uneori mi-e teama pentru ca sunt constienta ca voi pasi pe un taram cu multe necunoscute si fara prea multe elemente de siguranta. Si probabil ca tocmai de aceea ezit. Evident ca pana la urma fac respectiva alegere si iau decizia pe care o consider eu buna. Cum fac asta? AM CURAJ! Pentru mine curajul inseamna capacitatea de a-mi confrunta si de a ma confrunta cu viata. Chiar daca uneori situatia in care ma aflu nu imi este tocmai placuta sau confortabila. Ma opresc, respir adanc si imi propun sa incetez sa mai fiu perfecta si aleg sa fiu autentica. Adica sa am curajul sa fiu sincera cu mine insumi, sa ma analizez si sa ma autoevaluez si sa ma accept exact asa cum sunt ( asa cum sunt eu si nu cum ma vad ceilalti). Atunci cand am curaj sa fiu autentica ma ascult pe mine si nu pe ceilalti. Este foarte posibil ca alegerea pe care o fac sau decizia pe care o iau, desi ma multumeste pe mine, sa ii cam nemultumesca pe ceilalti. Dar oare ce e mai important: sanatateamea sau imagineamea? Nu stiu tu ce ai alege, insa eu prefer integritatea, iar faptul ca am avut curajul sa fiu autentica imi da o satisfactie enorma si chiar aripi sa zbor. Pentru ca pana la urma cei care au fost deranjati de hotararea mea vor sfarsi prin a o accepta. Ori de cate ori avem asemenea curaj ne vom da seama ce a fost real si ce a fost iluzie! Pentru ca asa vom afla cine ne sunt cu adevarat prietenii, cine ne iubeste cu adevarat, cine ne respecta si cine ne accepta asa cum suntem noi, neconditionat! Am trecut prin multe transformari si schimbari in viata mea ( cu siguranta vor mai fi si altele) si nu regret absolut deloc momentele cand am fost curajoasa! Pentru ca in acele moment ( unele extrem de delicate) am avut curajul sa imi exprim dorintele, curajul sa mi le indeplinesc, curajul sa ma manifest asa cum am simtit eu ca e bine pentru mine! Spune celorlati ceea ce simti, exprima-ti dorintele, manifesta-te asa cum esti tu cu adevarat! Fii curajos si fii autentic! Vei deveni mai puternic si vei ajunge sa traiesti asa cum iti doresti!

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/tu-ai-curaj-/

Coaching4STARS > 10 porunci paradoxale

10 porunci paradoxale
2010-04-30 00:00

Cele 10 porunci paradoxale ale lui dr. Kent M. Keith Oamenii sunt irationali,de neinteles si foarte egoisti. Iubeste-i oricum ar fi. Daca faci un bine, vei fi suspectat ca l-ai facut din cine stie ce motive egoiste. Fa bine orice ar spune lumea. Daca ai succes, dobandesti imediat o multime de falsi prieteni si dusmani adevarati. Fa tot ce poti ca sa ai success. Binele pe care il faci astazi va fi uitat maine. Fa bine in continuare. Sinceritatea si cinstea te fac vulnerabil. Continua sa fii sincer si cinstit. Cei mai mari oameni, cu cele mai stralucite idei, pot fi anihilati de cei mai mici oameni,cu cele mai inguste minti. Continua sa gandesti grandios. Oamenii ii simpatizeaza pe cei umili dar ii urmeaza pe castigatori. Ocroteste-i pe cei umili. Ceea ce te straduiesti sa construiesti intr-o viata se poate spulbera intr-o clipita. Continua sa construiesti. Oamenii au cu adevarat nevoie de ajutor dar s-ar putea sa te atace daca incerci sa ii ajuti. Ajuta-i totusi. Daruieste lumii ce ai mai bun si poti primi ca rasplata o lovitura sub centura. Daruieste lumii ce ai mai bun indiferent de consecinte.

De cand le-am gasit si le-am citit ma tot gandesc la faptul ca poate prea des ne lasam influentati de factori externi (persoane, circumstante, contexte, situatii ). Nu stiu cum se face insa de multe acesti factori externi sunt cei care ne dicteaza viata! Am intalnit persoane care se autosabotau in drumul lor catre succes pentru ca se simteau vinovati sa reuseasca in conditiile in care cei din jurul lor nu reusisera (sau nu aveau niciun fel de plan sa reuseasca). Cand actionam in functie de parerile celorlalti, tinand cont de credintele si valorile altora, uitam de noi insine, de credintele, valorile si dorintele noastre. Cred cu tarie ca numai cand vom tine cu dintiide ceea ce ne dorim cu adevarat (indiferent de parerile celolalti) vom putea sa ne traim propria noastra viata. La urma urmei "Daca nu sunt eu insumi, atunci cine sa fie in locul meu? Si daca nu traiesc pentru mine insumi, atunci cine va trai pentru mine?" ( C. Hellel) Tu viata cui o traiesti? Bucura-te de viata! Laura

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/a10-porunci-paradoxale/

Am gresit, acum ce fac?

2010-05-03 00:00

Sunt convinsa ca stii zicala a gresi e omeneste . Cu totii facem greseli: in viata, la locul de munca, oricand si oriunde. Eu traiesc cu convingerea ca uneori e chiar sanatos sa gresesti, pentru ca din greseli poti invata multe, cu conditia sa accepti ca ai gresit si sa fii deschis sa

indentifici si sa inveti anumite lectii. Si totusi oamenii tind sa isi ascunda sau sa nu isi recunoasca greselile, iar metodele prin care fac acest lucru sunt din cele mai variate, uneori extrem de creative si chiar ilare sau paradoxale alteori. Daca acceptam ca din greseli invatam, atunci de ce oare ne chinuim sa ne ascundem greselile? Ma indoiesc ca exista un raspuns complet la intrebarea asta, insa primul motiv care imi trece in minte acum este teama: teama de reactia celorlalti, teama de a fi judecat sau etichetat in vreun fel. Indiferent de cat de mica sau mare este greseala pe care am comis-o, indiferent de consecintele pe care le produce, din punctul meu de vedere nu greseala in sine este marea problema, ci felul in care noi insine acceptam faptul ca am gresit. Si la capitolul acesta mai avem inca multe de invatat. E important sa reparam greselile pe care le-am facut si cu cat mai repede cu atat mai bine. Iata in continuare cateva sugestii pentru a diminua consecintele nedorite ale unei greseli: 1. Actioneaza rapid. De indata ce ai realizat faptul ca ai gresit, ia masuri rapide de rezolvare a noii situatii create. Nu astepta sa se rezolve de la sine pentru ca acest lucru chiar nu o sa se intample, iar situatia poate escalada in directii pe care poate ca nici nu ti le poti imagina. 2. Cereti scuze. Si vorbeste serios cand iti cer scuze sau cand spui ca iti pare rau. Chiar si atunci cand ai comis greseala avand cele mai bune intentii, pentru ca uneori se poate intampla si lucrul acesta. 3. Asuma-ti responsabilitatea. Cel mai probabil ca exista si circumstante atenuante pentru greseala pe care ai comis-o, insa te asigur ca acestea nu au niciun fel de relevanta. Mie mi se pare imposibil sa repar o greseala dand vina pe circumstante sau pe alte persoane. Si chiar daca as face acest lucru, greseala tot greseala ramane. 4. Verifica. Asigura-te ca scuzele tale au fost acceptate. Chiar daca ti-ai asumat responsabilitatea pentru greseala comisa, chiar daca incepi sa repari raul facut, daca scuzele tale nu au fost acceptate nu vei putea spune ca ai si reusit sa iti repari greseala. 5. Accepta consecintele. Daca ai gresit (mai mult sau mai putin, chiar nu are niciun fel de importanta) vor exista anumite consecinte. Poate vei fi avertizat, poate vei fi mustrat in vreun fel sau poate chiar vei fi penalizat pentru greseala comisa. Accepta eventualele consecinte si sa speram ca pretul pe care va trebui sa il platesti nu va fi chiar atat de mare, incat sa nu ti-l poti permite. 6. Continua ce ai inceput. Ai facut o greseala, ai actionat rapid cand ti-ai dat seama, ti-ai cerut scuze sincer, ti-ai asumat raspunderea, ai verificat daca scuzele ti-au fost primite si ai acceptat consecintele. Acum e timpul sa treci din nou la treaba si sa continui ce ai inceput. Pentru ca inca mai ai lucruri de facut. Atunci cand nu ne asumam raspunderea pentru greselile comise nu facem decat sa ne cream singuri obstacole in dezvoltare. Felul in care tratam greselile poate constitui de fapt un pas inainte. Exista o vorba inteleapta: Buna gandire vine din experienta; iar experienta vine, din pacate din proasta gandire!

A gresi e omeneste. Asuma-ti greselile, invata si mergi mai departe. Si daca te trezesti repetand aceeasi greseala inseamna ca nu ti-ai invatat lectia de prima data. Deci invata si mergi mai departe! Bucura-te de viata! Laura

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/am-gresit-acum-ce-fac-/

==

Pauzele mici si dese...

2010-05-10 00:00

Stiu ca muncesti mult: proiecte urgente, dead-line-uri aproape inumane, o tona de hartii care asteapta sa fie ordonate, o multime de alte probleme ce astepta rezolvarea. Pur si simplu un ritm infernal de lucru si uneori te poti trezi pe punctul de a te scurtcircuita. In cele ce urmeaza iti propun cateva trucuri prin care sa te detensionezi si sa treci mai usor peste o zi de lucru: pauzele mici si dese - si nu ma refer la pauza de tigara, asta in cazul in care esti fumator ;). In fiecare ora ia-ti cateva minute ( preferabil 5 ) si apasa-ti propriul buton de PAUZA (daca nu ai asa ceva inca, poate ca e bine sa il gasesti): 1. Ridica-te de la birou si fa cateva exercitii de intindere. 2. Fa o plimbare scurta- poti inconjura cladirea biroului in care te afli sau daca acest lucru nu este posibil da o tura pe scari: urca si coboara cateva etaje. 3. Racoreste-ti fata cu apa rece- in cazul in care esti femeie, machiajul nu iti va permite acest lucru, insa uneori e suficient daca iti racoresti fruntea, tamplele si ceafa.

4. Uita-te pe fereastra. Pur si simplu. ( S-ar putea sa observi lucruri pe care pana atunci nu le-ai observat! ). 5. Ia o gustare sanatoasa- de regula un fruct care sa te energizeze. 6. Inchide ochii, respira adanc si concentreaza-te pur si simplu asupra respiratiei. Este exercitiul meu preferat pentru ca ma ajuta sa imi golesc mintea de ganduri. 7. Iesi din birou si da un telefon scurt care sa nu aiba legatura cu serviciul. ( Poate fi telefonul de : am vrut sa iti spun ca te iubesc sau ca ma gandesc la tine- asta in cazul in care ai o asemenea rutina cu jumatatea ta- daca nu, testeaza si s-ar putea sa fii surprins!). Desi sugestiile pe care ti le-am dat nu sunt panaceul pentru surmenaj sau oboseala, mie mi se par utile pentru ca ma scot din priza uneori. Eu le folosesc pe toate pe rand si la mine functioneaza. Ma ajuta sa ma relaxez, sa ma detensionez si imi clarific gandurile. Si tu poti sa le incerci. Sunt curioasa oare la tine ce functioneaza? Mai ia o pauza din cand in cand si Bucura-te de viata! Laura

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/pauzele-mici-si-dese-/

Nu sunt perfecta, dar MA BUCUR DE VIATA!

2010-05-17 00:00

Nu sunt perfecta, ci doar perfectibila... De voie, de nevoie zilele trecute am fost la o reuniune...un bun prilej de conectare si reconectare cu vechi cunostinte, amici, prieteni si pseudo prieteni. Prinsa ca de obicei in multe lucruri am reusit sa ajung cam pe ultima suta de metri. M-a intampinat organizatoarea evenimentului Laura, ce bine ca ai ajuns! Ne pregateam sa incepem! Ce bine arati! Esti perfecta ca de obicei! I-am multumit frumos insa tot ce imi trecea prin cap era ca un fel de revolta: Ba nu sunt perfecta! Si de ce nu eram perfecta? Pentru ca rochia pe care o purtam (foarte sic de altfel) e in garderoba mea de vreun an si ceva ( marturisesc ca am fost la o sesiune de shopping pentru eveniment, dar nu am gasit nimic sa imi placa); pentru ca nu avusesem timp sa ma duc la coafor si imi aranjasem singura parul (asa cum m-am priceput eu mai bine); pentru ca m-am machiat in viteza ( si pe la ochiul stang as mai fi avut ceva de lucru) si pentru ca fusese o zi haotica si nu reusisem sa imi rezolv toate problemele. Dar mai ales pentru ca stiam ca voi intra intr-o incapere plina de femei perfecte, ca scoase din cutie: parul aranjat impecabil (cel mai probabil la coafor, cu o tona de fixativ), machiaj profesionist (si in unele cazuri cam nepotrivit cu momentul zilei), tinute trasnet si in ultimele tendinte ( poate usor prea stralucitoare), zambet perfect ca de papusa Barbie (si din pacate in cele mai multe cazuri fals). Ca si alta data la asemenea evenimete m-am trezit iar intr-o incapere plina de Femei Fantastice sau Super Femei. Nu e nimic rau in asta, numai ca eu una stiu cam ce se petrece in interiorul si in sufletul unor asemenea femei, in goana lor dupa perfectiune: uita sa zambeasca autentic, uita sa se bucure de viata sau, si mai rau, se straduiesc sa ascunda alte aspecte extrem de putin perfecte si "mai mult decat perfect dureroase" din viata lor. Dar oare mai conteaza ce ascunzi sau ce uiti atunci cand pentru ceilalti esti Femeia Fantastica, femeia perfecta? Pentru mine conteaza si conteaza extrem de mult. Pentru ca sunt si Life Coach oamenii care vin la mine se astepta ca eu sa traiesc viata perfecta. Si traiesc o viata perfecta, tocmai pentru ca nu sunt perfecta, tocmai pentru ca nu sunt Femeia Fantastica sau vreo Super Femeie!!! Si nici nu vreau sa fiu. Pentru ca mie imi place sa traiesc "perfect simplu"! 1. Ma imbrac frumos, sic, asortat si elegant, dar fix asa cum imi place mie si nu tocmai dupa ultimele tendinte in moda. ( Si daca uneori vreo prietena draguta imi atrage atentia in legatura cu vreo piesa vestimentara, ii spun ca sunt indragostita de stilul vintage).

2. Parul meu sta intotdeuna cum vrea el si am abandonat de mult lupta cu aranjatul ( sunt fericita ca stilista mea, Cristina, m-a ajutat sa imi gaseasc o tunsoare care sa se aseze cat de cat). 3. In general, la mine acasa e intotdeuna loc de curatenie si de sters praful.( Pentru ca am citit la un moment dat intr-o carte ca o casa luna inseamna o viata traita degeaba- si asta cam asa e!). 4. Nu ma duc la sala si desi merg mult pe jos nu am toti muschii foarte bine lucrati, ma uit rar la televizor- deci nu sunt la curent cu ultimele stiri mondene. (Dar citesc mult si din domenii variate). 5. Uit sa dau anumite telefoane si uit sa fac anumite lucruri ( Si totusi incerc sa ma tratez cu diferite reminder-uri care sa ma avertizeze). 6. Frigiderul meu e mai tot timpul gol, iar prietenii mei nu se asteapta sa gaseasca prea multe bunatati la mine. Cand vreau sa fiu gazda, ii scot in oras. 7. Nu am nici cea mai minunata familie, nici cel mai bun sot din lume si nici cel mai destept copil pentru ca sunt divortata.( Deh! se mai intampla ca graba sa strice treaba. Oricum am ramas buni prieteni, vorbim destul de des la telefon si suntem recunoscatori ca am avut intelepciunea sa recunoastem ca nu ne e bine impreuna!) 8. Gatesc doar cand am chef si in general felurile de mancare pe care le prepar nu imi iau mai mult de 30 de minute ( asta spre disperarea mamei mele care chiar m-a invatat sa gatesc chestii complicate si acum nu pricepe cum am putut sa ma transform in halul asta!). Nu, nu sunt Femeia Fantastica si nici Super Femeie! Si ma bucur pentru asta! Pentru ca sunt in totalitate Eu-Laura. Si ma preocupa mai mult sanatatea mea fizica, mentala, emotionala si spirituala decat ambalajulpe care mi-l aleg si il port in fiecare zi. Sunt doar perfectibila si ca sa fiu sincera sunt 100% perfect indragostita de viata mea imperfecta, pentru ca o traiesc la maxim asa cum imi place mie. Fara stresul si bataile de cap pe care ti le provoaca goana dupa perfectiune! Pentru ca nu e absolut deloc usor sa fii perfect oricand, oriunde si in orice imprejurare! Bucura-te de viata! ( chiar daca este imperfecta) Laura

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/nu-sunt-perfecta-dar-ma-bucur-de-viata-/

Nu ii (mai) pasa de mine!

2010-05-24 00:00

Unul dintre motivele pentru care am ales Life Coaching este pentru ca imi place sa sprijin oamenii sa descopere ca viata este frumoasa, chiar daca uneori doare ca dracu, ca sa-l citez pe Stephen Gilligan, un celebru psiholog si psihoterapeut american, care a contribuit enorm si la formarea NLP-ului ca stiinta si arta. Cel mai des, oamenii care vin la mine au motive serioase sa se planga de relatia in care sunt implicati in momentul respectiv, de orice natura ar fi aceasta: casatorie, parteneriat, convietuire sau cum vreti voi sa ii spuneti. Scenariul este cam intotdeauna acelasi, desi personajele sunt altele: la inceput lucrurile erau minunate, iubirea era magica, totul era frumos, aveam planuri mareteSi apoi mai abrut sau treptat lucrurile au inceput sa mearga prost si apoi din ce in ce mai prost, relatia a inceput sa se tensioneze ( sau este mereu tensionata), apar certuri mai mult sau mai putin serioase, mai des, mai rar sau chiar zilnic. Cumva s-a ajuns in aceasta situatie; exista si anumite cauze. Dar nu este momentul si nici locul sa discutam aici despre asta. Pentru ca despre altceva vreau sa va povestesc acum. Ceea ce am auzit extrem de des ca motiv, explicatie sau scuza pentru racirea si schimbarea relatiei este : Pentru ca nu ii (mai) pasa de mine!. De fiecare data am incercat sa inteleg ce inseamna asta pentru fiecare dintre cei care se plangeau de acest lucru. Si pentru fiecare persoana nu-i (mai) pasa de mine avea o alta semnificatie! Inclusiv pentru mine ( pentru ca si eu mai foloseam expresia din cand in cand). Si atunci am alergat la DEX sa gasesc explicatia stiintifica si logica. Care pe mine m-a cam pus pe ganduri: A PS1 pers. 3 ps intranz. (de obicei n construcii negative sau interogative) A fi cuprins de grij; a se neliniti; a se ngrijora. /Pensare Am fost putin confuza: deci daca la afirmativ verbul a pasa inseamna a se nelinisti, a se ingrijiora, atunci la negativ a nu pasa inseamna a nu se nelinisti, a nu se ingrijora? Mi se pare logic

A-haa! Deci dragul meu (draga mea) atunci cand nu ma suni sa ma intrebi ce fac (desi stii ca am o zi plina) inseamna ca nu iti pasa de mine, adica nu te ingrijorezi pentru mine, ci de fapt stii ca o sa fac fata cu brio? Pai atunci, multumesc pentru ca ma lasi sa lucrez fara intreruperi! Sau atunci cand nu ma intrebi daca am rezolvat nu stiu ce problema, inseamna ca nu iti pasa de mine, adica nu te ingrijorezi ca nu am rezolvat-o, ci esti sigur ca totul este acum in ordine? Pai atunci, multumesc ca ai incredere in mine! Ori atunci cand ne pregatim de petrecere si eu imi fac aparitia frumoasa si spectaculoasasi tu nu spui nimic, inseamna ca nu iti pasa de mine, adica nu te-ai nelinistit nicio secunda ca as putea fi si altfel decat extrem de frumoasa si spectaculoasa cum sunt mereu atunci cand iesim in lume ? Inca o data, dragule, multumesc! Pentru ca acum stiu ca daca ceva ar fi fost in neregula cu tinuta mea, cu siguranta ai fi spus ceva, pentru ca stiu ca iti doresti la bratul tau o femeie frumoasa si spectaculoasa! Nu stiu la voi cum e, insa eu mi-am propus sa nu mai spun asa, de dragul de a spune: nu ii (mai) pasa de mine!. Pentru ca de fapt ii multumesc pentru ca nu ii pasa de mine, pentru ca nu se nelinistete si nu se ingrijoareaza pentru mine! Ii multumesc pentru ca are incredere in mine. Si DA, nici mie nu imi (mai) pasa de tine pentru ca nu ma nelinistesc si nu ma ingrijorez, ci AM INCREDERE IN TINE. Sunt curioasa daca tie iti pasasau nu iti (mai) pasade o persoana? Bucura-te te viata! Laura P.S. Daca ai sa cauti in DEX ai sa gasesti si urmatoarea explicatie: A NU-I PSA a-l durea n big / n cot / n pi, a i se flfi ( cuiva de ceva), a-l lsa rece, a numai putea (de cineva sau ceva), a i se rupe (n paipe) de ceva. Sincer, nu stiu cum s-a ajuns la sensul asta si nici nu am avut timp sa caut. Dar nici ca imi pasa! Am schimbat doar o perspectiva :) ! Laura

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/nu-ii-mai-pasa-de-mine-/

Un exercitiu simplu, o intrebare minune...o transformare spectaculoasa!

2010-06-01 00:00

Exercitiul minune este un bine cunoscut exercitiu care este utilizat in terapiile scurte, centrate pe solutie. Mie imi place mult aceasta perspectiva pentru ca are la baza increderea in resursele celui care iti cere ajutorul si credinta ca cel mai mare expert in problema este chiar cel care are problema respectiva. Pe cat de interesant, pe atat de util si eficient. Mai jos iti prezint una dintre variantele acestui exercitiu-minune: 1. Imagineza-ti ca maine dimineata cand te trezesti a avut loc o minune si s-a produs transformarea si schimbarea pe care ti-o doresti! Lumea ta este dintr-o data exact asa cum ti-ai dorit; toate probleme tale au disparut sau si-ai gasit rezolvarea intr-un mod miraculos. Descrie ce este diferit acum si cum anume iti dai seama ca lucrurile s-au schimbat! Da cat mai multe detalii posibile. 2. Ce anume ai putea sa faci (sau ce anume te-ar ajuta sa faci chiar si cel mai mic pas) catre schimbarea sau transformarea pe care ai descris-o mai sus? Asta este tot exercitiul. Dintr-o perspectiva este simplu, poate chiar banal de simplu. Insa te invit sa il tratezi cu maxim de seriozitate! Pentru ca produce efecte imediate si rezultate spectaculoase! Chiar asa: daca maine dimineata te-ai trezi si ar fi avut loc o minune, cum ar arata lumea ta? Bucura-te de viata!

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/un-exercitiu-simplu-o-intrebare-minune-otransformare-spectaculoasa-/

Tu cum te bucuri de viata?

2010-06-09 00:00

Zilele trecute cineva m-a intrebat: Bine, bine, imi zici tu sa ma bucur de viata; dar cum Doamne, iarta-ma sa fac asta, cand nu mai am timp nici sa respir! Mi se pare pur si simplu imposibil! Cel mai probabil ca avea dreptate! In ceea ce priveste timpul, eu am propria mea filosofie, daca vreti: Intotdeauna avem timp (deci nu se poate pune problema ca ai sa nu ai timp). Prin urmare e nevoie sa iti FACI timp, pentru ca oricum il ai. Promit ca voi trata pe larg aceasta tema intr-un articol viitor. Acum sa revenim la viata. In viziunea mea lucrurile marunte sunt cele care ne creeaza pofta si bucuria de viata. Sunt de acord ca si proiectele marete si grandioase ne aduc momente de multumire si implinire, numai ca acestea sunt destul de rare, tocmai pentru ca astfel de proiecte au nevoie de mult mai mult timp pentru a fi duse la bun sfarsit. My Magic Helper, Lica imi spune uneori indragostita pamantului pentru ca eu chiar sunt indragostita de viata! Si am decis acum ceva vreme, printr-o hotarare definitiva si irevocabilasa ma bucur permanent de viata! Iata cateva dintre lucrurile aparent mici, marunte, poate inutile si insignifiante pe care le fac si care pe mine m-au transformat intr-o fiinta vesela si zglobie care se bucura de viata: 1. Citesc Absolut in fiecare zi! De regula dimineata cand am mintea limpede.Si ori de cate ori am cateva momente libere! Pe langa cartile in format electronic pe care le am organizate frumusel in fisiere precum Citite, De citit, Pe care le citesc, la mine in poseta (pe langa debandada obisnuita!) intotdeauna exista o carte pe care o rasfoiesc cand am ocazia- asteptand, de exemplu, la o coada la ceva ( Mi se pare un obicei sanatos si asa nu ma mai enervez cand am de asteptat undeva mai mult decat prevazusem). 2. Ma plimb Cel putin jumatate de ora in fiecare zi! Mersul pe jos face piciorul frumos! Pe langa faptul ca imi mentin conditia fizica, imi propun de fiecare data sa descopar lucruri noi, pe care nu le vazusem pana atunci pe stradutele pe care colind. Va asigur ca e un bun prilej de descoperiri si

redescoperiri! Si chiar sunt si unele lucruri frumoase in Bucurestiul asta prafuit si aglomerat! Uneori, pentru a imbina utilul cu placutul, folosesc aceasta jumatate de ora pentru a da telefoane! 3. Rad (din toata inima) Pentru ca am ales sa nu iau viata chiar atat de in serios. Va asigur ca nu imi este extrem de usor tot timpul, mai ales in anumite circumstante, hai sa le spunem nu tocmai amuzante, insa cu totii avem asemenea momente. Oricum caut mereu motive si ocazii sa rad sau sa zambesc. Si daca nu le gasesc, le creez! Am gasit la un moment dat un citat al lui Milton Berle: Laughter is an instant vacation. Si ma intreb: oare cine nu iubeste vacantele? 4. Ma prostesc O, da uneori ma prostesc ca un copil! E adevarat ca am si cu cine: Cosmin, un genial pusti de 6 ani pe care am avut onoarea sa il botez. Ne maimutarim, ne tachinam, ne gadilam, ne strambam, ne tavalim prin iarba ( mai ales in week-end cand facem picnic prin diverse parcuri!). Am o lista intreaga cu replici celebre ale lui Cosmin, insa una dintre ele imi place mie cel mai mult: Nana, fii serioasa si comporta-te ca un adult! 5. Iert In fiecare zi mi se iveste cate o ocazie sa iert! O casiera de la supermarket care era cam tafnoasa, un sofer prea grabit si grosolan, o replica mai acida a cuiva cam suparat pe viatasi mai ales ma iert pe mine! Iertarea aduce cu sine un sentiment de eliberare care mie imi face tare bine pentru ca arunc multe dintre deseurile care isi fac loc in viata si care, nearuncate la timp, creaza mult disconfort! 6. Imi cumpar flori proaspete La mine in casa ai sa gasesti mai mereu flori proaspete intr-o vaza! Pentru ca florile sunt frumoase si de cate ori le privesc imi vine sa zambesc. Ador lalelele ( in orice forma si culoare) si cand e sezonul lor, efectiv imi pierd mintile. Anul acesta am avut prin toata casa- chiar si in bucatarie si in baie! Si tot anul acesta am facut-o lata- am cumparat o data 100 de fire! E adevarat ca erau la colt de strada, la super oferta si oricum am negociat- dar tot 100 de fire am cumparat! Daca nu ma credeti am poze in telefon sau o puteti suna pe Lica- a fost martora la nebuniamea! 7. Imi dau intalnire cu mine in fiecare zi Cel putin jumatate de ora! Si nu oriunde, ci in Coltul Fericirii! Pe care mi l-am creat la mine pe terasa! Un banal fotoliu, dar extrem de confortabil! Acolo citesc dimineata si imi beau cafeaua, iar seara ma relaxez. Pur si simplu ma asez si stau, fara sa ma gandesc la nimic! O sa imi spuneti ca asa ceva nu se poate! Cum adica sa nu te gandesti la nimic? Se poate si mai ales in timp, chiar ajungi sa nu te mai gandesti la absolut nimic. E un extraordinar exercitiu de relaxare, o forma de meditatie! Cand am inceput sa fac acest lucru, acum aproape 2 ani de zile, mi-am dat seama ce balamuc era la mine in cap! ( ca sa il citez pe unul dintre prietenii mei pe viata, Ionut).

Acum o sa ma intrebati daca fac aceste toate aceste lucruri in fiecare zi! Nu intotdeauna sau nu pe toate! Insa le fac ori de cate ori pot pentru ca intr-adevar contribuie la starea mea de veselie si bucurie! Sunt curioasa voi ce lucruri marunte faceti in fiecare zi si care va ajuta sa fiti veseli si fericiti? Bucura-te de viata! Laura PS-Acum am flori de camp in vaza! Flori de camp in Bucuresti? Ei bine, da! Am fost la Cernica saptamana trecuta si la intoarcere m-am oprit pe marginea drumului si am cules niste margarete salbatice! M-au claxonat cativa soferi, dar parca mai conteaza?!! Ma bucuram de viata! Tu cum te bucuri de viata?

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/tu-cum-te-bucuri-de-viata-/

Teste de anduranta I
2011-09-30 00:00

Dupa o munca aproape titanica de configurare si reconfigurare a hartii personale si profesionale, dupa ore lungi de cautare, asimiliare si invatare, dupa altele poate si mai lungi de crestere, dezvoltare, repetitie si perfectionare vine aproape firesc si momentul mult prea visatei reprezentatii: demonstratia in lumina reflectoarelor (sau dupa caz in spatele cortinei) a ceee ce stii, poti sau crezi ca esti capabila sa faci si sa obtii.

Si pentru ca tot esti inocent de increzatoare si ai resurse nici de tine banuite iti oferim absolut tot ceea ce ai nevoie, pe firul nostru logic, ca al altora nu are aplicabilitate! Si intr-o ordine firesc de intamplatoare, cand avem timp: Iti punem la dispozitie informatii: normal ca insuficiente, trunchiate, putin relevante si pe alocuri deformate (in traducere eronate). Iti oferim suport si te-ndrumam: de cele mai multe ori pe piste false; dar stai linistita: in cazul in care realizezi ca destinatia este gresita si incerci sa redresezi directia iti mai tragem si frana de mana, daca dezumflarea pneurilor se dovedeste ineficienta in a te opri din drum. In plus, iti acordam toata libertatea de care ai nevoie, dar in limitele universului nostru, pentru ca, dupa cum prea bine stii si tu, schimbarile sunt delicat de implementat, de cele mai multe ori inacceptabile si inacceptate si cam infiorator de greu de digerat. Si evident ca iti respectam cunostintele, experienta si creativitatea atata vreme cat le folosesti in tot sau in parte (cum crezi tu de cuviinta) doar pentru a te descurca prin ceata care te inconjoara, ca nu iti cere nimeni sa faci lumina sau sa faci soarele sa rasara. Dar mai ales te evaluam si te testam constant, continuu si in orice moment din zi, ca noaptea inca iti mai apartine. Si suntem cinstiti, iti spunem ca avem standarde prestabilite extrem de inalte pe care doar cativa si in extrem de putine situatii au reusit sa le atinga sau sa le depaseasca. Ei! asta-i buna! Doar nu ai sa te sperii: te descurci tu, pari fata desteapta! Si dupa un intreg balet, cu schimbari radicale si urgente de coregrafii, te judecam in lipsa, te mai evaluam, te mai analizam pe toate partile, dar inainte de a te gasi vinovata fara vreun drept de apel, suntem eleganti si amabili si iti mai oferim o sansa: Judeca-ne tu pe noi! Formarea mea juridica, in ciuda protestelor starnite de formarea in programare neuro-lingvistica, si a spus cuvantul: in prima instanta apararea e aparare si nu e cazul sa ajungi la cai de atac! Iar termenul e scurt, extrem de scurt! Cand iti faci ordine prin minte si simtiri, cand lucrurile iti sunt clare, cand iti dai seama ca, in ciuda coregrafiilor si schemelor complicate succint descrise anterior, actiunile si comportamentele sunt in acord cu credintele si convingerile tale, cand realizezi ca tot mai esti aliniata cu valorile tale, degetele tale parca prind aripi pe tastatura... Si aproape ca nici nu iti dai seama cand ai scris nici mai mult nici mai putin decat vreo 12 pagini ( cu Arial ca unora nu pe place Verdana si fara spatieri spectaculoase ca nu e vreo lucrare de nu stiu care cu numar minim obligatoriu de pagini pe care sa te straduiesti sa le umpli intr-un fel sau altul). Dupa o bine meritata pauza te apuci sa rafinezi pentru ca nu ai nicio intentie sa plictisesti! Pe alocuri te minunezi, te infiori sau chiar te ingrozesti: oare chiar asa a fost in realitate? Te gandesti

la componenta viitorului auditoriu. Compilezi, reformulezi, restructurezi. Realizezi ca tot ce iti doresti este sa fii scurta, clara si concisa, fara prea multe licente poetice sau cuvinte mestesugite. Emiti ipoteze, creezi scenarii, anticipezi potentiale efecte, faci analize de impact si prognozezi rezultate. Si dupa un chinuitor travaliu varianta finala de 6 pagini e definitiva si irevocabila: nici prea-prea, nici foarte- foarte! Ziua si ora Z- banala miercuri, doar martea sunt 3 ceasuri rele! Iti stii perfect discursul, dar e strategic sa pari tulburata. Nu te-ai gandit la exact acele elemente surpriza care tocmai ti-au fost servite pe tava si totusi te-ai asteptat la niste elemente de forta majora, deci nu esti complet dezarmata. Juratii sunt jurati asa ca sa inceapa spectacolul. Relatezi aproape identic cum ai repetat anterior de atatea ori, te mai straduiesti sa surprinzi discret reactii fara sa te pierzi cu firea, mai faci o pauza in momentele esentiale, te mai balbai nitel ca doar nu vrei sa dai impresia ca esti prea studiata, evident ca te emotionezi si iti mai pierzi din certitudini cand surprinzi anumite priviri piezise, recuperezi teren cand iti amintesti ca e doar parerea ta mai mult sau mai putin avizata. Si cum zarurile au fost aruncate, incet si sigur te indrepti catre marele final! Respiri adanc, bei niste apa, incepe sesiunea de intrebari si raspunsuri, pareri pro si contra. Mai justifici un punct de vedere, mai clarifici o perspectiva, mai faci fata unor acuzatii destul de serioase, mai lansezi si alte ipoteze. Le observi reactiile, emotiile, nervii ce sunt relativ greu de stavilit . Si ti-ai indeplinit misiunea! Parasesti sala, dupa protocolul de rigoare, stiind ca vor urma niste certuri inspaimantoare. Insa cand nu mai ai niciun fel de atasament asta chiar ca nu mai are niciun fel de relevanta. Si mai ales cand incepe sa ti se formeze o opinie clara, validata si cam greu de zdruncinat: ai nimerit cu o acuratete de 95% toate punctele nevralgice la care unii chiar ca nu s-au asteptat! Cu alte cuvinte ai navigat frumos in ape extrem de tulburi, ti-ai pastrat directia in ciuda vanturilor ostile, ti-ai facut cum se cuvine treaba, dar mai ales a fost mai mult decat inteleapta decizia de a investi timp, bani si resurse in a-ti largi orizonturile cunoasterii. Deci n-ai pierdut nimic, ci dimpotriva ai castigat enorm de multe! Rabdarea e o planta amara, ce face insa fructe dulci! Culege-le si Bucura-te de viata!

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/teste-de-anduranta-i/

Femei, femei, e plina lumea de nebune...

2011-09-11 00:00

Prima sambata de toamna calendaristica- adieri de vant si vreme calda. Planuri de mers la film, la un cinema civilizat care, intr-o capitala cu pretentii europene, se gaseste doar intr-un mall, nu-i asa? Dragul meu, stiu ca am stabilit sa mergem la film. Dar am nevoie de un strop de liniste. Asa ca iti propun o escapada sau o escala inainte, intr-un loc minunat, la aproximativ 20 km de Bucuresti. Promit ca nu stam mult. Imi place (de fapt, ma dau in vant, sunt fascinata si ma topesc) cand, in fractiuni de secunda, privirile vorbesc si exprima mai mult decat cuvintele. In momentul in care am pronuntat numele oazei mele de liniste a inceput demonstratia si reprezentatia. Combinatii, compozitii si amestecuri de mirare, confuzie, surpriza, nedumerire, presupuneri, intrebari, posibile raspunsuri, mici batalii interne sau victorii efemere, teama, ezitare, evaluarea consecintelor unui potential refuz si, intr-un final, acceptare. ( Ramane totusi o intrebare nerostita: in rucsacul pe care l-a pregatit ,oare ce are? Pasteaz-o pentru tine: nu cartesti si nu bombanesti niciodata asupra continutului posetei sau bagajelor unei doamne -oricat ar fi de grele; ii si iti trebuie toate, chiar daca majoritatea neutilizate sau neutilizabile, ai inteles?). Paranteza Cand ii cunosti preferintele( pentru ca te-ai preocupat sa le afli si mai ales sa le tii minte), cand o apuca chefurile ( uneori din senin, ca asa sunt femeile, imprevizibile), dar mai ales cand esti dispus sa o rasfeti pentru ca stii ca asta o face fericita ( iar tu ti-o doresti vesela, zglobie, senina si surazatoare pentru ca o stii cum e cand tuna, fulgera si trasneste), faci ce faci si mergi cu valul, chiar daca se cheama tsunami. Green-apple-ul sau Mint-frappe-ul cel mai bun din Bucuresti (oricate calorii ar avea) e numai acolo, deci numai acolo mergem, e de la sine inteles. Cand esti la cumparaturi si te roaga sa ii cumperi bere, stii ca e vorba de bere bruna, la alegere din doar 2 sortimente, si vii cu blonda numai pentru tine, daca ea nu iti cere in mod expres altfel. Seara cu fetele, e seara cu fetele, dar mai apar si urgente sufletesti ce trebuie tratate: fa-ti repede un plan B sau stai cuminte pe canapea daca ti-a spus ca prefera sa o recuperezi de te miri unde, in acest ultim caz treaba fiind

extrem de serioasa , tie ti se cere o dovada de solidariate. Ceva dulce inseamna invariabil bomboane M&Ms-punga mare, si, cu rare ocazii, ciocolata cu crema de menta- un pic dementa este ea, dar nu-i spui niciodata, iar ciocolata cu alune e greseala flagranta si o mananci, inghitind in sec, singur. Inghetata nu e niciodata de ciocolata, dar iti traseaza clar de care pofteste-iar daca nu gasesti, fa bine si sun-o sa ii expui variantele, pentru ca inghetata se consuma numai in functie de stare si nu iti doresti sa apesi butoanele nepotrivite. Iar daca parul nu-i sta bine, sa te fereasca Sfantul sa incerci sa o convingi ca-i altfel: cu Imi place asa, cand esti usor zburlita, ai aplanat gratios si fara consecinte nedorite si mai ales nefaste conflictul ce mocneste Si multe alte astfel de dulcegarii particulare, speciale si specific feminine. Si reciproca e valabila . Masa lui de lucru e doar a lui, in maxima si strigatoare la cer (dez)ordine, si numai el stie la ce si cum ii folosesc bonurile si chitantele mototolite, hartiile imprastiate si tot soiul de ustensile ratacite si rasfirate. Acasa, bauturile ( de la banala apa pana la vin, bere sau sucuri naturale-caz in care e musai sa speli tu storcatorul, daca nu vrei sa il arunce peste geam- se servesc doar reci, eventual numai de pe primul raft al frigiderului, pentru ca numai acolo ajung la nu stiu ce temperatura potrivita). Cand te apuca euforia gatitutului, fa mancarea buna, adica gustoasa si delicioasa: bunavointa tine de foame o data sau de maxim 2 ori- in speta data compromisul nu are nicio valoare: omului ii este foame, deci hotareste-te; gateste bine, lasa-l sa gateasca sau propune-i atat de perimata cina romantica in oras. Meciul e meci (si chiar nu conteaza cine joaca, sunt doar 90 de minute): poate ai de facut o baie cu spume (si nu din alea de nervi), de citit o carte, de raspuns la mail-uri restante, de vorbit la telefon cu mame, prietene sau cunostinte. Hainele lui si o parte din prosoapele de la baie vor fi intotdeauna mototolite: ori le strangi tu fara reprosuri, ori inveti sa faci slalom printre ele. Gunoiul nu se duce niciodata singur,: du-l tu si nu iti fa probleme, va fi egalitate cand il rogi sa sune instalatorul, electricianul sau sa iti duca masina in service, pentru ca in astfel de situatii el chiar nu vrea sa te fraiereasca vreun nemernic Si multe alte astfel de strasnicii particulare, speciale si specific masculine. Inchid paranteza ca dezbatem si polemizam pe aceasta tema pana la Revelionul din 2014, asta daca trecem cu bine de mult asteptatul, blamatul sau misteriosul 2012 Si revenim la oaza de liniste Pe malul lacului, la Manastirea Pasarea.( Avertisment: sa ii propui unui barbat chestii trasnite cum ar fi sa te insoteasca chiar si numai pana in preajma unei manastiri e treaba serioasa, complicata si necesita mult curaj sau o doza suficienta de inconstienta. Cand nu il cunosti foarte bine e preferabil sa ai la dispozitie minim 2 variante: fie un bagaj inepuizabil de argumente pro, cunostinte solide de diplomatie, persuasiune si arta conversatiei, fie gesturi extrem de teatrale, zambete fermecatoare, surasuri dezarmante, priviri neprihanite si totusi incarcate de promisiuni monstrous de potrivnice cu filosofia destinatiei, dar pe care ar fi bine sa ti le onorezi la intoarcere ca sa nu iti stirbesti pe viitor credibilitatea. Va garantez ca functioneaza amandoua: eu am rafinat-o in timp pe prima, pentru ca nu stiu niciodata in ce dispozitie ma (re)gasesc la intoarcere!)

Intrebarea nerostita primeste in final raspunsul: din rucsac se iveste o patura (si 2 pernute ca sa nu ne doara gatul?!!) ce se va intinde pe iarba, la umbra celor 3 stejari falnici si batrani, dintre care unul din nefericire a inceput sa se usuce: pacat, dar daca si-a incheiat socotelile pe planeta asta, ce sa-i faci? Ne intindem, ne cautam pozitii confortabile, ne relaxam, ne odihnim, forfecam prezentul, depanam amintiri, construim planuri, impartasim experiente, marturisim dorinte . Ne mutam mai la stanga. Negociem teritorii cu furnicile. Vorbim, radem, chicotim, soptim. Credem, speram, visam. Oglindim, ne oglindim, evaluam si reevaluam. Stabilim tinte, obiective, idealuri. Cantarim, masuram, marcam borne, fixam itinerarii, trasam drumuri. Sigur! Calatorim prin viata! Dupa vreo 3 ore ( Doamne cum mai trece timpul si cata rabdare poate totusi sa aiba, mai ales ca este extrem de agitat, repezit ,energic, vijelios, impacientat, impetuos si navalnic din fire!?!) - Asa! Deci zi: e suficient de liniste pentru tine? - Hmm! Vrei sa ne concentram putin?.... Auzi concertul greierilor acolo in stanga? Fosnetul frunzelor in adierea vantului? In tufele alea ciripesc niste vrabiute, si cred ca pe undeva e o mierla sau un pitigoi, uneori mi-e cam greu sa fac diferenta. Falfait de aripi de pescarus (sau cum s-o chema inaripata). Clipocitul apei. Hopa! Cred ca tocmai a topait vreo broscuta (cand zic broscuta ma gandesc la alea mici si simpatice; stii, mai sunt unele urate si respingatoare: prefer sa cred ca nu sunt alea). Nu recunosc taraitul de acolo: trebuie sa fie vreo insecta, oare cum o cheama? Trosnet de crengute uscate. Se unduieste trestia. Fosneste iarba. Scartie stejarul. Un caine latra in departare. Parca pe undeva trece o masina? Ciripit de alte pasari, evident necunoscute. Sunete, rasunete. Rasete de pe partea cealalta a lacului. Ecouri surde, ecouri sparte Canta Doamna Natura! Si ce doamna!!! Fiinta se desfata, se incanta. Acorduri, uverturi, simfonii Iti bate inima. Auzi? Asculti? Asculta! - Asta chiar ca e o experienta interesanta! Pentru mine linistea inseamna sau, in fine, insemna sa imi pun dopuri de la farmacie in urechi sa nu mai aud niciun zgomot! Asa invatam eu in sesiunile din facultate! Nu m-am gandit niciodata ca in liniste pot fi si zgomote sau cum sa le spun: sunetevibratii reverberatii.? - Dragi? Placute auzului si urechilor? Incantatoare? Inaltatoare? Minunate? Surprinzatore?... Ca toate cele de mai sus? Ca trosnetul de lemn de brad (sau poate fag, dar ce conteaza?) din soba, iarna, in vacanta de iarna la bunici, cand gerul e napraznic? Ca rasetele de copii senini si fara griji cand sunt pusi pe sotii la joaca? Precum clinchetul de pahare la ocaziile fericite insotite de promisiuni solemne, subtile sau pline de intelesuri ascunse? Ca felul in care numele meu suna pe buzele tale cand ma strigi, ma chemi, ma indepartezi, ma dojenesti sau mai alinti? Ca atunci cand imi spui te iubesc in cel putin o suta de feluri? Sau - Ori. Sau.(Vorbeste din suflet. Al lui! Pastram confidentialitatea. Pentru mine e suficient ca in acel moment publicul lui eram eu.). Stii ca pana acum nu m-am gandit niciodata la asta! -Nu-i nimic, m-am gandit eu. Si stii la ce m-am mai tot gandit? ( habar nu are, dar pare curios si realmente interesat sa afle). Linistea e de fapt freamat, susur, murmure, soapte. E ritm, cadenta,

dans, armonie. E calm, ragaz, odihna, tihna, impacare, pace, multumire, satisfactie. Sau o combinatie intre ele! ...Mi-e liniste cu tine! (Iar daca ai vreun dubiu, te asigur, ca dintr-o pespectiva, marturisirea asta e de fapt te iubesc spus altfel). ...Liniste.. -Plecam? In drum spre masina, pe la mijlocului podului ce traverseaza lacul, incepe sa fredoneze dupa care sa cante (urle) din toti rarunchii : Femei, femeie plina lumea de nebune ( Chilian sau Margineanu?, nu stiu niciodata care e care). Habar n-aveam ca stie: nici melodia, nici sa cante (de urlat l-am mai auzit: sta timpul in loc, ingheata chelnerii si impietresc consumatorii ca limonda doamnei e acra cand a comandat cu miere si un grabit a uitat cum se prepara sau cand se opresc nu doar taxiurile, ci toate masinile in intersectie!!!) - Mai mergem la film? - Mi-e foame, Laura! E deja 7. Vrei de la 10.00 sau poate ar fi mai nimerit sa mergem maine? - Mancam in liniste? Pe partea cealalta a lacului? Se cheama Pustnicu- sic!. Doar in week-end au si bors de peste -nu strambati din nas, noua ne place! Stiu eu drumul iar filmul il vedem alta data! Femei, femeie plina lumea de nebune ! Laura PS- Linistea se obtine, se dobandeste, se gaseste si se regaseste! Oamenii se remarca, observa, se recunosc, se cunosc, se descopera si se redescopera! Relatiile se cauta, stabilesc, se cresc, se cultiva, se dezvolta si se infrumuseteaza. Iubirea se manifesta, experimenteaza, se exploreaza, se marturiseste, se traieste si, sub nicio forma, nu umbreste! Echilibrul e important, dar armonia e primordiala! se se se se

Pentru numele lui Dumnezeu ( sau orice alta denumire ar purta in mintea sau in sufletele voastre) Bucurati-va de viata! Laura

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/femei-femei-e-plina-lumea-de-nebune-/

Asculta cand tacerea vorbeste...

2011-09-05 21:07

Vineri seara la Cafeneaua X din Bucuresti. Dupa o saptamana complet iesita din tiparele mele si ciudata din toate punctele de vedere, eram in asteptarea unui personaj la fel de atipic si neobisnuit, dar care ulterior s-a dovedit a fi multicolor si savuros, si daca ar fi sa folosesc un termen mai pretentios, as spune flamboiant de-a dreptul! Un SMS buclucas ( prin care interlocutorul meu ma anunta cu regret ca este prins in trafic si prin urmare mai intarzie) a tulburat linistea locatiei in care ma aflam. Nu am putut sa nu remarc cum banala sonerie care anunta SMS-ul parca a inviorat intr-un fel atmosfera: o domnisoara de la o masa a tresarit putin, un tanar domn de la o alta a inceput sa se dezmorteasca, intre partenerii unui cuplu care mancau in tacere niste tarte ce pareau a fi delicioase parca a inceput sa se inchege un soi de conversatie, chelnerita s-a ridicat de pe scaunul pe care era asezata si dintrodata a devenit mai vigilenta, barmanul si-a amintit ca are de spalat ( probabil) niste pahare. Brusc m-am simtit parca dintr-un alt film si intrebarea care mi-a trecut prin cap a fost ce e in neregula cu poza asta? De obicei, in spatii inchise, telefonul meu este setat in modul silentios (una din normele de conduita pe care le respect cu sfintenie) si m-am gandit ca tocmai am incalcat vreuna din regulile nescrise ale casei, ca tot nu mai fusesesem de ceva vreme pe acolo. ( Si totusi intr-o cafenea, parca nu e ca la muzeu, nu-i asa?). In timp ce imi faceam ceva mustrari de constiinta si cam repede, daca stau sa ma gandesc bine, animatia a luat sfarsit intr-un mod aproape miraculos. Si atunci m-a lovit sau mai bine zis m-a trasnit! Tacerea!... Tacere?!! Intr-o cafenea centrala din Bucuresti? Vineri seara? Pana si eu credeam ca asa ceva nu exista pana in acel moment! Cand ies in oras prefer locurile relativ linistite, fara zgomote de fundal obositoare, cu oameni civilizati care au si alte motive de a de afla acolo in afara de a epata sau de a-si etala hainele si accesoriile de valoare, fie ele de firma sau umblatoare ( pe niste tocuri cam ametitoare sau invartind pe degete niste chestii care numai banale chei de autoturisme nu par, de la un caz la altul).

Insa acolo, in acea seara, in acel moment, nu era liniste, era tacere. Apasatoare, iritanta, inconfortabila, stanjenitoare, intriganta! Si evident ca am inceput sa fac ce imi place mie:sa privesc oamenii. Cate doi: de un gen, de altul sau in compozitii mixte erau rasfirati prin toata incinta. Privind, estimand, analizand, evaluand, facand comparatii am ajuns la o concluzie care pentru mine a fost intr-un fel edificatoare: exista mai multe tipuri de tacere si nu numai ca exista, dar mai si vorbesc sau transmit mesaje raspicate si clare. Uneori, cand tacerea vorbeste, acuza! Invinuieste si invinovateste! Priviri piezise, superioare, dezaprobatoare si pline de reprosuri. Respiratie scurta si sacadata. Gesturi mici, afectate, iritate si precipitate. Stare de nervozitate. Grimase, strambaturi, incruntare. Fete posomorate sau irascibile. Fiecare vorbeste cu sine in capul (sau in sufletul ) lui si cauta tot soiul de argumente care ii dau dreptate. Timpul care nu mai trece! Impresia generala: Da-mi un motiv, un simplu motiv, ca sa ma pot dezlantui! Alteori cand tacerea vorbeste, se razbuna! Pedepseste si plateste polite. Priviri dusmanoase, ironice sau chiar amenintatoare! Manie abia stapanita! Furie cu greu stavilita. Inversunare. Fete schimonosite, malitioase ori incrancenate. Gesturi ostile. Respiratie greoaie si suieratoare! Privire sticloasa sau care fulgera si trasneste! Zambete false, dusmanoase ori rauvoitoare! Fiecare vorbeste cu sine in capul (sau in sufletul ) lui creand probabil scenarii violente si halucinante. Timpul trece greu dar bine. Impresia generala: inca putin si se dezlantuie iadul! Are sens sa mai spun ca am ramas socata? Interzisa, cum se spune in popor? Priveam in jurul meu cam revoltata si aproape indignata! Oameni buni, viata nu este despre asta! Viata este despre cu totul altceva! Cum ati ajuns in starea asta? Pentru ca mai exista si un alt fel de tacere. O tacere care vorbeste intr-o limba misterioasa. Care emana caldura, bunatate, bucurie! Cu stralucire si puritate in priviri; cu gesturi tandre si duioase. Fete senine si luminoase. Zambete autentice si surasuri pline de intelesuri ascunse. Fiecare vorbeste cu sine si cu celalalt din priviri, faurind vise frumoase, creand opere formidabile, capodopere. Sentimentul de pace, tihna si odihna. Placere, incantare, relaxare. Timpul trece sau nu trece, dar oricum curge altfel. Impresia generala: doi oameni care pur si simplu se iubesc??!! ProbabilSau poate ca in cazul asta nu e vorba de tacere? Poate e doar liniste? Promit ca mai reflectez pe tema asta. Ce vreau sa spun de fapt este ca atunci cand tacerea vorbeste, indiferent de ce spune, fa bine si asculta! Descifreza-i mesajul, decripteaza-i intelesul si actioneaza ca atare! Cand tacerea acuza, cauta si repara (schimba, transforma sau imbunatateste) orice cuvant, gest ori lucru care a cauzat-o! Ia toate masurile necesare, nu amagi si nu te amagi: in curand va vrea si va incepe sa se razbune! Cand tacerea se razbuna, oricat de greu ti-ar fi, fa-ti incet si sigur bagajele si pleaca. Chiar daca asta te raneste profund, elibereaza-te! Meriti mai mult! Meriti tacerea care vorbeste intr-o limba misterioasa!

Iar cand tacerea vorbeste o limba misterioasa, pretuieste-o! Respect-o! Apreciaz-o! Apar-o! Ocroteste-o! Vegheaz-o! Bucura-te de plin! Pentru ca e iubire, acceptare, implinire, fericire! Si oare nu cumva asta este ceea ce iti doresti cu adevarat de la viata? Laura PS- Desi seara mea a inceput aproximativ neplacut, personajul colorat pe care il asteptam in cafeneaua cu pricina a reusit din plin sa imi insenineze seara. Am ras in hohote si uneori cu lacrimi. Ca si mine a avut parte de-alungul vietii de tot soiul de taceri, dar a ajuns la maturitatea de a constientiza ca exista un singur fel de tacere care merita traita! Si o cauta! Bine ai venit in universul meu, Stefan! Te potrivesti de minune si iti sade bine in clasa de "Amigos para siempre "! :). Flamboaiantule, stiu sigur ca o sa imi arati cel putin 1.000 de alte noi feluri in care sa ma bucur de viata!

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/asculta-cand-tacerea-vorbeste-/

Ce am invatat de la un copil?
2011-08-09 00:00

In 2004, intr-o noapte ploioasa de mai, o faptura extrem de speciala si-a facut aparitia in viata mea, relativ zbuciumata in acele vremuri. Imi amintesc si acum curiozitatea, emotia si nerabdarea cu care asteptam, in sfarsit, dupa noua luni, marea intalnire cu fiinta aceea plapanda si delicata despre care mama lui isi dorea sa fie sanatoasa, iar eu adaugam musai si frumoasa. S-a dovedit a fi din amandoua! Si cred ca e inutil sa mai mentionez ca pentru

mine

fost

dragoste

la

prima

vedere!

Si

culmea

mai

si

dureaza

de

atata

timp!

Va povestesc despre Cosmin, barbatul vietii mele, cum imi place sa il numesc ( si pe care il puteti admira in fotografia ce insoteste articolul), baietelul magic care mi-a inseninat si imi insenineaza existenta in maniere spectaculoase si complet neasteptate si pe care il iubesc enorm si intr-un fel pe care imi este extrem de greu sa vi-l pot descrie in cuvinte, de teama ca as putea omite aspecte esentiale. Pustiul pe care mi l-as fi dorit sa fie al meu, si desi nu este, de fapt este, pentru ca la noi in Bucovina, treaba asta cu increstinatul unui copil este extrem de serioasa si chiar iti asumi calitatea de parinte spiritual ( sau cel putin asa am fost eu crescuta si asa am vazut ca pe la anumite case se practica si asa am facut si eu ). Acum 7 ani, dincolo de bucuria si mandria pe care mica noastra comunitate de 3 familii dintr-un imobil de pe o strada oarecare din Bucuresti le-a resimtit ca un nou membru- evident dragalas si plin de personalitate (asta aveam sa descoperim ulterior)- ni se alatura, nu mi-am imaginat cat de mult o fiinta gingasa, aparent mica si neajutorata, isi va pune amprenta asupra mea si cat de multe lucruri voi avea de invatat in toata aceasta perioada. Acum sunt mai mult decat recunoscatoare pentru ca a aparut in universul meu si pentru toate momentele de bucurie prin care imi inveseleste si lumineaza viata. Oricat as fi de obosita, trista, ingrijorata sau innegurata prezenta lui Cosmin, ochisorii lui verzi si senini si rasul cristalin ma teleporteaza instant- si vorbesc serios- pe Campul Veseliei ( o inventie a noastra, a mea si a lui Cosmin, una dintre multe altele). Ce te poate invata un copil? Multe! Sau cel putin, alaturi de Cosmin, eu am invatat multe! Am invatat, de exemplu, cat de important este sa fii intotdeauna in cea mai buna forma si cat de important este sa fii autentic. In momentul in care esti o prezenta constanta in viata unui copil devii un model pe care il urmeaza, pe care involuntar il copiaza si dupa care se ghideaza. Cum ai putea sa fii altfel? Am invatat valoarea cuvantului dat sau a promisiunii facute. E greu, uneori imposibil de suportat dezamagirea sau durerea din ochii limpezi si scaparand de entuziasm si nerabdare ai unui copil, cand ii spui ca trebuie sa amananam nu stiu ce lucru. Le piere pur si simplu stralucirea! Vezi deodata o mutrisoara ce exprima o enorma suferinta! Iar tie ti se rupe sufletul! Oare noi adultii nu functionam dupa aceleasi principii? Am invatat sa rad din orice ce sau te miri ce, sa ma bucur de fapte banale si sa (re)descopar lucruri marunte . Ploaia e grabita- n-a putut sa mai astepte pana ajungem noi acasa. Obisnuitul sandvis e mult mai delicios, iar piersicuta mult mai zemoasa in Parcului Tineretului, la picnic, cand pornim in tot soiul de aventuri temerare, alergand cu zmee sau pur si simplu culegand flori. Norii sunt dintr-o data pufosi, soarele neserios de cald cateodata, iar stelele timide ( in traducere putine) probabil ca nu le place aglomeratia! -copii au timp sa priveasca cerul. Rama asta ( la vremea respectiva se pronunta dama) e ratacita pe trotuar- o ajutam sa ajunga acasa?, ca poate o cauta disperata mama ei!. Sau: O, Doamne! cate furnici ( un musuroi la coltul casei): probabil ca sunt infometate, le dam si noi un biscuite, ceva?. Mami, florile mi-au spus ca le e sete; nu le dam si noi apa? ( o buna ocazie sa ne jucam si sa ne stropim ). Si multe, multe altele- cred ca as putea scrie cel putin un roman cu perlele lui Cosmin. Hmm! Noi, adultii, nu prea mai avem timp sa observam furnicile pe strada! Am invatat care este cu adevarat valoarea lui multumesc,bravo si te iubesc. Mi-e cam dificil sa transpun in cuvinte expresia lui Cosmin, micile sale victorii, lumina de pe chipul sau dragalas, scanteierile din privirile sale la auzul acestor cuvinte care noua, adultilor, ni se par banale si de multe ori nu ne mai obosim sa le rostim, chiar daca cel de langa noi le merita din plin sau chiar cu varf si indesat. Oare chiar crestem vreodata suficient de mari incat sa nu mai avem nevoie sa auzim aceste cuvinte! Am invatat sa am incredere in cei de langa mine si sa iubesc neconditionat . Imbratisarea unui copil cu lacrimi in ochi, dupa ce nu i-ai dat voie sa faca un lucru sau dupa ce eventual l-ai admonestat pentru o nazbatie sau ghidusie prea iesita din comun este mai mult decat inaltatoare si induiosatoare. Iti atinge pur si simplu inima! Si noi, adultii, de ce avem nevoie de atat de multe dovezi de iubire ce par ca nu se mai termina niciodata?

Am invatat sa pretuiesc fiecare moment pentru ca timpul trece extrem de repede - ieri avea o luna, azi are 7 ani impliniti! Si cate s-au intamplat in toata aceasta perioada?!! Cred ca fiecare dintre lucrurile pe care le-am invatat este extrem de important. Sunt convinsa ca mai sunt si altele care mi se vor dezvalui in timp! Si totusi poate ca lectia cea mai de pret este ca am invatat sa las totul la o parte si sa am, de fapt, sa imi fac timp pentru a fi alaturi de cei dragi in momente extrem de importante ( va asigur ca serbarile de la gradi sunt de importanta capitala- eu am ratat doar trei in cei 5 ani de gradi ai lui Cosmin si asta din cauza unor distante cam greu de strabatut) sau pentru a crea momente speciale alaturi de cei dragi ( va invit sa va tavaliti prin iarba intr-un parc, sa va dati pe un topogan, sa va alergati razand pe strada, chiar si fara vreun motiv anume, sa cantati colinde cand coada e prea mare, in preajma Craciunului, la supermarket-rasul e contagios, binedispuneti si oamenii de la cel putin 4 case alaturate, sa hraniti puii de rate cu pufuleti sau porumbeii cu popcorn, dar in acelasi timp sa va ingrijorati sa nu le dati prea mult sa nu faca bietii de ei indigestie, sa culegeti o sacosa de ghinde si castane pentru un proiect special- chiar daca, ulterior, acesta se va dovedi a fi tomberonul, sa adunati frunze uscate sau pietricele- in functie de anotimp, sa simtit parfumul trandafirilor si al altor flori chiar daca nu le stiti numele, sa urmariti vrabiutele si sa le ascultati ciripind- uneori se ceara si ele ca vrabiutele! si orice altceva va mai trece prin minte!). Creati, vanati si mai ales colectionati momente speciale! Sunt singurele care raman cu adevarat inscrise in suflet si in minte! Astazi ( 8 august 2011) maestrul Horatiu Malaele implineste 59 de ani. Dintr-un interviu pe care l-a acordat mi-a ramas in minte un citat : "Copilria... Cadoul pe care ni-l face Viaa pentru ce vom avea de ndurat... Si m-am gandit la Cosmin, care se pregateste pentru primul an de scoala: pentru lumea celor mari, pentru Viata! E un eveniment important, nu-i asa ? Ma incearca un soi de tristete duioasa insa stiu ca a avut o copilarie frumoasa si fericita pentru ca l-am vazut crescand aproape sub ochii mei! Cosmin, as vrea sa iti multumesc pentru ca ai fost, esti si vei fi, o prezenta vesela, zglobie, ghidusa, vioaie, induiosatoare, vibranta, radioasa, luminoasa, stralucitoare si iubitoare in viata mea. Sunt cu adevarat recunoscatoare pentru ca esti, pentru felul in care esti si pentru lectiile pe care tu, din lumea ta de copil frumos, mi le-ai oferit! Si as vrea sa stii ca ai capacitatea sa faci tot ce iti pui in minte, ca vei creste si vei putea sa faci diferenta! Eu stiu asta sigur pentru ca deja ai facut-o si la un moment dat vei sti si tu lucrul asta! Nana ( termen tehnic din Bucovina pentru nasa de botez) te iubeste! Micutule, bine ai venit in lumea celor mari! Dar sa iti amintesti tot timpul sa te bucuri din plin de viata! Laura PS- Lica ( doamna mama lui Cosmin, cum se spunea la gradi) si tie iti multumesc pentru ca l-ai adus pe lume si pentru ca mi-ai dat ocazia sa fac parte din viata lui. L-ai crescut bine! Ai facut o treaba minunata si sunt convinsa ca ai sa o faci si in continuare! Sa te bucuri din plin de el si de viata!

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/ce-am-invatat-de-la-un-copil-/

Pentru ca se spune ca sunt periculoasa...Partea I

2011-08-06 19:06

A doua zi dupa o petrecere de pomina ( ca sa nu spun napraznica), pe la 11.30, primesc un telefon de la Ioana- draga si fidela prietena- gazda sindrofiei mai mult decat reusita: oameni multi si frumosi, mancare delicioasa pentru toate gusturile, muzica buna, bauturi fine...cu alte cuvinte chef, veselie, distractie! Neata, te-ai trezit?, mi-a rasunat in casca vocea vesela si zglobie a Ioanei. Eu, chinuindu-ma in acel moment cu o cafea mare, neagra si multa, care sa incapatana sa isi produca efectele de trezire si revigorare: Inca nu, ma straduiesc! Hai, trezeste-te! Am vesti pentru tine!(???!!!!) De la 9 si ceva am primit 3 telefoane legate de tine! Ei na? Daca sunt frumosi, potenti si muschiulosi as prefera sa vorbim despre cand sunt complet treaza si mi se ridica ceata din cap; acum nu sunt capabila sa fac fata unei asemenea conversatii! A, nuuu! M-au sunat X, Y, Z ( n.b.- personaje feminine, pe care la intalnisem pentru prima data cu o seara inainte si ale caror chipuri ma chinuiam sa mi le amintesc). Mai direct, mai pe ocolite, m-au intrebat : cine dracu (scuze, termen tehnic) este Laura? Aoleo! La asta chiar nu ma asteptam! Imi place sa cred ca uneori mai starnesc interesele unor anumite personaje masculine, dar chiar femei....asta ma cam depaseste, nu stiu cum sa iti spun la ora asta ?!!! Ioana rade din tot sufletul ( asa rade ea tot timpul, unul din motivele pentru care imi este atat de draga) : Nu, fata, nu ai inteles nimic! M-au sunat sa ma intrebe cine esti si sa ma avertizeze ca esti singura, frumoasa si... periculoasa! Si sa am grija cu tine si Marius ( n.b.-sotul Ioanei) ca nu se stie niciodata ce se poate intampla! Cum cafeaua multa, mare si neagra tot nu isi producea efectele au urmat, din partea mea, o serie de termeni tehnici, care din motive lesne de inteles nu pot fi reprodusi aici... Ioana continua sa rada: Hai ca se pare ca te-ai trezit! Doar am vrut sa iti spun ca pe mine m-au distrat teribil! Vorbim mai multe diseara ( hotaraseram ca ne intalnim noi doua, ca in alte vremuri).......

Si chiar ca ma trezisem instant!!! Deci: frumoasa?!!!- am inteles ( chiar ca sunt si ma mai fac pentru ca e o intelegere pe care am facut-o acum ceva vreme cu mine ), singura?!!! pot sa inteleg si asta, ca nu au de unde stie ( ei, nu chiar! in ultima vreme inima mea bate pentru un personaj misterios si minunat in acelasi timp- cu rabdare vedem noi in ce sens evolueaza lucrurile)...dar.... periculoasa?!!! ( de ce, Doamne iarta-ma periculoasa?!!!). Si chiar asa: Cine este Laura? Evident ca pe seara m-am intalnit cu Ioana: ea extrem de amuzata si relaxata, eu cam confuza si intrigata. Am dezbatut problema pe toate partile, am analizat din incredibil de multe puncte de vedere ( am facut ceva ce ar fi putut fi interpretat ca necuviincios, m-am exprimat in vreun fel ce ar fi putut deranja in vreun fel sau altul, etc., etc, etc)...si totusi concluziile au avut nevoie cam de doua saptamani sa se cristalizeze. Sa le luam pe rand.... Cine ( dracu) este Laura? Laura este o femeie. O femeie care a trecut prin multe fenomene meteorologice ale vietii : permutari, combinatii si aranjamente, ca la matematica: schimbari in cariera, relatii mai mult sau mai putin fericite, universuri facute tandari, noi inceputuri, alte sfarsituri, s.a.m.d.. Laura este o femeie care a luat de-a lungul timpului decizii, care a facut alegeri mai mult sau mai putin bune, insa in acelasi timp, tot ea, Laura este femeia care se straduieste (si de cele mai multe ori reuseste) sa invete din toate greselile pe care le-a facut, sa le accepte, sa le ierte, sa se ierte si sa mearga mai departe! Tot Laura este o femeie careia uneori ii este frica: sa nu esueze, sa nu fie tradata sau inselata, sa fie desconsiderata, subapreciata, respinsa sau abandonata-si astea sunt doar o parte din temerile Laurei (oricum se descurca si functioneaza cu fiecare dintre ele). In acelasi timp Laura este o femeie puternica: se angajeaza in lupte care, conform evidentelor, din start sunt sortite esecului sau in lupte care in ciuda a tot si toate, contrar evidentelor, produc victorii nebanuite, mai mult sau mai putin rasunatoare. E o femeie care poate fi extrem de devotata, sensibila, calda, dedicata, rabdatoare, binevoitoare, calma, vesela, fericita, vulnerabila si iubitoare dar si extrem de insensibila, egoista, agresiva, repezita, rauvoitoare, dispretuitoare, iritata, distructiva ( ai grija cand, cum, in ce fel si mai ales de ce o calci pe coada!). E o femeie cu o inima incredibil de mare, ce poate oferi doze incomensurabile de iubire ! Este departe de a fi perfecta si uneori cade in capcana de a fi mai mult decat perfecta! Uneori cedeaza mai repede decat ar fi trebui sau lupta mai mult decat ar fi cazul. De cele mai multe ori isi ascunde tristetile si durerile sub masca fericirii, insa in acelasi timp de abia poti tine pasul cu ea cand este cu adevarat vesela, fericita si implinita! E doar o fiinta umana cu bune si cu rele, cu urcusuri si coborasuri, cu momente vesele si triste, insa ceea ce este cu adevarat esential este ca ii place sa zboare. Si ori de cate ori, din varii motive, ceva sau cineva ii curma zborul, isi acorda timp sa isi vindece ranile, isi oblojeste sufletul schilodit, aduna cioburile, isi intareaste aripile si orice ar fi se porneste din nou sa zboare! Mai ezitant la inceput, insa din ce in ce mai sus si din ce in ce mai departe! Pentru ca asa este Laura! Clar? Pe asta am lamurit-o! Si atunci de ce sunt periculoasa? Urmeaza si continuarea....

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/pentru-ca-se-spune-ca-sunt-periculoasapartea-i/

Pentru ca se spune ca sunt periculoasa...Partea a II-a

2011-08-06 19:16

Continuare....
Si atunci de ce sunt periculoasa? Pentru ca rad sau plang? Pentru ca imi dau voie sa fiu vesela sau trista? Pentru ca in anumite momente prefer sa ma izolez in turnul meu de fildes sa cad la pace eu cu mine insami? Pentru ca alteori mi-e o teribila foame de oameni si poate ca nimeresc in medii mai putin potrivite? Pentru ca in majoritatea timpului la mine in suflet e primavara si multa lumina, caldura si culoare? Sau pentru ca uneori e frig si ploua si ma dor o groaza de lucruri- unele extrem de marunte care poate nu ar merita atentie? Pentru ca am fost pe rand si in contexte diferite prietena, iubita, sotie sau amanta? Pentru ca am indraznit sa abandonez o lume si un sot care imi faceau mai mult rau decat bine? Pentru ca nu voi pregeta niciodata sa parasesc o lume care ma doare indiferent care ar fi consecintele? Pentru ca sunt sincera cu mine si pentru ca imi pretuiesc valorile si credintele care au transformat lumea mea intr-una frumoasa? Pentru ca imi traiesc viata departe de ceea ce cred altii despre mine si dincolo de lucrurile considerate normale de unii, de altii sau de te miri cine? Pentru ca am curaj sa ma privesc in ochi in oglinda stiind ca imi voi asculta intotdeauna inima indiferent de ce se intampla in continuare? Pentru ca sunt recunoscatoare pentru fiecare dintre experientele pe care le-am traversat dureroase sau extrem de inaltatoare- pentru ca fiecare dintre ele a contribuit la ceea ce sunt eu astazi? Pentru ca uit, iert si nu las lucrurile mai putin semnificative sa imi afecteze viata? Pentru ca uneori sunt ideala sau, dupa caz, execrabila, in fiecare dintre rolurile pe care viata mi le-a rezervat: iubita, fiica, sora, nepoata, nasa, prietena, cea mai buna prietena, vecina, amica, simpla cunostinta? Pentru ca am curaj sa ma bucur de viata? Pentru ca sunt EU? Daca din cauza acestor lucruri sunt periculoasa atunci asa sa fie ! Recunosc: Sunt Periculoasa! Dar imi place de mine si sper din tot sufletul sa devin din ce in ce mai periculoasa! Si in acelasi timp sper ( si chiar imi promit) ca niciodata sa nu ma transform in celalalt tip de femeie... acea alta femeie, care.... ...uita sa fie femeie imediat ce a semnat mult doritul( mult blamatul) certificat de casatorie sau dupa ce, in sfarsit, sa mutat impreuna cu preafericitul ales ( Faptura gingasa, relatiile se cultiva! Crede-ma: o banala semnatura, un simplu domiciliu sau o resedinta nu constituie cheia fericirii! Si nu este el singurul responsabil de fericirea si sanatatea relatiei voastre!)

...este nesigura ori de cate ori iese in public cu mult adoratul sot ( iubit, concubin, amant- chiar nu conteaza statutul) de teama sa nu i-l sufle alta ( Trezeste-te, fata frumoasa, printre altele, poate chiar tu esti problema, nu ispita!!!) ...care vorbeste in continuu despre scorpia sau nemernica de soacramea si toate nenorocirile pe care le spune, face sau provoaca ( Hai! Fii serioasa! A apropos, propria ta mama ce parere are? Nu cumva insensibilul, incapabilul si neseriosul asta nu te merita?) ...a carei univers graviteaza intre haine (musai de firma si numai din mall-ul X), bijuterii ( din aur, ca cica iar a crescut pretul), pantofi ( eventual din cei de care iti vine sa te descalti imediat ce i-ai pus in picioare de confortabili ce sunt), coafuri ( numai din cele care se poarta, chiar daca pe tine nu te avantajeaza), machiaj ( cat mai strident, va rog, in orice moment al zilei) , tratamente cosmetice si anticelulitice ( ah!! e minunata cavitatia!) ( Cam toate femeile fac astea, dar stii, mai sunt si alte lucruri pe lumea asta- istorii, geografii, biologii, concerte, carti, chestii din astea?!!!) ...care nu vorbeste decat despre diete mai mult sau mai putin drastice, de miraculoasa lamaie (musai in apa plata!) sau formidabilul otet de mere care arde caloriile pur si simplu ( Stii, si pe mine ma preocupa silueta-si dupa cum vezi am un fizic agreabil, dar am avut norocul sa intalnesc un nutritionist! Chiar nu e greu deloc sa mananci gustos si sanatos, fara excese sau restrictii stupide! Iti dau numarul lui de telefon?) ...sau care se plange cat de mult munceste sotul meu (care e al tau si nu are importanta cum il cheama!), cat de putin este apreciat de colegii de serviciu si mai ales de sef si de cat de putin petrece timp cu familia, dar care este totusi admirabil si se straduieste extrem de mult: Vara asta plecam in vacanta in Seychelles! ( Off! Numele insulelor astora se pronunta altfel! In plus, te-ai intrebat in ultima vreme sau vreodata de ce munceste atat de infernal dragul tau sot sau cat de incantat e ca la sfarsit de zi sa se intorca acasa?) Si astea sunt doar o parte din lucrurile asupra carora chiar merita sa reflectati pe cuvantul meu de femeie singura, frumoasa si periculoasa!!! Dragele mele doamne sau domnisoare, deja luate, preocupate de frumusete, si inofensive ( a se traduce nepericuloase), care aveti ghinionul ( domnii ar zice norocul, dar nu e cazul sa fiu insensibila) sa ma intalniti la vreo petrecere la care din imprudenta, o draga prietena de-o viata indrazneste sa ma invite, aveti dreptate: Nu sunt normala ! Sunt singura, frumoasa si mai ales periculoasa! Si e incredibil cat de mult imi place! Stati linistite sau agitati-va, daca asta va aranjeaza....chiar nu ma intereseaza! Sunt mult prea ocupata sa ma bucur de viata!!!!!

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/pentru-ca-se-spune-ca-sunt-periculoasapartea-a-ii-a/

(Re)amintiri...
2011-02-16 00:00

Ori de cate ori ma reintorc pe mealeagurile natale -si din pacate asta nu se intampla chiar atat de des- in mandra si frumoasa Bucovina, am un anumit ritual pe care imi place sa il fac in prima dimineata de la sosire, cand toti ai casei inca dorm. Undeva, in sufragerie se afla sertarul cu comori- albumele cu fotografii: marturii ale vremurilor ce-au trecut, instantanee ale unor evenimente fericite, amintiri dragi de multe ori prea usor trecute cu vederea. Ma asez confortabil in fotoliu si uneori petrec ore in sir scufundata in amintiri, incercand sa ma reconectez cu mine, asa cum eram in alte vremuri, in diverse etape ale cresterii si evolutiei mele. Eu, cu mine si cu o cafea tare, un bol de cirese sau o gutuie coapta (in functie de anotimp). Cred ca de cele mai multe ori nu realizam cat de mult ne-am schimbat si transformat pana nu privim in urma la cei care am fost la un moment dat. Si cand fac aceasta afirmatie nu ma refer doar la schimbarile si transformarile de ordin fizic, ci mai ales la progresul, cresterea, evolutia si dezvoltarea personala. Incet si sigur de maturizam ; parasim orasul natal si casa parinteasca pentru a ne indrepta catre orizonturi pline de promisiuni; lasam in urma un univers drag, familie si prieteni pentru a ne aventura intr-o lume necunoscuta si de multe ori ostila. Ne hazardam, ne asumam riscuri, intreprindem actiuni indraznete, construim noi lumi, luam decizii, rezolvam probleme si de multe ori ne trezim ca dintr-un vis, mergand pe un drum- mai lin sau mai abrupt, mai drept sau mai sinuos- pe care nu ne-am fi gandit vreodata ca vom ajunge. Bine ati venit in lumea oamenilor mari! Mai vechi sau mai noi, alb-negru sau color, fiecare fotografie imi vorbeste . Fete zambitoare si fericite, priviri senine sau scanteind o anumita sclipire, o atitudine complice ori provocatoare, caldura, degajare, candoare...locuri prin care am colindat, o tabara la munte, o alta la mare, iesiri cu prietenii, vacante pe alte meleaguri... Instantanee...ale vietii de atunci, ale timpului ce a trecut. Dovezi incontestabile alei celei ce am fost si ale celei ce am devenit. O calatorie fantastica in timp si spatiu la finalul careia inevitabil prin minte, dar mai ales prin suflet incep sa imi treaca tot felul de intrebari: Sunt fericita azi, acum? Sunt multumita de viata pe care o traiesc in prezent? Mai pastrez in ochi aceeasi sclipire?

Sunt mandra de persoana care ma priveste in oglinda in fiecare dimineata? Mi-am pastrat visele si idealurile? Merg pe drumul pe care mi-am dorit sa merg? Am fost intotdeauna sincera cu mine? E ceva ce as schimba acum in viata mea? E ceva ce as face altfel? Ce anume? De ce? Sunt doar o parte din raspunsurile pe care le caut. Chiar daca uneori raspunsurile se lasa asteptate sau sunt usor dureroase pe mine ma ajuta enorm. Pentru ca intr-un fel ma ancoreaza in realitatea pe care eu singura mi-o creez, ma fac sa privesc trecutul cu alti ochi si sa apreciez mult mai mult implinirea de care ma bucur acum si fericirea care s-a instalat pur si simplu in viata mea. Asta este felul meu de a-mi manifesta recunostinta pentru toate bucuriile pe care mi le-a daruit viata si astfel privesc spre viitor cu mai multa incredere, speranta, nerabdare, putere si curaj. Evident ca nu toate amintirile sunt incantatoare. Desi stiu exact ce poze ascunde fiecare album, intodeauna le deschid si pe acelea care s-ar putea sa imi trezeasca sentimente si emotii nedorite sau mai putin placute. Daca uneori ezit, ma gandesc ca poate e timpul sa vindec o anumita rana sau sa mai inchei un capitol intelegand si privind altfel lucrurile. Si de cele mai multe ori chiar asta se intampla! Iar daca mai exista aspecte incomode, suparatoara, dureroase sau deranjante incerc sa aflu: De ce aceasta amintire imi produce aceste sentimente neplacute? E ceva din amintirea asta care se repeta in prezent in viata mea? Ce anume as face altfel intr-o situatie asemanatoare? Ce pot sa invat din experienta asta? Cum anume pot sa o las acolo, in trecut, si sa merg mai departe? Si in mod curios raspunsurile se afla intotdeauna la mine! S-ar putea ca fotografiile sa nu aiba pentru tine aceeasi semnificatie pe care o au pentru mine. Si totusi daca nu te-ai mai uitat la albume vechi de foarte multa vreme, poate ca e timpul sa o faci. Sunt comorile tale care te vor imbogati mai mult decat iti poti imagina in acest moment! Dar de data asta, cand deschizi sertarul cu fotografii sau stergi praful de pe cutia in care au fost depozitate, fa-o cu inima deschisa, punandu-ti masca deoparte. Da voie inimii tale sa descopere ce se afla acolo si neaparat impartaseste-mi ce ai aflat! Fa cat mai multe poze! Surprinde momente si...

Bucura-te de viata! Laura

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/re-amintiri-/

Tu in ce crezi?
2011-02-13 00:00

Zilele trecute, o discutie pe care mi-o doream mai mult decat agreabila era pe punctul de a de transforma (in ciuda tuturor eforturilor mele) intr-o veritabila lupta de idei. Pentru ca atunci am considerat ca nu este nici momentul nici locul am ales sa mai reflectez la intrebarea : Dar tu in ce crezi? Este adevarat ca in clipa respectiva poate ca nu am avut raspunsul la mine, insa intre timp gandurile mele s-au mai cristalizat, iar acum pot sa spun: Eu cred ca.... ... Muncind cu pasiune, placere, perseverenta, angajament si daruire voi obtine toate lucrurile pe care mi le doresc. Daca voi continua sa zambesc lumea va sfarsi prin a-mi returna la un moment dat zambetul. Felul in care gestionez o situatie critica (cu care poate ma confrunt la un moment dat) spune mult mai multe lucruri despre mine, decat orice fel de prezentare sau discurs iscusit.

 Toate rugaciunile mele vor fi ascultate, dar raspunsurile le voi primi doar la momentul cel mai potrivit pentru mine si numai cand voi putea sa le inteleg semnificatia pe deplin. E bine sa imi fie teama sau frica uneori pentru ca intr-un mod aproape ciudat ajung sa ma cunosc mai bine pe mine insami. Nu voi inceta niciodata sa invat pentru ca invatarea este echivalenta cu crestere,evolutie si dezvoltare. ...E esential sa spun nuchiar daca supar sau ranesc o alta persoana pentru ca doar asa ma respect si ma pretuiesc complet pe mine insami. Numai respectandu-mi valorile pot sa fac tot ce imi doresc, pot sa transform imposibilul in posibil si visul in realitate. Mai cred ca... Prietenii mei (putini, dar buni) vor fi alaturi de mine, atat la momente vesele cat si triste, insa doar daca eu singura le voi permite acest lucru. Este absolut firesc sa cer sprijin si ajutor atunci cand am nevoie si asta nu este neaparat un semn de slabiciune sau neputinta. Este perfect in regula sa fiu deschisa, autentica si sa iubesc din toata inima chiar daca se mai intampla sa ma ranesc sau sau sa fiu ranita din cand in cand..asa ma intaresc si devin mai puternica. Este de dorit ca oricand, oriunde, oricum si cu oricine sa ma manifest exact asa cum sunt, atata vreme cat sunt convinsa ca stiu cine sunt cu adevarat. Nu am nevoie de acordul sau aprobarea celor din jurul meu pentru a reusi tot ce imi propun, atata timp cat eu am incredere in mine si in fortele mele si am langa mine oameni care ma sustin, ma incurajeaza si ma accepta asa cum sunt. Am voie sa port masti si sa joc multe roluri, insa in final rolul sau masca pe care o pretuiesc cel mai mult va fi si cea care ma defineste cu adevarat. Am voie sa visez mult si cu ochii deschisi, insa e nevoie sa actionez daca vreau ca visele mele sa devina realitate. In acelasi timp cred ca... Am nevoie sa iubesc si sa sufar, sa rad si sa plang, sa urc si sa cad, sa zbor si sa ma frang...sa trec prin toate emotiile si starile posibile daca vreau sa ma cunosc pe mine asa cum sunt eu cu adevarat. Accept cu bratele deschise orice incercare sau provocare pentru ca stiu ca orice experienta are menirea sa ma dezvolte, sa ma transforme, sa ma rafineze si sa ma desavarseasca. Este important sa gresesc si sa imi dau voie sa gresesc pentru ca lectiile invatate sunt extrem de pretioase. Pe parcurs ce inaintez in varsta devin din ce in ce mai inteleapta si totusi numai felul in care imi voi folosi aceasta intelepciune poate face diferenta Si mai cred ca...

... am ales bine sa traiesc din plin si sa ma bucur de viata pentru ca asfel nu am loc pentru regrete , pareri de rau si intrebari de genul Ce-ar fi fost daca....?... depinde de mine sa traiesc viata pe care mi-o doresc... sta in puterea mea sa fac diferenta. Numai asa pot cultiva adevarata arta de a trai: ELEGANTA! Crede si Bucura-te de viata! Laura

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/tu-in-ce-crezi-/

Pentru o lume fara cuvinte care dor

2011-02-02 00:00

O plimbare obisnuita prin parc. Fac asta foarte des, indiferent de anotimp pentru ca ma ajuta sa imi limpezesc gandurile si sa ma detasez de stresul cotidian al orasului. Inevitabil intrarea mea prin parc trece pe langa un loc de joaca pentru copii- cu fortota si larma, cu rasete sau plansete, cu fapte eroice sau batalii pierduteo gasca de strengari, mai mici sau mai mari, mai mereu veseli , zglobii si zgomotosi. De obicei ma opresc cateva minute sa admir parada si actele de vitejie ale cate unui nazdravan cu ochi negri sau cochetariile vreunei adevarate printese cu ochi senini si bucle blonde. De data asta o alta scena mi-a atras atentia. O mama ingenuncheata langa un omulet de vreo 5 ani se straduia cu vorbe blande sa ii potoleasca lacrimile: - Stefan, nu lua in seama vorbele lor. Nici macar nu au vorbit serios. Daca ar fi fost atenti ar fi vazut ca esti un copil special si minunat. Asa sunt ei: grabiti si agitati. Uite, mami te iubeste. Si tati te iubesteSi MaraSi...

- Stiu mami, a bombanit cel mic. Dar cuvintele lor dor! Ceva din mine a rezonat cu afirmatia prichindelului. Ulterior am inteles mai bine drama baietelului cand l-am vazut pasind incet si greu (o tulburare de mers cel mai probabil cauzata de o boala sau afectiune). Si avea mare dreptate: exista cuvinte care dor, cuvinte care pot facilita sau chiar curma un zbor. Cuvintele - grupuri de litere fara de care nu stiu cum altfel am putea comunica (cel mai probabil am gasi alternative si solutii ). Prin intermediul cuvintelor ne exprimam gandurile, sentimentele, trairile, emotiile, parerile, opiniile. Iti trece prin minte ceva, formulezi o propozitie, o exprimi cu glas tare si dintr-o data se produce ceva aproape magic: starnesti sau provoci o reactie, o emotie, o traire mai mult sau mai putin fericita. Exista cuvinte - insiruite sau nu in propozitii - care iti raman adanc intiparite in minte. Pana la scena din parc traiam cu impresia ca numai cuvintele fericite sunt memorabile. Le gasesti poate intr-o carte, in versurile unui cantec, in replicile inteligente din vreun film sau pur si simplu le auzi rostite de cineva la un moment dat. Cu totii avem citate, maxime, replici sau aforisme favorite pe care le exprimam ori de cate ori avem ocazia pentru ca au o semnificatie aparte pentru noi, pentru ca vin sa intareasca sau sa sprijine ceva in care noi credem sau avem incredere. Acum cred ca de fapt toate cuvintele sunt memorabile, chiar si cele care dor. Odata rostite ne strapung inima ca un pumnal, ne produc suferinta, ne mahnesc, ne intristeaza, ne provoaca rani adanci care vor avea nevoie poate de mult timp ca sa se vindece. Numai ca intr-un fel aproape paradoxal le ascundem cat putem mai bine, le subestimam puterea, le disimulam semnificatia si ne amagim minimizandu-le impactul. Un cuvant, uneori aproape banal te poate face sa plutesti, sa te inflacarezi, sa te entuziasmezi, sa te aprinzi, sa te avanti, sa te inalti, sa zbori sau sa dansezi pe strada sau dimpotriva sa tuni si sa fulgeri, sa plangi, sa urli, sa strigi, sa injuri, sa acuzi, sa ameninti, sa blestemi, sa judeci, sa ridiculizezi, sa sfidezi sa ranesti. Si asta e valabil chiar daca ai 5 ani sau 18 plus cativa ani buni de experienta. Poate ca un copil de 5 ani e mult mai vulnerabil decat un adult care se presupune care are mai multa experienta de viata, cu bune si cu rele. Dar noi adultii - oamenii mari (sau poate inca mici) avem un mijloc esential de protectie si aparare: barometrul nostru intern, increderea noastra in noi insine si in fortele noastre proprii. Cand vorbele cuiva te ranesc sau iti provoaca un disconfort profund cel mai probabil in interiorul tau ceva nu functioneaza cum trebuie. Ii crezi pe ceilalti inainte sa te crezi si sa te increzi in tine insuti! Dupa parerea mea, eu, tu, el, ea fiecare dintre noi suntem unici si minunati, asemanatori si diferiti in acelasi timp. Ne intalnim, ne placem, construim relatii, petrecem timp impreuna, avem preocupari similare, convietuim ori traim unul alaturi de celalalt. Si totusi eu gandesc intr-un fel, tu in altul. Eu am un talent, tu un altul. Eu ma dau in vant dupa inghetata cu aroma de fistic, tu

esti inebunit dupa cea cu vanilie si ciocolata. Tu adori muntele, eu marea. Asta nu inseamna ca tu esti mai bun si eu mai putin buna si invers. Sau ca tu ai dreptate si eu nu. Ca tu esti special sau eu exceptionala. Eu sunt eu, tu esti tu, ea e ea si el e el. Noi, voi, ei, elesuntem o parte mai mica sau mai mare dintr-un intreg. Impreuna construim o lume minunata, cu multe fatete mai viu sau mai putin colorate. In alta ordine de idei, cand cineva pronunta cuvinte croite parca sa te doara, alege pur si simplu sa nu intri in joc. Cand auzi te urasc aminteste-ti cat de mult te iubesti tu pe tine insuti si ca exista cineva pe lumea asta care totusi te iubeste. Cand ti se spune esti rau spune-ti ca esti diferit de cum se asteapta ceilalti sau altii sa sa fii. Cand ti se arunca esti prost gandeste-te ca e doar o simpla eticheta si ca poate celalalt nu e cu mult mai desptept decat tine! Sunt doar cuvinte care uneori dor. Nu le lasa sa te afecteze si nu le lasa sa-ti zdruncine increderea in tine. Iar daca nu ai suficienta incredere in tine, poate ca e timpul sa incepi sa o construiesti. Si intotdeauna, fara nici cea mai mica exceptie, poarta cu tine cuvinte care nu dor, ci cuvinte care pot facilita un zbor! Pentru tine si pentru o lume fara cuvinte care dor Bucura-te de viata!

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/pentru-o-lume-fara-cuvinte-care-dor-/

Viata este pretioasa...

2011-01-31 00:00

O dupa-amiaza frumoasa! (dar fara prea mult timp pentru asta). Agitatie. Mii de lucruri de facut. Vorbesc la un telefon si ma gandesc ca trebuie sa trimit un SMS de pe celalalt. Graba. Iures. Neatentie. Masina. Scartait de frane. Impact. Accident. Pierderea cunostintei (pentru scurt timp). Cativa oameni ingrijorati prin prejma: uite ca-si revine! Ma ridic (cata inconstienta!, mai tarziu aveam sa aflu). Cum naiba (acum in limbaj academic, ca atunci m-am exprimat altfel) s-a intamplat? Sunt OK! !??...Ei, nu chiar!( Vreau la doctor! Stiu si la care!!!) Spital (nu cel la care vroiam eu-altul, mai aproape). Unitate de primire urgente. Accident de masina. Triaj. Registratura. Medic. Asistenta. Consultatie. Medici. Analize . Investigatii. Radiografii. Computer tomograf. Frustrare. Diagnostic. Medicamente. (Nu arata prea bine?!! De ce te-ai ridicat?) Sus pe sectie. Am terminat aici. Alta sectie.( Oau! Ce dupa-amiaza frumoasa! De ce nu am observant pana acum? Hei, ma doare cand ma atingi acolo?!!Sunt bine! Nu vrei sa ma lasi?). Stupoare. Soc. Nu prea imi amintesc cum s-a intamplat. Panica. Ingrijorare. Incertitudine. Recomandari. Alt doctor. Speranta. Nu, nu vreau sa sun pe nimeni. Mai multe medicamente. Perfuzii. Confuzie. Incepe sa ma doara! As vrea sa plang, dar nu pot. Momente de luciditate. Incoerenta. (De ce dor emisferele cerebrale cand se ciocnesc? Pentru ca te-ai lovit la cap cam zdravan!!??) Un soi de usurare- se putea si mai rau, ramai sub observatie! Vreau acasa! ( Doar cu semnatura, mi se spune). Semnez si promit ca ma intorc la prima ora maine dimineata. Acasa. Vreau sa dorm. Vreau sa uit. Vreau sa (imi) treaca. Dureri de cap. Dureri de spate. Vanatai. Echimoze. Ma doare sufletul! Teama. Analgezice. Soc post-traumatic ? (Emisfera cerebrala stanga ma doare mai tare ca dreapta!). Neliniste. Framantari launtrice.Tulburare. (Lasati-ma in pace! Nu vreau sa vorbesc.) Negare. Frustare. Furie. Resemnare. Speranta. Credinta. Da, Doamne, sa fie bine! Dimineata. Ma ridic greu din pat. Ameteli. Slabiciune. Dureri se cap. Dureri de spate. ( Ia uite si incheietura! Si vreo doua coaste? Slava Domnului, soldul parca nu.). Spital. Acelasi doctor, alte asistente. Iar consultatie. Iar analize si investigatii. Diagnostic. A doua opinie pentru siguranta. RMN. Prognostic bun. Medicamente. Fizioterapie (Tre sa rezolvam si vertebrele!). Alte recomandari. Incurajari (Domnisoara, chiar ca ai fost norocoasa! Ai idee ce se putea intampla?).Plec (de data asta fara semnatura). Revin la control dupa o schema bine stabilita.Sanatate multa, ia-o mai usor si ai grija de tine! (Simpatic doctorul ) Acasa. Convalescenta. Recuperare. Medicamente. Fizioterapie. Dureri de cap (bine ca nu-s migrene!). Incet si sigur incep sa ma vindec, doar nu am fost chiar atat de rau! (pe cat putea sa fie). Alternez intre stari de tristete, mahnire, amaraciune si bucurie, multumire ori recunostinta. (Cineva acolo sus chiar ma iubeste!). In timp mi se va vindeca si sufletul! In sfarsit pot sa plang. Numai ca printre hohote imi vine sa urlu: Viata este atat de pretioasa! Cum am putut sa uit asta! Cum? Imi pare atat de rau, cumplit de rau si doare tare! Ca am uitat! Tocmai cand credeam ca in sfarsit, dupa furtuni, ploi si alte fenomene meteorologice ale vietii, invatasem sa ma bucur de viata?

Acum m-am iertat pentru uitare, mi-am invatat dureros (si chiar periculos,as putea spune) lectia. Desi se spune ca dusurile reci te trezesc la realitate, cand esti pe punctul de a face hipotermie s-ar putea ca acel dus rece ca gheata sa atinga un cu totul alt scop ( sau sa nu mai atinga niciunul). Aminteste-ti mereu ca pe lumea asta sunt extrem de multe persoane si lucruri pretioase pe care le lasam mult prea usor sa ne scape printre degete. Pretuieste si bucura-te din plin de viata! Laura

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/viata-este-pretioasa-/

Puterea de a alege
2010-08-08 00:00

Despre alegere....sau spune-i cum vrei: liber arbitru, alternativa, optiune, oportunitate, varianta... Chiar nu are niciun fel de importanta: in orice moment din viata noastra suntem in ipostaza de a face o alegere. De a face o distinctie intre un lucru sau altul, de a opta pentru ceva sau cineva, de a distinge intre ceva sau cineva. Mai mult sau mai putin constient cautam alternative, alte optiuni, alte variante. Si mai mult ca sigur, inainte de a face o alegere analizam, evaluam si cantarim fiecare dintre cele doua alternative. Balanta se va inclina intr-un sens sau altul insa depinde de tine ce alegi. PENTRU CA AI PUTEREA DE A ALEGE! Mi s-a intamplat sa aud : Nu pot sa aleg! insa din punctul meu de vedere si asta este tot o alegere. Pentru ca cel care face o asemenea afirmatie alege sa nu aleaga cealalta optiune si alege optiunea care ii este mai confortabila, mai cunoscuta sau mai usoara. Cel mai probabil

cealalta varianta ar fi implicat eventuale schimbari ori transformari, iesirea din zona de confort, multe necunoscute sau lipsa unei plase de siguranta si nu intodeauna suntem bine echipati sau pregatiti pentru asta. Ceea ce vreau sa spun este ca oricum alegem. In momentul in care vom constientiza acest lucru sunt convinsa ca vom sti sa folosim altfel puterea de a alege! Pentru ca sta in puterea noastra sa alegem: - sa fim curajosi sau sa continuam sa ne plangem de mila si sa ne simtim neputinciosi; -sa ne asumam riscuri sau sa ne resemnam ca lucrurile bune se intampla numai altora; -sa imbratisam noile oportunitati sau sa fugim de ele; - sa cautam aspectele pozitive in orice situatii sau sa ne blocam in nedreptatile care ni se intampla; -sa iertam pe cei care mai mult sau mai putin intentionat ne-au produs o suferinta sau sa ii asteptam cu prima ocazie sa le-o platim cu varf si indesat. Putem alege chiar si sa ne exercitam aceasta putere sau sa nu. De aceea te invit ca data viitoare cand te afli in situatia de a face o alegere sa te intrebi: Eu ce aleg? Cu cat iti vei adresa mai des aceasta intrebare cu atat ii vei exercita mai des puterea de a alege. Conform DEX-ului fara alegere inseamna la nimereala, la intamplare iar la alegere inseamna dupa voia, dupa placul cuiva. Eu una parca as prefera sa imi traiesc viata dupa voia si dupa propriul meu plac si nu la nimereala sau la intamplare... Tu ce alegi? Bucura-te de viata! Laura Feedback

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/puterea-de-a-alege/

Invata sa spui NU
2010-07-10 00:00

Nu stiu cum se face insa de cele mai multe ori cand eram extrem de prinsa si ocupata, cand aveam un milion de lucruri de facut, aparea cate cineva cu o mica rugaminte sauo mica favoaresi numai eu eram cea care putea sa il/ o ajute. Primul lucru care imi trecea prin gand era : Imi pare rau. Chiar nu pot, sunt ocupata! Si totusi ce ma trezeam spunand? OK. Hai sa vad ce pot face! Rezolv eu cumva!. Si uite asa, pe langa ceea ce aveam eu de facut imi mai adaugam si alte sarcini suplimentare, care nici macar nu imi apartineau in vreun fel sau altul. De cele mai multe ori ajungeam sa ma intreb : Oare de ce, Doamne iarta-ma, nu am spus NU? sau Cine naiba m-a pus sa accept? Daca esti ca mine, cel mai probabil ti se intampla si tie ca de cele mai multe ori sa spui DA, cand de fapt in sinea ta ti-ai dori sa spui NU. Intrebarea care m-a framantat multa vreme este :De ce? De ce spunem DA, atunci cand ne dorim de fapt sa spunem NU? Am gasit mai multe explicatii, insa in acest moment una dintre ele mi se pare cea mai relevanta: acceptand un lucru cand in sinea noastra ne dorim de fapt sa il refuzam, avem senzatia ca transmitem un anumit mesaj celui care ne solicita o favoare sau care are o rugaminte mica,mica, dar urgenta. Ne cream falsa impresie ca ceilalti ne vor considera eficienti si capabili, demni de incredere, indispensabili, buni profesionisti, prieteni de nadejde etc . Intr-o oarecare masura toate acestea sunt adevarate. Pentru ca sunt semne ale aprecierii si fiecare dintre noi isi doreste la un moment dat sa fie apreciat la justa sa valoare! Si totusi de ce mi s-a intamplat atunci cand am spus DA si vroiam sa spun NU, sa ajung inevitabil sa ma simt doar mai stresata, mai nemultumita, iritata, enervata si eventual frustrata? Poate pentru ca undeva in subconstientul meu realizam ca mesajul pe care il trasmiteam nu era cel pe care credeam ca il transmit, ci cu totul altul? Ca eu sunt cea care nu isi pretuieste timpul de care dispune?

Ca eu sunt cea care nu isi pretuieste propriile obiective si nevoi? Ca eu sunt cea care nu isi stabileste si nu isi respecta propriile limite? Ca eu sunt cea care nu se respecta pe sine? Cel mai probabil...si atunci daca eu sunt cea care nu face toate aceste lucruri atunci de ce le-ar face ceilalti? Buna intrebare! De cele mai multe ori DA este o capcana in care cadem singuri, desi primim suficiente semnale ca ar fi mai bine sa o evitam. Cred ca cea mai importanta alegere pe care o putem face in viata este sa ne stabilim clar si corect prioritatile. Si asta inseamna de multe ori sa invatam sa spunem NU in loc de DA. Stiu ca nu este usor, insa va spun din propria mea experienta ca se poate. Si mie mi-a fost greu la inceput si am descoperit ca daca vreau sa fiu mai putin abrupta atunci cand refuz ceva este suficient sa spun NU ACUM!- iar ceea ce se intelege este de fapt: nu pot acum, sunt ocupata, poate mai incolo! Te asigur ca functioneaza si te invit sa testezi! In timp, exersand o perioada vei ajunge sa poti spune NU- ferm si convins de corectitudinea alegerii tale, fara sa te mai ingrijorezi ca ai putea sa ii dezamagesti pe ceilalti sau de ce anume ar putea crede ceilalti despre tine. Invata sa spui NU, e cel mai mare serviciu pe care ti-l poti face tie insuti! Bucura-te de viata! Laura

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/invata-sa-spui-nu/ Coaching4STARS > Tu cat de "altfel"esti?

Tu cat de "altfel"esti?
2010-06-24 00:00 Unul dintre citatele mele favorite (sunt multe care imi plac) ii apartine lui Bill Quain "Fauresteti propriul destin! Nu te teme sa fii altfel, teme-te sa fii un om obisnuit!" Si chiar ma

straduiesc sa traiesc dupa principiul acesta! Imi iese in 90% din cazuri- mai am de lucru, insa dupa cum deja stiti: Nu sunt perfecta, dar ma bucur de viata! Ieri am petrecut o seara minunata cu Didi, un vechi prieten drag, la un pahar de Sangria ( de fapt mai multe,dar ce conteaza!). Ne vedem mult prea rar dar si cand ne intalnim!!! Nu cred ca neam despartit vreodata mai devreme de 5 ore!!! Avem extrem de multe de vorbit si de povestit!! Ultima data ne-am vazut acum vreo 7 luni! Ca de obicei a ajuns inaintea mea si m-a intampinat intr-un fel care, sincer, pe mine m-a cam descumpanit:Hei! Imi pare bine sa te vad! E ceva cu tine! Ceva schimbat! E totul in regula? Si chiar ca e totul in regula! S-a chinuit vreun sfert de ora sa isi dea seama ce e cu mine: de ingrasat nu m-am ingrasat (am insa vreo 3 riduri fine in plus in jurul ochilor, de care stiu doar eu), culoarea parului e cam aceeasi, parfumul e evident unul dintre cele trei care imi plac mie cel mai mult , ochii sunt tot verzi, indragostita nu prea par a fi, odihnita parca suntetc. In fine, discutia a alunecat in cu totul alte directii ( ne-am conectat si reconectat) si pe la 1 si ceva noaptea, in drum spre casa am primit un SMS de la Didi: Ca de obicei a fost o incantare sa ne revedem. Tot nu imi dau seama ce-i cu tine! Oricum esti altfel decat te stiam eu! Dar imi place mai mult de tine asa altfel! Reactie de Laura: Altfel? Altfel? Super, deci imi iese! Imi venea sa sar in sus de fericire si mas fi bucurat mai mult daca nu m-ar fi intrebat taximetristul : Totul e in regula, domnisoara? Cred ca s-a speriat saracul, dar i-am lasat un bacsis mai mult decat satisfacator! M-am tot gandit la mesajul lui Didi si are dreptate: SUNT ALTFEL! De ce? Pentru ca: 1. Zambesc si zambesc des. Uneori zambesc pur si simplu unor necunoscuti pe strada! Din punctul meu de vedere e un exercitiu fantastic- sa vezi mirarea celorlalti si apoi sa vezi ca infloreste un zambet si pe fata lor. Octavian Paler avea dreptate: "Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet, este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers!" 2. Practic exercitii de recunostinta. Ori de care ori ma incearca un sentiment sau o stare negativa, las totul deoparte si incep sa ma gandesc la lucrurile bune si pozitive care ma inconjoara si sunt recunoscatoare. Pentru orice imi vine in minte in momentul acela: Pentru florile din vaza, pentru ca sunt sanatoasa, pentru ca am prieteni minunati, pentru ca terminat de citit o carte, pentru ca am ajuns la timp la o intalnire desi traficul era infernal...Sunt recunoscatoare pentru toate lucrurile din viata mea! Imi schimba pur si simplu perspectiva si imi mentine starea pozitiva! 3. Traiesc in lumea mea. Si asta nu inseamna ca sunt complet rupta de realitate sau ca imi bag capul in nisip ca strutul! Insa imi aleg cu grija lucrurile pe care le observ! Nu ma uit la stiripentru ca totul este fie sumbru, fie ridicol ( criza, crime, violuri, incendii, sinucideri, sexibrailence, monici, blonde ale nu stiu cui, etc), dar fac in felul meu revista presei pe net in fiecare zi- citesc strict ce ma intereseaza. Din punctul meu de vedere 95% din stirile cu care suntem bombardati sunt gunoaie si deseuri si nu stiu tu ce faci, insa eu imi golesc cosul de gunoi din casa zilnic! 4. Evit conversatiile negative. In ultima vreme oamenii au tendinta sa vorbeasca numai despre lucruri negative: ce fac nenorocitii de guvernanti, cum nu o sa ne mai putem plati facturile si creditele, cum nu ne mai ajung banii, cum nu aia sau cum nu cealalta! Cand nu reusesc sa schimb subiectul unei conversatii (desi de cele mai multe ori imi iese), atunci ma scuz si plec. Sincer am lucruri mai bune de facut! Asemenea discutii sunt mari consumatoare de energie! Iar pentru mine

energia este extrem de pretioasa! 5. Aleg sa fiu calma. Si ce daca alte persoane sunt nepolitioase sau chiar grosolane? Asta inseamna ca si eu trebuie sa fiu la fel? Si ce daca vreun ametit grabit si cam inconstient imi taie calea sau ma injura in tafic- o avea el motivele lui!- asta inseamna ca si eu trebuie sa fac la fel si sa ma razbun, asa de-aiurea, pe un alt participant in trafic? Ei bine nu! Eu fac altfel: mai ales pe cineva sa iasa de pe vreo straduta laturalnica, mai las pe cineva sa schimbe banda, cam din scurt ( poate nu si-o fi dat seama din timp sa se incadreze corect)...Imi da un sentiment de bine, crede-ma! Incearca si tu si ai sa vezi cum te simti! 6. Numar pana la 5! In gand, de fiecare data cand imi vine sa spun ceva! Verbalizez abia dupa ce am terminat numaratoarea! Se produc niste lucruri spectaculoase in cateva secunde! Daca era un lucru pozitiv ii creste valoarea si il apreciez mult mai mult! Daca era un lucru negativ- ii scade importanta si nu mai sunt atat de incrancenata ca la primul impuls! Si conversatiile sunt ca prin minune de 1000 de ori mai placute! Daca nu ma crezi pe cuvant, testeaza la randul tau! 7. Ma imbrac in culori! Sunt de fapt un curcubeu! In fiecare zi o alta culoare! In garderoba mea gasesti tot felul de culori: fucsia, galben, verde, violet, portocaliu, bleu, rosu, turcoaz, nuante de maron si bej etc. De cele mai multe ori sunt violeta, ca imi place mie! Dar nici verde nu imi sta prea rau! Iar in fucsia sunt superfenomenala! Acum te rog sa nu ma intelegi gresit- nu sunt un papagal perus cand ies pe strada.Am mare grija cum ma asortez si imi iese bine ca nu e chiar asa de greu! Si totusi intr-o lume cenusie sunt o pata de culoare! Si face bine la creier! Atat mie cat si altora! 8. Fac complimete. Pentru ca imi place sa primesc complimente! Mi-a luat ceva timp sa invat sa primesc complimente. Faceam si eu la fel ca majoritatea oamenilor in momentul in care primesc un compliment: se bucura dar in acelasi timp se rusineaza. Eu zic doar multumesc si parca celalat asteapta si acel dar care teoretic ar trebui sa urmeze . Imi place rochia (bluza) ta, Alina!; Aaa! Mersi! Dar o am de 2 ani si ceva! Alina, imi place rochia ta si cum iti sta tie in ea- poti sa o ai de 1000 de ani. Paul, chiar ai facut o treaba buna cu proiectul asta!; O da! Chiar a iesit bine, dar am avut noroc! Stii.... Cand primesti un compliment spune multumesc si taci- doar bucura-te! Cand iti vine sa faci un compliment, fa-l! Si alege sa auzi doar partea cu multumesc! Restul nu mai conteaza! 8. Rad din toata inima. Ori de cate ori am ocazia! Si daca ocazia nu mi se ofera, o creez eu! Pentru ca imi place sa rad din toata inima! Oare mai e nevoie sa dezvolt partea asta? Imi place de mine ca sunt altfel si ca ma bucur de viata! Multumesc Didi ca ai observat ca sunt altfel si ca iti place de mine asa, altfel! Bucura-te de viata! Laura Sunt curioasa tu cat de altfel esti?

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/tu-cat-de-altfelesti-/

Tu cum alegi?
2010-06-23 00:00

Saptamana trecuta o prietena veche mi-a cerut ajutorul: era in fata unei alegeri...destul de delicata si dificiala. Si ca lucrurile sa fie si mai complicate nu avea doar doua posibilitati (cum se intampla de regula) ci vreo patru... Asta da provocare! Cum sa alegi in contextul dat? Dupa o serie de analize, sinteze, evaluari, argumente pro si contra, prietena mea a facut pana la urma o alegere: buna, rea- ramane de vazut; important este ca a ales. La finalul intrevederii, dupa ce mi-a multumit ca am ajutat-o sa isi clarifice multe aspecte m-a intrebat: Auzi, Laura, dar tu cum alegi cand tresa alegi ceva? Atunci i-am raspuns ca am eu propriul meu sistem de evaluare si ca e important si pentru ea sa si-l gaseasca pe al ei. Acum pot sa spun: Eu, Laura, cand aleg aleg cu inima! Si ori de cate ori am ales cu inima nu am dat gres niciodata! Iar cand am lasat ratiunea sa aleaga, a inceput un soi de mic razboi pe care in final tot inima l-a castigat! Mie personal cred ca mi se trage din copilarie- de fiecare data cand cineva o intreba ceva pe bunica mea ( pe care eu o numesc acum cu mare drag Oracolul) ea spunea: Pai eu stiu? Stai sa ma gandesc! Si venea cu un raspuns din ala de iti stateau mintile in loc. Dar de unde stii, mamaie, ca o sa se intample asta?.Deh! Asa imi zice mie inima! De cele mai multe ori, mama mea (o fiinta admirabila, de altfel) o admonesta:Pai bine, bine dar nu ai zis ca te gandesti? Acum iar vii cu inima? Crezi ca degeaba ii spun eu mamaiei mele Oracolul? De fiecare data cand i-a zis ei inima ceva lucrul respectiv s-a adeverit.Ca si mie de altfel! Raspunsurile de care avem nevoie sunt intr-adevar in inima noastra, daca avem curaj sa le cautam si, mai ales, sa le ascultam . Va spun din propria mea experienta ca, intotdeauna, intr-o forma sau alta, deciziile majore pe care le-am luat in viata mea ( si va asigur ca au fost cateva) au fost luate ascultand glasul inimii- pentru ca intr-un fel, nici eu nu stiu cum, am avut urechi sa il aud.

Si sunt recunoascatoare ca de fiecare data am ales cu inima. Pentru ca daca as fi ales altfel acum as fi fost inca blocata intr-un mariaj in care amandoi simteam ca nu mai avem cum sa crestem si sa ne dezvoltam; as fi continuat sa merg fara placere la un job care imi consuma toata energia si imi dadea numai un soi de confort financiar, as fi amanat sa imi indeplinesc visele si dorintele pentru alte momente cand as fi avut sau as fi gasit timp. Fara glasul inimii mele as fi continuat sa joc roluri si sa port masti care uneori nu mi se potriveau, in loc sa ma manifest si sa ma produc pe scena vietii mele asa cum sunt eu cu adevarat. Sunt recunoscatoare ca inima mea m-a sfatuit sa imi asum riscuri si sa accept tot felul de provocari. Ma bucur ca am avut curaj sa imi ascult inima si chiar sunt incantata de rezultate. Pentru ca IMI PLAAACEE DE MIIINEEE! Asa cum sunt in prezent si cum o sa ma mai fac! De aceea sugestia mea este ca atunci cand te afli in fata unei alegeri greu de facut, cand ai un blocaj din care nu stii cum sa iesi, cand ai nevoie de un raspuns: ASCULTA-TI INIMA! Pentru ca are intotdeauna dreptate! Iti lansez o provocare: Asculta-ti in acest moment inima; ce iti spune? Iti spune sa fii curajos? Iti spune sa continui ca esti pe drumul cel bun? Iti spune ca este momentul sa te opresti? Iti spune sa iubesti cum nu ai mai iubit niciodata? Iti spune sa iti urmezi visele? Sshhht! Un pic de liniste, te rog, inima vorbeste! Poate iti spune cumva sa te bucuri de viata? Laura P.S. Eu aleg cu inima.Tu cum alegi?

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/tu-cum-alegi-/

La multi ani, dragii mei prieteni pe viata!

2010-06-09 20:15

Mi-am verificat agenda si am constatat ca luna iunie este o luna plina de zile de nastere. Majoritatea prietenilor mei cei dragi si pe care eu ii consider prieteni pe viata( si stiu ca si reciproca e valabila) sunt nascuti in iunie: o parte gemeni, o parte racusori ( ca mine). Deci: La multi ani, dragilor! Si fie ca anul acesta sa fie cel mai bun an din viata voastra! Cel putin asa mi-am spus eu anul trecut de ziua mea! Si sincer cam asa a si fost! (Anul acesta, cand schimb prefixul imi voi propune sa inceapa cel mai bun deceniu din viata mea!) Impartasesc cu voi o parte din promisiunea pe care mi-am facut-o eu in 2009 . Pentru cel mai bun an din viata mea: Hotarasc : -sa traiesc in prezent si sa las trecutul acolo unde ii este locul; sa traiesc in armonie; sa imi asum riscuri; sa imi fac prieteni noi; sa fac ce imi place; sa invat lucruri noi; sa ma bucur de viata; sa imi ascult si sa imi urmez inima; sa beau bere neagra chiar si in decembrie; sa ii inspir pe altii; sa am incredere in oameni; sa imi ascult al 6-lea si uneori al 8-lea simt; sa redescopar parcurile; sa gandesc pozitiv; sa fiu curioasa; sa fiu acolo cand cineva are nevoie de mine; sa fiu atenta, deschisa si prezenta; sa imi cer scuze; sa imi cer iertare; sa fiu curajoasa; sa ascult muzica in fiecare zi; sa citesc in fiecare zi; sa zambesc in permanenta si sa rad din toata inima in fiecare zi si mai ales sa imi tin promisiunile, atunci cand le fac. Aleg: -sa am inima usoara; sa nu renunt niciodata; sa fiu fericita; sa renunt la cel putin un obicei nesanatos; sa traiesc fiecare zi la maxim; sa actionez; sa am incredere in mine si in resursele mele; sa rad, dar mai ales sa plang daca imi vine; sa dansez; sa cer pareri atunci cand am unele ezitari; sa pun multe intrebari cand am nevoie de claritate; sa nu mai iau viata chiar atat de in serios; sa fac alegeri cu sufletul si nu cu mintea; sa invat din greseli; sa ma uit extrem de putin la televizor, sa fiu cinstita si deschisa, sa ma concentrez pe ceea ce este cu adevarat important pentru mine; sa am grija de sanatatea mea fizica, dar mai ales emotionala. Imi dau voie:

-sa gresesc; sa cad si sa ma ridic din nou; sa zbor; sa fiu vulnerabila; sa ma odihnesc; sa dansez prin ploaie; sa creez momente de neuitat; sa imi cumpar flori proaspete; sa visez cu ochii deschisi; sa merg desculta prin iarba; sa privesc mai des cerul; sa cant sub dus; sa imi descopar noi talente; sa imi ascult inima; sa fiu romantica si sentimentala; sa imi indeplinesc cel putin o fantezie; sa fiu curajoasa; sa explorez lumi noi; sa ma manifest asa cum sunt eu cu adevarat. Pur si simplu ma bucur si.... -inventez noi reguli; privesc la stele in fiecare seara; invat sa trag cu arcul; iau lectii de scrima; imi alung teama; accept si caut schimbarea; ma simt frumoasa; am rabdare; sunt inteleapta; iubesc din toata inima si fara niciun fel de conditionare; ma perfectionez continuu; fac lucrurile cu pasiune; ma iert pe mine in primul rand si apoi pe ceilalti; dar mai presus de toate AM INCREDERE IN MINE SI IN OAMENI! Le-am facut pe toate? 90% DA! Pentru restul de 10 % mai am fix 6 saptamani la dispozitie! Doar e cel mai frumos an din viata mea! A fost o lista destul de lunga si cred ca cea pentru cel mai frumos deceniu din viata mea cu siguranta va fi si mai lunga! Dragii mei prieteni dragi, va doresc din toata inima sa inceapa si pentru voi cel mai bun an din viata voastra! Si indiferent de ce s-ar intampla in continuare: BUCURATI-VA SI INDRAGOSTITI-VA DE VIATA! Eu va iubesc oricum! Sunt curioasa pentru tine cand incepe cel mai bun an din viata ta? Bucura-te de viata!

Read more: http://www.coaching4stars.com/news/la-multi-ani-dragii-mei-prieteni-pe-viata-/