Iubirea neconditionata

O femeie invata greu sa iubeasca fara sa sufoce si fara sa-si faca sperante. Daca ar fi dupa ea s-ar
coase de barbatul iubit pentru a fi sigura ca ia parte la viata lui, ca devine viata lui. Dar nu e dupa
ea. Si intelege repede ca intrebarile ei, supozitiile, tristetile, pretentiile, rugamintile ei nu fac decat
sa indeparteze persoana adorata. Intelege ca daca vrea sa il inspire sa ramana langa ea trebuie sa
invete sa iubeasca neconditionat. Fara asteptari, fara pretentii, fara ultimatumuri, fara reprosuri,
fara impuneri. Greu! Dar invata. In primul rand invata sa nu-l mai schimbe pe omul de langa ea. Sa-l
accepte asa cum este. Sa-l inteleaga, sa constate neutru diferentele de gusturi si comportamente
dintre ea si el dar sa nu incerce sa-l schimbe. Cel mult sa-i sugereze, daca e intrebata, anumite
variante, mai constructive pentru cuplu. Dar doar daca vrea el.

In al doilea rand invata sa-i accepte obiceiurile de viata, programul, ocupatiile, prietenii, habitudinile,
aspiratiile. Si cum prima axioma spune ca nimeni nu trebuie schimbat, va trebui sa accepte
partenerul cu intregul sau univers, asa cum e. Cu prietenii (parca pre amulti), familia, sotia (uneori
„inca”) si copiii lui.
Apoi, invata sa se bucure, de dragul lui, de realizarile lui. Sa-i sustina sperantele si viziunile, sa-i aline
esecurile, sa-i inteleaga amanarile, ezitarile si retractarile. Sa-i ierte lasitatile si lipsa de coerenta, sa-i
sustina expansivitatile, sa-i creada promisiunile.
Apoi va trebui sa invete sa nu se gandeasca la viitor, stiut fiind ca femeile, prevazatoare, vor sa se
asigure certificand relatia de iubire. Va trebui sa renunte la a mai conditiona iubirea printr-o
declaratie-angajament luata barbatului ei. Si ridicand aceasta obligatie de pe umerii lui sa scuteasca
iubirea de inca o limitare si pe el de inca o responsabilitate impunatoare de conditii.
Apoi va trebui sa isi traiasca viata in asa fel incat aceste de-conditionari sa faca parte armonios din
viata ei, iubind firesc, spontan, din toata inima, barbatul cu care:
-nu vrea sa se marite, nici sa-i faca copii, nici sa locuiasca cu el impreuna
-nu vrea sa se afiseze tot timpul,
-nu stie daca va petrece weekendul pentru ca e posibil ca el sa fie cu prietenii
-nu stie daca va merge la nunta prietenului lui sau va prefera sa fie insotit de verisoara sa
-nu vrea sa petreaca concediul decat daca el doreste sa fie cu ea

Si abia dupa aceea femeia poate spune ca a invatat sa iubeasca in deplina libertate un barbat caruia
nu-i cere nimic. Nici macar sa fie cu ea. Il poate iubi chiar si fara sa fie cu ea.
Pentru ca acesta este marele dar pe care il face iubirea neconditioanta: te invata sa iubesti atat de
mult persoana draga incat ii vrei tot binele, nedorind sa o posezi, sa o iei in proprietate. O poti iubi
eliberand-o de tine, de relatie, de orice obligatie. Si acest gen de iubire, desi iti ocupa inima, ti-o lasa
in acelasi timp libera pentru propria viata, pentru alte iubiri. Pentru ca neavand un angajament
limitativ nu tradezi nimic, nu inseli nici o pretentie sau asteptare. Iubirea neconditioanta poate
supravietui in paralel cu alte afectiuni si sentimente. Pentru ca iubirea neconditioanta este total
libera si omnipotenta – ca iubirea fata de dumnezeu care ne lasa loc (ba chiar ne antreneaza) pentru
alte iubiri. Dragostea generoasa, total deschisa spre persoana iubita, te face sa-l accepti pe celalalt
exact asa cum este, dorindu-i tot binele din lume, respectand binele pe care si-l doreste pentru el.
Fara sa judeci acest bine. Iubirea neconditioanta supravietuieste cataclismului altor iubiri si
dezamagiri, devine un status-quo al inimii tale.
******
Cand cerem cuiva sa ne iubeasca neconditioanat trebuie sa stim ce ii cerem – sa poata trai, daca este
necesar sau ii impunem, fara noi. Sa ne iubeasca fara sa fie legata de noi prin asteptari, pretentii,
aspiratii, cereri, planuri. Si persoana draga invata asta, in timp ce este in relatie cu noi. Iar inima sa,
pe masura ce se dechide tot mai mult, devine tot mai calda, cuprinzatoare, intelegatoare si
inteleapta. O inima care iubeste neconditionat iese din limitarile cultural-religioase, rasiale,
geografice, temporal-spatiale. Inima aceea se poate darui intregii omenirii, intelegand ca la nivelul
miezului inimii toti suntem o singura fiinta. In acest spatiu al libertatii absolute si al tuturor
posibilitatilor create nu iti apartine nimic, nu apartii nimanui, aici nu exista infidelitate sau pacat,
juraminte de credinta, amanari sau pasuiri. Aici este pur si simplu IUBIRE. Pentru tot si pentru toate.

Cand o femeie este condusa in acest punct al constiintei sale, invata sa iubeasca fara sa fie cu
persoana iubita, invata sa se detaseze fizic de ea, chiar daca in inima o poarta in continuare. Invata sa
inteleaga si alte iubiri ale persoanei dragi, sa nu pretinda o alegere finala, o asumare a relatiei, o
promisiune pentru viitor, o viziune a relatiei in viitor. Cel ce iubeste neconditionat a uitat toate astea.
Si accepta persoana draga asa cum este. Dar aceasta acceptare, posibila doar prin conectarea inimii
la spirit, desi te apropie sufleteste de omul iubit te si elibereaza de el. Iti reda demnitatea si
libertatea.

Eliberandu-te de posesivitate, de scenariile culturale create in jurul conjugalitatii, lasi iubirea sa te

cuprinda. Si ea te va insufleti si inspira sa vezi oamenii prin lentila iubirii neconditionate. Sa-ti
trezesti puterea de a iubi sufleteste toti oamenii. Chiar daca sesizezi foarte clar diferentele dintre
tine si ei (de forma si nu de fond), iubirea spirituala face sa te conectezi la elementul cel mai
profund si subtil din fiinta lor – spiritul. A carui sursa fiind divinul, face ca toti oamenii sa se simta
in adancul lor, una si aceeasi fiinta.