Cuvânt înainte

„...şi ceea ce poate face bărbatul“

Unul din lucrurile pe care le pot face, şi‑l fac cu toată

plăcerea, este să scriu o scurtă prefaţă la cartea soţiei
mele. Dorinţa mea sinceră este ca mulţi bărbaţi să
considere că merită să investească timp şi efort în citirea
acestei cărţi, contribuind astfel la fericirea căsniciei lor
şi, de asemenea, demonstrând că‑şi iubesc soţiile, deci
şi pe ei înşişi. Apostolul Pavel spunea: „Cine îşi iubeşte
nevasta se iubeşte pe sine însuşi“ (Efeseni 5:28).
De fapt, cartea lui Ingrid prezintă un tablou sinoptic
al celor mai importante laturi şi experienţe din viaţa
unei femei căsătorite: împlinirea sexuală, fertilitatea,
perioada de graviditate, naşterea, alăptarea şi îngrijirea
copilului mic şi, în fine, menopauza şi maturitatea.
În zilele noastre există tendinţa ca aceste domenii
să fie tratate separat de către specialişti şi, astfel, sunt
deseori despărţite.
Soţia mea a căutat să adune laolaltă ceea ce aparţine
unui întreg. Ea ne arată că aceste domenii ale experienţei
se influenţează reciproc şi se întrepătrund, întocmai ca
rotiţele unui mecanism delicat.
Ele nu pot fi separate, aşa cum nici persoana care le
experimentează nu poate fi împărţită în mai multe părţi.
Fiinţa umană este esenţialmente indivizibilă — este un
„individ“. De aceea, ca să ajuţi o persoană să devină şi
 / B ucuria de a fi femeie
să rămână om, este absolut esenţial să iei în considerare
toate aceste domenii.
Multe lucruri pe care soţia mea le scrie în această
carte le‑a aflat de la experţi din întreaga lume — fiecare
capitol a fost inspirat de o autoritate în domeniu. Dar
a învăţat şi din propria ei experienţă, de soţie a unui
bărbat dificil şi de mamă a cinci copii, precum şi din O notă personală
discuţiile personale şi confidenţiale avute cu numeroşi
oameni din culturi şi chiar de pe continente diferite.
către cititor
La multe din aceste discuţii am participat împreună,
fiind consilieri; am purtat discuţii cu diferite cupluri,
împărtăşindu‑ne experienţele proprii, pentru că acest
Mă bucur că sunt femeie. Deşi nu mi‑a fost întotdeauna
mod de consiliere maritală îl considerăm a fi cea mai
uşor! În fiecare perioadă a vieţii mele a trebuit să învăţ
eficientă şi mai promiţătoare metodă de rezolvare a
să fiu din nou femeie — mai întâi, să fiu femeie singură
problemelor cuplului. Deoarece eu am prezentat deja
cu serviciul ei, până la douăzeci şi şapte de ani, apoi să
în cărţile mele, în special în M‑am căsătorit cu tine, din
fiu soţie — fără copii, în primii trei ani de căsnicie, iar
punctul de vedere al soţului, ceea ce am învăţat din
apoi, să fiu mamă a trei băieţi şi două fete.
aceste discuţii, sunt foarte fericit că acum Ingrid prezintă
Am acumulat experienţă de viaţă din culturi
cele învăţate, din punctul de vedere al soţiei.
diferite. Am fost crescută şi educată în Statele Unite. Pe
Manualele de sexologie cel mai bine vândute din
urmă, am trăit şi lucrat doisprezece ani în Africa, apoi,
vremea noastră sunt scrise de bărbaţi pentru bărbaţi,
timp de mai mult de zece ani, am locuit în Europa. În
dintr‑o perspectivă destul de îngustă — cea a bărbatului.
fiecare continent şi în fiecare situaţie în parte, bucuria
Aşa cum a spus Lillian Roxon: „O carte plină de căldură
de a fi femeie a însemnat altceva pentru mine.
şi iubire, care să fie scrisă de o femeie caldă şi iubitoare,
În ziua de astăzi există două feluri de grupări ale
aşteaptă să fie scrisă.“
femeilor: acelea care încearcă să şteargă diferenţele
Cred că pot afirma cu îndreptăţire că un mesaj ca
dintre sexe şi îndeamnă femeile să fie ca bărbaţii; şi
cel pe care‑l prezintă soţia mea în această carte nu s‑a
acelea care ştiu să aprecieze unicitatea feminităţii. Aş
mai scris până acum, cel puţin nu în acest mod şi nu
vrea să dedic această carte celor din urmă. Aş vrea s‑o
sub acest chip.
ajut pe femeia liberă să‑şi păstreze feminitatea. „Aimer
Walter Trobisch être femme!“ „A‑ţi plăcea să fii femeie“ — „Iată prima
noastră afirmaţie de credinţă“, spune Marie Deforrez în
cartea sa Vivre au féminin. Este la fel de important ca şi
bărbatul să poată spune din toată inima: „Mă bucur că
sunt bărbat.“ Pentru că, fără bărbaţi emancipaţi, nu vor
exista niciodată femei emancipate.
10 / B ucuria de a fi femeie
De aceea am scris această carte atât pentru Nici un bărbat nu va putea să satisfacă vreodată
bărbaţi, cât şi pentru femei şi sper că vor exista cupluri pe deplin dorinţa cea mai adâncă a unei femei după
curajoase care o vor citi şi o vor discuta împreună, dragoste, frumuseţe şi ocrotire. Dar eu cred că se poate
găsind în felul acesta o nouă bază pentru dialog, aceea trăi o viaţă completă în cadrul sau în afara căsătoriei, în
a „biblioterapiei“. ciuda dorinţelor neîmplinite. Nu trebuie decât să privim
Dar ce aduce cartea celor necăsătoriţi? Cred că tot ce în sus la Cel care ne‑a spus: „Eu am venit ca oile să aibă
am spus despre acceptarea de sine se aplică fiecăruia din viaţă şi s‑o aibă din belşug“ (Ioan 10:10).
noi, indiferent că este căsătorit, necăsătorit sau celibatar.
Iată ce mi‑a scris fratele meu după ce a citit
manuscrisul: „Afirmaţia ta că «dacă nu trăiesc în pace
cu propriul meu trup, nu pot trăi în pace cu propriul
meu Creator» are un înţeles foarte profund. Dacă atât
bărbaţii cât şi femeile ar aplica această regulă în propria
lor viaţă, cel puţin 50% din tratamentele medicale ar fi
anulate.“ Comentariul său la cel de al doilea capitol a
fost: „Această bucurie a dragostei heterosexuale ar trebui
să fie împărtăşită tuturor oamenilor minunaţi din lumea
aceasta, oameni care n‑au trăit‑o niciodată...“ Aş vrea să
aduc aici omagiul meu atâtor soţi şi soţii care, din cauza
problemelor de sănătate sau a altor circumstanţe, au o
căsnicie neîmplinită — cel puţin din punct de vedere
sexual.
Persoana unei femei sau a unui bărbat care nu‑şi
neagă sexualitatea, ci şi‑o decantează în dragostea faţă
de alţii, iradiază o anume strălucire. În ei o văd pe Maria
din Betania, care a uns cu uleiul ei scump şi parfumat
picioarele lui Isus şi apoi le‑a şters cu părul ei. (În
cultura africană, o fată care urmează să se căsătorească
îi dăruieşte logodnicului ei o tigvă decorată, de forma
unei vaze sau a unei sticle, ca simbol al sexualităţii ei
feminine.) Ceea ce face Maria, ungând picioarele lui Isus
cu uleiul scump, poate simboliza acest dar preţios, iar
faptul că‑şi foloseşte părul ei lung — un simbol sexual
în cultura iudaică — ca să‑I şteargă picioarele ne arată
că ea nu se teme de feminitatea ei.
 o notă personală către cititor / 13

fratelui meu, John Hult, lui Marsh Matthews, Josef

Roetzer şi Rudolf Vollman.
Multe din informaţiile capitolului 2 le‑am primit din
scrisori sau întâlniri personale cu membrii mişcărilor
„Couple to Couple“ din Franţa, SUA şi Canada.
Mulţumirile mele lui Serena, Inc. (Otawa, Canada)
şi în special lui Arthur şi Connie Johnson, care mi‑au
Mulţumiri permis să folosesc ilustraţiile din cartea Love and
Life [Dragoste şi viaţă]. De asemenea, îi mulţumesc
doctorului Robert Bradley, care mi‑a permis să adaptez
ilustraţia din cartea sa Husband‑Coached Childbirth
Această carte n‑ar fi fost scrisă niciodată, dacă o anumită
[Naşterea asistată de tată].
femeie nu m‑ar fi îndemnat să descopăr bucuria de a fi
Vreau să‑mi exprim adânca recunoştinţă minunatelor
femeie şi dacă ea nu mi‑ar fi fost alături în perioadele
fete care au locuit cu noi în acest an şi care m‑au ajutat
în care am fost însărcinată, bucurându‑se de naşterea
să termin şi să dactilografiez manuscrisul — Elizabeth
copiilor noştri de parcă ar fi fost propriii ei copii. Este
Goldhor şi Marie de Putron.
vorba de „doula“ mea, cea care este ca o mamă pentru
Şi, în final, vreau să le mulţumesc copiilor noştri.
mamă. Când am întrebat‑o mai târziu: „Cum înveţi să
Ei mi‑au dat curaj şi mi‑au făcut viaţa bogată şi plină,
iubeşti?“, răspunsul ei a venit fără ezitare: „Lăsându‑te
fiecare în felul său. Iar tatălui lor — care este şi tatăl
iubită.“ Datorită faptului că ea m‑a făcut să văd
acestei cărţi — îi aduc mulţumiri din adâncul inimii, nu
dragostea lui Dumnezeu, pot acum să cred că El mă
numai pentru răbdarea şi sprijinul pe care mi l‑a acordat
iubeşte şi mă acceptă şi pe mine.
pentru această carte, dar şi pentru că m‑a acceptat aşa
Sunt recunoscătoare fiecăruia dintre autorii citaţi
cum sunt de‑a lungul anilor care au trecut de când
în bibliografie. Deseori, în timp ce‑i citeam, mă trezeam
ne‑am căsătorit şi pentru că mi‑a dat libertatea de a fi
discutând cu ei despre fiecare nouă descoperire pe care o
eu însămi.
făceam: „Asta aşa e!“ îmi spuneam. Era bucuria învăţării
prin înţelegere, nu mecanic. Ingrid Trobisch
Vreau să le mulţumesc acelor cupluri care mi‑au A‑4880 St. Georgen
permis să folosesc citate din scrisorile lor personale. Austria
De asemenea, îi mulţumesc lui Dorothea Vosgerau, cu
care am petrecut ceasuri minunate, discutând despre
conţinutul fiecărui capitol în parte. Ea are însuşirile unui
superdirector şi totuşi ştie cum să te îndrume, nu să te
constrângă.
Datorez mulţumiri speciale medicilor care au citit
manuscrisul şi au făcut criticile şi corecturile necesare: