Sunteți pe pagina 1din 2

Iubirea neconditionata

O femeie invata greu sa iubeasca fara sa sufoce si fara sa-si faca


sperante. Daca ar fi dupa ea s-ar coase de barbatul iubit pentru a fi
sigura ca ia parte la viata lui, ca devine viata lui. Dar nu e dupa ea. Si
intelege repede ca intrebarile ei, supozitiile, tristetile, pretentiile,
rugamintile ei nu fac decat sa indeparteze persoana adorata. Intelege
ca daca vrea sa il inspire sa ramana langa ea trebuie sa invete sa
iubeasca neconditionat. Fara asteptari, fara pretentii, fara
ultimatumuri, fara reprosuri, fara impuneri. Greu! Dar invata. In primul
rand invata sa nu-l mai schimbe pe omul de langa ea. Sa-l accepte asa cum
este. Sa-l inteleaga, sa constate neutru diferentele de gusturi si comportamente
dintre ea si el dar sa nu incerce sa-l schimbe. Cel mult sa-i sugereze, daca e
intrebata, anumite variante, mai constructive pentru cuplu. Dar doar daca vrea
el.

In al doilea rand invata sa-i accepte obiceiurile de viata, programul, ocupatiile,


prietenii, habitudinile, aspiratiile. Si cum prima axioma spune ca nimeni nu
trebuie schimbat, va trebui sa accepte partenerul cu intregul sau univers,
asa cum e. Cu prietenii (parca pre amulti), familia, sotia (uneori „inca”) si copiii
lui.
Apoi, invata sa se bucure, de dragul lui, de realizarile lui. Sa-i sustina
sperantele si viziunile, sa-i aline esecurile, sa-i inteleaga amanarile, ezitarile si
retractarile. Sa-i ierte lasitatile si lipsa de coerenta, sa-i sustina expansivitatile,
sa-i creada promisiunile.
Apoi va trebui sa invete sa nu se gandeasca la viitor, stiut fiind ca femeile,
prevazatoare, vor sa se asigure certificand relatia de iubire. Va trebui sa renunte
la a mai conditiona iubirea printr-o declaratie-angajament luata barbatului ei. Si
ridicand aceasta obligatie de pe umerii lui sa scuteasca iubirea de inca o limitare
si pe el de inca o responsabilitate impunatoare de conditii.
Apoi va trebui sa isi traiasca viata in asa fel incat aceste de-conditionari sa faca
parte armonios din viata ei, iubind firesc, spontan, din toata inima, barbatul cu
care:
-nu vrea sa se marite, nici sa-i faca copii, nici sa locuiasca cu el impreuna
-nu vrea sa se afiseze tot timpul,
-nu stie daca va petrece weekendul pentru ca e posibil ca el sa fie cu prietenii
-nu stie daca va merge la nunta prietenului lui sau va prefera sa fie insotit de
verisoara sa
-nu vrea sa petreaca concediul decat daca el doreste sa fie cu ea

Si abia dupa aceea femeia poate spune ca a invatat sa iubeasca in deplina


libertate un barbat caruia nu-i cere nimic. Nici macar sa fie cu ea. Il poate iubi
chiar si fara sa fie cu ea.
Pentru ca acesta este marele dar pe care il face iubirea neconditioanta: te invata
sa iubesti atat de mult persoana draga incat ii vrei tot binele, nedorind sa o
posezi, sa o iei in proprietate. O poti iubi eliberand-o de tine, de relatie, de orice
obligatie. Si acest gen de iubire, desi iti ocupa inima, ti-o lasa in acelasi timp
libera pentru propria viata, pentru alte iubiri. Pentru ca neavand un angajament
limitativ nu tradezi nimic, nu inseli nici o pretentie sau asteptare. Iubirea
neconditioanta poate supravietui in paralel cu alte afectiuni si sentimente. Pentru
ca iubirea neconditioanta este total libera si omnipotenta – ca iubirea fata de
dumnezeu care ne lasa loc (ba chiar ne antreneaza) pentru alte iubiri. Dragostea
generoasa, total deschisa spre persoana iubita, te face sa-l accepti pe celalalt
exact asa cum este, dorindu-i tot binele din lume, respectand binele pe care si-l
doreste pentru el. Fara sa judeci acest bine. Iubirea neconditioanta
supravietuieste cataclismului altor iubiri si dezamagiri, devine un status-quo al
inimii tale.

******
Cand cerem cuiva sa ne iubeasca neconditioanat trebuie sa stim ce ii cerem – sa
poata trai, daca este necesar sau ii impunem, fara noi. Sa ne iubeasca fara sa fie
legata de noi prin asteptari, pretentii, aspiratii, cereri, planuri. Si persoana draga
invata asta, in timp ce este in relatie cu noi. Iar inima sa, pe masura ce se
dechide tot mai mult, devine tot mai calda, cuprinzatoare, intelegatoare si
inteleapta. O inima care iubeste neconditionat iese din limitarile cultural-
religioase, rasiale, geografice, temporal-spatiale. Inima aceea se poate darui
intregii omenirii, intelegand ca la nivelul miezului inimii toti suntem o singura
fiinta. In acest spatiu al libertatii absolute si al tuturor posibilitatilor create nu iti
apartine nimic, nu apartii nimanui, aici nu exista infidelitate sau pacat, juraminte
de credinta, amanari sau pasuiri. Aici este pur si simplu IUBIRE. Pentru tot si
pentru toate.

Cand o femeie este condusa in acest punct al constiintei sale, invata sa iubeasca
fara sa fie cu persoana iubita, invata sa se detaseze fizic de ea, chiar daca in
inima o poarta in continuare. Invata sa inteleaga si alte iubiri ale persoanei dragi,
sa nu pretinda o alegere finala, o asumare a relatiei, o promisiune pentru viitor, o
viziune a relatiei in viitor. Cel ce iubeste neconditionat a uitat toate astea. Si
accepta persoana draga asa cum este. Dar aceasta acceptare, posibila doar
prin conectarea inimii la spirit, desi te apropie sufleteste de omul iubit
te si elibereaza de el. Iti reda demnitatea si libertatea.

Eliberandu-te de posesivitate, de scenariile culturale create in jurul


conjugalitatii, lasi iubirea sa te cuprinda. Si ea te va insufleti si inspira
sa vezi oamenii prin lentila iubirii neconditionate. Sa-ti trezesti puterea
de a iubi sufleteste toti oamenii. Chiar daca sesizezi foarte clar
diferentele dintre tine si ei (de forma si nu de fond), iubirea spirituala
face sa te conectezi la elementul cel mai profund si subtil din fiinta lor –
spiritul. A carui sursa fiind divinul, face ca toti oamenii sa se simta in
adancul lor, una si aceeasi fiinta.