Tapiseria

este o form de art textil, care nfieaz subiecte diverse sau teme alegorice,
destinat nfrumuserii spaiilor interioare din locuine, instituii sau sli publice.
A nu se confunda cu termenul tapierie, care desemneaz att locul de munc
al tapierului (un meseria specialist n tapiarea mobilelor, adic n mbrcarea acestora
n material textil, cu umplutur de ln sau vatelin, uneori cu arcuri sau burete), ct i
rezultatul muncii sale.
Tapiseria a aprut din dorina de a conferi o dimensiune estetic unui obiect utilitar, ea avnd
iniial menirea practic de a termoizola zidurile reci ale castelelor medievale. Fiind folosit
n evul mediu pentru a decora pereii castelelor i aicatedralelor din Europa occidental, dar
i locurile de desfurare ale unor festiviti publice importante, tapiseria a fost mult vreme
apanajul aristocraiei, al regalitii i al bisericii catolice. n secolele XIX i XX, ea intr i n
casa burghez, i mai trziu a omului de rnd, n versiuni de dimensiuni modeste sau chiar
miniaturale (miniatur textil).
O lucrare de tapiserie const dintr-un obiect esut n mod tradiional pe un rzboi de
esut vertical, (haute-lisse[2]) i mai rar pe unul orizontal, (basse-lisse[3]). estura ei este
format din fire numite btaie i urzeal. Urzeala e paralel cu verticala esturii (la eserea
pe rzboiul de esut vertical) i formeaz elementul purttor al esturii, iar btaia e
transversal, fiind introdus la esere ntre firele de urzeal, iar apoi ndesit prin btaia cu
pieptenele sau furculia. Caracteristic tapiseriei este ns c firele btturii nu traverseaz
obligatoriu ntreaga lime a esturii, ci doar un anume numr de fire de urzeal, att ct se
ntinde motivul din aceeai culoare. O particularitate a tehnicii tapiseriei clasice const n
posibilitatea de a folosi n bttur i urzeal fire de diferite grosimi i chiar din materiale
diferite (ln, mtase, fire de argint sau aur etc.). Ca urmare, n anumite zone estura poate
fi mai fin i n altele mai aspr, ceea ce creeaz deosebiri de granulaie.
De obicei tapiseria este o pies de art textil care servete amenajrii decorative a unui
spaiu interior, ea fiind totdeauna atrnat pe un perete sau pe o suprafa vertical, cu
excepia pieselor de art modern, care pot fi i sculpturale (tridimensionale). Tapiseria
tradiional nfieaz subiecte cu caracter decorativ, de exemplu pe teme istorice sau
alegorice. Tapiseria modern, bidimensional sau tridimensional, poate fi figurativ sau
abstract.
Tapiseria este adesea considerat o art de sine stttoare[4]. Istoria tapiseriei ncepe n
Egiptul antic, i are o nflorire deosebit n Europa medieval, dar pstreaz un statut
important pn n zilele noastre.[5][6]

Tapiseria (goblenul) reprezint o estur manual din diverse materiale- ln, in, mtase, uneori
cu combinarea decorativ a firelor de aur i argint, esut la rzboi vertical (haute lisse) sau
orizontal (basse lisse).
Opera difer prin motivele abordate i tehnica executrii. Astfel, covorul tradiional are o
anumit compoziie, motivul principal al creia este decorul ornamental, iar goblenul - subiecte
alegorice, tratate prin imagini figurative, imitnd operele de pictur. La aceast categorie se
plaseaz i broderiile medievale (aerul, epitrahilul, acoperemintele de mormnt etc.). Tapiseria a

fost cunoscut pe malurile Nilului cu un mileniu . e.n., n China - din secolul VII, iar n Europa
din secolele XI-XIII (Germania). Schie (cartoane) pentru tapiserie au creat Rafael, Rubens, iar
cea mai renumit manufactur european (sec. XV-XVII) Gobelins, a activat n Frana. n
Moldova medieval au fost create modele de covoare populare i broderii excelente
(Acoperemntul de mormnt al Mariei de Mangop, 1477, Putna, Epitaful de la mnstirea Secu,
1608, Dvera cu Apostolul Petru, 1639, Trei Ierarhi, Iai etc.).
Tapiseria artistic (goblenul, batic-ul) se constituie la nceputul anilor 1960, primii
reprezentani ai creia devin M. Saca Rcil i E. Rotaru, lucrrile pstrnd nc, tehnologia i
procedeele covorului popular (Csue, 1961; Toamna, 1962). Goblenurile din a doua
jumtate a deceniului demonstreaz evident apariia primelor opere de art textil: Toamn,
Var (1964); Recolta(1967) de E. Rotaru; Cor stesc(1968) de M. Saca-Rcil; La
fntn (1965) de C. Golovinova.
La nceputul anilor 1970 debuteaz S. Vrnceanu cu tapiseriile Ospitalitate, Malanca( 1971)
i L. Odainic cu lucrarea Clreii(1971).
O etap de ascensiune cunoate creaia M. Saca-Rcil (Pasrea neagr, 1971 i Srbtoarea
holdelor,1974) i a E. Rotaru (Muzica,1972; Recolta, 1974).
ntre anii 1975-1985 tapiseria devine unul dintre cele mai inovatoare domenii ale artelor
plastice, experimentndu-se n procesul tehnologiei, diversificndu-i formele i volumul.
Plasticienilor deja cunoscui li se altur L. Goloseeva, E. ugjda, N. Dobrnina, L. Odainic artiti care rennoiesc domeniul cu opere originale (Masa Mare,1982; Primvara, 1980; Planeta
albastr,1981; Plai, 1988). O adevrat ascensiune n aceast perioad cunosc creaiile S.
Vrnceanu (Compoziie, minitapiserie,1982), C. Golovinova (Ritmuri rurale,1980), E.Rotaru
(Femei n cmp, 1977; Fata lui Cicoar, 1980; Mioria, 1988), M. Saca-Rcil
(Anotimpurile,1980), M.Coofan (1939), Chiinu, 1987).
Tendine noi n arta tapiseriei se manifest pregnant n perioada anilor 1990, aprnd doar alte
particulariti n ce privete tratarea temelor (narative, metaforice, abstracte) i a formei, care
tinde spre dimensiuni volumetrice. S.Vrnceanu abordeaz motivele, avnd ca punct de reper
istoria i folclorul (Fresc veche,1990; Dans,1992;), trecnd la compoziii abstracte (Acord,
Simfonie n gri, 1995). Aceeai modalitate de tratare ntlnim la M. Saca-Rcil (Zbor frnt,
Cataclism, 1998), E. Rotaru (Compoziie, 1998), n unele opere ale C. Golovinova i L.
Goloseeva. i mai accentuat aceste tendine se contureaz n creaiile lui A. Klimov, V. i A.
Culicenco, A. Negur. Lucrrile lui A. Negur au evoluat de la tradiia goblenului european la
motive mito-folclorice i la tapiserie tridimensional, care n ultimii ani deine prioritate n
cadrul expoziiilor. De rnd cu plasticienii consacrai - E. Rotaru, S. Vrnceanu, M. Saca-Rcil,
apare o urmtoare generaie de tapiseri A. Drobaha i mai tinerii - A. Negur, L. evcenco, O.
Arbuz, care propun o gam variat de maniere stilistice.
Alt compartiment al artei decorative se refer la giuvaiergerie (din turc - cevahir, giuvaier),
unul dintre cele mai vechi domenii ale artelor plastice, care apare n epoca preistoric i const
n crearea unor podoabe din metale i pietre preioase prin turnare, forjare, temuire sau cizelare,
aplicndu-se tehnica filigran sau emailare. Opere celebre de giuvaiergerie au fost create n

Egiptul antic, Mesopotamia, Grecia i Roma antic, n Evul mediu bizantin i epoca Renaterii,
dezvoltndu-se concomitent cu stilurile artei europene, constituind podoabe de lux.
n Basarabia primele ateliere de giuvaergerie apar la sfritul sec. XIX- nceputul celui XX,
confecionndu-se diverse podoabe din aur i argint, cu forme laconice. n perioada postbelic
la Chiinu este fondat Uzina de bijuterii (1972) i se constituie nucleul artitilor plastici
giuvaieri, creaia crora a marcat constituirea genului ca compartiment al artelor decorative.
Printre ei, un rol decisiv l-au avut A. Marco, Gh. Cojunean, V. Vasilicov, O. Tiron .a.
Un compartiment alturat ceramicii este sticla artistic, domeniu puin practicat n Moldova.
Dintre plasticieni doar F. Nutovici i M. Grati au profesat n mod diferit acest domeniu: primul
la nivel de piese tradiionale (Vase decorative,1970; Anotimpuri, 1971; Serviciu Autumnal,
1973; compoziia Pmnt i oameni,1980), dar i decor pentru interioarele cldirilor publice, iar
M. Grati, a practicat n egal msur i ceramica i sticla artistic, obinnd cele mai originale
rezultate (compoziiile: Pasrea Phoenix, 1968; Srbtoare, 1975; Picturi, 1981; Reflexe,
1986).
1. COVORUL FERMECAT
Indeletnicire foarte veche, tesutul la razboi isi demonstreaza inceputurile odata cu
aparitia satelor lacustre, continuand cu vechiul Egipt si Grecia Antica. Tot din perioade
indepartate (circa 3 000 i.Cr.) ne-au parvenit, datorita picturilor din necropola BeniHassan, modelele razboaielor de tesut ale antichitatii. Comparand tesaturile vechi
descoperite cu cele de azi si privind asemanarea izbitoare a razboaielor de tesut din acea
perioada cu cele contemporane, putem trage concluzia ca aceasta indeletnicire milenara
nu si-a modificat tehnica si mijloacele de lucru decat in foarte mica masura. In timp,
razboaiele de tesut au suferit putine modificari in constructie, iar textura tesaturilor a
ramas aceeasi,
Dorinta omului de a-si infrumuseta locuinta si tot ceea ce il inconjoara a existat si va
exista mereu. Una din posibilitatile de decorare, de ornamentare a interiorului locuintei,
l-a reprezentat covorul. Aparitia sa pe podelele locuintelor si mai tarziu pe peretii
acestora (tapiseria) a fost o etapa hotaratoare in dezvoltarea gustului pentru frumos si
util a omului.
Tapiseria este o tesatura decorativa, specific europeana, dezvoltata la inceputul Evului
Mediu, mai ales in franta. Termenul vine de la cuvantul francez << tapis >>, care
inseamna covor, piesa de stofa sau tesatura de lana, matase, cu care se acopera o masa
sau podeaua camerei. In foarte multe tari, printre care si tara noastra, covorul si

tapiseria s-au confundat multa vreme, ambele fiind destinate in egala masura podelei si
peretelui.
Covoarele au rol functional si decorativ, primul fiind preponderent. Ele se expun pe plan
orizontal, fiind supuse la un grad mare de uzura, motiv pentru care au o rezistenta in
timp mica. Pot fi de doua feluri: innodate de tip persan si simple de tip scoarta.
Covoarele innodate sunt de provenienta orientala, Asia Centrala fiind zona geografica
unde s-a nascut si a inflorit aceasta tehnica, continuand sa capete noi valente odata cu
extinderea sa in Extremul Orient. Motivele dominante sunt liniare, geometrice, florale,
figurative. Pot fi grupate dupa zonele geografice unde s-au dezvoltat: covoare
caucaziene, covoare din Orientul Mijlociu, covoare persane, covoare chinezesti etc.
Covoarele romanesti sunt de tip scoarta si se deosebesc intre ele prin caracterul
ornamentatiei: geometrice, vegetale, cu motive figurative si simbolice. Distingem cateva
tipuri de covoare, denumite dupa regiunea in care s-au tesut: oltenesti, cu motive
vegetale, zoomorfe, antropomorfe si chenare; muntenesti, cu desene geometrice, in
special romburi cu margini dintate, policrome; moldovenesti, cu forme alungite,
tesatura deasa, motive variate; maramuresene, de dimensiuni mai mici, mai rustice, cu
motive geometrice sau florale, in care este stilizata permanent imaginea bradului;
banatene, cu motive geometrice si vegetale, forme oarecum ciudate, complicate si cu
colorit incandescent si contrastant.
Folosite, asa cum aminteam, si la decorarea podelelor si la infrumusetarea peretilor,
scoartele romanesti, chiar daca nu au putut fi denumite tapiserii, au fost elementul
hotarator in crearea tapiseriei contemporane romanesti.Prinvaloarea, somptuozitatea,
scumpetea materialului, prin rolul pe care l-a jucat in viata sociala, tapiseria ocupa un
loc privilegiat. In toate epocile ea a reflectat preocuparile si tendintele estetice ale
societatii, cunoscand perioade de inflorire si de decadenta. In Europa, cele mai vechi
tapiserii sunt de origine germana, datand din secolul al XII-lea. In secolele XV XVI vor
fi realizate si la Arras, Bruxelles, Lile, Valenciennes, in secolul al XVIII la celebrele
ateliere de la Fontainbleau, Aubusson, Beuvais, Gobelins.
La inceput compozitia tapiseriilor este cu subiect religios, apoi subiectul devine laic,
glorificand viata regilor (Ludovic al XIV) sau cu scene pastorale.

In secolul al XIX-lea apar ateliere si Anglia si Rusia. Totusi, odata cu secolul al XIX-lea
tapiseria trece printr-o perioada de decadenta, generata de conceptia picturala a
calitatii.
Secolul al XX-lea aduce din nou in actualitate arta tapiseriei. Aceasta capata o noua
dezvoltare, devine opera comuna a artistilor si mestesugarilor fiind reinnoita prin
tehnici noi, indraznete, culori si forme variate, toate acestea fiind atributul ideilor noi.
Datorita raspandirii ei, pe plan international s-au organizat multe expozitii, printre care
cea mai importanta este bienala de tapiserie de la Lausanne.
. TEHNICA REALIZARII COVOARELOR
Covoarele si tapiseriile folosesc o tehnica veche: incrucisarea unor fire orizontale
(batatura) alternativ, prin fata si spatele unor fire verticale, intinse (urzeala), si apoi
indesirea prin bataia cu pieptenele sau furculita. Operatia se face fie pe un razboi
orizontal, fie pe unul vertical. Urzeala serveste exclusiv ca armatura, fiind apoi total
acoperita de batatura alcatuita din fire colorate, care formeaza decorul. Firele de
batatura si urzeala pot fi de diferite grosimi si chiar de diferite feluri ( lana, matase, rafie
etc.). Ca urmare, tesatura poate fi in anumite zone mai fina si in altele mai aspra, ceea ce
creaza o deosebire de textura si vibratii expresive.
Pentru a realiza o tapiserie sau un covor sunt necesare urmatoarele materiale: un razboi
de tesut sau gherghef, bumbac pentru urzeala, fire de batatura (lana, melana, sfoara,
deseuri textile, rafie, matase etc.), o furculita si o linie gradata pentru impartirea in
centimetri a suprafetei de urzit.
In prealabil trebuie executat un proiect (carton) al tapiseriei sau covorului pe care vreti
sa-l teseti.
In mare, etapele lucrului la o tapiserie sunt:
A) PREGATIREA CARTONULUI SI A MATERIALELOR
Orice tapiserie incepe propriu-zis prin realizarea unui proiect de mici dimensiuni. Aici
stabiliti ideea tapiseriei si organizarea compozitionala a acesteia. Proiectul il realizati pe
hartie de desen, folosind culori de apa (tempera sau acuarele) sau cu creioane colorate.
Compozitia poate fi a unui covor (cu sau fara chenar, cu motive florale figurative sau

geometrice, sau cu un motiv unic), dar mai poate fi si a unei tapiserii figurative, cu unul
sau mai multe personaje. Odata proiectul terminat, stabiliti numarul de culori si nuante
care formeaza coloritul compozitiei si aranjati materialul pe grupe de culori pentru a-l
avea la indemana in timpul lucrului.
B) PREGATIREA GHERGHEFULUI SI URZITUL
Ghergheful este format din:
doi stalpi de sustinere verticali, din lemn montati pe niste talpi;
doua bare orizontale din lemn pe care se intinde urzeala;
doua pene mici;
doua pene mari
doua bare circulare, egale cu distanta dintre cei doi stalpi de sustinere.

Montati piesele componente ale gherghefului. Urmeaza pregatirea pentru urzit. Bara
orizontala de sus a gherghefului o impartiti cu un centimetru, de la centru spre capete,
in distante egale.
Aceeasi impartire o faceti si pe bara circulara de jos. Operatia continua cu urzitul
propriu-zis. Firele de urzeala vor fi intinse pe gherghef in functie de impartirea in
centimetri facuta la inceput. Exemplu: pentru o tesatura cu batatura fina, numarul de
fire de urzeala ce se vor intinde pe distanta unui centimetru va fi mai mare ( se poate
ajunge la 10 fir pe centimetru), pentru o tesatura cu batatura mai groasa, numarul de
fire pe centimetru va fi mai mic. De obicei tapiseriile se lucreaza cu fire de batatura de
grosime mijlocie, iar urzitul se face cu doua fire pe centimetru. La capetele tapiseriei sau
covorului, pentru a asigura marginilor laterale o rezistenta mai mare, veti urzi fire
duble. Urzitul este o operatie de mare importanta. Pe un gherghef urzit incorect, nu veti
putea obtine o lucrare cu o tesatura frumoasa.
C) ROSTUL, BAZA SI DRUGUL

Reprezinta trei operatii importante ale tesutului. Aceste operatii se fac inainte de tesutul
tapiseriei.
Rostul, sau alegerea rostului este operatia prin care firele de urzeala le despartiti cu
ajutorul bazei circulare de sus, pentru a inlesni trecerea firului de batatura.
Baza este capatul orizontal al tesaturii, capat ce se realizeaza tot din fire de urzeala.
Baza are rol de sustinere a firelor de batatura, de obtinere a unei margini drepte la
tapiserie si de mentinere a distantelor dintre firele de urzeala, conform impartirii de pe
bara orizontala de sus a gherghefului. Baza o teseti la fel ca firul de batatura si o
desfaceti in momentul terminarii tapiseriei.
Drugul este impletitura care se face in jurul fiecarui fir de urzeala dupa terminarea
bazei. In final, se prezinta ca un snur mai gros (drug) asezat deasupra bazei. Are rol de
consolidare a tesaturii. Nu se deface dupa terminarea lucrului.
D) TESUTUL
Are ca mecanism de baza trecerea firului de batatura printre firele de urzeala in doua
sensuri, la dus spre dreapta si la intors spre stanga. Spre dreapta, firul de batatura il
introduceti printre firele de urzeala care se gasesc in spatele barei de rost; spre stanga,
prin spatele firelor de urzeala din fata barei de rost. Pentru o asezare perfecta a tesaturii,
firele de tesatura le presati (bateti) cu furculita, pana la obtinerea densitatii dorite.
Modelul desenat in proiect il mariti la dimensiunea lucrarii si-l asezati in spatele firelor
de urzeala pe care insemnati cu tus conturul desenului care va intereseaza. Incepeti
apoi tesutul, operatie pe care am descris-o mai sus. La terminarea motivului decorativ
propriu-zis (sau figurativ), deci la terminarea tapiseriei, veti mai executa un drug si o
baza pentru sustinerea formei tapiseriei.
E) FINISATUL
Prin finisat intelegem efectuarea operatiilor necesare dupa incheierea tesutului. Ele
sunt:
Taierea urzelei si scoaterea tapiseriei de pe gherghef. Firele de urzeala le taiati la
distanta de 10-15 cm de baza de sus a tapiseriei. Cele de la baza de jos se vor desprinde
singure, odata cu scoaterea bazei circulare de jos.

 Desfacerea bazelor si legarea cu noduri duble a firelor libere (doua cate doua). Exista
si o alta metoda, care presupune pastrarea bazelor, prin care nu se vor obtine franjuri,
deoarece bazele vor fi intoarse si prinse pe spatele tapiseriei cu ajutorul unor panglici de
rejansa.
Calcatul tapiseriei cu ajutorul unei carpe umede, operatie prin care tapiseria va capata
o forma perfect intinsa.
Tapiseria moderna se aliniaza spontan revolutiei tehnice, parasind uneori modelele
clasice, pasind intr-o infinitate a posibilitatilor de inventie, atat in confectionarea
texturilor, cat si in materiale, care pot fi: sfoara, deseuri de carpa, deseuri de piele,
ciorapi de nailon etc. Descoperirea materialului tine numai de imaginatia autorului.