Sunteți pe pagina 1din 4

Intalnirea cu tine insuti

Te indragostesti, mergi la teatru, te plimbi pe strada, calatoresti pe taramuri virgine, cauti in


celalalt reflectia ta, intalnesti persoane noi, iti creezi relatii noi, …si toate astea pentru ca vrei sa
te intalnesti pe tine proiectat in viitor.
Noi insine ne conturam lumea dinprejur cu alegerile pe care le facem in fiecare clipa.
De aceea e atat de important sa ne inconjuram de persoanele adecvate, cu care putem sa traim in
sinceritate si armonie.
Alege ceea ce ti se potriveste, ceea ce iubesti si intelegi.
Nu te lupta cu diferentele si valorile celuilalt. Nu–ti pierde timpul si energia incercand sa-l
schimbi pe cel de langa tine. E o iluzie..
Incepi o relatie schiopatand si iti spui ca timpul le va rezolva…le va aseza in ordinea dorita…
Nu stiu ce sa zic…sigur timpul o sa-ti dezvaluiasca anumite aspecte si fatete ale persoanelor , ale
vietii, dar timpul nu iti va rezolva confictele si indoielile cu care ai pornit la drum. Din contra, o
data cu trecerea timpului problemele se accentueaza, se inradacineaza si se inlatura din ce in ce
mai greu…
Se poate schimba stilul de viata, coafura, tinuta, dar nu si esenta omului.
Omul ramane acelasi, de la inceput si pana la sfarsit.
Modificarile , schimbarile se gasesc doar la nivel superficial, nimic profund.
Alege sa traiesti in atmosfera si dimensiunea care se potriveste felului tau de a fi, si vei trai bine.
Atat pot sa te sfatuiesc…
Individualitate. Unicitate.
Omul este unic si incomparabil.
Comparatia aduce cu sine multa suferinta.
De ce sa te compari cu vecina de la 5?
De ce sa cauti in viata altora un termen de diferentiere sau de apropiere?
“Eu sunt mai buna, mai pura…”
“ Ea e o ticaloasa, eu nu sunt asa. “
“Eu am sanii naturali, ea poarta proteze cu silicon, etc.”
Pe cine crezi ca intereseaza sau ajuta aceasta continua comparatie?
Pe nimeni, iti spun eu…
Cand vei intelege ca fizionomia spiritului si a trupului e unica si irepetabila ?!…
Inamicul e comparatia.
Nu poti fi ceea ce cealalata e , si cealalalta nu poate fi ceea ce tu esti !
Ma uit in jurul meu pentru a vedea unde sunt, si unde vreau sa ajung…
Ma privesc pentru a ma asigura ca sunt pe drumul cel bun..
Nu am timp sa ma compar, sa caut adevaruri si contardictii in vietile oamenilor.
Timpul meu e limitat, iar proiectul se cere realizat …
Autenticitate.Originalitate.
Stil unic, personal.
Fiecare trebuie sa fie ceea ce trebuie sa fie!
« Si tot ce este vrea sa persiste. » Noica.
Asa ca…incercarea de a copia stilul celuilalt e ca si cum ai purta o masca, care mai devreme sau
mai tarziu va cadea…
Incercarea de a-i insufla celuilalt un alt stil de viata e efemera…
Sigur omul e egoist prin natura, si vrea sa primeasca de la ceilalti ce e mai bun…
Dar asta nu ne imputerniceste sa-l transformam pe cel de langa noi.
Comunicare. Influenta. Manipulare.
Ieri , prietenul si partenerul meu drag de creatie a tinut un seminar studentilor de la Stiinte
Economice.
A fost un succes. S-a descurcat excelent. Si asta pentru ca e autentic, spontan si original.
Este un om care poseda calitati remarcabile, dar in acelasi timp a vorbit si despre defectele,
imperfectiunile cu care a fost inzestrat de mama natura.
Le-a oferit experiente , secrete si stiluri de viata, povesti de succes si povesti de grea incercare.
Cum a ajuns el la succes ?
Pastrandu-si esenta. Actionand in mod autentic si perseverand..
Prin vointa, lupta si multa munca.
Are un vis si de atat are nevoie pentru a continua, a inainta , si a lupta…
“Caracterul omului sta in legatura directa cu experienta sa de viata. » Arthur Shopenhauer
Naturalete. Simplitate.
Sa-ti conduci viata intr -un mod natural si simplu.
Complicatiile iti dau batai de cap.
Iar haosul pandeste dupa colt.
Daca esti prinsa in ghearele intunericului, cu greu vei gasi calea spre lumina.
Ratacirea are si ea farmecul ei, dar si riscurile aferente.
Pierderea, despartirea de sine e ca si divortul intre pamant si cer…ti-l imaginezi?
“Simplitatea a fost mereu atributul nu doar al adevarului , ci chiar al geniului.”
Sa fii simpla in gandire, in vorbire, si in miscare.
Fii ceea ce esti, si fericit imbatranesti.
Interviul perfect
De 6 luni o tanara incearca sa se angajeze. Si-a depus cv-urile la mai multe institutii, si se plimba
pe la interviuri.
Nici un raspuns momentan. Asteapta …
Se intampla ca, in urma asteptarii tanara si-a pierdut speranta si rabdarea.
Trece printr-o perioada grea…la cea mai mica tensiune incepe sa planga si sa se agite.
“Ce am, ce se intampla de nici o firma un m-a sunat pana acum? Au trecut 6 luni.”
Si izbucneste in plans..
Nu mai stiu ce sa cred ! Am spus ceva gresit, m-am imbracat necorespunzator? Nu le-a placut
fata mea?! Macar sa stiu cu ce am gresit !!
Nu e corect, sunt cu nervii la pamant !
Au spus ca o sa sune in doua saptamani, indiferent de raspuns : negativ sau pozitiv.
Cred ca am sa ma duc la un psiholog, sa-mi spuna cu ce am gresit, sa- mi dea un raspuns, pentru
ca eu nu-l am.
Ce s-a intamplat la interviu ?
Cum a decurs interviul?
De ce un a sunat-o nici o firma?
Ce are de facut tanara in clipa de fata?
Cum sa depaseasca pragul resurselor umane, pentru a ajunge la nivelul urmator?
“Nu reusesc sa trec de resurse umane!”
Nu vreau si nici nu-mi permit sa comentez in detaliu acest caz. Cunosc doar atat cat mi-a fost
povestit de catre tanara. Ceea ce ma indeamna sa gandesc doar din perspectiva ei.
Nu stiu cum s-a desfasurat interviul, dinamica: intrebari si raspunsuri.
Dar nici nu conteaza asta, acum…
Importanta e starea de spirit si atitudinea ei mentala.
Cum a perceput ea aceste “refuzuri”?
Rau: disperare si lacrimi.
I-a scazut stima de sine, aprecierea de sine, si curajul.
A pornit la interviuri increzatoare si hotarata si s-a intors cu moralul la pamant, praf…6 luni de
asteptare si de framantare.
Ce e de facut?
Iti spun ce as face eu.
Ok, nu am primit nici un raspuns, am asteptat destul, am plans suficient de mult, mi-am imaginat
tot felul de chestii in astea 6 luni, si a ajuns momentul sa o iau din loc, din nou.
Nu ma mai gandesc la ceea ce a fost, la cum au decurs acele interviuri, la ce intrebari mi-au fost
adresate, sau la ce raspunsuri am dat.
Punct si de la capat.
Ma ridic urgent din depresie, ma aranjez, imi pun cele mai frumoase haine, care imi dau
incredere in mine insami, si ma duc sa-mi depun cv-ul la cea mai renumita firma din oras.
Pe drum nu ma gandesc decat la prestigioasa institutie si imi imigainez rolul meu in aceea firma.
De la cum va arata biroul meu, si pana la promovare, ascensiune.
Refuzurile anterioare ma fac sa gandesc, ca soarta mea e in varful ierarhiei , in echipa de aur a
companiei x, spre care ma indrept.
“Reusita se afla in varful sabiei, iar de murit se moare cu arma in mana. » Voltaire
Viata intreaga e o lupta.
Duci lupte grele cu tine insati, obiceiuri proaste, contradictii, adictii, si dai batalii cu cei din jur,
cu societatea, cu traditia, etc.
Curaj.
Nu e timp de lacrimi si lamentari.
Soarta = suma actiunilor tale.
Deci, lupta si uita de tine, de sinele tau sfaramat…in drum spre interviúl perfect, sau spre iubirea
vietii !
Intalnirea cu sinele, e acolo, afara….
In fiecare relatie pe care o avem cu ceilalti, cu natura, cu soarele si luna…
“Este in natura fiintei umane sa vada in aproapele sau un posibil mijloc pentru a-si atinge
scopurile.” Arthur Shopenhauer