Mica Printesa

Incepem aceasta simpatica incursiune cu dezvoltarea personala, si pornim de la

premisa ca:“Cel mai mare dusman al nostru suntem noi insine “
Noi insine in fata oglinzii :
” Sunt frumoasa, buna si inteligenta. “
“Chiar daca nu sunt perfecta, asa ma simt.”
“Am cearcane, trebuie sa le acopar, nu vreau ca el sa ma descopere.”
“Trebuie sa fii perfecta, oricat de tare ti-ar plange sufletul!”
“Ea e mai buna si mai atragatoare decat mine, toti tremura in fata ei.”
“De ce unii au noroc si nu o merita?!”
Si acum te intreb:
Cine spune ca trebuie sa fim perfecti? Sau ca trebuie sa fim buni, si nu rai? Cine ?
Suntem puternici, si slabi. Suntem buni si rai. Suntem frumosi si urati.
Accepta-te asa cum esti. Nu te mai tortura singura. Ce se cade si ce nu se cade, ce
am si ce nu am !!!
Opreste-te, ca altfel o iei razna !
Daca suferi, plangi!
Daca te doare, cere ajutor.
Daca esti furiosa, sparge, tipa!
Fa ceea ce simti, nu ceea ce se cade!
Sa fii tu insati sau sa fii precum modelele de succes?
Asa. Inca o masca in plus. Asta iti lipsea…
Nu e de ajuns ca trebuie sa faci pe” proasta” de atatea ori, sau sa zambesti cand un
ai chef?!
Mai sa imprumuti o noua identitate livrata de media iti lipseste.
Traim vremuri grele, nimeni nu zice ca nu, dar macar fi tu insati si da ce ai mai
bun, lupta pentru ceea ce vrei si ramai fidela sinelui, chiar daca iti tradezi eul.
Altfel spus :
Cu cat timp inainte incepe pregatirea pentru un eveniment?
In ziua evenimentului, cu o zi inainte sau cu o saptamana?
Ma uit in jur si vad atatea fete tot mai preocupate de aspectul exterior, tinuta,
machiaj si accesorii, masini si conturi grase.
Dorinte, vise si sperante.
Vine Printul? In seara asta sigur il intalnesc, am auzit ca vin atatea personalitati la
acest eveniment .
Cosmetica, solar,coafura, achizitionarea tinutei perfecte , machiaj si multa
stralucire.
Trebuie sa fiu perfecta!
Ajunsa la petrecere diva noastra se trezeste inconjurata de aceeasi prieteni, si nici
urma de Print…
Dezamagita si incercanata paraseste ringul de dans cu pasi nesiguri si tot mai mici.
“De ce nu-l intalnesc? Sunt perfecta, stilata si cu un suflet nobil. Si atunci, unde e
problema?
“Numai femeiele usuratice au noroc.”
Sa fie un cliseu sau realitate?
“Sunt prea complexa, si barbatii se simt amenintati in preajma mea. Asta e singura
explicatie elocventa.”
Cauti raspunsuri la persoanele care vad lumea in aceleasi culori ca si tine.
Asta e o problema.
Discuti cu prietenele si ajungi la concluzia ca toti sunt porci, superficiali si
frustrati.
Asa sa fie?
Mai e varianta cu: nu mai sunt barbati, toti aia buni sunt luati!
Fetele bune n-au noroc, cele rele au tot ce isi doresc.
Atunci de ce nu devii o fata mai putin buna?!
Sau preferi sa ramai in imaginea oamenilor ca fata cu suflet de aur?
Singura si nefericita.
Continuam cu:
Printesa care se trezeste cersetoare

”A fost una la parinti si mandra-n toate cele, cum e fecioara intre sfinti, si
luna intre stele…”
Iti zice ceva versul?
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit…
Ea, e Printesa cea rasfatata si ridicata la cer .
De mica a fost crescuta cu imaginea ca e perfecta , unica si deosebita.
I se spunea ca nimeni nu e ca ea.
Printesa e printesa orice s-ar intampla.
Si asa a crescut micuta noastra printesa, cu imaginea ca ea e una la parinti, si
una in lume.
Toata lumea o iubea si astfel i se confirma ca e precum fecioara intre sfinti.
Toate bune si frumoase, pana in clipa maturizarii si experimentarii.
Printesa se afla in turn, frumoasa si sclipitoare, si cu ochii atintiti spre
orizont…
Il asteapta, pe unicul, puternicul, si incomparabilul Print.
Si asteapta…
Si el nu mai apare…
Si atunci mintea incepe sa construiasca, si increderea sa slabeasca…
Tot felul de ganduri si credinte pun stapanire pe sufletul sarmanei printese:
“Viata e nedreapta!”
Oamenii sunt rai .
Invidia e prea mare…
Barbatii sunt toti la fel!
Eu nu fac compromisuri, totul sau nimic!
Decat prost insotita, mai bine singura.
Eu am onoare, demnitate si prestanta. Nu ma pot incurca cu oricine.
Si vine ziua cand varsta isi spune cuvantul, si teama de a ramane singura preia
conducerea si asteptarea dispare, ca o vraja.
M-am pastrat curata si pura pana acum…si ce am castigat? M-a pictat cineva
fecioara? Nimeni.
Cine mi-a apreciat si iubit puritatea, sufletul curat?!
Am pierdut atata timp, asteptand….
Nu e drept ce mi s-a intamplat, nu meritam…
Blestem pe cei care s-au folosit de bunatatea mea si mi-au ranit inima!
Ii blestem si pentru faptul ca am cunoscut ura, si acum ea traieste in viata mea!
De ce? De ce m-am transformat?!
Lacrimi si disperare.
Si asa printesa noastra ajunge cersetoare.
Si o alta viata incepe pentru ea: Odata cu pierderea credintei si a sperantei, se naste
ura, invidia si vorbele crude cu care ii gandeste pe ceilalti care i-au rapit iubirea.
Increderea in sine se slabeste…si bunatatea se retrage. Egoismul iese la lumina si
stima de sine scazuta se instaleaza.
Incepe disperarea.
Altadata se sacrifica pentru cei din jur, ii salva si renunta la ea pentru ei…
Astazi se gandeste de doua ori inainte de a-i intinde mana celui care alatadata i-ar
fi dat inima din piept.
Se gandeste in ceea mai mare parte la ea, si dupa la ceilalti.
Si nu e rau sa fie asa, deloc. Asta ii lipsea inainte…altruismul cu care ii trata pe
ceilalti traducea o renuntare la sine, o slaba apreciere de sine.
Ne oferim pentru a-i hrani pe ceilalti…nu stiu daca e atat de sanatos.
Poate fi pentru unii…ce nu fac oamenii pentru a-si salva sufletul de la
pieire? Orice.
Si ea a facut ce a stiut…
Si pentru asta nu e de condamnat.
Transformare. Disperare.
Mica fecioara se transforma intr-o cersetoare..
Si invata cum compromisul ii aduce o alinare…
Dar nu uita de suferintele traite…
Si pentru toate suferintele ei iiacuza pe ei, pe lume, pe soarta.
Numai pe ea nu.
Din pacate nu reuseste sa vada decat rautate si invidie in ceilalti…au ranit-o si nu
merita iertati.
Dar Dumnezeu va face dreptate in numele ei…o stie in adancul sufletului..chiar
daca acum se indoieste de puterea si bunatatea Lui.
O adevarata drama.
Conflict. Disperare. Credinta. Regrete.
Pot exista in armonie impreuna? E aproape imposibil…
Pe de-o parte vrea sa-si salveze sufletul din mainile iadului, si pe cealalta parte ii
uraste si blesteama pe ceilalti.
O adevarata nedreptate traieste.
Duce o lupta continuua, zi si nopate cu ea , cu gandurile care prezinta iadul si cu
sufletul care reprezinta divinitatea, adevarul.Si tanjeste dupa vindecare, iluminare..
Nu a renuntat intru- totul la speranta, crede in adancul sufletului, chiar daca nu o
recunoaste, ca El are sa vina…
In timpul in care astepata, amantul a luat locul Printului.
Traieste o poveste fara inceput si fara viitor.
Astazi se bucura de cateva ore de pasiune, si maine cand El pleaca, ea il asteapta pe
Print.
De un timp incoace il cauta. Peste tot.A inceput o adevarata cautare…
Pe strada, in restaurante, in parcuri, la evenimente…peste mari si tari…il cauta
disperata.El trebuie sa existe, trebuie sa-l intalneasca!
Si fiecare experienta noua care ii arata ca El nu e Printul ce-l il viseaza, si amantul
nu e iubitul ei ,ci al femeii care ii creste copii, si il astepta acasa, o invenineaza pe
micuta printesa.
Nici macar prietenele care altadata o hraneau si o umpleau de bucurie, azi nu mai
sunt in ochii ei ceea ce erau..si asta fiindca ele au pe cineva, traiesc o poveste, chiar
daca nu e ca in povesti si-n vise…