Despre tine si despre nevoile tale Cred ca Dumnezeu are un plan pentru mine in viata asta si unul pentru

tine. Am vorbit eu, acum e randul tau. Am nevoie de tine, de parerea ta: am nevoie sa-mi spui, sa-mi vorbesti despre nevoile tale, si despre ce ai vrea sa gasesti intr-o carte terapeutica, vindecatoare. Eu stiu ce si unde ma doare. Acum e randul tau: vorbeste cu mine, spune-mi despre tine si durerea ta. Pe toti ne doare, dar nu pe toti la fel Spune-mi unde te doare, hai sa cautam impreuna raspuns, rezolvare la ce te doare. Geneza Ajungem cumva pe pamant si ducem o existenta terestra asa cum stim, simtim, intuim ca trebuie trait. Unii traiesc mai bine, altii mai rau, ideea de baza e ca fiecare traieste asa cum stie. Mai sunt unii care traiesc asa cum li se spune, nu vreau sa vorbesc despre ei, acum Norme, morala sociala, vocea parintelui, a educatorului, a bisericii, a vecinului, a prietenului , etc. Care din aceste voci o auzi, o asculti? Eu, ascult o singura voce, si anume: vocea interioara. Punct si de la capat. Curaj? Nebunie? Nonconformism? Aroganta? Spune-i cum vrei, eu stiu ce vorbesc. Daca e sa ascult de cineva in viata asta, acea persoana sunt eu. Vocea interioara, vocea intuitiei, nu stiu dar aud voci, si crede-ma, nu sunt nebuna, paranoica, schizofrena. Sunt increzatoare, vie, indrazneaza, cred si iarasi cred, pana la ultima suflare. Vreau, sa traiesc intr-o lume mai buna creata de noi, cei care muncim la visurile noatre atunci cand ceilalti dorm. E patru dimineata si n-am somn.

De fapt, nu vreau sa dorm. Vreau sa notez lucruri pe care nu vreau sa le uit. Mi-e teama sa nu se piarda gandul , mi-e teama ca timpul e limitat, mi-e teama de ce-i mai departe Si de asta gandurile mele calatoresc spre tineca sa ramana. Asta e vocatia mea. Asta e misiunea mea : sa te aduc, sa te conduc pe drumul tau, pe drumul adevarat. Te afli aici ca sa inveti. Si impreuna invatam sa mergem mai departe, mai increzatori, mai optimisti, mai zambitori. Vestea buna e ca resursele se afla la tine, in tine, nu la mine. Ai tot ce-ti trebuie pentru a rezolva probema la care cauti ajutor. Eu sunt aici ca sa trezesc in tine viata, vointa, dorinta! Am constatat ca lumea nu traieste si asta ma doare profund. Viata e atat de frumoasa si se pare ca nimeni nu o savureaza, nimeni nu o celebreaza! De ce? Sunt disperata!! Ajuta-ma sa inteleg ce se intampla, fiindca singura mi-e greu sa ajung la raspuns, la intelegere, la cauza, la sursa problemei. Cosmeticiana mea are aproape 60 de ani si e o persoana cum nu vezi multe: e minunata, e creatie divina. Astazi ajung la ea, pe fuga, grabita sa ajung la ora de tae-bo. Intotdeauna ma serveste cu ce are ea mai bun. S -a nascut sa fie gazda perfecta, o mama pentru oricine ii deschide usa. Stii ce-i aia iubire neconditionata? Nu? Du-te la ea daca n-ai avut parte de o asemenea experienta. O iubesc, e atat de buna. Ma asez, imi servesc cafeaua, si privesc tabloul din fata mea: D-na Dana ii aranja parul pritenei sale careia nu-i place sa si-l usuce decat natural, la soare, si cum vremea nu o ajuta dansa i-a venit in ajutor, cu aceeasi dragoste cu care ingrijesti un nou-nascut. Nici o creatie, opera de arta n-ar fi reusit sa-mi capteze atentia intr-un asemenea mod. Lumina, sinceritatea si transparenta din ochii ei m-au facut sa vibrez, sa uit de graba, oboseala, foame si asa mai departe.

Doamne, mai exista speranta pentru noi, suflete pierdute, ratacite Iubire fata de semenele tau. Iubire fata de natura. Iubire fata de tine. Iubire neconditionata. Imi creste speranta in fiecare zi. Stiu. Simt. Se poate. Putem schimba lumea in care traim. Putem accesa o alta treapta a evolutiei, e timpul. Am asteptat destul.. Aceste confirmari cotidiene imi spun ca sunt pe drumul cel bun, drumul adevarat. Si in afara de acesta minunata experienta dobandita astazi, am mai ramas cu o invatatura pretioasa de la mama Dana. Si anume: nu-ti dormi viata!!! Traieste intens, traiesti cat de mult poti, fiindca viata nu se mai intoarce! D-na Dana doarme cate 4-5 ore pe noapte, nu fiindca e o caract a senectutii, ci pentru ca atat a dormit de tanara, niciodata mai mult. De ce? Fiindca viata trebuie traita, nu dormita, asa cum spune ea. Munceste opt ore pe zi, gateste pentru familia sa, se ingrijeste de aspectul ei exterior , petrece timp autentic si pretios cu cei doi copii ai sai, lumina ochilor ei, isi iubeste barbatul cu aceeasi dorinta ca la inceput, se ingrijeste de mama sa, care e grav bolnava, imobilizata la pat, iese la restaurant, la petreceri si doarme cateva ore pe noapte; fiindca nu vrea sa piarda nici o ocazie de a trai o experienta unica, irepetabila. Daca aceasta femeie nu se vaita, nu plange, nu acuza, nu cauta vinovati, atunci nici tu nu ai voie sa te plangi de viata ta. Fiecare experienta, ca e ea pozitiva sau negativa, are ceva pretios pt tine. Nu mai tolerez vaicareala, imi pare rau. Vreau sa te vad ca lupti pt viata ta!

Toata lumea se plange de ceva: de criza financiara, de barbatii care sunt pe cale de disparitie, de sistemul educational prost, de guvernul acestei tari, de traumatismele copilariei, de programarea sociala, si n alte exemple. Te rog spune-mi tu ceva bun! Te implor! Spune-mi ce faci ca sa traiesti intr-o lume mai buna? Cum arata o zi din viata ta? Cu ce contribui la bunul mers al omenirii? Data viitoare cand vrei sa te plangi de mama, de iubitul sau fratele tau gandeste-te la ce faci tu pt tine, pt ei, pt viata, si dupa vezi daca mai e nevoie sa mergi pana la zidul plangerii din Ierusalim. Fii bucuroasa ca esti in viata! Bucura-te de tot ce traiesti: bun, rau, nu conteaza, si asta pentru ca traiesti! Altii, bolnavi, in faze terminale, ar da orice sa traiasca drama ta, si tu, ce faci? Plangi? Dormi 12 ore pe zi? Bei ? Te droghezi? Fugi de realitate printr-o forma sau alta? Asta nu e viata, asta e sinucidere lenta dar sigura. Te otravesti in fiecare zi, putin cate putinpana cand mo artea te va desparti de tine, de lume, de viata. Nu te-ai saturat de drama pe care o traiesti? N-ar fi mai bine sa te bucuri de viata din plin? Sa traiesti asa cum n-ai mai trait? Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar. Peter OToole