Promovarea mestesugurilor locale

Mestesugul inseamna deopotriva meserie, profesiune, dar si pricepere,

indemanare, abilitate, talent. Principalele indeletniciri care au constituit din timpuri
stravechi resursele de trai ale omului – vanatoarea, pescuitul, pastoritul si
agricultura – au generat si modelat o serie intreaga de ramuri tehnice din care au
luat nastere in decursul vremii felurite meserii.
Mestesugurile, indiferent de natura lor, imbina spiritul practic cu nevoia de
frumos si simțul estetic manifestat de om in dezvoltarea lui. „Filosofia” ce se
ascunde in spatele produselor mestesugaresti autentice, fac trimitere la valori
perene precum bunatatea, iubirea aproapelui, rabdarea, credința sau comuniunea
dintre toți si toate.
Cultura traditionala, obiceiurile constituie un patrimoniu inconfundabil al
fiecarei localitati, zone sau regiuni rurale. S-a constat ca, daca unele traditii au
disparut ca efect al “modernizarii, al productiei de serie mare”, totusi in spatiul
rural se mentin inca tezaure de etnografie si folclor, mestesuguri care constituie o
mare bogatie.

O activitate economica importanta, pe care o mai intalnim si astazi in

localitațile brasovene, strans legata de valorificarea resurselor naturale, ca si
umane, sunt mestesugurile. Din punct de vedere etnografic, gasim si astazi, in
județul Brasov, elemente de civilizatie si cultura populara, integrate deplin in
sistemul de organizare a satelor, in ocupatii si mestesuguri, in datini si obiceiuri, in
felul de a fi al locuitorilor judetului.
 Judetul Brasov este situat in partea centrala- estica a tarii, in interiorul
arcului carpatic. Aflandu-se la intalnirea Carpatilor Orientali cu Carpatii
Meridionali, judetul Brasov dispune de un relief deosebit de variat.

El cuprinde intreaga depresiune a Barsei, precum si o parte din depresiunea

Fagarasului si din masivul Fagaras. Zona rurala a judetului Brasov cuprinde o
diversitate foarte mare de culturi, avand influente predominant sasesti.

In primele decenii ale sec. al XIX-lea, industria casnica, mestesugurile,

indeosebi, se dezvolta la sate, asigurand populației rurale si orasenilor necesitațile
legate de imbracaminte, incalțaminte, ca si confortul casnic.

Prelucrarea fibrelor vegetale si animale. Mestesugul prelucrarii fibrelor vegetale

si animale, cunoscut in Tara Oltului inca din epoca bronzului, a constituit una
dintre cele mai intense activitati casnice. Aceasta indeletnicire a fost favorizata de
posibilitatile de crestere a oilor si de cultivare a canepii si inului, asigurand
necesarul de tesaturi pentru imbracaminte sau uz gospodaresc.

Țesutul a reprezentat o ocupatie de baza a taranimii si a mestesugarilor din Tara

Barsei. Se remarca centrele traditionale din Brasov, Darste, Bran si Sacele. Se
diferentiaza trei categorii functionale ale tesaturilor: pentru uz gospodaresc, pentru
interiorul locuintelor si pentru port. Ornamentele pentru tesaturile decorative se
remarca prin elementele geometrice, cu reprezentari fitomorfe si vargi alternative.
Coloritul specific Tarii Barsei este rosu-visiniu, albastru inchis si rosu cu negru pe
alb, in cazul romanilor, cu un specific aparte in cazul satelor branene, unde se
intalneste vargatura galbenportocalie. Straiele se prelucrau in darste, instalatii care
ingrosau tesatura de postav. Un cartier din Brasov poarta numele de Darste, iar pe
vremuri, in centrul Cetatii, se afla un targ al straielor. Produsul finit se folosea in
scopuri proprii sau se vindea. Un alt material era buboul, un postav taranesc,
intrebuintat in paturile de jos ale orasenimii si la tara, pentru confectionarea
hainelor de iarna. Interioarele caselor maghiarilor sunt decorate cu tesaturi si
alesaturi monocrome (in nuante rosii, albastre sau negre), paturile avand perne
ornate la capete si cearsafuri vargate. Sasii dispun de o tehnica a brodatului aparte,
monocroma, in nuantele rosu, vanat sau negru pe alb. Diversitatea tesaturilor e
mare: fete de masa, perne, prosoape, draperii, fete de plapuma, perdele etc., multe
decorate cu motive zoomorfe si florale. De asemenea, caracteristic sasilor sunt
perdelele poroase din Ghimbav si saculetele de panza, puse pe perete, din Vulcan.

Broderia. Pe tot cuprinsul tarii, arta cusutului s-a practicat din vremurile tracice si
s-a pastrat cu sfintenie, pana in zilele noastre. Motivul romanesc, care impodobeste
un obiect, variaza in functie de utilizarea data pieselor brodate. La obiecte de
podoaba, cum sunt basmaua, naframa, batista, se folosesc motive, in a caror
componenta intra floarea cu frunze, fructele, pasarile, iar la obiectele de uz casnic
si la obiecte de imbracaminte pentru sarbatori (ie, camasa barbatesca, ilic, cojoc),
se folosesc motive in a caror componenta intra floarea, figurile abstracte
(geometrice), animalele, elementele cosmice, redate intr-o forma stilizata. Modul
de viata a influentat mult spiritul creator, in multe dintre motive regasindu-se
influente ale nationalitatilor conlocuitoare. Materialele folosite ca baza, pentru
realizarea broderiei, sunt panze din bumbac, in sau canepa, dar pentru realizarea
cojoacelor s-a folosit ca baza pielea, iar pentru ilice sau veste s-a brodat pe suport
din postav realizat din lana. Tesaturile s-au realizat pe razboaiele de tesut din
gospodariile proprii, firele pentru broderii erau din bumbac sau borangic, vopsite in
mod natural, in functie de culoarea spre care se tindea, cu foi de ceapa, frunze de
nuc etc. Uneltele pentru brodat sunt putine, respectiv, ac si foarfeca.

Papusile din material textil, alaturi de jucariile din lemn, s-au nascut in
gospodariile strabunicilor, pentru a crea bucurie celor mici. Au fost, de la bun
inceput, creatii ingenioase, materializate, initial, din resturi de tesaturi, existente in
casa. Umplute cu boabe de porumb, rumegus sau lana si, alaturi de papusile
realizate pe linguri din lemn, au creat universul jocului micilor fetite. Cu fetele, in
general, cusute cu fire din bumbac de diferite culori, erau vesele si expresive. Au
intruchipat personaje din povestile romanesti si asa s-a nascut, probabil, idea
teatrelor de papusi pe mana, care faceau deliciul targurilor si balciurilor acelor
vremuri.

Cojocaritul si prelucrarea pieilor (tabacaritul). Practicarea pastoritului si

cresterea vitelor, in Tara Oltului, au contribuit la aparitia si dezvoltarea unor
mestesuguri casnice taranesti, fiecare sat avandu-si cojocarii, pielarii si tabacarii
sai. Documentele vremii atesta practicarea acestor mestesuguri, inca din anii 1640-
1680 (Lisa, Mandra, Beclean, Porumbacu de Jos). Aceste mestesuguri au fost
practicate ca o indeletnicire complementara, mestesugarii satelor fiind, in paralel,
agricultori si crescatori de animale.

Pictura pe lemn. Mobila pictata intalnim, inca din secolul al XVI – lea, in mai
toata Europa, incepand cu Suedia, Elvetia, Anglia, Țarile de Jos, Catalania,
Alsacia, Normandia, Germania de Sud, Austria, Europa Centrala, mergand prin
Transilvania, pana in Rusia si Țarile Baltice. Pictura naiva sau pictura taraneasca,
dupa cum mai este cunoscuta, devine traditie in Romania, din secolul al XVIII-lea.
Obiceiul de a picta obiectele din lemn a aparut in Transilvania si Bucovina, inspirat
de traditia maghiara si saseasca in domeniu. S-au pictat obiecte de mobilier: mese,
scaune, blidare, cufere si lazi de zestre, confectionate, in special, din lemn de brad,
folosindu-se grunduri, vopsele, baituri si verniuri naturale, obtinute din substante
minerale, organice, la indemna taranului. Produsele realizate de mesterii din
asezarile rurale au dobandit un pronuntat specific local, dezvoltandu-se tot mai
multe ateliere, specializate in prelucrarea lemnului. Arta mobilierului pictat
cunoaste o inflorire, in a doua jumatate a secolului al XVII - lea, compozitiile
ornamentale diferentiindu-se de la o zona la alta, de la un centru la altul, aflate in
zonele Rupea, Sighisoara, Sibiu, Sebes, Tara Barsei, Varghis, Bistrita, zona Bran.
Motivele florale, geometrice, astrale, antropomorfe, zoomorfe sau fitomorfe sunt
pictate pe fond de culoare verde oliv sau albastru inchis. Obiecte folosite ca suport:
panouri din lemn, linguri, solnite, sararite, casete, cufere, mojare, farfurii, blidar,
cuier, tavi. Pregatirea suprafetelor se realizeaza printr-o slefuire fina a suprafetelor,
urmand aplicarea peliculei de fond, dupa care se trece la transpunerea motivelor pe
suprafata care urmeaza a fi pictata. Pictura se realizeaza in culori tempera, cu
emulsie de ou, fixarea suprafetelor pictate se realizeaza prin lacuire.

Incondeierea oualor. Mestesugul incondeierii oualor a constituit un document

graitor de cultura straveche. Pastrat prin traditie, se situeaza la nivelul celorlalte
manifestari artistice din zona, prin continutul tematic al motivelor decorative, prin
regulile compozitiei si prin colorit; predominanta este culoarea rosie, motivele
detasandu-se prin contururi albe, realizate prin inchistrire cu condeiul si cu ceara
de albine. Tara Barsei reprezinta, dupa Bucovina, a doua mare zona etnografica de
creatie a oualor incondeiate. Ouale de Tara Barsei si Tara Fagarasului se lucreaza
in 2, 3 sau 4 culori. Motivele populare, specifice judetului Brasov, se impart in
motive geometrice, florale (intalnite, cu precadere, la ouale maghiare) si zoomorfe.
Tehnica folosita la incondeierea oualor este relativ simpla. Ouale sunt pentru
inceput scrise cu condeiul, cu ceara de albine, iar apoi, in functie de modelul ales,
sunt trecute prin una, 2 sau 3 bai de vopsea. Ouale maghiare si secuiesti sunt
lucrate in 2 culori: culoarea naturala a oualor si rosu. Ouale romanesti se fac in 4
culori: culoarea naturala a oualor, galben, rosu si negru.

Ceramica populara. Descoperite de omul primitiv, in Epoca de Piatra, ceramica si

prelucrarea lemnului sunt cele mai vechi mestesuguri populare, care au fost, in
timp, perfectionate de taranul roman. De-a lungul istoriei, ceramica populara a
cunoscut doua forme de manifestare: ceramica primordial lucrata in mana, si
ceramica lucrata pe roata. Cercetarile arheologice au scos la iveala cateva statuete
de ceramica, de origine neolitica, ce intruchipeaza fiinte zoomorfe (bour, oaie, cap
de lup) si antropomorfe. Inca din antichitate, olarul, pe langa obiecte de uz
gospodaresc (amfore, strachini, oale, blide), a lucrat si obiecte cu rol ritualic de
infrumusetare a locuintei, de aparare si protectie a familiei si a bunurilor. In trecut,
multe din aceste obiecte ceramice erau considerate a avea puteri miraculoase, iar o
parte din aceste credinte s-au pastrat in lumea satului, pana in zilele noastre. In
prezent, ceramica ornamentala si-a pierdut o parte din mitologic si din mister iar,
pentru cei mai multi dintre noi, ea dezvaluie doar o lume a satului. Astfel, apar
reprezentate, de cele mai multe ori, figuri de tarani, imbracati in portul popular,
specific zonei etnografice de provenienta a mesterului popular, ciobani cu turmele
lor, dar si personaje din lumea basmelor romanesti, animale totemice, masti de
diferite marimi. Olaritul este o munca obositoare si necesita forta, indemanare si
cunostinte deosebite. Lutul este scos din locuri speciale, apoi este adus in
gospodarie, unde mai intai este faramitat si apoi framantat cu mainile, picioarele
sau cu un ciocan mare de lemn, in amestec cu apa. Acest procedeu se realizeaza, de
cat mai multe ori, pentru a da lutului elasticitate si o finete obiectelor finite. Pasta
astfel obtinuta se lasa la dospit, intr-un loc rece, cu temperatura constanta. Dupa
modelare, vasele se lasa la uscat cateva zile, la umbra si apoi se ard in cuptoare
speciale, dupa ce au fost, in prealabil, ornamentate si, eventual, smaltuite (la blide
se smaltuieste numai partea interioara si marginile). Toate culorile folosite sunt
naturale.

Prelucrarea artistica a lemnului. Lemnul este considerat materie, prin excelenta,

plin de caldura si personalitate, fata de raceala si indiferenta metalului.
Preocuparea pentru prelucrarea lemnului isi gaseste multiple explicatii, dar una
dintre cele mai plauzibile consta in aceea ca materialul se preteaza la intrebuintari
diverse, cu multa usurinta, iar decorarea propriu-zisa se realizeaza cu unelte simple
(topor, barda, dalta, briceag), care nu presupun tehnologii elaborate minutios. Un
alt argument il poate constitui faptul ca lemnul a fost prelucrat artistic de om,
inaintea lutului, constituind, astfel, materialul asupra caruia s-au imprimat primele
insemne decorative. Din punct de vedere al tehnicilor folosite, nu se poate vorbi de
sculptura in lemn propriu-zisa, intrucat rareori se realizeaza detasarea completa a
unui volum, insa se foloseste crestarea lemnului.

Cioplirea si crestarea lemnului este o taiere putin adanca in masa lemnoasa, fiind
tehnica principal, ce aduce in aceasta ”civilizatie a lemnului” nota superioara de
realizare artistica, de inalt rafinament. Cu unelte simple, mesterul popular a crestat
bucatile de lemn de stejar, nuc, tei, salcam, rachita, din care a confectionat
mobilier, unelte si ustensile de uz casnic, acoperindu-le adesea cu o retea fina de
motive decorative. Cea mai clara clasificare a crestaturii in lemn este cea a
categoriilor de obiecte pe care se aplica. Primul camp este cel al arhitecturii
populare, crestaturile in lemn aplicandu-se pe principalele piese constructiv -
decorative ale caselor, bisericilor si diverselor acareturi. Astfel, stalpii casei,
ramele usilor si ferestrelor sunt decorate cu maruntele crestaturi geometrice,
completand frumusetea volumelor cioplite sau sculptate, ale acestor elemente
arhitectonice. Al doilea camp, de aplicare al crestaturii in lemn, il constituie
mobilierul de diferite categorii. Aici, in asociere cu scrijelirea, reprezentative sunt
lazile de zestre, mesele, unele categorii de dulapuri si blidare, scaunele si bancile,
unele obiecte recent aparute in casa taranului.

Pielaria in Brasov - Bastionul Tabacarilor si Strada Neagra. Strada Neagra

(actuala strada Nicolae Balcescu) este prima strada a Brasovului mentionata in
documente, in anul 1464: Swarczgas. Pe aceasta strada se aflau atelierele a aproape
40 de tabacari (pielari). Numele strazii - Strada Neagra - este legat de culoarea
inchisa a apelor reziduale, rezultate din prelucrarea pieilor, pe aceasta strada. Casa
Honterus, situata pe aceasta strada, este locul in care s-a nascut marele umanist sas
Johannes Honterus (1498-1549). Fiu al unui pielar, Johannes Honterus avea sa fie
una dintre cele mai importante figuri ale Brasovului medieval. La capatul strazii, se
afla bastionul incredintat spre aparare breslei pielarilor. Mentionat mai tarziu decat
restul fortificatiilor din Cetatea Brasov, se pare ca Bastionul Tabacarilor a fost
construit in jurul anului 1452 si incredintat spre aparare breslei ”tabacarilor rosii”.

Extragerea uleiului comestibil din semintele de dovleac. In unele sate din Tara
Fagarasului, au functionat „pisaluge” (teascuri pentru samanta de dovleac), cu care
se obtinea ulei comestibil; aceste teascuri functionau la capacitate maxima, mai
ales, in posturile Craciunului si al Pastelui.

Moraritul. La inceput, oamenii obtineau faina din secara (mai tarziu, din porumb),
cu ajutorul a doua pietre ferecate, puse in miscare cu efort propriu; dupa o vreme,
omul a pus la lucru apele raului, pentru a actiona pietrele, ce macinau cerealele; a
aparut mestesugul moraritului, bine dezvoltat, mai ales, pe vaile din Tara
Fagarasului. Si astazi exista in judetul Brasov (in satele Ohaba, Bucium,
Cartisoara), mori de apa din secolul trecut, concurand cu tehnologiile moderne.
introduse, in secolul al XVIII-lea, de catre negustorii cehi.
 Pentru promovarea acestor mestesuguri Agentia de Dezvoltare Durabila a
Judetului Brasov si Asociatia pentru Promovarea si Dezvoltarea Turismului din
Judetul Brasov a implementat un proiect care are urmatoarele propuneri:

 Centrele de cultura de la Consiliile Judetene sa devina furnizor de formare

profesionala in meserii traditionale. Introducerea, in scolile de la sat, a
cursurilor de prezentare a mestesugurilor traditionale din zona.
 Introducerea, in nomenclatorul de meserii, a unor mestesuguri traditionale.
 Realizarea de parteneriate intre UAT si asociatii de mestesugari sau
mestesugari, pentru promovare. Sprijin din partea UAT, pentru dezvoltarea
antreprenoriatului, in domeniul mestesugaresc.
 Realizarea de “Sate turistice” in care sa se invete si mestesuguri. Initierea
de centre de achizitii pentru produse populare si artizanat.
 UAT care organizeaza targuri, sa aiba spatii special amenajate, distincte,
pentru mestesugari si produse artizanale autentice. Realizarea de targuri si
expozitii tematice, pentru mestesugarii din zona.
 Participarea la targuri naționale si internaționale.
 Infiintarea de parteneriate intre asociatiile de mestesugari sau mestesugari si
patronatele din turism si agroturism. Fiecare unitate de cazare sa aiba un
punct de vanzare, cu obiecte de artizanat si produse mestesugaresti autentice,
pliante de promovare a asociatiilor mestesugaresti si mestesugarilor locali.
 Realizarea de site-uri de vanzari on-line a produselor de artizanat si
mestesugaresti autentice.
 Realizarea de centre de evaluare si certificare a competentelor profesionale,
in domeniul mestesugurilor, care sa elibereze atestate si certificate, pentru
persoanele ce realizeaza produse mestesugaresti autentice.
Bibliografie:

 http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/prezentare%20generala.htm

 http://hanulsimon.ro/traditii-si-mestesuguri-traditionale/

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Bra%C8%99ov