esutul, torsul, cusutul, btutul dantelelor

esutul i torsul reprezint pn n zilele noastre una dintre cele mai rspndite ndeletniciri casnice. Nici cele mai bogate sortimente ale produselor fabricilor de textile n-au reuit s elimine complet din casa rneasc rzboiul de esut. nc mai sunt case n care se aude btaia lui ritmic, mai ales iarna. Cerinele mereu crescnde sunt satisfcute cu ajutorul produciei de proporii industriale a unitilor cooperaiei meteugreti. La Sndominic, Frumoasa, Corbu, pe Valea Trotuului in casele rneti se fac acele pturi groase, clduroase, moi - dup drcit - numite cergi. Covorul, ptura, cuvertura, pretarul, fcute din ln toars i vopsit, mpodobite cu alesturi, sunt deopotriv cunoscute i rspndite pe ambele pri ale masivului Harghita. Motivele ornamentale geometrice ale covorului secuiesc, folosirea cu msur a culorilor (maro-ruginiu, mov, albastru nchis, vnt, alb, sau verde deschis i rou viiniu) au un caracter tradiional. esturile de ln cu motive florale reprezint produse i obiecte de zestre ndrgite n zonele cu populaie romneasc. esutul covoarelor vopsite, ndeletnicire rennoit, prin bogia de culori i motivele ornamentale se nscrie, de asemenea, pe linia pstrrii tradiiilor. Aceste produse pot fi cumprate peste tot n jude, n magazinele de art popular. Din bumbac, cnep i in, ori din amestecul acestora sunt esute prosoape, fee de mese, ervete, pretare tivite, fee de pernie ornamentale. Aceast ndeletnicire casnic este caracteristic tuturor zonelor judeului. n proporii mai mari asemenea esturi se fac la Dneti, Cristuru-Secuiesc i mprejurimile lor, folosindu-se tehnica i motivele tradiionale de esut. Motivele n cruciulie ale pernelor, cuverturilor, feelor de mese se caracterizeaz printr-o bogat varietate. Prin rennoirea coleciilor de modele din zonele Ocnelor, Casinului, Ciumanilor, Snmartinului se aplic din nou pe pnz o ornamentare popular tradiional. Broderiile de un colorit extrem de bogat de pe Valea Mureului, pe lng faptul c reprezint frumuseea portului popular local romnesc, se gsesc i pe prosoapele, erveelele, pernele ornamentale att de cutate. Aceste broderii cusute cu butuci sau prin mpunsturi paralele, sunt produse de renume. Varietatea infinit a motivelor cusute pe dos, caracteristice zonelor locuite de ceangi, de asemeni reprezint una dintre comorile nepreuite ale artei populare a judeului.

Ornarea bundielor, dei se socotete parte a micilor meserii, prin motivele ornamentale pe care le folosete reprezint una dintre ramurile cele mai specifice ale creaiei populare. O mare varietate a bundielor brodate regsim de la marginea nordic a judeului, de la Bilbor i pn la Pltini (Odorhei). Pe ele se contopesc n armonie elementele geometrice stilizate cu motivele florale spontane i care, mpreun cu bogia coloristic, fac cojocelul un adevrat component al vemntului de srbtoare. Un produs de o deosebit finee al talentului creator l reprezint dantela esut cu bile beioare de la Sncrai, caracteristic exclusiv a acestui sat. E o adevrat plcere s urmreti modul n care se es dantelele, s vezi cum degetele iscusite ale femeilor, prin aruncarea rapid, peste acele de gmlie care urmeaz contururile desenelor, a mulimii de bile din lemn fixate de a, transform modelul, aproape ct ai clipi din ochi, n dantele de o rar frumusee. mpletiturile de pai de asemenea reprezint una dintre ndeletnicirile populare, avnd tradiii mai cu seam n colul sud-vestic al judeului - n Mugeni, Dobeni, Tetura, Beta, Aluni, Crieni. Locuitorii acestor sate confecioneaz plrii de paie pentru brbai i femei, poete i pretare. La Mugeni se fac din foi de ppuoi practicele geni de trand, tergtori de picioare, pretare ornamentate. La imoneti este rspndit mpletitura de nuiele, Courile din nuiele lustruite, courile pentru sugari, ba i mesele i fotoliile de grdin mpletite din nuiele, se bucur de o mare cutare. La Lupeni, Zetea, Lueta, din dungi colorate de resturi de textile, se es interesante preuri figurale care reprezint, n acelai timp, i exemple ale creterii creaiei figurale naive.

Domeniul tesaturilor este alcatuit din cel mai mare numar de piese; dar si de cunostinte cerute celui ce practica acest mestesug. Fragmente de tesaturi au fost descoperite datand inca din epoca bronzului pe teritoriul tarii noastre, mai precis amprente ale acestora au fost gasite pe fundul unor vase din perioada respectiva. Dar pentru a intelege mai bine misterele acestei vechi indeletniciri, trebuie sa stim cine erau cei ce teseau. Ei bine, acest mestesug a fost practicat de femei. Ele erau cele care cultivau, pe suprafete mici de pamant, inul si canepa. De la semanat si pana la recoltat, tarancile erau cele care ingrijeau aceste culturi. O alta materie prima este lana, care odata tunsa de pe oi (treaba aflata in principal in sarcina barbatilor, dar la care puteau participa si femeile), era toarsa si apoi colorata, pana se ajungea la firul bun pentru lucrul in razboi. Torsul parului de capra (mai aspru decat cel de oaie) se facea cu o roata speciala, roata si tehnologie care se intalneau in Iran, Turcia, Azerbadjan, Bulgaria si numai in unele sate din sudul Romaniei, ceea ce ne indreptateste sa credem ca mestesugul a fost adus din sudul Dunarii. Dupa ce materia prima a fost adunata, prelucrarea acesteia era tot sarcina femeilor: lana era pusa in furca si toarsa. In cea mai mare parte a tarii se toarce tinand furca intre genunchi, fixata in brau sau de un scaunel. Din caierul de lana sau de canepa se trage cu mana stanga firul care se rasuceste apoi cu mana dreapta si se invarte pe fus. Grosimea firului si gradul de rasucire este in functie de destinatie. Firele erau folosite fie in coloritul lor natural, fie vopsite. Cunoscatoarele acestui mestesug erau majoritatea tarancilor din satele romanesti. Culesul plantelor nu insemna numai aprovizionarea cu leacuri naturale, ci si o importanta sursa de inspiratie cromatica. Alegerea si combinarea culorilor presupuneau nu numai pricepere, ci si simt artistic si temeinice cunostinte botanice. Traditiile trecutului ne amintesc de taranii care ieseau singuri sau mai multi laolalta, strabatand pajisti si paduri, pentru a culege plante; era si o zi hotarata pentru aceasta, ziua Sfantului Ion din luna iunie, dar nu numai. Buruienile erau stranse si pentru leacuri, recomandate de medicina traditionala, dar si pentru culori. Cantitatile de plante nu erau totdeauna suficiente pentru a vopsi toate firele, asa ca se strangea o noua recolta. Aceasta vopsire succesiva da de fiecare data alte tonuri firelor. Tesaturile astfel colorate capata un farmec aparte care, rezultat din nuantele sterse ale vopselelor vegetale, caracterizeaza cele mai frumoase dintre scoartele noastre, ca si cele mai valoroase covoare orientale, de pilda. Simion Florea Marian, cercetand culorile cunoscute de tarani si denumirile acestora, inregistreaza incredibilul numar de 230! Taranii stiau plantele de pe camp, cand trebuiau sa fie culese, si ce parte a plantei genera o anumita culoare. Femeile, cu priceperea lor, sarguinciose, in zilele de lucru, la vatra sau sub cerul liber, preparau din coaja de rachita si

Tesutul mestesug traditional

anin, din coji de zarzar, foi de ceapa, frunze de gutui, din flori de liliac si alte amestecaturi, cu zeama de varza si piatra acra, culori de o rara frumusete. Pentru colorarea tesaturilor se foloseau: menta, anin, urzica pentru culoarea neagra; coji de zarzar si nuc pentru maron; vine de salcie pentru visiniu inchis; coji de visin si de dud pentru vernil; radacina de paducel pentru albastru inchis; nalba pentru gri deschis; foi de ceapa pentru galben si crem; crin, pentru violet; sunatoare pentru culoarea nisipului. Prepararea firelor trebuia incheiata la anumite termene, respectate colectiv in sate. Asa ca femeile se adunau si lucrau in claca, fie muncind pentru ele, fie pentru cea in casa careia se adunasera.

Grijile femeilor erau in principal hainele si tesaturile din interior. Primele care atrag atentia dintre tesaturi sunt hainele. Purtate de oamnei in vazul tuturor, ele atrag atentia prin maiestrie si diversitate. Fiecare zona etnografica a avut un specific, piesele de port fiind marci de recunoastere a membrilor comunitatii, mijloace de apreciere a varstei si a starii sociale. Portul taranesc avea ca cea mai raspandita piesa camasa. Lungimile ei variaza, uneori pana ceva mai jos de brau, alteori pana la glezne. Partea de sus a camasilor este bogat decorata, la femei aceasta decoratiune ajungand sa acopere masiv portiunea de peste umeri. Pe cap femeile purtau basma sau marama din fir de borangic. Acesta este unul dintre elementele legate de obiceiuri, intru-cat un important moment al nuntii este acoperirea capului miresei, semn ca a devenit femeie. De acum incolo ea nu mai poate intra in biserica decat cu capul acoperit. In timpul ceremoniei nuptiale, capetele naframei erau tinute de catre cei doi miri, semn al vesnicei legaturi ce se formeaza intre ei. Barbatii purtau pe cap caciula cea mai mare parte a anului. Chiar dupa moarte, erau ingropati cu caciula pe cap, pentru a o purta si in lumea de dincolo. Aceste doua elemente amintite pana acum, acoperamantul de cap, la femei, si camasa, atat la femei cat si la barbati, au o folosinta speciala: naframa era folosita la nunta, ca semn al transformarii tinerei fete in femeie casatorita, dar aceeasi naframa era pusa in bradul de pe mormantul celui mort necasatorit. Camasile purtate in timpul nuntii de catre mire si mireasa sunt pastrate apoi toata viata, ele fiind si vestmantul lor de inmormantare. In picioare incaltamintea obisnuita era opinca, pusa peste obiele, invelitoare din benzi de tesatura din lana, ce apara piciorul. Interiorul locuintelor taranesti era cu adevarat imbracat. Tesaturile asezate in interior erau prezente atat in casele taranesti, cat si in cele boieresti, Cand se mutau dintr-un loc intr-altul, luau cu ei in principal interiorul, ce consta in chip esential din tesaturi. Casa era imbracata cu peretare, ce erau tesute pe latimea razboiului de tesut si pe lungimea peretelui camerei; de obicei aceste peretare erau asezate pe partea de camera unde se afla si patul. Mai tarziu aceste obiecte de decor interior au inceput a fi prinse unul de altul, pe toata lungimea lor, si in timp nu au mai fost puse pe perete, ci direct pe jos, dand astfel nastere covoarelor. Decorul peretarelor se recunoaste prin alternarea dungilor paralele, perpendiculare pe lungimea piesei, si prin lipsa chenarului decorativ. Cand dimensiunile caselor taranesti cresc, aceste piese de decor incep a fi prinse unele de altele. Barnele caselor, in interior, sunt si ele acoperite cu frumoase tesaturi, culorile vii alternand cu cele mai sterse, dand astfel nastere unui decor de o rara frumusete. In timp motivele geometrice dispar, ele fiind inlocuite cu cele florale. Multe din tainele acestui mestesug s-au pierdut; multe traditii s-au schimbat. Toate cunostintele legate de tesaturi sunt pastrate de mesteri anonimi, de fiecare taranca ce trebuia sa stie sa toarca si sa teasa inainte de a avea o familie. Si ea nu invata din carti, ci de la femeile din sat. Multe poate au pierdut semnificatia tesaturilor, dar tarancile varstnice inca mai stiu, spre exemplu, ca anumite motive trebuie sa fie pe camasa unui ginere. Conceptia despre lume a oamenilor din trecut s-a schimbat, nu a stat pe loc. Inca din veacul trecut ea s-a destramat, incetul cu incetul.

Tesaturile si portul popular romanesc

Broderia
Broderia este custura decorativ realizat pe baza numerrii firelor esturii pe care se coase . Executarea ornamentelor cu acul pe suprafaa esturilor este veche. nc Herodot menioneaz n istorii obiceiul tracilor de ai ornamenta mbrcmintea. Ce-a mai mare dezvoltare arta brodatului a avut-o la noi n Moldova n epoca medieval. n arta popular decorul cusut a fost executat cu precdere pe sturile fine de in sau bumbac. Iniial custurile ca tehnic delicat cu posibiliti multiple de decorare, a fost utilizat la mpodobirea pieselor de mbrcminte, Iar n secolul XIX s-a extins i la esuturile de interior. Ornamentarea prin custur se nfptuiete printr-o gam larg de puncte, unele de tradiie local altele ntroduse ca rezultat al contactului cu regiunile

limitrofe. Sistemul tehnic al custurii urmrete textura pnzei pe care se coase, respectind liniile drepte ale firelor de urzeal i bteal. Punctele de custur se compun dintr-o succesiune de linii drepte, verticale, oblice sau orizontale, din a cror combinare ritmic rezult modelul. Datorit structurii sale custur este o tehnic care preteaz viziunii estetice a poporului romn care a preferat motivul geometric sau motivul geometrizat, schematizat. n arta popular a romnilor din Basarabia custura artistic este un factor important n decorul costumului tradiional, iar n cadrul acestuia cmaa este cea mai ornamentat. Materialul pe care se realizeaz broderia este pnz de cnep, in sau bumbac. Pentru executarea broderiei sau folosit fire de bumbac rsucit, bumbacul mercenizat. Mai sunt folosite i firul metalic argintat i firul aurit. Clasificate dup funcionalitate, dup locul pe care l ocup n compoziia ornamental i dup tehnica de execuie, custurile pot fi grupate n puncte cu caracter funcional i puncte cu caracter decorativ. Custurile funcionale servesc la reunirea foilor de pnz sau tivirea lor. nsilatul, tighelul, festonul, drugul fac parte din categoria punctelor funcionale. Din custurile decorative ntlnite n arta populara romneasc n Basarabia se ntlnete cusutul pe fir, cruciuliele, lniorul. Dac ne referim la decorul pieselor de port din Basarabia vdit este aspectul unitii cu portul popular al romnilor din zonele istorice. Acest decor dispus cu discreie i msur, concentrat n cmpuri delimitate cu precizie, care se detaeaz pe prile albe neornamentate, pstreaz strvechiul fond traco-ilirice. Decorul este dispus n aa fel nct s sublinieze liniile croielei i odat cu aceasta cele ale corpului omenesc. Principalele cmpuri ornamentate la portul popular sunt dispuse mprejurul gtului, pe umeri, piept i marginea poalelor. Cromatica folosit n broderie este n general sobr, n cazul nuanelor vii contrastul este echilibrat i discret. Culorile de baz folosite sunt rou, negru, albastru, mai puin viiniu, galben, verde i brun. Dintre piesele de interior ornamentate cu broderie ntlnim n Basarabia - prosoapele, fee de mas i pierne. Aceste piese sunt ornamentate cu punctul n cruce ori n tehnica broderiei pline. Modelul ultimei se execut liber n latul materialului trecnd alternativ firul pe deasupra i pe dedesupt. n ultimul timp se ntlnete broderia ,,pe scris'' executat dup un model desenat pe pnz.

esutul artistic
Spturile arheologice ne arat c esutul este o ndeletnicire veche.Pe teritoriul Moldovei sau gsit amprente de esturi pe fundul vaselor de lut din epoca neolitic.Pe baza spturilor sa stabilit c din acele timpuri esutul se efectua pe rzboiul de esut vertical.Abia mai trziu, n secolul X, dup dezvoltarea ulterioar a esutului, n direcia relaie cu perfecionarea continu a rzboiului care este aceea n toat lumea .Pe teritoriul locuit de romni sa ajuns la rzboiul de esut orizontal. Aceasta a dus la uurarea muncii, obinerea sturilor de calitate i de mari dimensiuni. Pn n evul mediu timpuriu cunoatem puin despre modul de lucru i aspectul sturilor.Evoluia meteugului esutului n perioada medieval urmeaz traiectoria sinuoas a unei istorii zbuciumate. Documentele pstrate ne arat c pe lng curile domneti i boiereti sau pe domeniul mnstireti se organizeaza ateliere n care se es stofe, pnze i covoare. Deja n secolul XV, pe unele slobozii din Moldova, eseau postov i pnz, pe care le vindeau la trguri. n aceast perioad meteugul era att de rspndit, nct Anton Maria de la Chioro Fiorentino remarc faptul c n rile Romane ,,era o adevrat fabric de esut n fiecare cas''. n afar de materialele scrise, tehnica de lucru, compoziiile ornamentale, cromatica rafinat precum i gama bogat i variat a categoriilor de esturi indic o ndelung tradiie n domeniul esutului i a folosirii textilelor n cadrul portului popular, ct i n cadrul esturilor de interior rnesc. Din punct de vedere a materialului din care sunt confecionate esturile pot fi clasificaten dou grupe: esturi din fibre de origine animal-

ln, pr de capr, borangic i esturi din fibre de origine vegetal- in, cnep, bumbac. Categorii distincte pot fi stabilite i n legtur cu funcia pe care o ndeplinesc i locul pe care l ocup esturile n cadrul interiorului locuinei: 1. esturi de uz gospodresc- tergare, imple de cnep, ciarafuri de cli sau de cnep,fee de mas.; 2. esturi funcionale decorative sau strict decorative- licere,scoare,chilimuri,fee de piern,pierdele; 3. esturi de caracter ceremonial-tergare i prosoabe de nunt,ervete pentru nmormntare, perne, scoare foarte importante din punct de vedere artistic. Forma, prezentarea decorului pe suprafaa esturilor sunt determinate de funcia i poziia lor n ncpere sau n viaa de toate zilele. n ansamblul articolelor esute predomin elemente geometrice, cele vegetale antropomorfe i avimorfe snt mai puin la numr, fiind schematizate cu mult ndemnare. Un ornament ntlnit pe toate categoriile de esut de ln i bumbac este pomul vieii. Gama cromatic al articulelor esute se compune din cteva culori de baz n multe nuane. n decorul esuturilor din secolul XVIII-XIX n special ale celor de ln au predominat armoniile simple, avnd la baz culorile vegetale- brun, cenuiu, ocru albastru-verzui. Dei pe parcursul timpului gama cromatic s-a mbogit cu nuane i culori noi obinute cu ajutorul coloranilor chimici, ce caracterizeaz n continuare esturile meterilor notri este discreia i armonia, rezultate din mbinarea culorilor n cadrul unui acord cromatic sobru. Datorit echilibrrii armonioase ale motivelor esutului artistic se formeaz un tot unitar, ca valori artistice remarcabile care au mbogit patrimoniul artistic naional i universal. Spre exemplu s lum covoarele basarabene fie confecionate n gospodriile individuale sau n atelierele de la mnstirile Vrzreti,Tabra, Rciula, au un specific aparte datort, pe de o parte fondului strvechi caracteristic romnilor de pretutindeni, iar pe de alt parte condiiilor social istorice n care au evoluat. De-a lungul anilor covoarele basarabene au fost prezente la expoziiile de la Sankt-Petrsburg, Cracovo, Viena, Paris, Genova. Multe covoare basarabene au intrat n circuitul mondial de valori artistice, fiind prezente n coleciile personale din toat Europa i chiar din America.

MATERIALELE, CROMATICA SI MOTIVELE

Materialele Discutia despre materialele (7) din care sunt realizate broderiile de care ne ocupam porneste de la gruparea acestora n trei categorii: materiale de fond, materiale de brodat (fire, paiete, margele) si materiale auxiliare (dantele, franjuri, ciucuri). Materialele de fond ale acestor broderii nu sunt foarte variate, rezumndu-se la cteva tipuri de pnza de in topita si cteva de matase. Cele mai numeroase n general n Transilvania sunt broderiile realizate pe diferite tipuri de tesaturi de in, de la cele mai fine si vaporoase pna la pnza groasa, plina. La broderiile noastre ntlnim doua tipuri de pnza de in topit, respectiv voalul si sifonul. Unele dintre piesele de care ne ocupam au ca material de fond trei tipuri de matasuri: rips, moir si satin, toate numarndu-se printre matasurile mai pline. Materialele de brodat se refera n principal la firele de cusut, realizate din matase sau metal. Firele de matase, n general colorata, pot fi confectionate n mai multe moduri, pentru a obtine efecte ct mai diferite. n cazul broderiilor unitariene de care ne ocupam, firele de matase se ntlnesc sub trei forme: fire slab rasucite, fire de tip muline si senilia. Firul slab rasucit si cel de senilia au aspect pufos, cel de tip muline este consolidat prin rasucirea strnsa a mai multor fire. Firul de senilia, a carui denumire

sugereaza aspectul sau (chenille omida), contribuie la realizarea unor suprafete plastice cu aspect de catifea. Firele din metal pretios au fost folosite de timpuriu pentru broderiile bogate. Dezvoltarea modalitatilor de producere a acestor fire a influentat si metodele de lucru. La nceput se realizau fsii nguste de aur apoi srme fine de aur sau argint nfasurate n jurul unui miez din matase. n continuare firele de brodat metalice se ntrebuinteaza sub ambele forme: cea de srma sau cea de fir propriu-zis, n functie de existenta sau absenta acestui miez textil. Metalul folosit att pentru srme ct si pentru fire n cazul broderiilor pe care le studiem este argintul, deseori aurit. Srmele folosite sunt din cele cu sectiune rotunda (circulara), cu sectiune dreptunghiulara (plate, srme aplatizate prin ciocanire formnd benzi nguste) si ntr-un singur caz (cat.13, fig.52-53) este utilizat boiullon-ul, derivat din primele doua tipuri de srma modelate n spirala. Firele metalice propriu-zise sunt alcatuite din benzi nguste nfasurate n jurul unui miez textil, n cazul nostru analizele de laborator relevnd faptul ca acest miez este un fir de matase naturala. Tot din metal sunt realizate si paietele broderiilor noastre, fie ele simple, plate, fie ele profilate, confectionate, conform analizelor, din argint sau cupru aurit. Pe cteva dintre piese ntlnim si margele de brodat, din cupru aurit. Aceste elemente suplimentare de decor, paietele si margelele, cu diferite sectiuni, imprimeuri sau culori, sunt preferate mai ales n broderiile baroce si rococo pentru care ncarcarea, greutatea, sclipirea, erau semne ale calitatii. Materiale auxiliare, cu rol decorativ, sunt dantelele (care subliniaza bordura mai multor piese), franjurii si ciucurii, realizate prin diferite tehnici att din fire textile ct si din fire metalice. Trebuie remarcata complexitatea anumitor ciucuri de colt obtinuti prin mpletirea unor manunchiuri de fire metalice, constituind elemente decorative de mare efect. Cromatica Alaturi de desen si calitatea punctelor de broderie, cromatica unei piese este o categorie de baza n discutarea valorii estetice. Lund n considerare imensa diversitate de culori utilizate n broderii, sunt aproape imposibile generalizarile. Totusi, se pot face unele observatii privind zonele de provenienta a anumitor particularitati cromatice. Astfel, se considera a fi de influenta renascentista italiana culorile fine, pastelate si de influenta orientala cele puternice, contrastante. Contactului cu artele decorative turcesti li se atribuie n broderia transilvana gustul pentru efectele de pete de culoare, anumite culori, precum rosul turcesc si dinamizarea suprafetei motivelor prin umpluturi geometrice alternante (8). Acest efect, ntlnit si pe unele dintre piesele noastre, deosebit de decorativ, presupune mpartirea suprafetei n mici zone geometrice si colorarea lor alternativa cu culori puternice sau fir metalic. Mai putem observa ca multiplele culori si nuante sunt vegetale, obtinute din plante sau minerale, cele mai frecvente fiind firele de matase colorata. Pentru usurarea prezentarii am alcatuit o clasificare a celor 15 broderii unitariene care ne preocupa, grupndu-le n doua clase: broderiile realizate exclusiv cu fire si accesorii metalice si cele realizate cu fire colorate si metalice. broderiile metalice sunt la rndul lor monocrome (cu modele cusute exclusiv din argint aurit), bicrome (cu o foarte decorativa alternanta a suprafetelor din argint cu cele din argint aurit) si policrome (cu argint aurit si paiete colorate). n aceasta prima grupa efectul decorativ este obtinut prin contrastul dintre materialul de fond deschis si firul metalic, respectiv prin alternarea n mici suprafete geometrice, de influenta turceasca, a suprafetelor aurii si argintii. broderiile policrome propriu-zise n care motivele sunt cusute cu fire textile de diferite culori si nuante, din matase colorata, la efectul decorativ contribuind si firele metalice. Trebuie sa remarcam ca toate piesele alese de noi contin fire metalice, acestea sporind valoarea intrinseca a broderiilor. Asortarea culorilor este n general realizata intuitiv de executanta broderiei si depinde att de gustul personal ct si de cel al epocii si de ce nu, chiar de context si disponibilitati. Motive decorative Dintre motivele cu cea mai pare popularitate n decorarea pieselor unitariene si textilelor n general se remarca rodia, cunoscuta n foarte multe variante si a carei evolutie complicata se poate urmari n timp. Rodia ca ornament a fost creata de tesatorii italieni de catifea n anii 1420-1430 prin modificarea florii chinezesti de lotus. Motivul a fost apreciat si de artistii Renasterii, Donatello folosindu-l pentru monumentul funerar al papei Giovanni XXII realizat ntre 1425-1428 (9). Rodia devine foarte agreata n ornamentica italiana, spaniola, engleza si orientala. Se porneste n toate variantele de la rodia simpla, nchisa, schematica. Suprafata sa a fost apoi decorata diferit pentru a sugera smburii si apoi desfacuta n felii separate intercalate de puncte. Rodia este ulterior stilizata (cu felii laterale lobate sau reprezentate ca frunze independente) si dinamizata (prin contururi) (10). Floarea de acant (11) este un motiv apreciat n broderia secolelor XVII-XVIII, dar care era folosit pe textile nca din secolul precedent. Denumirea motivului este oarecum artificiala. Nu este propriu-zis vorba de o floare de acant, ci de cteva frunze rotunjite sau ascutite ce delimiteaza un caliciu din care

se ridica un boboc. n perioada baroca rodia se transforma si se alungeste devenind o palmeta de acant, asadar nu este vorba de stilizarea unei flori naturale, ci de o derivatie pur ornamentala fara corespondent vegetal. Rozeta, n feluritele sale interpretari, este un motiv decorativ general utilizat, derivat initial din floarea de maces stilizata, dar desemnnd n final orice motiv circular cu margini festonate, ca de floare, si cmp care sugereaza caliciul unei flori sau diverse tipuri de mpletituri (12). n domeniul broderiei rozeta este forma clasica de reprezentare a florii de trandafir n varianta sa renascentista, barocul optnd pentru o mai mare naturalete n desen si culoare, prezentnd deseori floarea din profil sau semiprofil. Palmeta imita frunza de palmier sau degetele unei mini. Este un motiv ornamental folosit separat sau unit prin spirale. Prin sectionarea palmetei care se prezinta ca un motiv vegetal simetric, n forma de evantai, se obtin semipalmetele, prezente si ele frecvent n ornamentica textilelor. Palmetele au extrem de numeroase variante, unele cu denumiri care le tradeaza zona de origine, de exemplu palmeta persana. Aceste motive pot fi de asemenea mbogatite cu boboci sau alte elemente ornamentale. La fel de generale sunt diferitele tipuri de frunze si frunzulite, uneori stilizate, alteori redate ct mai realist ca forma si cromatica. Unele pot fi astfel recunoscute, precum frunza de vita de vie. Se mai folosesc frecvent variante ale vrejului ondulat , cu ramificatii serpuitoare sau meandrice ncarcate de flori si frunze. Dintre motivele mai rare la broderiile noastre, cel mai important n ornamentica generala l constituie laleaua (13). Originea sa este straveche, fiind atestata n jurul anului 600 n Alexandria. n secolul al XVI-lea este tot mai prezenta n decoratiile italiene, spaniole, germane, dar mai ales n cele orientale. Se pot identifica chiar doua variante, una occidentala mai naturalistica n conturul petalelor si n cromatica si una orientala mai simpla, mai stilizata, cu desen plat. Laleaua orientala poate avea trei sau mai multe petale dispuse n forma de lira. Varianta orientala cu trei petale apare frecvent n Transilvania n secolul al XVII-lea. Putem identifica unele dintre motivele florale marunte care decoreaza cteva piese ca fiind viorele (cat.5). Piesa cat. 15 reprezinta alaturi de frunzele de vita de vie si ciorchini, cu boabe albastre sau albe. Mai ntlnim spice de gru pe doua dintre broderii (cat.13 si cat.15), garoafe reprezentate din profil cu petale colorate alternant pe piesa cat.6. Pe una dintre piese (cat.7) este prezenta si floarea cu trei petale, att de agreatul simbol floral al renasterii. Este vorba de fapt de o compozitie de frunze de acant stilizate, asemanndu-se adesea cu laleaua sau crinul (14). Floarea cu trei petale reprezinta nsa doar un simbol floral, fara corespondent n lumea vegetala reala. Motivul este folosit n ornamentica din Transilvania din secolul al XVI-lea pna n secolul al XVIII-lea, desi el apare deja din veacurile al XIV-lea si al XV-lea pe miniaturile din Ungaria (15). Un decor interesant l ntlnim pe broderia aflata n catalog la numarul 12 care utilizeaza motivul decorativ al chiparosului alaturi de cteva cladiri. De asemenea, ntlnim o pereche de turturele tinnd n cioc un inel pe piesa cat.9.