Peste întreaga întindere a ţării noastre

portul popular se încadrează într-o

unitate de stil generală, reprezentând
tipologia costumului românesc , ale
cărei caractere întrunesc trăsăturile
esenţiale de vestimentaţie purtată de
ţărani pe suprafaţa României.
De la o regiune la alta însă,
costumul a primit pe parcursul
istoriei aspecte diferite, determinate de condiţii de viaţă diferite.
Noţiunea de costum tradiţional autentic se referă la creaţia populară
structurată pe anumite elemente de stil ce s-au perpetuat în zonele constituite
etnografic.
Privind costumul popular, în urmă cu mai bine de două decenii, Dobrogea
a fost considerată, ca o pată albă pe harta etnografică a ţării noastre. Nu se
cunoştea costumul românesc autohton, fiind considerat inexistent.
Căutat cu perseverenta și răbdare, costumul băştinaş apare scos din lăzile
bătrânelor, bucată cu bucată din care trebuie compus întregul.
Informările orale completează uneori, din lipsa materialului real.
Costumul iese la iveală întreg, originar şi adevărat, vorbind de secolul nostru.
Prima formă descoperită datează de la sfârşitul
secolului trecut şi o considerăm cea mai originală
prin puritatea croielii şi a decorului tradiţional. Este
cămaşa dreaptă cu două pestelci cu pisc, la femei şi
cămaşa tot dreaptă cu pantaloni largi, încreţiţi, şi
brâul roşu, la bărbaţi.
Acest costum completat cu îmbrăcămintea
contemporană a capului este considerat prototipul
portului popular românesc din zona Dobrogei.

Realizator
Brânzai Cerasela cls. a VII-a
Şcoala cu clasele I-VIII Sălcioara
Judeţul Tulcea
 Piesa principală în componenţa
costumului popular este cămaşa. Îmbrăcată
direct pe corp (în vestimentaţia ţărănească
neexistând rufărie) cămaşa este
confecţionată din pânză ţesută în general din
fibre vegetale şi mai puţin din fibre de
borangic sau lână.
În funcţie de croială, deosebim 4 tipuri de cămaşă în costumul femeiesc
din ţara noastră dintre care se desprind cele 2 forme principale :
 cămaşa dreaptă
 cămaşa încreţită în jurul gâtului

Pe teritoriul acestei zone ţăranca poartă cămasă dreaptă (cămaşă încreţită

nu există aici) croită într-una cu poalele, ceea ce se numeşte cămaşă de-a-
ntregul.Tipul de cămaşă dobrogeană consemnat in literatura de specialitate sub
denumirea de cămaşă dalmatică reprezintă prin
structura sa simplă fără guler şi cu mâneca dintr-
o singură foaie, una din primele faze din evoluţia
acestei piese și se-nscrie între elementele
documentare în istoria portului popular .
Este confecţionată din pânză de bumbac,
inul şi cânepa fiind aproape dispărute din costumul femeiesc din Dobrogea unde
aceste fibre au fost înlocuite încă din secolul trecut aproape integral cu firul de
bumbac.
 Piesă de port de provenienţă
necunoscută, care însă apare încă din secolul
trecut în portul
femeiesc din
întreaga Câmpie a
Dunării şi foarte frecventă in Dobrogea, fusta
creaţă sau rochia tesută a fost purtată peste
poalele cămăşii (devenită rufărie) întâi la muncă
şi apoi trecută şi în ţinuta de serbare. Fusta este
ţesută în război din lână. Se ţese fie limpede în 2
iţe, fie în coaste, în brazi sau ozoare în 4 iţe.
Coloritul fustei este în general sobru: negru,
vânăt, roşu închis, brun încenuşat şi se vopseşte, în cele mai multe cazuri, sub
formă de ţesătură finită cu sisteme
ingenioase.
Întrebuinţarea fustei în îmbrăcămintea
ţărănească a adus cu sine şi juponul sau fusta de
dedesubt, rochia de jup folosită ca rufărie sub
fusta de lînă. Juponul confencţionat din
pânză albă – uneori cu dungi roşii în
ţesătură –este încreţit de asemenea la talie, iar
jos i se prinde un volan creţ pentru a ţine
fusta evazată. Prin forma şi factura lor atât fusta cât şi juponul nu se
încadrează în tipologia portului popular românesc.
Realizator
Georgescu Gabriela
Clasa a VI-a
Şcoala cu clasele I-VIII Sălcioara
Judeţul Tulcea
 Pestelca face parte din
componenţa costumului femeiesc şi prin
decorul ei bogat compensează aspectul
modest al cămăşii costumului tulcean.
De format dreptunghiular, pestelca
aparţine categoriei catrinţelor, purtată
fiind în sens vertical, prinsă în talie cu
“băieri”. În vechiul port dobrogean
pestelcile s-au purtat perechi-una-n faţă,
alta la spate- peste poalele albe ale

cămăşii.
Dat fiind frecvenţa generală şi de veche tradiţie a
tipului de costum femeiesc cu două catrinţe, peste
întreg spaţiu dunărean, surprindem in această extinsă
zonă etnografica diverse drumuri date acestei piese de
port: “zăvelcă” “boscea” “otă”, postelcă”, etc., şi
binînţeles diverse sisteme de ornamentare.
Pestelca se compune, în forma sa originală, din 2 foi de tesătură datorită
posibilităţilor reduse ale războiului primitiv de ţesut, care nu permit ţesutul în
dimensiuni mai largi) ce erau unite fie în sens orizontal “încheiată pe genunche”
fie în sens vertical. De la bun început, trebuie să menţionăm cele două categorii
ale acestei piese de port din această zonă “pestelca aleasă purtată în ţinuta de
sărbătoare şi pestelca învărgată” din ţinuta de muncă.
 Pestelca aleasă din judeţul Tulcea a aparţinut costumului femeiesc din
zona de vest, întinsă pe un larg teritoriu pe cursul Dunării de la Dăieni până la
Somova.
Ornamentul somptuos şi dens,
ce se desfăşoară între cele două
chenare laterale şi chenarul de
jos,care apare aici, îţi produce, la
prima vedere, impresia unui covor.
A doua categorie, “pestelca
învărgată” este simplă, fapt ce a
determinat şi denumirea de “ pestelcă
ieftină “. Ţesută din lână, adeseori pe
urzeală de bumbac ( vara se poartă şi
pestelca numai din bumbac ) nu are
chenare şi nici un fel de alesătură,
ornamental fiind redus la nişte dunguliţe
înguste într-un colorit distinct de acela al
fondului.

Realizator
Cocoloş Gabriel
Clasa a VII-a
Şcoala cu clasele I-VIII Sălcioara
Judeţul Tulcea
 În costumul femeiesc betele se întrebuinţează mai puţin, totuşi le întâlnim
sub formă de chingă. Motivele ornamentale de flori sau ochiuri se înşiră în sens
linear pe lungime.
 De formă triunghiulară,
această năframă se poartă
direct pe păr. Confecţionate din
pânză albă au un modest
ornament de colţişori cu acul la
tivul din faţă. Această piesă se
poartă legată ,,moda răsucită” cu capetele legăturii răsucite una în alta pe creştet.
Capul femeii este apoi
învelit cu ştergarul din fire vegetale
sau marama din borangic.

O altă năframă de mare ţinută

este gearul mare cu ciucuri,
confecţionat din stofă fină de lână în
colorit negru sau alb.
 Unitar în componenţa sa pe întreg teritoriul ţării noastre, costumul
bărbătesc din Dobrogea prezintă aceeaşi componenţă:
 îmbrăcămintea capului,
 cămăşa,
 pantalonii,
 brâul
 încălţămintea.
 Bărbaţii poartă
căciulă iarna şi pălărie
vara. Căciula confecţionată
din blană de oaie apare în
două forme principale,
legate de anumite sisteme
de croiala: căciula ţuguiată şi căciula rotundă.
Pălăria de postav, produs industrial, avea o formă
specială ţărănească, fiind fabricată pentru mediul rural.
Calota rotundă ca un ceaun mai înaltă, cu borul uşor
ridicat, tivit cu panglică neagră, a intrat în portul ţărănesc încă din
secolul trecut, ca tip de pălărie ţărănească.
Pălăria de paie de secară este folosită mai mult la munca câmpului şi
este confecţionată de meşterii ţărani.

Realizator
Cocoloş Gabriel
Şcoala cu clasele I-VIII Sălcioara
Judeţul Tulcea
 Şi aici ca şi pe întreaga întindere a ţării găsim în portul popular cele două
tipuri principale de cămaşăprivind croiala şi forma lor:
 cămaşa dreaptă
 cămaşa cu platcă
Cămaşa bărbătească din Dobrogea, ca şi cea femeiască, este ţesută din bumbac,
cânepa servind în mod izolat numai în confecţionarea cămăşilor de muncă a
bărbaţilor şi atunci amestecată cu bumbac. O notă caracteristică a cămăşii
bărbăteşti este lungimea pronunţată ajungând până sub pulpele picioarelor. O
altă formă a cămăşii este cea structurată din platcă, aşezat pe umeri şi din trupul
cămăşii prins încreţit de platcă. Gura cămăşii este adâncă, doar gulerul a rămas
drept.
 În costumul bărbătesc găsim două tipuri de pantaloni: dulvarii largi,
confecţionaţi din aba în colorit închis şi cioarecii drepţi şi strâmţi confecţionaţi
din aba albă.

Realizator
Cocoloş Gabriel
Şcoala cu clasele I-VIII Sălcioara
Judeţul Tulcea