Daniel Ciugureanu (n. 1885, Sirauti, judetul Hotin - d.

19 mai 1950) a fost

un politician roman basarabean si ministru in patru guverne ale Romaniei.
A fost medic de profesie. Fruntas al Partidului National Moldovenesc, a fost unul
dintre promotorii Unirii Basarabiei cu Romania.
Pe 24 ianuarie 1918, Sfatul Tarii a votat in unanimitate pentru proclamarea
independentei Republicii Democratice Moldovenesti. Consiliul Director a fost
dizolvat si a fost inlocuit de Consiliul de Ministri, iar ca prim-ministru al noii
republici a fost numit Daniel Ciugureanu. Dupa Unire a fost ministru fara portofoliu,
reprezentand Basarabia, in patru guverne in perioada 9 aprilie 1918 - 30 noiembrie
1919.
Doctorul Daniel Ciugureanu a fost unul dintre oameni de seama ai vietii politice
romanesti din prima jumatate a secolului trecut, personalitatea care a contribuit
esential la aducerea Basarabiei instrainate la sanul patriei-mame, Romania. El a
facut parte din acei corifei ai epocii respective, care, prin jertfa lor, au implinit
dezideratul tuturor romanilor – Marea Unire. A cunoscut bine istoria acestei
provincii romanesti inca din timpurile Musatinilor, a simtit pe “pielea proprie”
opresiunile la care a fost supusa ea in perioada Rusiei Tariste; i-a intuit viitorul si la
momentul de rascruce, cand era ca o corabie in deriva, a preluat carma si a dus-o la
liman.
Daniel Ciugureanu ca si Nicolae Titulescu era de parere ca nu exista provincie mai
romaneasca decat Basarabia, ca aceasta este o parte vie a unui corp prin care
pulseaza sange din aceeasi inima. El nu putea concepe Basarabia in afara renasterii
si intregirii nationale. Conceptia respectiva si-a format-o datorita cunoasterii
temeinice a istoriei romanilor si a faptului ca Basarabia, cu vitejii si cetatile ei, a
constituit de-a lungul secolelor un puternic scut nu numai al romanilor, ci si al
civilizatiei europene.
In viata si activitatea acestui Martir al neamului romanesc raman inca multe
aspecte neelucidate.
Daca numele unora dintre liderii miscarii nationale din Basarabia – Ion
Inculet, Pantelimon Halippa, Constantin Stere, au fost ocazional mentionate in
unele lucrari, apoi numele lui Daniel Ciugureanu a fost tinut in umbra.
Din biblioteca, arhiva familiei si manuscrisele Prim-ministrului Daniel Ciugureanu a
ramas foarte putin. Arhiva personala a fost distrusa si practic totul a disparut fara
urma. Martirul a fost sters din istoria basarabeana...O istorie - care a fost falsificata,
denigrata si marginalizata de catre ocupantii sovietici. Din aceste motive este greu
sa se reconstituie o imagine completa a acestei ilustre personalitati basarabene.
Daniel Ciugureanu a fost fiul preotului Alexandru Ciugureanu si al profesoarei
Ecaterina Ciugureanu. S-a nascut la 9 decembrie 1885, in satul Sirauti, judetul Hotin,
Basarabia (astazi raionul Briceni, Republica Moldova). Facand parte dintr-o familie
de intelectuali, de timpuriu si-a dat seama de rostul cartii. Invatatura a inceput-o in
familie, studiile primare le-a facut in satul natal, cele secundare in orasul Balti si la
Seminarul Teologic din Chisinau. Apoi a studiat la facultatea de Medicina a
Universitatii din Kiev, unde a sustinut si doctoratul in stiintele medicale. A practicat
chirurgia la spitalele din Chisinau (la spitalul Regina Maria), Hancesti, Vorniceni si
Bucuresti (la spitalul Cantacuzino).

S-a manifestat de timpuriu in lupta pentru emanciparea natiunii romane din

Basarabia. In 1908, impreuna cu alti tineri basarabeni, a infiintat cercul
“DESTEPTAREA”. Din acest cerc au facut parte Alexei Mateevici (cel care a compus
poezia “Limba Noastra”, devenita imn national al Republicii Moldova din 1994),
Simion Murafa, Stefan Ciobanu, etc. Daniel Ciugureanu a fost ales presedintele
cercului. Aceasta asociatie avea drept scop luminarea oamenilor, desteptarea
constiintei lor nationale, lupta pentru dezrobire si pentru Unire cu Romania. Dupa
doi ani, din cauza inaspririi regimului, cercul a fost nevoit sa-si suspende activitatea.
Actiunile lui Daniel Ciugureanu au atras atentia autoritatilor ruse care l-au arestat in
luna Mai, 1912 si l-au deportat in Siberia. A fost eliberat (dupa unele surse a fugit)
dupa cateva luni de detentie si a reusit sa se intoarca in Basarabia.
In 1913, impreuna cu un grup de intelectuali unionisti, a fondat la Chisinau revista
“Cuvant moldovenesc”, care avea sa devina o piesa centrala in miscarea pentru
trezirea constiintei nationale a basarabenilor. Din aprilie 1917 revista devine
oficiosul Partidului National Moldovenesc, redactat de Pantelimon Halippa.
Redactori si colaboratori ai revistei “Cuvant Moldovenesc” au fost: Nicolae
Alexandri, Simion Murafa, Alexei Mateevici, Daniel Ciugureanu, Gheorghe Starcea,
Onisifor Ghibu, etc.
In aprilie 1917 un grup de intelectuali si functionari romani din Basarabia au pus
bazele Partidului National Moldovenesc care isi propunea sa lupte pentru
dobandirea drepturilor cetatenesti si nationale pentru romanii din Basarabia si de
dincolo de Nistru. Comitetul Central al Partidului National Moldovenesc era alcatuit
din: Pantelimon Halippa, Daniel Ciugureanu, Ion Pelivan, Teofil Ioncu si altii. DANIEL
CIUGUREANU ESTE MEMBRU FONDATOR AL PARTIDULUI NATIONAL
MOLDOVENESC DIN BASARABIA. 
Daniel Ciugureanu se informa mereu despre evolutia evenimentelor politice si pe
masura ce Imperiul Rus se dezintegra, el si-a intensificat actiunile unioniste,
organizand adunari, congrese si activand in sprijinul Partidului National
Moldovenesc. La 16 mai 1917 in comuna Lapusna, Judetul Lapusna (astazi Hancesti,
Republica Moldova) Daniel Ciugureanu organizeaza o mare intrunire populara pe
care o prezideaza. Cu aceasta ocazie se organizeaza sectia de plasa a Partidului
National Moldovenesc.
Printre hotararile adoptate atunci au fost:
•        Biserica din Basarabia trebuie sa fie independenta. Preotii nu pot fi decat
moldoveni. Slujba dumnezeiasca sa se faca in limba noastra parinteasca.
•        Scoala trebuie sa fie adevaratul izvor de lumina si stiinta. De aceea toata
invatatura in scolile noastre sa se faca in limba romana.
•        Tot pamantul din Basarabia sa fie dat la tarani si plugari fara plata.
•        Colonizarea pamanturilor Basarabiei prin colonistii straini din alte tari sa se
opreasca.
Presedintele Adunarii: Daniel Ciugureanu
In zilele de 20-27 octombrie 1917 a avut loc la Chisinau – Congresul Soldatilor
Moldoveni la care au participat aproximativ 1.000 (o mie) de delagati de la diferite
unitati militare.
Congresul a hotarat printre altele crearea Sfatului Tarii – organ suprem de
conducere al Basarabiei. In acest scop a fost format un Birou de organizare din care
a facut parte si Daniel Ciugureanu. Datorita muncii pline de abnegatie depusa de
biroul de organizare, Sfatul Tarii si-a putut deschide sedinta inaugurala la 21
noiembrie 1917.
Sfatul Tarii cuprindea 150 de deputati. (al 151-lea deputat a fost numit mai tarziu si
a fost Constantin Stere – V.C.). Deputati de etnie romana – 70%.
Daniel Ciugureanu a fost delegat in Sfatul Tarii din partea Comitetului Central al
Partidului National Moldovenesc ca reprezentant al Presei Nationale din Basarabia.
A fost deputat in Sfatul Tarii de la 21 noiembrie 1917 pana la 6 decembrie 1917. In
cadrul Sfatului Tarii, pana in ziua la care a intrat in Guvern (06.12.1917) a fost
membru in Comisia aprovizionarii si contra anarhiei si in Comisia de declaratii si
statute.
La 17 ianuarie 1918, Sfatul Tarii a ales ca presedinte al consiliului de ministri pe
Doctorul Daniel Ciugureanu cu 32 voturi pentru, respectiv 25 voturi contra.
In aceasta perioada, fiind conducator de guvern, a respins pretentiile teritoriale ale
Ucrainei care dorea sa anexeze de la inceput nordul si sudul Basarabiei, iar mai
apoi si toata Basarabia. La fel, a facut tot posibilul ca sa fie oprite jafurile si violurile
ostasilor bolsevizati rusi, care aflandu-se in retragere de pe front spre Rusia,
devastau si jefuiau populatia bastinasa din Basarabia. Pentru a opri dezmatul si
anarhia a fost nevoit sa solicite ajutor Armatei Romane, care a fost chemata oficial
de catre Prim-ministru – Daniel Ciugureanu si Presedintele Sfatului Tarii - Ion
Inculet.
La 24 ianuarie 1918 Sfatul Tarii a proclamat independenta Republicii Democratice
Moldovenesti, iar Daniel Ciugureanu in calitatea sa de Prim-ministru a salutat
aceasta decizie. In aceeasi calitate a emis un act diplomatic de recunoastere a
independentei Republicii Democratice Moldovenesti urmatoarelor state: Anglia,
Franta, Germania, Grecia, Italia, Statele Unite ale Americii, Turcia, etc. Cu toate
acestea, Daniel Ciugureanu nu considera ca Basarabia trebuie sa ramana
independenta pentru totdeauna concepand starea de suveranitate ca moment
preliminar pentru Unirea cu Romania. De cateva ori se deplaseaza la Iasi pentru a
discuta cu oficialii romani chestiunile legate de Unire.
La 27 martie 1918 Sfatul Tarii in frunte cu Ion Inculet a votat pentru Unirea
Basarabiei cu Romania, iar Daniel Ciugureanu in calitatea sa de Prim-ministru a
salutat acest act.
La 28 martie 1918, a doua zi dupa Unire, Daniel Ciugureanu a facut parte impreuna
cu Pantelimon Halippa, Stefan Ciobanu si Ion Pelivan din delegatia care a dus la Iasi
ACTUL UNIRII Basarabiei cu Romania. Actul Unirii a fost inmanat solemn MS Regelui
Ferdinand I al Romaniei. Dupa Unire a demisionat din functia de premier al
Basarabiei pentru a intra in guvernul Romaniei ca reprezentant al acesteia.
Conform conditiilor Unirii, Basarabia urma sa aiba asigurati 2 reprezentanti proprii
in guvernul romanesc. Acesti reprezentanti au fost Ion Inculet si Daniel Ciugureanu.
Daniel Ciugureanu a fost ministru fara portofoliu pentru Basarabia in patru
guverne: in guvernul Alexandru Marghiloman, in guvernul Constantin Coanda, in
guvernul Ion I.C. Bratianu si in guvernul Artur Vaitoianu.
In noiembrie 1919 impreuna cu Ion Pelivan (ministru de externe in Cabinetul de
ministri - Daniel Ciugureanu) participa la Conferinta de pace de la Paris, ca
reprezentanti ai Basarabiei; unde s-a pus punctul definitiv in chestiunea Unirii
Basarabiei cu Romania. Tot in aceasta perioada a participat la diferite congrese la
Londra si Paris, precum si in alte capitale Europene, unde explica despre unitatea
nationala a romanilor si despre provenienta lor comuna ca neam.
Dupa aceea a fost ales parlamentar in repetate randuri:
•        DEPUTAT DE CHISINAU (1919)
•        DEPUTAT DE CETATEA ALBA (1922)
•        Vicepresedintele Camerei Deputatilor (1922-1926)
•        DEPUTAT DE LAPUSNA (1926)
•        DEPUTAT DE HOTIN (1933)
•        SENATOR DE TIGHINA (1934-1935)
•        VICEPRESEDINTELE SI PRESEDINTELE ad-interim al SENATULUI REGATULUI
ROMANIA MARE (1936 - 1937)
Se stabileste cu traiul la Bucuresti in 1932. Participa activ in viata politica si publica a
Romaniei.
Dupa cedarea Basarabiei catre U.R.S.S. in iunie 1940, circa 120.000 de basarabeni si
bucovineni s-au refugiat in capitala Romaniei si in alte locuri din tara. S-a infiintat la
Bucuresti – Cercul Basarabenilor. Conducerea cercului avea urmatoarea
componenta: presedinte de onoare – Ion Inculet, presedinte executiv – Daniel
Ciugureanu, vicepresedinti – Gherman Pantea si Nicolae Codreanu, membrii –
Pantelimon Halippa, Ion Pelivan, Petre Cazacu si altii. Acest cerc a avut ca scop
ajutorul material al refugiatilor basarabeni si plasarea lor in campul muncii.
SCRIITOR PUBLICIST
Daniel Ciugureanu a publicat alaturi de Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, Vasile
Goldis, Simion Mehedinti, Dimitrie Gusti, Onisifor Ghibu si altii. Publica mai  mult in
reviste pentru probleme sociale si economice, una din ele fiind revista “Societatea
de maine“, editata intre 1925 -1930.
DOCTOR IN MEDICINA
Daniel Ciugureanu a progresat si profesional ca medic chirurg, ajungand medic
primar la spitalul “Regina Maria” din Chisinau (1927) si medic primar la spitalul “Ion
Cantacuzino” din Bucuresti (1933). In 1942 este mobilizat la razboi ca medic militar
in grad de capitan. Monitotul oficial din ianuarie 1942 pe care l-am gasit, confirma
acest lucru. A salvat multe vieti omenesti activand ca chirurg chiar pe front. A finisat
cariera de medic militar in 1945 cu gradul colonel. Se pensioneaza in 1946.
CU GRADUL CAPITAN (1942)
CU GRADUL COLONEL (1945)
Arestat la 5/6 mai 1950, ar fi murit - potrivit lui C.C. Giurescu - la 6 mai 1950, la
Turda, in timpul transportarii fostilor demnitari spre penitenciarul Sighet. In duba
care-l transporta la Sighet a suferit un atac de congestie cerebrala. A fost dus la
Spitalul din Turda, unde a decedat. Securitatea l-a inregistrat ca mort la 19 mai
1950, in penitenciarul Sighet.
Moartea lui Daniel Ciugureanu a survenit in circumstante necunoscute, avand in
vedere faptul ca a fost unicul politician roman condamnat la moarte in
contumancie in anii 20 de catre Regimul Bolsevic, ulterior 1950 fiind arestat
impreuna cu alti fosti membri ai elitei politice din perioada interbelica. Actul de
deces a fost intocmit de catre securitate cu 15 zile inaintea mortii sale. A fost
ingropat in cimitirul comun al detinutilor la Sighet. Locul unde se afla cadavrului sau
ne fiind cunoscut pana in prezent. Informatiile oficiale privind decesul sau,
dovedindu-se a fi un fals grosolan.
https://cultural.bzi.ro/povestea-lui-daniel-ciugureanu-ministru-in-patru-guverne-
romaniei-12287
Site-ul Tkinter.net reproduce editia din 7 septembrie 1916 a New York Times, care
descrie atmosfera din Romania inaintea participarii la primul razboi mondial.
Publicatia americana compara Bucurestiul cu orasele mari ale lumii, precum New
Orleans sau Washington. Un orasel vesel si francofon, care “de cateva saptamani
s-a transformat intr-un oras sobru si trist”.
Motivul acestei transformarii este faptul ca romanii isi
doresc unirea tuturor provinciilor tarii. “Exista 5.000.000 de romani care traiesc
acum dincolo de granitele Regatului si fiecare isi doreste unirea. Romania este azi
o tara mutilata, un fragment al adevaratei Romanii, spre care tanjesc sufletele
tuturor copiilor”.
Una din cele mai “dorite” provincii romanesti este Transilvania, care este
a Imperiului Austro-Ungar. Regiune extrem de fertile si plina de zacaminte de aur,
a fost martora confruntarilor cu hoardele de huni si tatari, insa pe vremea
Imperiului Roman era parte a aceleiasi provincii de care apartinea actuala Valahie si
Moldova.
Drumurile construite de romani exista inca si sunt practicabile, facand legatura
peste muntii Carpati. Romanii care tariesc in Ungaria au avut parte de mai multe
“neplaceri decat fratii lor din Bucovina, zona aflata sub conducerea directa a
Austriei.
 
“La un moment dat, sub conducerea lui Ladislau Kossuth, au fost obligati sa lupte
pentru propria lor libertate si identitate nationala, pentru ca au fost reprezentati la
Budapesta numai de deputati unguri si germani, niciun roman nefiind trimis acolo,
desi romanii erau mai numerosi in Transilvania decat maghiarii sau germanii.
Maghiarii sunt despotici si se poarta la fel ca Habsburgii. Romania vrea sa
remedieze asta.”
O doua provincie “ravnita” de Romania este Bucovina. A fost mult timp parte a
Romaniei, pana in 1777, cand Austria a primit acest teritoriu din partea sultanului
Turciei.
“Este una din cele mai bogate zone din Moldova, din punct de vedere al resurselor,
dar si al traditiilor. Aici, la Suceava, isi aveau tronul domnitorii, iar la manastirea
Putna erau ingropati”.
La cele doua provincii guvernate de Budapesta si Viena se adauga Basarabia, aflata
sub controlul Rusiei. A fost cedata de Turcia Imperiului Tarist, dupa pierderea
razboiului din 1812. Recastigata de in 1856, a fost pierduta din nou, dupa Unirea
realizata de Alexandru Ioan Cuza, in timpul razboiului ruso-turrc din 1877.
Desi Basarabia a fost realipita Rusiei, Romania a primit in schimb Dobrogea, unde
se afla Delta Dunarii. Totusi, in Basarabia traiesc peste un million de romani si nu
vor putea exista relatii diplomatice cordiale cu Rusia, pana cand aceasta provincie
nu revine alaturi de Romania.
Pe langa aceste provincii, mai exista “colonii de romani” in Bulgaria, Serbia si
Macedonia, care se numesc vlahi sau valahi si sunt in mare parte pastori.
Cuprinderea acestora intr-o Romanie unita va fi extrem de dificila. 
“Prin urmare, locuitorii din Bucuresti au toate motivele sa fie sobri in fata acestei
grave probleme. Acum s-au alaturat Aliatilor si, daca acestia vor castiga razboiul,
Romania va primi inapoi cele doua provincii aflate acum in Austro-Ungaria. Rusia se
spune ca ar fi promis la randul ei ca va da inapoi Basarabia”, isi incheie articolul
New York Times.
Romania s-a alaturat Aliatilor (Antantei) pe 17 august 1916, iar zece zile mai tarziu
armata romana a intrat in Transilvania.
Antanta era alcatuita din Franta, Imperiul Rus, Imperiul Britanic, Italia si Statele
Unite. Adversara Aliatilor era alianta numita Puterile Centrale, formata din
Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman si Bulgaria.
Dupa ce Aliatii au castigat razboiul, principatele romane au fost unite sub
conducerea Regelui Ferdinand, incoronarea oficiala avand loc pe 1 decembrie 1918.
In realitate insa, aceasta unire a fost realizata in mai multe etape: Basarabia s-a
alipit Romaniei pe 9 aprilie 1918, Bucovina pe 28 noiembrie 1918, iar Transilvania
pe 1 decembrie 1918.

https://cultural.bzi.ro/atmosfera-dinaintea-marii-uniri-prezentata-de-new-york-
times-10736

Comunitatea istoricilor, dar și a medicilor din Republica Moldova face apel la

instituțiile statale, în vederea înveșnicirii numelui doctorului și martirului
basarabean Daniel Ciugureanu.
Intelectualii cer instalarea unei plăci comemorative pe clădirea din centrul Chișinăului,
în care a locuit Daniel Ciugureanu, primul ministru al Basarabiei, ales la 17 ianuarie
1918, care alături de alți eroi basarabeni precum Pantelimon Halippa, Ștefan Ciobanu și
Ion Pelivanau înfăptuit Marea Unire. Personalitatea emeritului om politic și medic a fost
evocată în cadrul unui simpozion științific organizat la Universitatea de Medicină și
Farmacie ”Nicolae Testimițeanu”, cu ocazia împlinirii a 130 de ani de la nașterea sa.
Considerat printre cei mai importanți luptători pentru reunirea Basarabiei cu România
la 1918, numele lui Daniel Ciugureanueste puțin cunoscut pe ambele maluri ale Prutului.
În ultimii ani, scriitorii, istoricii și medicii din Republica Moldova încearcă să reînvie
memoria personalității sale. În deschiderea simpozionului, prorectorul Universității de
medicină, Gheroghe Rojnoveanu a subliniat importanța scoaterii din întunericul uitării,
a marilor personalități ale poporului român.

”Este un lucru inadmisibil, că Republica Moldova care își propune să revină în spațiul de
cultură și civilizație europeană să intre în acest spațiu cu o amnezie, cu o memorie
ciuntită sau și mai grav, fără memorie istorică. În acest caz nu are rost nici revenirea
noastră în spațiul Uniunii Europene” , a declarat Gheroghe Rojnoveanu.
Autorul unei cărți dedicate lui Daniel Ciugureanu, scriitorul Efim Tarlapan, este de
părere că scoaterea din umbră a personalității sale ar putea fi sursă de inspirație, în
societatea prezentă a Republicii Moldova care duce lipsă de modele.
”De el a depins și Ziua Unirii, și chiar Unirea, pentru că Sfatul Țării a votat Unirea, iar el
ca prim ministru a tradus-o în fapte. Regele Ferdinand l-a decorat cu toate distincțiile
posibile, iar partea adversă de la care a rupt Basarabia din dinți, l-a pedepsit, l-a
condamnat la moarte”, a declarat Efim Tarlapan.
Doctorul în istorie Gheorghe Negru a vorbit despre personalitatea lui Daniel
Ciugureanu în contextul contracarării curentului românofil în Basarabia în timpul
Primului Război Mondial.
”Românofil este termenul de arhivă, din documente, de vânare a celor mai valoroase
personalități ale Basarabiei, printre care Daniel Ciugureanu, a celor conștienți de
identitatea lor, și de soarta pe care a avut-o Basarabia și care ar trebui să fie viitorul
Țării”, a declarat Gheorghe Negru.
Despre rolul și faptele omului politic și medicului Daniel Ciugureanu au vorbit în
comunicări și alți istorici precum Ion Negrei, Ion Varta, Mihai Tașcă sau muzeograful
Veronica Boldișor.
Daniel Ciugureanu a fost prim ministru al Basarabiei care la 28 martie 1918, la o zi după
ce Sfatul Țării a votat Unirea cu România împreună cu Pantelimon Halippa, Ștefan
Ciobanu și Ion Pelivan a făcut parte din delegația care a dus la Iași ACTUL UNIRII. A
îndeplinit mai multe funcții de ministru în diferite guverne după Unire, a fost deputat și
senator, fiind ales vice-preseşedinte al Camerei Deputaților și președente al Senatului.
Născut, în satul Şirăuţi, judeţul Hotin astăzi Briceni, la 9 decembrie 1885,medic-chirurg,
cu stagiu și pe front, Daniel Ciugureanu a murit în mai 1950, în circumstanțe
misterioase. Se presupune că ar fi fost asasinat în drum ce era dus spre închisoarea din
Sighetul Marmației, după ce autoritățile l-au arestat, în locuința sa din București în
noaptea de 5 spre 6 mai și condamnat la închisoare, fără niciun proces judiciar, așa cum
s-a întâmplat cu mii de intelectuali români în acea perioadă, din ordinele lui Stalin.
A fost îngropat simbolic, în cimitirul comun al deținuților la Sighet, locul real unde se
află cadavrul său nefiind cunoscut până în prezent.
http://www.timpul.md/articol/daniel-ciugureanu-medicul-premier-care-a-infaptuit-
unirea-84239.html

România Mare nu a apărut de la sine. A fost rezultatul unei lupte aprige, dusă până la
sacrificiu de personalităţi precum Constantin Stere sau Vasile Stroescu, care şi-au riscat
siguranţa familiei, siguranţa personală şi, în ultimă instanţă, viaţa, pentru a realiza
visul de veacuri al poporului român: UNIREA. O asemenea personalitate a fost şi
Daniel Ciugureanu, un martir a cărui memorie rămâne încă "îngropată", de
buldozerele staliniste ale dezintegrării neamurilor, sub zgura sterilă a uitării forţate.
Luptător pentru emanciparea românilor basarabeni, a fost unul dintre făuritorii
României Mari, rolul său în unirea  Basarabiei cu România fiind similar cu cel jucat
de Iuliu Maniu în unirea cu Transilvania. Istoricii moldoveni de peste Prut îl consideră
pe Daniel Ciugureanu unul dintre arhitecţii României Mari. În pragul Unirii
Basarabiei cu România, el a participat la constituirea Parlamentului, la declararea
autonomiei şi la formarea guvernului Republicii Democratice Moldoveneşti, al cărei
guvern a fost ales să-l conducă. A fost prim-ministru al Republicii Democratice
Moldoveneşti şi ministru în patru guverne ale României Mari. În noaptea de 5 spre 6
mai 1950, a fost arestat în Bucureşti şi asasinat în drum spre închisoarea Sighet.
Detaliile acestui asasinat politic rămân şi astăzi un mister. Strănepotul său, Vitalie
Ciugureanu, rezident în Irlanda, încearcă astăzi să-i readucă la locul de cinste
memoria, într-un interviu cu bătăioasa jurnalistă din Chişinău, Angelina Olaru.
(M.M.)
 
Tânărul economist Vitalie Ciugureanu este strănepotul prim-
ministrului întregitor al Basarabiei, unul dintre puţinii bărbaţi din
celebra dinastie, care mai poartă numele care a făcut istorie. Urmaşii
eroului se plâng că nici până azi nu i-au fost descoperite osemintele
din cimitirul fără morminte al fostei puşcării de la Sighetu Marmaţiei,
pentru a fi depuse la monumentul funerar, pregătit de inginerul
Gheorghe Ciugureanu, regretatul fiu al lui Daniel Ciugureanu, la
Mănăstirea Cernica. Dovezile privind asasinarea martirului de către securitatea
română comunistă, la comanda bolşevicilor sovietici, încă nu au fost scoase la lumină
şi nimeni de la 1989 încoace nu a răspuns în faţa legii pentru  atrocităţile comise faţă
de intelectualii români. Familia Ciugureanu îndeamnă autorităţile să ia măsuri practice
de reabilitare a martirului nostru.
 
„Memoria străunchiului, cea mai preţioasă comoară a mea”
 
 -Dragă Vitalie Ciugureanu, în Irlanda te simţi excelent, beneficiezi de un câştig
pe măsura pregătirii tale profesionale. Cum explici că, la mii de kilometri de
casă, readuci în atenţie interminabilul scandal „Daniel Ciugureanu”, martirul
nostru încă necunoscut în plină democraţie românească?
 
- Vreau ca tinerii de azi să ştie cine a fost acest erou al
neamului nostru, care a luptat cândva, exact ca şi ei pe 7
aprilie 2009, pentru viitorul european al Republicii
Democratice Moldoveneşti de atunci. Să afle că, graţie
acestui mare bărbat, prim-ministru al Republicii
Democratice Moldoveneşti, dar şi altor lideri ai mişcării
naţionale din Basarabia Ion Inculeţ, Patelimon Halippa,
Constantin Stere etc., pot redobândi în prezent cetăţenia
română. Mă refer la Unirea Basarabiei cu România şi la
perioada 1918-1940, ani ce reprezintă unicul temei legal
şi juridic acceptat de UE, în baza căruia Statul Român
are dreptul de a acorda cetăţenie celor care s-au născut şi
au locuit pe fostele teritorii ale României Mari.
 
Daniel Ciugureanu, a fost un mare gânditor şi politician, înţelegea mai profund decât
alţi oameni politici din epocă faptul că bolşevismul poate deveni o forţă uriaşă, care
poate să aducă teroare şi suferinţă asupra  unei mari părţi a lumii. Îşi dădea foarte bine
seama că o altă cale decât Unirea cu România ar fi  aruncat din nou Basarabia în
ghearele „ursului” rusesc cu mult mai devreme decât 1940.
 
- În ce măsură se doreşte adevărul spus până la capăt, despre trecutul
traumatizant al basarabenilor?
 
- Adevărul este dureros şi azi, multor politicieni nu le convine să fie spus adevărul
până la capăt în privinţa terorii roşii…Mai ales că multe personaje ale trecutului de
tristă faimă încă mai deţin funcţii. Daniel Ciugureanu, împreună cu alţi eroi ai epocii
respective, prin jertfa lor, au realizat visul şi dezideratul tuturor românilor – Marea
Unire! Curajul, verticalitatea şi patriotismul acestui om sunt un exemplu de urmat
pentru politicienii de astăzi! Pentru întărirea spiritului naţional, nu avem dreptul moral
să dăm uitării astfel de personalităţi, care se nasc foarte rar.
 
- De ce a fost unicul politician român condamnat la moarte de bolşevicii ruşi în
contumacie?
 
- Scriitorul Efim Tarlapan afirmă cu tărie că: „Fără aportul acestui mare patriot, unirea
teritoriului românesc dintre Prut şi Nistru cu Ţara Mamă s-ar fi înfăptuit cu mult mai
târziu de 27 martie 1918 sau nu s-ar fi înfăptuit deloc…” Rolul lui Daniel Ciugureanu
în Unirea Basarabiei cu România a fost unul crucial, conform Enciclopediei Române.
Din acest motiv, ruşii l-au condamnat la moarte în contumacie, adică fără proces de
judecată, însă ruperea de Imperiul Rus l-a scăpat temporar de persecuţie.
 
  
Primul Parlament al României Mari
 
Ruşii au avut destule motive, pentru a-l condamna pe Daniel Ciugureanu la moarte în
contumacie, deoarece s-a evidenţiat în mod deosebit în lupta pentru destinul comun al
românilor de pe ambele maluri ale Prutului. Prin urmare, ruşii îşi dădeau foarte bine
seama cui „datorează” pierderea Basarabiei!
 
„Bunelul meu, Alexandru, a fost ţinut în braţe de marele Daniel Ciugureanu”
 
- Familia a păstrat vie memoria acestui patriot?
 
- În cazul meu, deşteptarea conştiinţei naţionale nu a venit din manuale sau de la
televizor, ci din tragedia familiei noastre. Expresia “sângele apă nu se face” este
perfect valabilă pentru mine. Sper că am moştenit multe calităţi de la străunchiul meu,
Daniel Ciugureanu, memoria căruia e cea mai preţioasă comoară a mea, fără
exagerare! Cu regret, azi există foarte puţini oameni de calitatea lui Daniel
Ciugureanu. 
 
Chiar dacă au trecut aproape 127 de ani de la naşterea eroului, memoria faptelor sale
măreţe rămâne vie în viţa familiei Ciugureanu din Basarabia! În familia noastră
bărbaţii se căsătoresc târziu şi eu reprezint doar a treia generaţie de bărbaţi după el,
deşi în mod normal  trebuia să apară pe lume deja a cincea generaţie! Cât de aproape
suntem de Daniel! Bunelul meu, Alexandru, a fost ţinut în braţe de marele Daniel
Ciugureanu, când ministrul venea pe la Condrăteşti, Ungheni! Bunelul îmi povestea
cu mândrie, că se simţea bine şi protejat în braţele unchiului său, Daniel Ciugureanu,
când acela îl săruta pe frunte şi îl mângâia pe cap! 
 
Tata, îmi spune permanent să nu uit că provin dintr-o viţă nobilă! Şi tata, dar şi
bunelul, mă atenţionau cândva să fiu precaut în ceea ce spun oamenilor străini
referitor la familia noastră. Timpurile au fost de aşa natură, că un om din zece putea să
te încurajeze pentru aşa rudenie, iar ceilalţi nouă să arunce în tine cu pietre, din
motive înţelese tuturor…În copilărie, am simţit frica în oase, care a trecut cu timpul.
 
- De ce crezi că nici azi nu se doresc dovezile necesare pentru scoaterea la lumină
a destinului străunchiului tău?
 
- Numele lui Daniel Ciugureanu a fost interzis o lungă perioadă de timp, astfel pe
timpurile comuniste nici nu s-a pomenit de el. Istoria a fost scrisă fără să fie luată în
seamă personalitatea lui. Nu se doreşte scoaterea la lumină a destinului acestui martir,
pentru că asta ar însemna să rescrii istorie.  Mulţi indivizi, consideraţi istorici
“calificaţi”, şi-au publicat lucrările de doctorat, bazându-se pe adevăruri false, unde
nici umbră a numelui Daniel Ciugureanu nu este…Ei proslăveau alte nume. Mulţi din
acei demnitari comunişti, care au tăinuit istoria adevărată, mai deţin funcţii…
 
„Multe rude de-ale noastre au fost ucise de regimul comunist”
 
- Câte rude de-ale lui Daniel Ciugureanu au mai
rămas în Basarabia?
 
-  Nu suntem mulţi nici în Basarabia şi nici în România.
Cauza este binecunoscută şi omniprezentă în toate
familiile de mari patrioţi, mă refer la trecutul sângeros
comunist. Din spusele bunelului meu, Alexandru, din
12 fraţi pe care i-a avut, zece au murit în război,
luptând împotriva ocupanţilor ruşi sau executaţi de
comunişti. Au decedat tineri şi, prin urmare, nu au avut
urmaşi. Cel mai longeviv dintre cei rămaşi în viaţă s-a
dovedit a fi însuşi bunelul meu, Alexandru, născut în
anul 1911 şi decedat în 2000.
 
Tatăl meu, Gheorghe, a avut doi fraţi şi cinci surori, dintre care au murit în copilărie şi
în adolescenţă din cauze diferite, trei surori şi un frate. Sora tatii mai mare, care este
profesoară de limbă franceză, a emigrat cu familia în Belgia, iar altă soră a emigrat în
Elveţia. În Basarabia au rămas tata şi fratele lui. Tatăl meu este medic ca şi Daniel
Ciugureanu, lucrează în oraşul Călăraşi, iar fratele lui, Mihai, este gospodar în satul
natal, Condrăteşti, r-l Ungheni.
 
Pe linia bunicului, Alexandru, mai sunt doar trei bărbaţi-nepoţi, purtători ai numelui
Ciugureanu. Eu m-am stabilit în Irlanda, fratele meu Alexandru este în prezent student
la UTM, iar vărul meu Mihai a emigrat în Spania. Eroul nostru, Ciugureanu Daniel, a
avut doar un singur fecior pe nume Gheorghe, care a fost inginer de profesie, decedat.
Scriitorul Efim Tarlapan este feciorul Elizavetei Ciugureanu, care este vară dreaptă cu
bunelul meu, Alexandru.
 
- Care au fost consecinţele pe care le-a suportat familia ta în perioada sovietică şi
post-sovietică doar pentru faptul că sunteţi rude cu „ministrul întregitor”?
 
- Din cauza rudeniei cu renumitul Daniel Ciugureanu, multe rude de-ale noastre au
fost ucise de regimul comunist. Cei rămaşi în viaţă au avut probleme mai mari. Sună
crud şi ironic, dar realitatea a fost şi mai dură cu ei. Cei care au murit, au scăpat mai
uşor. Nu au trecut prin batjocura comunistă. Cei rămaşi în viaţă trebuiau să trăiască în
umilinţa şi neputinţa de a schimba lucrurile.
 
Bunicul meu, Alexandru, a luptat în Armata Română, având gradul militar de
plutonier. A fost dislocat în Piteşti. În timpul Operaţiunii Iaşi-Chişinău a fost luat
prizonier de Armata Roşie şi dus în Siberia. A rămas în viaţă, graţie faptului că a fost
inteligent şi descurcăreţ. Bunelul a avut înţelepciunea să nu  vorbească despre trecut,
era tăcut şi secretos. Dar nu şi-a schimbat niciodată esenţa română! “Capul plecat
sabia nu-l taie!” este zicala preferată a tatălui meu şi nu înţeleg de ce o foloseşte,
pentru că tata a luptat benevol ca medic în conflictul transnistrean.
 
Daniel Ciugureanu a fost ucis, pentru că nu şi-a plecat capul. A avut timp suficient să
părăsească România, dar nu şi-a permis s-o facă. A dovedit că avea demnitate şi
onoare, înţelegea ce statut are şi a dorit să rămână exemplu pentru urmaşii şi pentru
neam!  Ulterior, familia a fost deposedată de moşii. Erau gospodari bărbaţii familiei
Ciugureanu, deţineau multe pământuri.
 
„Schimonosirea numelui patronimic, pentru a şterge originile familiei
Ciugureanu”
 
O problemă gravă încă mai rămâne numele şi prenumele schimonosite ale membrilor
familiei noastre, care au fost scrise greşit în perioada ţaristă şi sovietică. Din acest
motiv, mulţi ani nu am putut depune dosarul pentru redobândirea cetăţeniei române.
În urmă cu nouă luni, l-am depus, însă numele meu de familie oarecum a fost scris
greşit. Schimbarea numelui nostru de familie a fost făcută pentru a şterge originile
familiei Ciugureanu. Fraţii bunelului meu, deşi aveau acelaşi tată şi aceeaşi mama,
apăreau cu nume diferite. Ştia foarte bine regimul comunist, cum să distrugă
identitatea neamului românesc.
 
 Sper, ca organele abilitate române, să fie receptive la cererea mea de a rectifica
numele meu de familie din Cigureanu în Ciugureanu, după obţinerea cetăţeniei
române. Vreau litera “U” înapoi !!! Este valabil pentru toţi membrii familiei noastre.
 
- De ce mama ta în anul 2003  a cerut azil politic în Irlanda?
 
- În 1999, când a avut loc reforma teritorial-administrativă şi au fost create judeţele,
mama mea, Valentina Ciugureanu, a fost numită în funcţia de vicedirector în cadrul
Direcţiei Sănătatea Publică din judeţul Ungheni. Se descurca de minune în funcţia de
manager al respectivei instituţii. În anul 2000, mama a fost în Suedia, în 2003 – în
Marea Britanie, cu ocazia unor proiecte medicale comune. De fiecare dată, se întorcea
fericită acasă, pentru că putea aplica experienţa ţărilor europene în dezvoltarea
medicinii acasă. Este patriotă şi nimeni şi nimic n-o putea obliga să părăsească ţara,
decât o situaţie excepţională.
 
Odată cu revenirea comuniştilor la putere, am ajuns în necaz. Mama a fost eliberată
forţat din funcţie. Când a încercat să se reangajeze, un director lingău comunist i-a
răspuns, că are pentru ea de lucru numai la morgă… Mama a fost nevoită să
părăsească ţara, ea având viză europeană. A cerut azil politic în Irlanda. Nu a fost
acasă de nouă ani de zile, deoarece nu poate părăsi Irlanda, pentru că autorităţile
irlandeze nu s-au grăbit să-i acorde statutul solicitat. Pe fratele meu, Alexandru, care
are acum 19 ani, nu l-a văzut de când era mic. Este tragedia şi blestemul familiei
noastre şi a întregului neam, deoarece ştiu că nu numai familia noastră trăieşte cu aşa
povară grea…
 
- Vitalie Ciugureanu, eşti unul dintre tinerii manifestanţi ai „necunoscutului” 7
aprilie, scăpat ca prin minune de „coridoarele morţii”. Ai alergat la Chişinău
tocmai din Irlanda, pentru a fi aproape de pulsul schimbărilor… Au fost pe
măsura aşteptărilor tale?
 
- Am venit în RM înainte de alegerile din 5 aprilie 2009 pentru a fi ţării de folos. La
protestele din 7 şi 8 aprilie am participat paşnic. Credeam că voi fi martorul unui
eveniment crucial în istoria românilor din RM. Desigur, tinerii au devenit mai liberi.
Îşi pot exprima oricând opinia în public, fără  să le fie frică, lucru imposibil pe timpul
guvernării comuniste. Tinerii care au participat la proteste au vrut un viitor mai bun,
european, care încă e departe.
 

 
Un exemplu pentru politicienii de pe ambele maluri ale Prutului
 
- Crezi într-o posibilă reapariţie a unei elite în Basarabia, România pentru care
principiul naţional să prevaleze?
- Daniel Ciugureanu, a fost primul dintre cei 34 de foşti miniştri ai României Mari,
care au murit în închisoarea de la Sighetu Marmaţiei, de fapt, a fost asasinat în drum
spre închisoare. Când au fost nimiciţi cu atâta bestialitate şi cruzime intelectualii
români, a fost umilit sufletul poporului roman! Când au fost ucişi sute de mii de
patrioţi din rândurile oamenilor simpli, atunci s-a scurs sângele esenţei române!
 
După un astfel de „seceriş” al maşinăriei comuniste, poporul nostru cu greu îşi revine.
Şi acum suportăm consecinţele acelui măcel criminal. Românii au rămas fără un
potenţial intelectual şi spiritual substanţial. Potenţialul actual fiind destul de redus, nu
este apt să asigure dezvoltarea rapidă a RM şi României. Ducem lipsa unor oameni
oneşti în toate domeniile, inclusiv în rândurile elitelor politice de pe ambele maluri ale
Prutului. Dar sper şi cred într-o asanare morală a ambelor state, într-o apariţie a unei
elite politice tinere, pentru care principiul naţional să prevaleze.
 
Cum trebuie schimbate lucrurile? Tinerii, care vor forma această elită, trebuie să
înveţe să fie toleranţi, să se autoeduce în spiritul înaintaşilor noştri patrioţi, pentru care
valorile şi principiile naţionale au fost mai presus decât toate! Responsabilitatea,
stima, curajul, verticalitatea, onoarea, demnitatea, cinstea şi sinceritatea sper să
redevină valori ale societăţii noastre, pentru că ce societate vom avea, exact aceeaşi
conducere (clasă politică) vom suporta.
 
Elita politică este oglinda societăţii şi, ca să nu ne fie ruşine să ne uităm în această
oglindă, trebuie să lucrăm mult asupra noastră. Să ne reeducăm noi înşine şi atunci se
va schimba şi clasa politică! Indiferenţa şi pasivitatea oamenilor este cauza principală
a răului. Răul apare atunci când  oamenii buni şi oneşti, chiar dacă sunt minoritari, nu
întreprind nimic. Dominaţia răului este direct proporţională cu lipsa iniţiativei binelui,
dacă doriţi…Viaţa dură a învăţat familia noastră ce însemnă perseverenţă când doreşti
să obţii ceva. Am renăscut din propria cenuşă şi nu ne vom pierde speranţa la o viaţă
mai bună.
Surse: Jurnal de Chişinău , Jurnal. Md
http://www.certitudinea.ro/articole/de-la-lume-adunate/view/daniel-ciugureanu-arhitectul-
basarabean-al-romaniei-mari-un-martir-uitat

Vitalie Ciugureanu, strănepot al prim-ministrului întregitor al Basarabiei:

„Martirului basarabean, Daniel Ciugureanu, încă nu i s-a făcut dreptate”

Asasinatul misterios din 1950 al lui Daniel Ciugureanu, fost prim-ministru al Republicii
Democratice Moldovenești și ministru în patru guverne ale României Mari, care a fost
arestat în București și asasinat în drum spre închisoarea Sighet, rămâne un traumatism
pentru toți urmașii săi. Luptător pentru emanciparea românilor basarabeni, a fost unul dintre
făuritorii României Mari, rolul său în unirea  Basarabiei cu România fiind similar cu cel jucat
de Iuliu Maniu în unirea cu Transilvania, susțin istoricii.

Tânărul economist, Vitalie Ciugureanu este strănepotul prim-ministrului întregitor al

Basarabiei, unul dintre puținii bărbați din celebra dinastie, care mai poartă numele care a
făcut istorie. Urmașii eroului se plâng că nici până azi nu i-au fost descoperite osemintele
din cimitirul fără morminte al fostei pușcării de la Sighetu Marmației, pentru a fi depuse la
monumentul funerar, pregătit de inginerul Gheorghe Ciugureanu, regretatul fiu al lui Daniel
Ciugureanu, la Mănăstirea Cernica. Dovezile privind asasinarea martirului de către
securitatea română comunistă, la comanda bolșevicilor sovietici, încă nu au fost scoase la
lumină și nimeni de la 1989 încoace nu a răspuns în fața legii pentru  atrocitățile comise față
de intelectualii români. Familia Ciugureanu îndeamnă autoritățile să ia măsuri practice de
reabilitare a martirului nostru.

„Memoria străunchiului, cea mai prețioasă comoară a mea”

Vitalie Ciugureanu

– Dragă Vitalie Ciugureanu, în Irlanda te simți excelent, beneficiezi de un câștig pe

măsura pregătirii tale profesionale. Cum explici că, la mii de kilometri de casă,
readuci în atenție interminabilul scandal „Daniel Ciugureanu”, martirul nostru încă
necunoscut în plină democrație românească?

– Vreau ca tinerii de azi să știe cine a fost acest erou al neamului nostru, care a luptat
cândva, exact ca și ei pe 7 aprilie 2009, pentru viitorul european al Republicii Democratice
Moldovenești de atunci. Să afle că, grație acestui mare bărbat, prim-ministru al Republicii
Democratice Moldovenești, dar și altor lideri ai mișcării naționale din Basarabia Ion Inculeț,
Patelimon Halippa, Constantin Stere etc., pot redobândi în prezent cetățenia română. Mă
refer la Unirea Basarabiei cu România și la perioada 1918-1940, ani ce reprezintă unicul
temei legal și juridic acceptat de UE, în baza căruia Statul Român are dreptul de a acorda
cetățenie celor care s-au născut și au locuit pe fostele teritorii ale României Mari.

Daniel Ciugureanu, a fost un mare gânditor și politician, înțelegea mai profund decât alți
oameni politici din epocă faptul că bolșevismul poate deveni o forță uriașă, care poate să
aducă teroare și suferință asupra  unei mari părți a lumii. Își dădea foarte bine seama că o
altă cale decât Unirea cu România ar fi  aruncat din nou Basarabia în ghearele „ursului”
rusesc cu mult mai devreme decât 1940.

– În ce măsură se dorește adevărul spus până la capăt, despre trecutul traumatizant

al basarabenilor?

– Adevărul este dureros și azi, multor politicieni nu le convine să fie spus adevărul până la
capăt în privința terorii roșii…Mai ales că multe personaje ale trecutului de tristă faimă încă
mai dețin funcții. Daniel Ciugureanu, împreună cu alți eroi ai epocii respective, prin jertfa lor,
au realizat visul și dezideratul tuturor românilor – Marea Unire! Curajul, verticalitatea și
patriotismul acestui om sunt un exemplu de urmat pentru politicienii de astăzi! Pentru
întărirea spiritului național, nu avem dreptul moral să dăm uitării astfel de personalități, care
se nasc foarte rar.
– De ce a fost unicul politician român condamnat la moarte de bolșevicii ruși în
contumacie?

– Scriitorul Efim Tarlapan afirmă cu tărie că: „Fără aportul acestui mare patriot, unirea
teritoriului românesc dintre Prut și Nistru cu Țara Mamă s-ar fi înfăptuit cu mult mai târziu de
27 martie 1918 sau nu s-ar fi înfăptuit deloc…” Rolul lui Daniel Ciugureanu în Unirea
Basarabiei cu România a fost unul crucial, conform Enciclopediei Române. Din acest motiv,
rușii l-au condamnat la moarte în contumacie, adică fără proces de judecată, însă ruperea
de Imperiul Rus l-a scăpat temporar de persecuție.

Rușii au avut destule motive, pentru a-l condamna pe Daniel Ciugureanu la moarte în
contumacie, deoarece s-a evidențiat în mod deosebit în lupta pentru destinul comun al
românilor de pe ambele maluri ale Prutului. Prin urmare, rușii își dădeau foarte bine seama
cui „datorează” pierderea Basarabiei!

„Bunelul meu, Alexandru, a fost ținut în brațe de marele Daniel Ciugureanu”

– Familia a păstrat vie memoria acestui patriot?

– În cazul meu, deșteptarea conștiinței naționale nu a venit din manuale sau de la televizor,
ci din tragedia familiei noastre. Expresia “sângele apă nu se face” este perfect valabilă
pentru mine. Sper că am moștenit multe calități de la străunchiul meu, Daniel Ciugureanu,
memoria căruia e cea mai prețioasă comoară a mea, fără exagerare! Cu regret, azi există
foarte puțini oameni de calitatea lui Daniel Ciugureanu.

Chiar dacă au trecut aproape 127 de ani de la nașterea eroului, memoria faptelor sale
mărețe rămâne vie în vița familiei Ciugureanu din Basarabia! În familia noastră bărbații se
căsătoresc târziu și eu reprezint doar a treia generație de bărbați după el, deși în mod
normal  trebuia să apară pe lume deja a cincea generație! Cât de aproape suntem de
Daniel! Bunelul meu, Alexandru, a fost ținut în brațe de marele Daniel Ciugureanu, când
ministrul venea pe la Condrătești, Ungheni! Bunelul îmi povestea cu mândrie, că se simțea
bine și protejat în brațele unchiului său, Daniel Ciugureanu, când acela îl săruta pe frunte și
îl mângâia pe cap!

Tata, îmi spune permanent să nu uit că provin dintr-o viță nobilă! Și tata, dar și bunelul, mă
atenționau cândva să fiu precaut în ceea ce spun oamenilor străini referitor la familia
noastră. Timpurile au fost de așa natură, că un om din zece putea să te încurajeze pentru
așa rudenie, iar ceilalți nouă să arunce în tine cu pietre, din motive înțelese tuturor…În
copilărie, am simțit frica în oase, care a trecut cu timpul.

– De ce crezi că nici azi nu se doresc dovezile necesare pentru scoaterea la lumină a

destinului străunchiului tău?
– Numele lui Daniel Ciugureanu a fost interzis o lungă perioadă de timp, astfel pe timpurile
comuniste nici nu s-a pomenit de el. Istoria a fost scrisă fără să fie luată în seamă
personalitatea lui. Nu se dorește scoaterea la lumină a destinului acestui martir, pentru că
asta ar însemna să rescrii istorie.  Mulți indivizi, considerați istorici “calificați”, și-au publicat
lucrările de doctorat, bazându-se pe adevăruri false, unde nici umbră a numelui Daniel
Ciugureanu nu este…Ei proslăveau alte nume. Mulți din acei demnitari comuniști, care au
tăinuit istoria adevărată, mai dețin funcții…

„Multe rude de-ale noastre au fost ucise de regimul comunist”

– Câte rude de-ale lui Daniel Ciugureanu au mai rămas în Basarabia?

–  Nu suntem mulți nici în Basarabia și nici în România. Cauza este binecunoscută și

omniprezentă în toate familiile de mari patrioți, mă refer la trecutul sângeros comunist. Din
spusele bunelului meu, Alexandru, din 12 frați pe care i-a avut, zece au murit în război,
luptând împotriva ocupanților ruși sau executați de comuniști. Au decedat tineri și, prin
urmare, nu au avut urmași. Cel mai longeviv dintre cei rămași în viață s-a dovedit a fi însuși
bunelul meu, Alexandru, născut în anul 1911 și decedat în 2000.

Tatăl meu, Gheorghe, a avut doi frați și cinci surori, dintre care au murit în copilărie și în
adolescență din cauze diferite, trei surori și un frate. Sora tatii mai mare, care este
profesoară de limbă franceză, a emigrat cu familia în Belgia, iar altă soră a emigrat în
Elveția. În Basarabia au rămas tata și fratele lui. Tatăl meu este medic ca și Daniel
Ciugureanu, lucrează în orașul Călărași, iar fratele lui, Mihai, este gospodar în satul natal,
Condrătești, r-l Ungheni.

Pe linia bunicului, Alexandru, mai sunt doar trei bărbați-nepoți, purtători ai numelui
Ciugureanu. Eu m-am stabilit în Irlanda, fratele meu Alexandru este în prezent student la
UTM, iar vărul meu Mihai a emigrat în Spania. Eroul nostru, Ciugureanu Daniel, a avut doar
un singur fecior pe nume Gheorghe, care a fost inginer de profesie, decedat. Scriitorul Efim
Tarlapan este feciorul Elizavetei Ciugureanu, care este vară dreaptă cu bunelul meu,
Alexandru.

– Care au fost consecințele pe care le-a suportat familia ta în perioada sovietică și

post-sovietică doar pentru faptul că sunteți rude cu „ministrul întregitor”?

– Din cauza rudeniei cu renumitul Daniel Ciugureanu, multe rude de-ale noastre au fost
ucise de regimul comunist. Cei rămași în viață au avut probleme mai mari. Sună crud și
ironic, dar realitatea a fost și mai dură cu ei. Cei care au murit, au scăpat mai ușor. Nu au
trecut prin batjocura comunistă. Cei rămași în viață trebuiau să trăiască în umilința și
neputința de a schimba lucrurile.

Bunicul meu, Alexandru, a luptat în Armata Română, având gradul militar de plutonier. A
fost dislocat în Pitești. În timpul Operațiunii Iași-Chișinău a fost luat prizonier de Armata
Roșie și dus în Siberia. A rămas în viață, grație faptului că a fost inteligent și descurcăreț.
Bunelul a avut înțelepciunea să nu  vorbească despre trecut, era tăcut și secretos. Dar nu
și-a schimbat niciodată esența română! “Capul plecat sabia nu-l taie!” este zicala preferată
a tatălui meu și nu înțeleg de ce o folosește, pentru că tata a luptat benevol ca medic în
conflictul transnistrean.

Daniel Ciugureanu a fost ucis, pentru că nu și-a plecat capul. A avut timp suficient să
părăsească România, dar nu și-a permis s-o facă. A dovedit că avea demnitate și onoare,
înțelegea ce statut are și a dorit să rămână exemplu pentru urmașii și pentru neam!  
Ulterior, familia a fost deposedată de moșii. Erau gospodari bărbații familiei Ciugureanu,
dețineau multe pământuri.

„Schimonosirea numelui patronimic, pentru a șterge originile familiei Ciugureanu”

O problemă gravă încă mai rămâne numele și prenumele schimonosite ale membrilor
familiei noastre, care au fost scrise greșit în perioada țaristă și sovietică. Din acest motiv,
mulți ani nu am putut depune dosarul pentru redobândirea cetățeniei române. În urmă cu
nouă luni, l-am depus, însă numele meu de familie oarecum a fost scris greșit. Schimbarea
numelui nostru de familie a fost făcută pentru a șterge originile familiei Ciugureanu. Frații
bunelului meu, deși aveau același tată și aceeași mama, apăreau cu nume diferite. Știa
foarte bine regimul comunist, cum să distrugă identitatea neamului românesc.

 Sper, ca organele abilitate române, să fie receptive la cererea mea de a rectifica

numele meu de familie din Cigureanu în Ciugureanu, după obținerea cetățeniei
române. Vreau litera “U” înapoi !!! Este valabil pentru toți membrii familiei noastre.

– De ce mama ta în anul 2003  a cerut azil politic în Irlanda?

– În 1999, când a avut loc reforma teritorial-administrativă și au fost create județele, mama
mea, Valentina Ciugureanu, a fost numită în funcția de vicedirector în cadrul Direcției
Sănătatea Publică din județul Ungheni. Se descurca de minune în funcția de manager al
respectivei instituții. În anul 2000, mama a fost în Suedia, în 2003 – în Marea Britanie, cu
ocazia unor proiecte medicale comune. De fiecare dată, se întorcea fericită acasă, pentru
că putea aplica experiența țărilor europene în dezvoltarea medicinii acasă. Este patriotă și
nimeni și nimic n-o putea obliga să părăsească țara, decât o situație excepțională.

Odată cu revenirea comuniștilor la putere, am ajuns în necaz. Mama a fost eliberată forțat
din funcție. Când a încercat să se reangajeze, un director lingău comunist i-a răspuns, că
are pentru ea de lucru numai la morgă…Mama a fost nevoită să părăsească țara, ea având
viză europeană. A cerut azil politic în Irlanda. Nu a fost acasă de nouă ani de zile, deoarece
nu poate părăsi Irlanda, pentru că autoritățile irlandeze nu s-au grăbit să-i acorde statutul
solicitat. Pe fratele meu, Alexandru, care are acum 19 ani, nu l-a văzut de când era mic.
Este tragedia și blestemul familiei noastre și a întregului neam, deoarece știu că nu numai
familia noastră trăiește cu așa povară grea…
– Vitalie Ciugureanu, ești unul dintre tinerii manifestanți ai „necunoscutului” 7 aprilie,
scăpat ca prin minune de „coridoarele morții”. Ai alergat la Chișinău tocmai din
Irlanda, pentru a fi aproape de pulsul schimbărilor…Au fost pe măsura așteptărilor
tale?

– Am venit în RM înainte de alegerile din 5 aprilie 2009 pentru a fi țării de folos. La

protestele din 7 și 8 aprilie am participat pașnic. Credeam că voi fi martorul unui eveniment
crucial în istoria românilor din RM. Desigur, tinerii au devenit mai liberi. Își pot exprima
oricând opinia în public, fără  să le fie frică, lucru imposibil pe timpul guvernării comuniste.
Tinerii care au participat la proteste au vrut un viitor mai bun, european, care încă e
departe.

Un exemplu pentru politicienii de pe ambele maluri ale Prutului

– Crezi într-o posibilă reapariție a unei elite în Basarabia, România pentru care
principiul național să prevaleze?

– Daniel Ciugureanu, a fost primul dintre cei 34 de foști miniștri ai României Mari, care au
murit în închisoarea de la Sighetu Marmației, de fapt, a fost asasinat în drum spre
închisoare. Când au fost nimiciți cu atâta bestialitate și cruzime intelectualii români, a fost
umilit sufletul poporului roman! Când au fost uciși sute de mii de patrioți din rândurile
oamenilor simpli, atunci s-a scurs sângele esenței române!

După un astfel de „seceriș” al mașinăriei comuniste, poporul nostru cu greu își revine. Și
acum suportăm consecințele acelui măcel criminal. Românii au rămas fără un potențial
intelectual și spiritual substanțial. Potențialul actual fiind destul de redus, nu este apt să
asigure dezvoltarea rapidă a RM și României. Ducem lipsa unor oameni onești în toate
domeniile, inclusiv în rândurile elitelor politice de pe ambele maluri ale Prutului. Dar sper și
cred într-o asanare morală a ambelor state, într-o apariție a unei elite politice tinere, pentru
care principiul național să prevaleze.

Cum trebuie schimbate lucrurile? Tinerii, care vor forma această elită, trebuie să învețe să
fie toleranți, să se autoeduce în spiritul înaintașilor noștri patrioți, pentru care valorile și
principiile naționale au fost mai presus decât toate! Responsabilitatea, stima, curajul,
verticalitatea, onoarea, demnitatea, cinstea și sinceritatea sper să redevină valori ale
societății noastre, pentru că ce societate vom avea, exact aceeași conducere (clasă
politică) vom suporta.

Elita politică este oglinda societății și, ca să nu ne fie rușine să ne uităm în această oglindă,
trebuie să lucrăm mult asupra noastră. Să ne reeducăm noi înșine și atunci se va schimba
și clasa politică! Indiferența și pasivitatea oamenilor este cauza principală a răului. Răul
apare atunci când  oamenii buni și onești, chiar dacă sunt minoritari, nu întreprind nimic.
Dominația răului este direct proporțională cu lipsa inițiativei binelui, dacă doriți…Viața dură
a învățat familia noastră ce însemnă perseverență când dorești să obții ceva. Am renăscut
din propria cenușă și nu ne vom pierde speranța la o viață mai bună.
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

“Suntem un neam care a trăit sfâșiat, robit și prigonit de sute de ani. Dacă astăzi
putem spera la zile mai bune, dacă ne vedem întruniți în hotare mai drepte, o datorăm
biruinței principiului național. Cu cât acest principiu va triumfa mai departe, cu atât
temelia însăși a neamului nostru se va găsi mai întărită”. (Daniel Ciugureanu)

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

“Nu există moderator mai sigur al anarhiei sociale decât sentimentul național. Idealul
național, având de obiect interesul întregului popor, ca organism integral, este mai
presus decât interesul fiecărei clase. Ca atare, este singurul care poate solidariza
toate clasele sociale, fiind prin esența lui – ostil oricărei doctrine sau mișcări care
tinde la dezbinare și la anarhie”. (D.C.)

https://romaniabreakingnews.ro/eroul-martir-basarbean-daniel-ciugureanu-prim-ministrul-intregitor-
ocolit-cu-nesimtire-de-istoria-oficiala-din-stanga-si-din-dreapta-prutului/

Daniel Ciugureanu a fost un medic basarabean și politician. A fost prim-ministru al

Republicii Democratice Moldovenești, ministru în patru guverne ale României
Mari, persecutat politic. A fost un luptător pentru emaniciparea românilor
basarabeni, a fost unul dintre făuritorii româniei Mari.

S-a născut la 9 decembrie 1885, la Șirăuți, jud. Hotin, în familia oreootului

Alexandru Ciugureanu. Se stinge din viață în detenție la 5/6 mai 1950, la Sighetu
Marmației.

A urmat liceul din Bălți și Seminarul Teologic din Chișinău. În perioada 1908-
1913 a studiat la Facultatea de Medicină a Universității din Kiev, unde și-a susținut
și doctoratul în științele medicale. După absolvire, este repartizat medic-șef, mai
întîi la spitalul de boli contagioase  din Vorniceni, apoi la cele din Lăpușna și
Hîncești. A practicat chirurgia și la spitalele din Chișinău și București (după 1934,
la spitalul Dr. Ioan Cantacuzino).

S-a manifestat de timpuriu în lupta pentru emaniciparea națiunii române din

Basarabia. În 1908, împreună cu S. Murafa, Al. Mateevici, D. Bogos, Gr. Cazacliu,
Șt. Ciobanu și alții, a înființat cercul Deșteptarea, cu scopul declarat de a lupta
pentru dezrobirea Basarabiei și unirea cu România. Acțiunile sale au atras atenția
autorităților ruse care l-au arestat în 1912 și l-au dus în detenție în Siberia, de unde
evadează și se reîntoarce în Basarabia. În anul 1913, împreună cu alți intelectuali
unioniști, a editat la Chișinău publicația Cuvînt moldovenesc, ce a avut un rol
important în viața spirituală a Basarabiei. El a fost unul dintre fondatorii Partidului
Național Moldovenesc – gruparea forțelor luptei de emanicipare a românilor dintre
Prut și Nistru. Pe măsură ce Imperiul Rus se dezintegra, Ciugureanu și-a
intensificat acțiunile unioniste, organizînd congrese și activînd în sprijibnul
Partidului Național Moldovenesc. În ajunul Unirii Basarabiei cu România, a
participat la constituirea Parlamentului (Sfatul Țării), la declararea autonomiei și la
formarea guvernului (Consiliul Directorilor Generali) al Republicii Democratice
Moldovenești, devenind prim-ministru (ianuarie 1918). Salutînd Unirea Basarabiei
cu România, după 27 martie 1918, a demisionat din funcția de premier al
Basarabiei pentur a intra în guvernul României ca reprezentant al acesteia. Între
1918-1919 a fost ministru în patru guverne, perioadă în care a condus delegații la
Paris și Londra, susținînd unirea provinciilor românești cu România, a militat
pentru apărarea integrității teritoriale a României și sporirea prestigiului ei în lume.

A fost ales parlamentar în repetate rînduri: deputat de Chișinău (1919), deputat de

Cetatea Albă (1922), deputat de Lăpușna și vicepreședinte al Camerei Deputaților
(1926), deputat de Hotin (1933), senator de Tighina (1934) și chair vicepreședinte
al Senatului.

A fost membru în Consiliul de adminstrație al Societății române de Radiodifuziune

(1936-1937) și delegat inspector general sanitar tehnic în Ministerul Sănătății și
Ocrotirii Sociale (1938). În 1939, se stabilește la bucurești. Fondează Cercul
basarabenilor (1940), prin care acordă sprijin moral și amterial refugiaților din
Basarabia. În 1941 este mobilizat ca medic militar, avînd gradul de colonel.
Activează în această calitate pînă în 1946, după care se pensionează. La 5 mai
1950 este arestat de Securitatea comunistă și moare în aceeași noapte. Deoarece
mormîntul lui n-a fost niciodată descoeprit, la închisoarea Sighet a fost instalată o
cruce, iar la Cimitirul Cernica de lîngă București, fiul său, Gheorghe Ciugureanu, a
înălțat un cenotaf.

A fost distins cu Marea Cruce a Coroanei României cu cordon; ordinul Ferdinand

I în grad de Mare Cruce cu eșarfă; ordinul Serviciul Credincios în grad de Mare
Ofițer etc.

În Chișinău este  o stradă ce poartă numele politicianului Daniel Ciugureanu

Sursa: Daniel Ciugureanu. În: CALENDAR NAȚIONAL 2010. Chișinău, 2009,

S.n., pp. 240-41.
https://orasulmeuchisinau.wordpress.com/2015/12/08/daniel-ciugureanu-130-de-ani-de-la-nastere/

Domnul Dr. DANIEL CIUGUREANU, marele patriot roman basarabean care avut un
rol crucial in realizarea Unirii Basarabiei cu Patria-Mamă ROMANIA la 27 martie
1918! Acest ilustru barbat al Neamului, lucid si responsabil, de admirabila statura
morala, a ridicat vocea sa puternica si s-a opus pretentiilor anexioniste ale
Ucrainei asupra Basarabiei!Nascut in 1885 in comuna Balcauti, judetul Hotin. Un
vechiu si distins luptator pentru moldovenism. (in sensul cel mai pur romanesc,
dupa cum faptele lui arata!, n.n.). Studiile liceale si doctoratul in medicina le-a
luat in orasul Kiev. Fost Prim-Ministru in al doilea guvern al Republicii
Moldovenesti, pe care il formeaza dupa caderea primului guvern din 14-15
ianuarie 1918, in urma atacului fruntasilor “Blocului Moldovenesc”, indreptate
impotriva Primului Director general, d-l P.Erhan. Dr. DANIEL CIUGUREANU, marele
patriot roman basarabean care avut un rol crucial in realizarea Unirii Basarabiei cu
ROMANIA In sedinta Sfatului Tarii din 16 martie 1918, seful “fractiei taranesti” d.
Țîganco interpeleaza guvernul asupra politicii externe, pe care o critica si care
privea în special pe d-l I. Pelivan ministru al externelor. D. Pelivan lipsea, fiind
bolnav, si in locul sau, d. Dr. Ciugureanu, cerand cuvantul, a raspuns la interpelare
prin urmatoarele cuvinte: «Republica Moldoveneasca se afla in mult mai bune
raporturi cu Romania decat cu Republica Sovietica, aceasta s-a constatat din
primirea ce s-a facut reprezentantilor nostri la Iasi. Vad insa ca primejdia vine de
la orient, din partea Ucrainei, care vrea sa rapescă doua județe: Akkermanul si
Hotinul.» (“La raspantie” de d-l D.Bogos, pag. 132 ). Dupa aceasta, d. Ciugureanu
citeste următorul act, care s-a primit la Iasi: «Prin aceasta am cinstea a va declara
ca Sfatul Ministrilor republicii democratice ucrainene poporale gaseste neaparat
sa aduca la cunostința stapanirii imperiale germane urmatoarele: «Stapanirea
ucraineana e mult mai interesata de soarta provinciei vecine, Basarabia. «Cu toate
ca cele doua popoare demnitare, cel ucrainean și cel moldovenesc, locuiesc
amestecate, nu mai lasa nicio indoiala faptul ca partea de Nord a teritoriului
Basarabiei e locuita in cea mai mare parte de ucraineni, iar in partea de Sud (intre
gurile Dunării si ale Nistrului) ei au o majoritate relativa si astfel Basarabia, in
privinta starii etnografice, economice si politice, alcatuieste o parte nedespartita
de teritoriul Republicii democratice ucrainene. «Stapanind o mare parte din malul
Marii Negre, unde in partea despre apus se afla un mare centru economic,
Odessa, cu care la drept cuvant este legata partea de Sud a Basarabiei, guvernul
ucrainean socoate, ca prin orice schimbare a fostei granite ruso-romane, mai ales
in partile de nord si sud se calca mult interesele politice si economice ale
Republicii ucrainene. «Avand in vedere ca in vremea de fata o parte insemnata a
Basarabiei este ocupata de ostile romanesti si intrebarea, a cui trebuie sa fie
Basarabia de acum inainte – ar parea sa fie un punct de discutie la conferinta de
pace din Bucuresti. «Guvernul Republicii ucrainene socoate cu putinta desbaterea
si rezolvarea acestei intrebari, numai daca va lua parte si va fi de acord si
imputernicitul guvernului ucrainean. «Presedintele Consiliului de ministri si
ministru de externe, Golubovici.» (“Romania Noua”, nr. 51 918) In cele din urma
tot d. Ciugureanu a luat cuvantul si a spus textual: «Cine sunteti d-voastra?
Sunteti niste oaspeti, cari ați fost primiti si ocrotiti in aceasta tara.
«Dumneavoastra nu stiti istoria si se intelege de ce! Pentru ca d-voastra niciodata
nu v-ati interesat de istoria Basarabiei, caci pe toti v-a manat in aceasta provincie
numai lacomia de a va imbogati. (s-a reprodus in “La Raspantie” de d-l D.Bogos,
pag. 133).» Sfatul Tarii in care se pastra inca temeinic curentul unionist (cu
republicile federative ruse) hotaraste in ianuarie 1918 sa trimeata o delegatie la
Chiev, care sa ia parte la sedințele conferintei de pace ce se incheia la Brest-
Litovsk intre Germania si Rusia, alaturi de delegatia ministrului de externe al
Ucrainei de pe atunci, d-l Golubovici. [tp_product id=”193976985″ feed=”158″]
Delegatia neputand pleca atunci, Sfatul Tarii hotaraste din nou plecarea acestei
delegatii la 16 martie 1918. D. Dr. D. Ciugureanu, vazand pericolul national al
acestui pas, a cerut imediat concursul d-lui col. Dumitrescu seful St. Major al
Corpului VI Roman, al domnului inspector C.F.R. Pretorian prin cari se impiedica
plecarea delegatiei aleasa si care se compunea din d-nii: Vl. Cristi, Țîganco,
N.Secara si F.I.Neaga. Sfatul Tarii dupa aceasta data a fost prorogat, ne mai
tinandu-se nicio sedinta pana in ajunul Unirii. (“Aceste fapte pe cari le-am
inregistrat in 1918, mi s-au confirmat acum din nou de insusi d. Dr. D.
Ciugureanu”, adnotarea lui Gh. V. Andronachi). Această impiedicare are o
importanta deosebita in Actul Unirii cu Patria-Mama, a zadarnicit ultima incercare
de apropiere intre Basarabia si republicile ruse si a taiat ultima speranta
imperialista a Ucrainei, care aspira din rasputeri ca sa aiba la prora provincia
Basarabiei, ca teritoriu ucrainean. (extras din «Albumul Basarabiei in jurul marelui
eveniment al Unirii» de capitan Gh. V. Andronachi, M.O. si Imprimeriile Statului,
Imprimeria Chisinau 1933)

Sursa : https://glasul.info/2015/04/27/dr-daniel-ciugureanu-marele-patriot-
roman-basarabean-care-avut-un-rol-crucial-in-realizarea-unirii-basarabiei-cu-
romania/

Daniel Ciugureanu a fost un patriot român de exceptie din

Basarabia, medic chirurg, om politic, unul din principalii
fauritori ai Unirii din 1918, s-a aflat in fruntea Blocului
Moldovenesc si a fost prim-ministru al guvernului Republicii
Moldovenesti pana la Unirea din 1918 (“ministrul intregitor”).
A indeplinit mai multe functii de ministru in diferite guverne
dupa Unire, a fost deputat si senator, fiind ales vice-
preseşedinte al Camerei Deputatilor si presedente al
Senatului.
Tarismul l-a condamnat la detentie in Siberia, iar regimul
sovietic, la moarte, in contumacie. A vazut
lumina zilei la 9 decembrie, anul 1885.
Parintii sai au fost  preotul
Alexandru si a EcaterineiCiugureanu, locuitori ai satului
Sirauti, comuna Balcauti, judetul Hotin, Basarabia.
A invatat sa scrie si sa citeasca in casa parinteasca,
absolveste scoala primara din satul natal, apoi a urmat
cursurile liceale in Balti, studiile la Seminarul Teologic din
Chisinau, dupa care a  absolvit Facultatea  de Medicina a
Universitatii din Kiev, unde a obtinut  si doctoratul in
medicina.
Paralel cu studiile la Facultatea de Medicina din Kiev,
studentul hotinean Daniel Ciugureanu infiinteaza cercul
Desteptarea, obiectivele caruia erau: luminarea populatiei
basarabene, desteptarea compatriotilor, lupta pentru
scuturarea jugului cotropitor si Unirea cu Romania.
«Ohranka» (politia politica tarista) il aresteaza si il duce in
detentie in Siberia, de unde, peste cateva luni, reuseste sa
evadeze.
Ajuns in Basarabia, isi reia activitatea: infiinteaza, impreuna
cu alti patrioti, revista Cuvant Moldovenesc (1913) si gazeta
Cuvant Moldovenesc (1914); intemeiaza Partidul National
Moldovenesc; ia parte la diferite intruniri, conferinte,
congrese, pregatind terenul pentru obtinerea autonomiei
Basarabiei (scop atins in luna octombrie 1917), constituirea
Sfatului Tarii, formarea guvernului.
O autonomie fragila si o Republica provizorie…
Revolutia bolsevica starneste haosul nu numai in Rusia. Nici
atmosfera din Sfatul Tarii, divizat in doua tabere, nu era
stabila.
Fractia Taraneasca (prorusa) lupta pentru o republica ce
urma sa faca parte integranta din federatia republicilor ruse,
iar Blocul Moldovenesc, liderul caruia era Daniel Ciugureanu,
lupta pentru iesirea din componenta Rusiei si Unirea cu Tara.
Rusia bolsevica vedea Basarabia ca pe o provincie sovietica.
La ucraineni, in impartirea administrativa a tarii
lor, Basarabia figura deja ca o gubernie ucraineana !
In aceste conditii, potrivnice mersului normal al lucrurilor,
dusmanii din afara si din interiorul republicii cauzeaza
caderea primului
guvern.Daniel Ciugureanu,aflat in fruntea Blocului Moldovene
sc,a actionat pentru concentrarea  fortelor romanesti si f a
format un nou guvern, in care a fost  ales prim-ministru al
Republicii (la 16 ianuarie 1918).
Neintarziat, Ciugureanu trece «la actiuni strict necesare»,
precum mentioneaza profesorul doctor sighetean Nitu Rosca:
– trimite o delegatie in Romania cu solicitarea ajutorului
militar pentru stabilirea ordinii in tara, motiv din care a si
venit armata romana, in frunte cu generalul Ernest
Brosteanu;
– il deleaga pe Teofil Ioncu la Petrograd pentru respingerea
pretentiilor ucrainene;
– iar el, la Chisinau, reuseste, la 24 ianuarie 1918, sa
determine Sfatul Tarii sa proclame independenta Basarabiei;
– apoi trimite un act diplomatic de recunoastere a
independentei Basarabiei urmatoarelor tari: Anglia, Austria,
Danemarca, Elvetia, Franta, Germania, Grecia, Italia,
Norvegia, Olanda, Portugalia, Statele Unite ale Americii,
Spania, Suedia, Turcia.
Rolul doctorului Daniel Ciugureanu in pregatirea Basarabiei
pentru desprinderea de imperiul rus si Unirea cu Romania a
demostrat inca odata ca istoria o fac, totusi, personalitatile.
 Fara efortul acestui mare patriot, numele caruia e tinut si
pana azi in umbra, Unirea teritoriului romanesc dintre Prut si
Nistru cu Tara s-ar fi unfaptuit cu mult mai tarziu de 27
martie 1918 sau nu s-ar fi infaptuit deloc…
Inca o dovada o descoperim in «Albumul Basarabiei in jurul 
marelui eveniment al Unirii» (M.O. si imprimeriile statului
Imprimeria Chisinau, 1933). Sunt marturiile domnului capitan
Gh. V. Andronache:
«In sedinta Sfatului Tarii din 16 Martie 1918, seful «Fractiei
taranesti» d. Tiganco interpeleaza guvernul asupra politicii
externe, pe care o critica si care privea in special pe d-l I.
Pelivan, ministru al externelor. D. Pelivan lipsea, fiind bolnav,
si in locul sau d. Dr. Ciugureanu, cerand cuvantul, a raspuns
la interpelare prin urmatoarele cuvinte:
«Republica Moldoveneasca se afla in mult mai bune raporturi
cu Romania decat cu Republica Sovietica, aceasta s-a
constatat din primirea ce s-a facut reprezentantilor nostri la
Iasi. Vad insa ca primejdia vine de la orient, din partea
Ucrainei…»
In continuare, premierul Dr. Daniel Ciugureanu a citit actul
ce continea pretentiile Ucrainei la teritoriul basarabean si a
conchis, adresandu-se celor din «Fractia Taraneasca»,
minoritari in majoritate:
«Cine sunteti dumneavoastra? Sunteti niste oaspeti, cari ati
fost primiti si ocrotiti in aceasta tara (…) D-stra nu stiti istoria
si se intelege de ce! Pentru ca d-voastra niciodata nu v-ati
interesat de istoria Basarabiei, caci pe toti v-a manat in
aceasta provincie lacomia de a va imbogati!» »
Inclinand balanta in favoarea lor, cei din «Fractia
Taraneasca» reusesc sa capete votul Sfatului Tarii in vederea
formarii unei delegatii care urma sa plece la Kiev pentru a lua
parte, alaturi de delegatia ministrului de externe al Ucrainei
la Conferinta de pace ce se incheia in Brest-Litovsk intre
Germania si Rusia. Prezenta activa a acestei delegatii (pro-
ucrainene!) la Conferinta ar fi insemnat o alta instrainare a
Basarabiei.
Iata ce scrie in continuare C.V Andronache:
«D-l Dr. D. Ciugureanu, vazand pericolul national al acestui
pas, a cerut imediat concursul d-lui Col. Dumitrescu, sefu St.
Major al Corpului VI al Armatei Romane, si implicarea d-lui
inspector CFR Pretorian, prin care se impiedica plecarea
delegatiei.
Aceasta impiedicare are o importanta deosebita in actul Unirii
cu Patria-mama, fiind ultima incercare de apropiere intre
Basarabia si republicile ruse si taierea ultimei sperante
imperialiste a Ucrainei, care aspira din rasputeri ca sa aiba la
prora provincia Basarabia, ca teritoriu ucrainean.»
Dovezi ale contributiei unice a lui Daniel Ciugureanu la
realizarea Marii Uniri sunt aprecierile si destinctiile regale,
demne de un adevarat erou al neamului: Ordinul Coroana
Romaniei in grad de Mare Ofiter, Ordinul Serviciul Credincios,
Ordinul Ferdinand I, Ordinul Coroana Romaniei cu Cordon,
etc.
Dupa Unire indeplineste functii de ministru in mai multe
guverne ale Romaniei, este ales deputat si vicepresedinte al
Camerei Deputatilor, de mai multe ori senator si chiar
presedinte al Senatului.
Calatoreste peste hotare, acordand interviuri, publicand
articole despre importanta intregirii Romaniei; tot in presa
straina publica si studiul «Problema rusa fata de interesele
europene si romane» (1920).
Intr-un anume sens, ca o unitate de masura a contributiei
fundamentale a Dr. Daniel Ciugureanu la dezrobirea
Basarabiei si Unirea ei cu Tara, poate fi considerata si
atitudinea regimului tarist, iar mai apoi a celui comunist, fata
de persoana sa.
Dupa detentia nereusita din Siberia, ruso-sovieticii stalinisti il
condamna la moarte ,in contumacie. Condamnare pe care,
ulterior, punand stapanire pe destinul Romaniei, o traduc in
fapt. Daniel Ciugureanu este arestat de autoritatile romane in
locuinta sa din Bucuresti in noaptea de 5 spre 6 mai 1950 si,
fara niciun proces judiciar, e trimis in aceeasi duba cu alti
intelectuali de elita catre inchisoarea din Sighetul Marmatiei,
unde i se repartizeaza celula 82.
Medic-chirurg, cu stagiu  si pe front, om sanatos, voinic, Dr.
Daniel Ciugureanu, sufera un enigmatic atac de congestie
cerebrala in duba care-l transporta la Sighet  si moare in
spitalul din Turda.
«Aceasta nu se poate explica decat prin asasinare», sustine
prof. dr. Nutu Rosca, pornind de la faptul ca «in Actul de
moarte, data decesului este fixata cu 15 ore inainte de ora
arestarii».
E inmormantat la Cimitirul Fara Morminte din Sghet, fara
sicriu si fara mormant. Gropile destinate detinutilor raposati
erau sapate, de obicei, formal, in toiul noptii, de catre
«ciocli» fara memorie alesi din Spitalul pentru alienati mintal.
Decedatul era dus  la cimitir nu in sicriu, ci intr-o lada care
era returnata penitenciarului pentru transportarea si
pastrarea painii…
Cu multi ani mai tarziu, la insistenta rudelor de a intra in
posesia adevaratului Act de moarte, i se mai «intocmeste»
unul, falsificandu-i-se, in modul cel mai iezuit, biografia.
Judecat numai dupa acest document, Dr. Daniel Ciugureanu
nu mai este Dr. Daniel Ciugureanu, ci un individ oarecare…
Tatal lui nu mai e Alexandru, ci Gheorghe; mama nu mai e
Ecaterina, ci Ana; data si anul nasterii nu mai sunt 9
decembrie 1885, ci 10 martie 1885.
Nici studiile adevarate – Universitatea din Kiev, Faculatatea
de Medicina, doctoratul – nu mai sunt mentionate; la rubrica
«ocupatia» e scris «fara ocupatie». O caracteristica demna
de cel mai ordinar boschetar…
Mentinerea eroului in umbra si in tacere au continuat mai
apoi prin interzicerea stricta a scrierilor si a numelui sau.
«Intunecata tacere, scrie prof. dr. Nutu Rosca, a ajuns pana
acolo, incat numele lui Daniel Ciugureanu a fost exclus chiar
si dintr-un pomelnic intocmit pentru un parastas intru
cinstirea eroilor care au infaptuit Unirea Basarabiei cu
Romania».
 Mai e de mentionat faptul ca politica de banalizare si de
tainuire a vietii si activitatii lui Daniel Ciugureanu continua si
dupa 1989.
Daca despre fauritorii Marii Uniri, cum ar fi Pantelimon
Halippa, Stefan Ciobanu, Constantin Stere, Ion Inculet, se
vorbeste si se scrie tot mai des, despre «ministrul intregitor»
Daniel Ciugureanu se tace.
(Dupa textul publicat de Efim Tarlapan in revista Destin
Romanesc, 2010, An V (XVI) Nr. 3-4 (67-68))
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/daniel-ciugureanu/

La 27 martie 1918, Sfatul ţării din Republica Moldova a votat pentru

unirea Basarabiei cu România. Unul dintre marii unionişti a fost Daniel
Ciugureanu, cel care a început din 1908 să sădească în sufletele
basarabenilor ideea de a readuce Basarabia în vechile graniţe. O
urmaşă a lui, Diana Zlatan Ciugureanu, îi duce mai departe visul.

Basarabia a devenit pământ românesc în anul 1918 şi datorită marilor

oameni politici care şi-au pus în pericol viaţa pentru acest vis şi au
reuşit să readucă acest teritoriu în graniţele ţării. O personalitate mai
puţin cunoscută este Daniel Ciugureanu. Povestea lui ne-o spune Diana
Zlatan Ciugureanu (42 de ani), o urmaşă a marelui politician
basarabean. Profesor de limba română şi de latină, dar şi om de
televiziune, basarabeanca vine des în România, la „fraţi“, aşa cum
spune ea. A aflat târziu că provine din neamul celor care au făcut
unirea. „Sunt nepoată de pe verişor drept. Străbunelul meu de pe linia
mamei, Ion Ciugureanu, era verişor cu Daniel Ciugureanu şi taţii lor erau
fraţi“, explică ea relaţiile de rudenie cu marele unionist. Femeia
mărturiseşte că în familia ei nu s-a discutat niciodată despre Daniel
Ciugureanu.

  „Iuliu Maniu al Basarabiei“

  Primul care i-a vorbit despre unionist a fost marele epigramist Efim
Tarlapan, descendent şi el al nemului Ciugurenilor, cu care se înrudea.
„Într-o discuţie, Efim mi-a spus: «Tu ştii că noi avem un strămoş care a
fost prim-ministru al Basarabiei şi care a reîntregit Basarabia cu
România?».  Nu ştiam numele cui port. Apoi, încet-încet, am descoperit
un om deosebit, un medic al trupurilor şi al sufletelor, care a fost Daniel
Ciugureanu“, spune ea. Efim Tarlapan a murit în 2015, dar înainte a
reuşit să scrie o carte despre viaţa lui Daniel Ciugureanu, numindu-l
„Iuliu Maniu al Basarabiei“.

Daniel Ciugureanu s-a născut la 9 decembrie 1885, fiind fiu al unui

preot şi al unei profesoare. A fost medic de profesie, practicând
medicina la mai multe spitale din Basarabia. Paralel, pe când învăţa la
Kiev, în 1908, a înfiinţat cercul „Deşteptarea“, cu scopul de a lupta
pentru dezrobirea Basarabiei şi unirea cu România. Acţiunile sale au
atras atenţia autorităţilor ruse, care l-au arestat în 1912 şi l-au trimis în
Siberia, de unde a reuşit să evadeze şi să se reîntoarcă în Basarabia,
unde şi-a continuat activitatea unionistă. La 17 ianuarie 1918, Daniel
Ciugureanu a fost ales preşedinte al consiliului de miniştri. Câteva zile
mai târziu, la 24 ianuarie, Sfatul Ţării a proclamat independenţa
Republicii Democratice Moldoveneşti, pentru ca la 27 martie să se
voteze pentru Unirea Basarabiei cu România.  

  În toată acestă perioadă, Daniel Ciugureanu a avut un rol foarte

important, cum ne povesteşte urmaşa sa. „Am aflat de la Efim Tarlapan
că, înainte de unire, Ucraina dorea alipirea provinciei româneşti, iar
Daniel Ciugureanu, fiind prim-ministru, a reuşit să-i convingă pe
membrii Sfatului Ţării să respingă  «oferta» generoasă venită din partea
Ucrainei şi a Rusiei de a anexa Republica moldovenească. Fiind prim-
ministru, a dat ordin ca trenul care ducea delegaţia din Basarabia la o
întâlnire unde urma să se semneze actul unirii ţării cu Ucraina să
meargă în altă direcţie. Evident, cei din delegaţie şi-au dat la un
moment dat seama de greşeală, dar era prea târziu. Şi astfel noi nu am
fost vânduţi Rusiei, care anexa statele“, spune Diana Zlatan Ciugureanu.
La o zi după ce s-a semnat unirea, Daniel Ciugureanu a făcut parte din
delegaţia care a dus actul unirii la Iaşi, fiind înmânat Regelui Ferdinand I
al României. După unire, Daniel Ciugureanu a demisionat din funcţia de
premier, pentru a intra în guvernul României ca reprezentant al
Basarabiei. „A venit aici, la Bucureşti, şi a fost ministru în patru guverne
ale României, fără portofoliu. Apoi a fost preşedinte interimar al
Senatului României“, povesteşte urmaşa sa. Mort în drum spre
închisoare Ciugureanu a sfârşit tragic, existând multe semne de
întrebare privind modul în care a murit. În noaptea de 5 spre 6 mai
1950, el a fost arestat şi urma să fie dus la închisoarea de la Sighet, dar
a murit pe drum, în condiţii încă neelucidate. „Era o vreme când s-a
decis curăţarea societăţii socialiste din România de mari unionişti şi au
fost ridicaţi noaptea şi duşi la închisoare. Unii spun că a fost dus la spital
pentru a primi ajutor medical, alţii că a fost asasinat, dar nu putem să
ne pronunţăm fără dovezi“, spune Diana Zlatan Ciugureanu. Securitatea
l-a înregistrat ca fiind mort la data de 19 mai 1950, în închisoarea
Sighet. Fiul său, Gheorghe Ciugureanu, a ridicat o troiţă în memoria sa
la Memorialul Sighet, iar într-un cimitir din Bucureşti există un cenotaf.
Două străzi din Bararabia şi Bucureşti îi poartă numele. Chemarea
sângelui   Diana Zlatan Ciugureanu spune că vrând-nevrând va urma
chemarea sângelui şi va lupta pentru unirea Basarabiei cu România, aşa
cum au făcut-o înaintaşii săi. „M-am responsabilizat aflând despre
misiunea de unionist a lui Daniel Ciugureanu şi am fost foarte
emoţionată când am aflat că făuritorii marii uniri a Basarabiei cu
România de la 1918 sunt declaraţi martiri ai neamului românesc“,
spune urmaşa marelui unionist de la 1918.   Istoricul constănţean Costin
Scurtu, directorul Muzeului Naţional Militar Regele Ferdinand I
Constanţa, spune că Ciugureanu a avut un rol foarte important în
realizarea Unirii: „La vremea respectivă erau trei curente: fie Basarabia
să rămână stat independent, fie să se unească cu Ucraina, fie să se
alăture României, iar el a reuşit să convingă elita din Basarabia că
soluţia cea mai bună era unirea cu România“. România a pierdut
Basarabia în 1812, prin Pacea de la Bucureşti, când Imperiul Otoman a
renunţat la jumătatea răsăriteană din Moldova în favoarea Imperiului
ţarist. La 1918, acest tărâm s-a reunit cu patria-mamă prin actul Unirii.
Basarabia s-a aflat între graniţele ţării până în iunie 1940, când am
pierdut-o, pentru a o recâştiga în vara anului următor, prin luptă. În
vara anului 1944, Basarabia a ieşit definitiv din graniţele României.

http://adevarul.ro/locale/constanta/urmasa-unui-mare-unionist-1918-
voi-urma-chemarea-sangelui-lupta-unirea-basarabiei-romania-
1_58d7a4f25ab6550cb8b0d472/index.html