Actul domnitorului Ștefan cel Mare din 14 noiembrie 1490, prin care sunt atestate satele de pe teritoriul actual

al municipiului Ungheni: Delești și Găureni.

Arhivele Naționale București. Original, pergament, nr. 375 (31×41cm).

Rămășițele fortificației
militare din satul Semeni,
sec. XVII-XVIII.
U n act datând cu 2O august
1462, și purtând, între
altele, pecetea lui Ștefan cel
Mare, atestă – pentru prima
dată documentar – existenţa
localităţii Ungheni. Sunt
aproape șase secole de atunci…
Vârsta așezării este însă și mai
venerabilă, de vreme ce însuși
hrisovul domnesc specifică
într-un loc: „Iar hotarul acestui
sat și al așezărilor și al acestor
Muzeul
Municipal
Ungheni
poieni să fie din toate părţile
după vechiul lor hotar, pe
așezări de pe malurile Prutului,
la succesiunea de generaţii
unde au folosit de veac”. care au știut să păstreze prin
osteneala braţelor și a minţii
Șase secole, urmând unul
focul din vatră, încât azi să
altuia. Fiecare cu partea lui
avem un oraș în toată puterea
de adaos la fiinţa spirituali-
cuvântului. Oameni, în fond
tăţii noastre – un interval de
anonimi, al căror nume se
timp imposibil de neglijat.
pierde în negura vremurilor…
Ne gândim acum la diversele
intemperii prin care i-a fost Istoria este cel mai judi-
dat să treacă acestei străvechi cios manual și în lipsa lui
 dispare certitudinea vii-
torului. În această ordine,
rolul unui muzeu este
pur și simplu imperios.
Dorinţa de a organiza un
muzeu în orașul Ungheni a
apărut la sfârșitul deceniului
șase al secolului trecut. Atunci,
un grup de copii de la școlile
din localitate au adunat un
număr apreciabil de obiecte
vechi pe care nu aveau unde
să le pună la adăpost. Au
urmat numeroase insistenţe
către autorităţi, soldate
într-un târziu cu izbândă.
Trebuie spus că doleanţa acelor
entuziaști a survenit într-o
perioada de plină ascensiune
ateistă și ideologică a regi-
mului comunist. Acesta s-a
manifestat și prin închiderea
locaşelor de cult. Printre
numeroasele parohii lovite de
asemenea soartă a fost şi bise-
rica “Alexandru Nevschi” din
centrul orașului, monument de
arhitectură și istorie edificat la
începutul secolului XX după un
proiect dăruit comunităţii de
marele arhitect de origine ita-
liană Alezzandro Bernardazzi.
Dumitru Verdianu, „Strigăt”. Secvență din expoziție.
Pentru a domoli nemulţămi-
rea enoriașilor, autorităţile au
propus ca soluţie de compro-
mis organizarea unui muzeu
în incinta bisericii. Astfel,
la 13 iunie 1967, în vechea
așezare de pe malul Prutului
a fost deschisă prima institu-
ţie muzeistică din partea de
vest a Moldovei sovietice…
În anul 1988, odată cu reveni-
rea la valorile spirituale firești,
biserica a fost redată enoriaşilor,
iar de atunci Muzeul Municipal
­Ungheni este găzduit de sălile
Palatului de Cultură Municipal.
De-a lungul timpului și cu
precădere de la 199O încoace,
odată cu abolirea regimului
totalitar, muzeul a desfășurat o Artă contemporană. Secvență din expoziție. Mihai Damian. „Somnoroasa”. 2017. Piatră, bronz.
muncă asiduă pentru îmbo-
găţirea colecţiilor, păstrarea
și valorificarea patrimoniului
cultural din orașul Ungheni și
din regiunea vecină acestuia.
Organizarea unor numeroase
expoziţii interne, participarea
la târguri și saloane naţionale,
excursii, cercetări știinţifice
și arheologice, editare de
publicaţii, sunt doar câteva
din acţiunile de promovare
a acestor preţioase relicve.
 Ungheni
Municipal
Tudor Cataraga,
„Muză”. Teracotă. Museum

A n act dating from August

2Oth, 1462, and bearing,
among others, the seal of
Stephen the Great, attests for
the first time in a documen-
tary the existence of Ungheni
locality. It has been almost six
centuries since then… However,
the age of the settlement is
even more venerable, since the
royal charter itself specifies in
one place: „ And the border of
this village, and of the settle-
ments, and of these meadows
are on all sides according to
their old border, where they
have been used for centuries”.
Six centuries passed, following
each other. Each century with
its share of addition to the being
of our spirituality - an impossi-
ble time to neglect. We are now
thinking of the various conditi-
ons through which this ancient
settlement on the banks of
the Prut river had to pass, of
the succession of generations,
who knew how to keep the
fire in the hearth by the labor
of their arms and minds, so
that today we have a city in
all its power. People, basically
anonymous, whose names
are lost in the mists of time…
History is the most judicious
textbook and in its absence the
certainty of the future disa-
ppears. In this order, the role of
a museum is simply imperative.
The desire to organize a
museum in the city of Ungheni
appeared at the end of the
sixth decade of the last century.
Then, a group of children
from local schools gathe-
red an appreciable number
of old objects that they had
nowhere to put under shelter.
It should be mentioned that the
actions of those enthusiasts
occurred in a period of full
atheistic and ideological ascent
of the communist regime. It
was also characterized by the
closure of places of worship.
Among the many parishes hit by
the same fate was the church
„Alexandru Nevschi» in the City
center, a monument of archi-
tecture and history built in the
early XXth century, after a pro-
ject donated to the community
by the great Italian architect,
Alezzandro Bernardazzi.
In order to alleviate the dissa-
tisfaction of the parishioners,
the authorities proposed, as a
compromise, the organization
of a museum inside the church.
Thus, on June 13, 1967, the first
museum institution in the wes-
tern part of Soviet Moldova was
opened in the old settlement
on the bank of the Prut river…
In 1988, with the return to natu-
ral spiritual values, the church
was returned to the parishio-
ners, and since then Ungheni
Museum has been hosted by
the Municipal Palace of Culture.
Over time and especially since
199O, with the abolition of
the totalitarian regime, the
museum staff has worked hard
to enrich the collections, pre-
serve and promote the cultural
heritage of the city of Ungheni,
but also of its neighboring
region. Organizing numerous
Valentin Vârtosu,
local exhibitions, participating
„Rugă”. Bronz, lemn.
in national fairs and exhibi-
tions, excursions, scientific
and archaeological research,
publishing publications, are just
some of the actions to capi-
talize these precious relics.
The visitor, who crosses the
threshold of this museum, easily
finds that the inhabitants of
these lands have not helplessly
witnessed the passage of time.
In Ungheni, dramas, hopes,
accomplishments existed,
and epochs full of history
were kneaded, being created
intrinsic spiritual and cultural
values, meant to last in time.
From such a perspective,
Ungheni Museum has a justified
and necessary existence as a
repository of memory, edu-
cation, renewal of the thread
of time, features that make
it a real business card of the
town, meant to stay with
pleasure, and from now on,
available to the public eager to
know the past and the beauty
of these wonderful places.
Vârtelniță. Începutul sec.XX.
Equo exerian testis evendi dolupti dolor molupic
 C
Așezarea eneolitică Rezina. Vase ceramice, cultura Cucuteni-Tripolie, mileniul IV-III.
ălătorul care trece pragul
Muzeului Municipal Ungheni,
rămâne plăcut surprins de
originala și interesanta expoziţie
în care sunt etalate piese datate
cu circa 4 OOO de ani î. Hr.

Se disting mai ales vasele

ceramice ce aparţin ­fascinantei
culturi Cucuteni-Tripolie,
mileniul IV-III î. Hr., scoase la
lumină din așezările de la Rezina
și Movila Măgurii de ­cunoscutul
arheolog V. Bicbaev în anul
1995. Ca durată în timp, cultura
Cucuteni-Tripolie se egalează
cu vechea cultură sumeriană.

Așezarea medievală Țuțora.

Cercetări arheologice 2008.
Cercetători: dr. Ion Tentiuc,
dr. Alexandru Levinschi, MNIAM.
 Așezarea eneolitică Hârcești.
Cultura Cucuteni-Tripolie,
mileniul IV-III. î. Hr.
Figurină antropomorfă.

Vestigiile așezărilor prezente

în zonă, precum și piesele
din colecţia muzeului, vin să
releveze vechimea p­ opulării
­regiunii, nivelul înalt de c­ ultură
și dezvoltare atins aici de omul
preistoric, dorinţa acestuia de
a crea un limbaj de c­ omunicare
pe cât de simbolic, pe atât
de expresiv și orginal.
Așezarea eneolitică Rezina. Vas ceramic cultura Cucuteni-Tripolie, mil. IV-III.

Așezarea eneolitică Movila Măgurii.

Arheologul V. Bicbaev prezintă rezultatele
cercetărilor din anul 1995.
 Mâner de pumnal scitic, sec. II î.Hr. Satul Rădenii Vechi. Amforă romană, sec. III d.Hr. Satul Petrești.
La fel de valoroase știinţific și
cultural sunt vestigiile antice și
medievale extrase prin cerce-
tările arheologice din fosta așe-
zare Ţuţora în anii 2OO8, 2OO9,
2O14 de arheologii I. ­Tentiuc
și A. Levinschi. Loc de mare
efervescenţă istorică, așezarea
a fost reședinţă temporară
domnească și oraș medieval
situat la sud de Ungheni, fiind
arsă în totalitate de tătari la
mijlocul secolului al XVII-lea.

Monedă romană din aur (sec. III d. Hr.),

cu chipul împărătesei romane
Herennia Etruscilla, soția împăratului
Traianus Decius (a. 245 - 251).
Satul Morenii Vechi.
Icoană „Sfântul Dumitru”, sfârșitul sec. XIX. Icoană „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, sfârșitul sec. XIX.
 L emnul a fost și este materia-
lul, prin care localnicii au dat
viaţă imaginaţiei lor. ­Diversitatea
pieselor, precum și măiestria
lucrării acestora se încadrează
plenar în arta ­tradiţională
­românească, constituind dovada
certă a existenţei în regiunea
Ungheni a unei c­ onștiinţe de
neam nealterată de-a lungul
timpului. Căldura, rusticismul
și naturaleţea obiectelor din
lemn, prezente în expoziţia
muzeului, încadrează vizitatorul
în atmosfera veacurilor trecute,
pe când convieţuirea omului cu
natura era omogenă și firească.

Troiță. „Crucea Eroilor” închinată celor căzuți

în Primul Război Mondial (1916-1919).
Satul Florițoaia Veche. Sec. XX, interbelic.
 Ladă de zestre.
Satul Rădenii Vechi.
Sec. XVIII.

În categoria artei tradiţionale

a lemnului se înscrie și seria
de troiţe creștine ostășești
dedicate participanţilor la cele
două războaie mondiale din
secolul trecut. Este o colecţie „Sfânta Maria”. Satul Teșcureni. Anii 30, sec. XX. „Isus Christos”. Satul Hârcești. Prima jum. sec. XX.
document, cu piese deosebit
de valoroase, pe care vizitatorul
nu o va întâlni în nici un muzeu
din Moldova. Sculptura tradi-
ţională realizată cu măiestrie
de meșteri populari auten-
tici, imprimă acestora multă
monumentalitate, sacralitate
și expresivitate, făcând din ele
importante relicve istorice și
etnografice pentru cunoașterea
unei epoci de mare tragism.

Troiță închinată eroilor căzuți

în al Doilea Război Mondial.
Orașul Ungheni, 1941-1944.
 Printre valoroasele piese din
lemn deţinute de Muzeul Muni-
cipiului Ungheni se remarcă
și barca descoperită în râul
Prut, în anul 2O12, în dreptul
satului Măcărești - obiect de
patrimoniu istoric unicat pentru
Ungheni, dar și pentru întreg
spaţiul dintre Prut și Nistru.

„Crucea Eroilor” căzuți în Primul Război Mondial. Satul Năpădeni. Sec. XX, interbelic.

Monoxilă.
Râul Prut. Satul Măcărești.
Datare neprecizată.
 N eîndoielnic, comoara
muzeului este originala
colecţie de ţesături tradiţio-
nale, între care covorul este
definitoriu. Vizitatorul are
prilejul să deslușească aici piese
cu o ornamentare și croma- Neobosita țesătoare Maria Prepeliță. Satul Costuleni. 2007.
tică realizată bine estetic, cu
sobrietate și mare fineţe.

Covor tradițional moldovenesc cu motive

ornamentale „Cocoși” și „Calea rătăcită”.
Sfârșitul sec. XIX. Păretar. Motiv ornamental: „Pomul Vieții”, „Roata focului”, „Calea rătăcită”. A doua jumătate a sec. XIX.
 Pomul vieţii, coarnele ber-
becului, astrul, pasărea, etc.,
sunt motive ornamentale
adânc ancorate în filosofia,
simbolismul și mitologia
populară creștină și precreș-
tină românească, iar prezenţa
acestora pe câmpul covorului
din colecţia Muzeului Municipal
Ungheni, denotă vechimea
și persistenţa artei ţesutului
în Valea Prutului Mijlociu.

Restaurare covor. Restaurator Victor Crudu. 2020.

Covor.
Motiv ornamental „Pomul Vieții”,
„Prescură”, „Flori de Busuioc”.
Sfârșitul sec. XIX.

Covor. Satul Cetireni.

Motive ornamentale: „Pomul Vieții”,
„Calea Rătăcită”, „Dinții Lupului”.
Mijlocul sec. XIX.

Covor. Motive ornamentale:

„Pomul Vieții”, „Roți de Foc”,
„Lup”, „Flori de Busuioc”.
Satul Rădenii Vechi. Sfârșitul sec. XIX.
 D in aceeași categorie, a
ţesăturilor tradiţionale, face
parte și arta prosopului, unul
din elementele esenţiale care a
însoţit locuitorul din Valea Pru-
tului Mijlociu pe tot drumul vie-
ţii: naștere, căsătorie, moarte.

Prosop (fragment) cu motive ornamentale „Câine” și „Cocoș”. Țesătoarea Vera Prepeliță. Satul Costuleni. 2007.
Sec. XX, interbelic.

Prosop „Legătoarea Nunului”.

Satul Florițoaia Veche.
Sec. XX, interbelic. Fragment de prosop cu motive ornamentale vegetale și antropomorfe. Satul Manoilești, interbelic.
 Prosopul este prezent în
patrimoniul muzeului prin
piese de un rafinament estetic
ales, câmpul său, asemeni
covorului, conţinând forme
ornamentale de referinţă din
arta tradiţională românească.

Prosop (fragment) cu „Păsări” și „Pomul Vieții”. Sec. XX, interbelic.

Prosop (fragment): „Hora”. Sec. XX, interbelic. Prosop (fragment) cu „Cruci” și „Păsări”. Sec. XX, interbelic.
 U n loc aparte în patrimoniul
muzeului revine pieselor
de port popular femeiesc.
Acestea trezesc multă curio-
zitate și interes vizitatorului,
fiind adevărate perle de artă
tradiţională moldovenească.
Muzeul Municipal Ungheni la „Festivalul iei”. Chișinău. 2015.
Piesele de relevanţă ale acestui
gen din colecţia muzeului provin
mai ales din perioada interbelică
a secolului trecut, când dezvol-
tarea artei tradiţionale moldo-
venești în zonă, ca și în ţară în
genere, a cunoscut o evoluţie
de excepţie în aspect calitativ.

Port tradițional femeiesc.

Satul Costuleni. 1937.

Cămașă tradițională femeiască.

Satul Florițoaia Veche.
Sec. XX. Interbelic.
 Eleganţa realizărilor orna-
mentale, a culorilor și repre-
zentărilor simbolistice este
definitorie. Relevanţa, dar și
calitatea de autentice mărturii
etnografice de epocă, în care
arhaicul și tradiţionalul se
îmbină reușit cu modernul, face
din piesele colecţiei în cauză
valoroase surse de documen-
tare etnografică, precum și
un nesecat izvor de inspiraţie
pentru vizitatorii dornici să-și
lucreze costume tradiţionale.

Cămașă tradițională femeiască.Satul Sculeni. Sec. XX, interbelic.

Brâu tradițional femeiesc.
Satul Valea Mare.
Sec. XX, interbelic.

Piese de port tradițional femeiesc.

Secvență din expoziție.
 Alături de geometrismul și
simbolismul elementelor
ornamentale reprezentate
pe câmpurile pieselor de port
tradiţional din zona Văii Prutului
Mijlociu, cromatica pală, liniștită,
dozată echilibrat, constituie o
trăsătură definitorie a cămă-
șilor femeiești aflate în cus- Ie. Satul Ungheni. Sec. XX, interbelic. Ie. Satul Florițoaia Veche. Sec. XX, interbelic.
todia muzeului din Ungheni.

Port tradițional de nuntă.

„Legătoarea Nașilor”.
Valea Prutului Mijlociu.
Mijlocul sec. XX.
Victor Tiseev, „Artă populară”. 1985. Carton, ulei. Ada Zevin, „Natură statică din Moldova”. 1986. Pânză, ulei.
Mihai Grecu, „Scorbură de Cioburciu”. 1974. Pânză, ulei. Andrei Mudrea, „Recviem”. 1985. Pânză, ulei.