Cum iti dai seama ca el este alesul?

M-am îndrăgostit! Şi el m-a cerut de nevastă. Am insomnii, n-am poftă de

mâncare. Mi-e frică. Teama din câte ştiu trebuie înfruntată. Asta înseamnă să-i
spun „da”?
Am ajuns la terapeuta mea azi, terorizată de această cerere în căsătorie. Am urlat
cât m-a ţinut gura: Nu vreau să mă mărit! Nu cred în căsătorie! Nu vreau să-mi
pierd libertatea. Şi cu el ce fac? Cum o să suporte un „nu”? Cum o să meargă mai
departe? Divorţează. Ani de zile am aşteptat să fie al meu. Şi acum? Când este
liber eu fug. Cât am să mai fug? Este un spectacol tragic. Durerea a intrat în casa
lui. I-am zis că nu sunt pregătită. A îngheţat.
Acum două luni am aflat că mama mea a fost bătută de tatăl meu. După mulţi ani,
tăcerea s-a ridicat şi adevărul a ieşit la iveală. Am întrebat-o pe mama, „eu unde
eram când tatăl meu te bătea? Andreea, erai mică, nu înţelegeai, aveai 3 ani.” Nu
înţelegeam? Asta-i părerea ta? De ce crezi că fug de toţi bărbaţii care vor mai mult
de la mine? De ce crezi că am căutat iubirea la sânul bărbaţilor însuraţi? De ce
crezi că mă înspăimântă gândul căsătoriei?
Atmosfera familială în care am crescut şi-a pus amprenta asupra personalităţii şi
dezvoltării mele afective. N-am văzut şi ştiut ce-nseamnă iubirea, tandreţea,
siguranţă. La trei ani îmi priveam mama îngenuncheată de un bărbat, care purta
nobilul nume de „tata”. Femeia care mă hrănea era în pericol şi eu mă simţeam
neputincioasă, nu puteam face nimic ca s-o salvez, n-o puteam ajuta, eram prea
mică.
Fetelor, sufletul meu plânge, urlă, fuge de iubire. De mică m-am hrănit cu mesaje
toxice. Am preluat toate fricile de la mama mea. De la ea am învăţat să lupt pentru
viaţa mea, fără să mă bazez pe nimeni. Şi acum, am tot ce mi-am dorit, mai puţin
iubirea. Sunt fericită? Pot să trăiesc fără căsătorie? Ce-o să aleg? N-am să iau azi o
decizie. Ţi-am scris ţie. Nu ştiu altceva ce să fac.
Relaţia şi atmosfera familială sunt primele care-şi pun amprenta asupra
personalităţii şi a „dezvoltării tale personale”. Ai avut norocul să ai nişte părinţi
iubitori, grijulii, prezenţi? Te-ai scos!
În cazul în care părinţii nu te-au iubit, ba chiar te-au respins, abandonat, abuzat,
neglijat, astăzi nu îţi este atât de uşor să-ţi construieşti o viaţă familială. De unde
ştiu? Din experienţă personală, din mailurile ce le primesc de la fetele mele de pe
blog, din cărţile de specialitate, de la uica Freud şi studiul psihologiei. Da…
educatorii noştrii sunt responsabili de ce şi cum simţim şi trăim astăzi. Cum te
înţelegi cu bărbaţii?
Cred că aspectul cel mai important în acesta călătorie spre sufletul celuilalt
este nivelul tău de autocunoaştere. Te cunoşti? Ştii cine eşti? Cât valorezi? Ce
nevoi ai? Ce poţi şi ce nu poţi tolera la un bărbat? Cum vrei să arate el? Cum
îţi doreşti să se comporte? De ce spun asta? Fiindcă e absolut esenţial să ştii
cine eşti şi ce nevoi ai. Nu poţi merge spre el, nu poţi alege un bărbat potrivit
ţie, dacă nu te înţelegi şi nu ştii cum te simţi cel mai bine cu tine.
Ce relaţie ai cu oglinda? Îţi place ce vezi în ea?
Nu vin să-ţi spun ce să simţi, cum să simţi, ce să faci, sau să crezi anumite lucruri
despre iubire, ci vin să te invit într-o scurtă călătorie de cunoaştere a celuilalt gen,
masculin. Pentru că singurul adevăr în iubire este să-l înţelegi şi să-l accepţi pe
celălalt aşa cum e, cu bune şi rele. Azi e înger, mâine e demon. Îl iubeşti la fel?
Sau şi pe tine te doare când celălalt îţi spune că:
Te-ai schimbat! De ce nu mai eşti ca la început?
Cum poate cineva să rămână la fel ca-n prima zi, sau să îngheţe într-o singură
manifestare? Suntem fiinţe în transformare, viaţa este evolutiva, creştem, ne
cultivăm, cum îmi ceri să rămân la fel ca-n prima zi?
Nu mă accepţi aşa cum sunt, asta înseamnă că respingi ce vine din mine. Nu pot
să fiu doar veselă şi îndrăgostită de viaţă, să-ţi răspund la fiecare cerere şi dorinţă,
nu pot să te încânt ca-n prima zi. Nu mai sunt la fel.
Nu pot să mă prefac că simt când nu simt, nu pot să fiu femeia pe care ţi-o doreşti
azi. Şi când respingi ce-ţi dau, teamă, insecuritate, răceală, mă încurajezi să fug şi
să nu mai privesc înapoi.
Poţi să mă accepţi aşa cum sunt?
Dacă ai probleme în a înţelege ce face bărbatul şi mai mult, dacă încerci să umbli
la personalitatea acestuia, inviţi în relaţia ta demonii, care o să erodeze treptat
iubirea.
Te-ai întrebat vreodată de ce rămâi într-o relaţie în care nu eşti fericită?
Teama de singurătate?
Dependenţele emoţionale?
Lipsa încrederii în sine?
Violenţa socială mascată în legi şi regulamente?
Teama de angajament?
Ce bifezi din lista neagră?
Ştii, avem şi dependenţii de îndrăgostire, care nu fac altceva decât să se aventureze
în căutare de un altul mai bun, aici eu bifez. Mereu în căutare de un altul mai bun.
Se numeşte complexul mesianic. Femeia caută mereu un alt bărbat care să o
salveze. Nici tu nu eşti mulţumită? Şi tu eşti pe picior de plecare? Şi tu fugi de
angajament?
Creştem şi ajungem nişte handicapaţi emoţional, răniţi, speriaţi, terorizaţi de lumea
noastră interioară, care n-are mamă, n-are tata. Aici începe drama ta. Am umblat
prin atâtea şcoli, am adunat atâtea diplome şi tot nişte handicapaţi suntem. Aici mă
enervez deja pe sistemul familial, educaţional şi social. Sun-o acum pe mama, pe
profesorul tău, care ne-au învăţat atâtea grozăvii şi au omis ce era mai important,
cum să iubeşti, cum să te laşi iubit. Lecţiile astea ţi le-a predat cineva? Pe naiba, de
asta eşti un distrus azi. Şi uite cum te trezeşti în infern, te sabotezi, suferi, răneşti
la rândul tău, fugi de iubire ca să nu fii sufocată, regreţi, suferi din nou, îl vrei
înapoi şi nu înţelegi de ce ai pus capăt relaţiei. Te simţi singură, tristă, neînţeleasă.
Suferi de agorafobie. Nu suporţi critică. Te acuzi pe tine când greşeşti sau pierzi o
persoană dragă. Treci de la o stare de bine la o stare de rău, într-un timp relativ
scurt şi nu ştii cum să mai trăieşti cu tine. Te simţi respinsă când nu obţii ce vrei.
Viaţa îţi pare că n-are niciun sens… şi anxietatea se accentuează, dezvolţi fobii,
atacuri de panică, nevroze şi ajungi să legi relaţii toxice, fără să înţelegi că o relaţie
poate fi fumoasa, bogată, autentică, liberă de constrângeri.
Te înţeleg perfect. Am suferit şi eu că un câine în relaţiile mele de iubire. N-am
ştiut că o relaţie înseamnă înţelegere, respect, iubire, compasiune, dăruire,
acceptare, comuniune.
De unde să ştiu dacă am crescut în tăcere şi teroare? N-am învăţat limbajul iubirii,
mi-a rămas străin, am cucerit şi când n-am mai stăpânit, am fugit. De ce fugim?
Mama e cea care ne învaţă să ne iubim şi să dăruim iubire. Tata ne învaţă să ne
lăsăm iubite şi să primim iubire. Mama n-a primit nici ea hrana emoţională
potrivită şi mi-a oferit hrana ce-o avea şi ea, cu ce ştia, draga de ea, hrana
emoţională toxică, care nu m-a ajutat la maturitate. Tata, nici el n-a avut ce-mi
oferi, fiindcă n-a primit altceva. Asta-i bagajul genetic cu care plecăm în lume. Tu,
el, toţi avem o rană pe care o purtăm cu noi, pe care ne străduim s-o ascundem sub
o anumită masca, ca să nu mai suferim. Ce mască porţi? Dar el ce mască poarta?
Ca să ajungi la esenţa unui om, trebuie să dai jos, masca după mască, cu multă
răbdare.
Şi pentru asta trebuie să te specializezi în arta de a pune întrebări potrivite şi de a
culege esenţialul din neesenţial. Corpul unui om nu minte niciodată. Ce zice cel din
faţa ta?
Cum am ajuns să ne cunoaştem?
Ce ţi-a plăcut la mine?
Ai găsit la mine ceea ce cauţi la o femeie?
Aşteaptă-te să te întrebe şi el acelaşi lucru, fă-ţi temele înainte de întâlnire.
Cum arată o zi din viaţa ta?
Ce-ţi place la o femeie?
Ce crezi despre femeile de azi?
Care-s pasiunile tale?
Unde te vezi peste 10 ani?
Şi, care-i mâncarea ta preferată gătită de mama?
Te înţelegi bine cu mama ta?
Dar, la job, cum merge treaba?
Faci sport, de câte ori pe săptămână, ce regim alimentar ai?
Unde-ţi place să te relaxezi, şi cum? Dar să ieşi, să te distrezi? Cum te detensionezi
de stres şi oboseală?
Cum vrei să fii iubit? Ce te aştepţi de la o femeie?
Care e cel mai important lucru pentru tine în relaţie?
Cum îţi dai seama că eşti dorit, iubit de o femeie?
Care a fost cea mai lungă relaţie a ta, dar cea mai scurtă?
Ce crezi despre fidelitate, dar despre independenta sexuală într-o relaţie? Te
deranjează dacă partena ta iasă şi cu alţi bărbaţi? Face sex cu ei?
Crezi că toţi bărbaţii înşală?
Ai fost vreodată părăsit de femeia pe care o iubeai?
Şi cum ai trecut peste doliu, suferinţă?
Cum câştigi un bărbat când te înşală? Cum îl aduci acasă?
Stai singur sau cu părinţii?
Cât de des te vezi cu ei? Ştiu că relaţia dintre mamă şi băiat e una specială, aşa e?
Care-i cea mai frumoasă amintire din copilăria ta? Dar cea mai urâtă?
Familia, societatea, fiecare are ceva de spus în viaţa noastră. Toţi au sfaturi de dat,
toţi îşi dau cu părerea, intervin fără să-i invite cineva. De ce? Ei sunt agenţi sociali
şi asta-i munca lor. Tu? Cum te descurci cu presiunea asta? Ai nevoie de un avocat
care să-ţi apare personalitatea? Am venit, weekend-ula ăsta sunt avocatul nevoilor
tale! Cu ce te pot ajuta?
Înţelegi bărbatul?
Cum arată viaţa ta amoroasă?
Ce-nseamnă pentru tine viaţa de familie?
Ce simţi faţă de ceea ce trebuie să simţi?
Este o mare diferenţă între ceea ce simţi şi ceea ce trebuie să simţi. Ştiai?
Iubirea ca formă de pedeapsă este un păcat, o otravă, care te omoară din punct de
vedere spiritual, chiar şi biologic în unele cazuri patologice, de iubire obsesivă,
posesivă.
O alegere pe care o faci la un moment dat, când eşti îndrăgostit şi vrăjit de celălalt,
peste ani buni, poate deveni o constrângere. Şi-atunci, ce faci? Cum te simţi când
bărbatul tău vrea să te penetreze şi tu n-ai niciun chef? O faci din iubire sau pentru
că aşa trebuie să faci, doar e iubitul, soţul tău. Dacă nu-i dai ce vrea, poate pleacă
la alta, nu-i aşa? Te ţine iubirea lângă acest bărbat? Sau teama de a nu fi părăsit?
Teama de a nu fi condamnat de familie, societate?
Fiinţa umană nu este o maşină, pe care o programezi să execute comenzi toată
viaţa ei de maşină. Omul este imprevizibil, nevoile lui sunt schimbătoare, uitarea,
plictisul, revolta, greşeală intervine. Şi dacă nu eşti pregătit s-ar putea să rămâi
traumatizat, singur şi nefericit.
„Doi oameni care se iubesc sunt ceva încântător, doi oameni care trebuie să se
iubească, sunt ceva jalnic.” Adrian Nuţă
Kahlil Gibran zicea: „Iubiţi-vă unul pe celălalt, dar nu vă faceţi din dragoste
o încătuşare, mai bine să fie o mare învolburată între ţărmurile sufletelor
voastre.”
Ce vreau să subliniez? Emoţiile şi sentimentele nu pot fi programate!! Ce ţi-a zis
mama şi tata? Societatea? Uită tot ce ţi s-a zis şi încearcă să-ţi răspunzi la
următoarea întrebare: Cum vreau să fiu iubită?
Ce ştii deja despre tine? Ce înseamnă iubirea pentru tine? Fidelitatea? Căsătoria?
Familia? Cum îţi alegi partenerul? Cum vrei să se comporte partenerul tău cu tine?
Ce eşti dispusă să oferi? Ce înseamnă o relaţie pentru tine? Cum vrei să arate ea?
Vreau să discutăm despre ce simţi, ce crezi, ce trăieşti. Asta mă interesează, ca să
nu te mai întâlneşti cu frustrarea, dezamăgirea, suferinţa. Există leac pentru
suferinţă în iubire şi împreună o să găsim anxiolitice naturale care să combată
teama, gelozia, anxietatea. Centrează-te pe tine, fii sigură că ţi-ai răspuns la toate
întrebările de mai sus, înainte de a i le pune şi lui. Meditează la tine înainte. Nu
poţi să ceri sau să pretinzi ceea ce-ţi lipseşte, niciodată.
Te invit să descrii ce înseamnă pentru tine iubirea, scrie zece cuvinte pe care le
asociezi cu cuvântul iubire şi-ai să descoperi ce-nseamnă iubirea pentru tine.