Exercițiul 1. Agricultura este o ramură importantă a economiei Braziliei.

Producţiei ramurii îi
revine 2/5 din costul total al exportului. Agricultura Braziliei se caracterizează printr-o
concentrare puternică a proprietăţii funciare în gospodăriile mari latifundiare ori capitaliste,
inclusiv în cele ce aparţin monopolurilor străine. Mai bine dotate cu tehnică agricolă,
îngrăşăminte şi alte mijloace de intensificare a procesului de producţie sunt gospodăriile
capitaliste de marfa. în gospodăriile latifundiare este practicată pe larg luarea în arendă a
terenurilor de către ţăranii fără pământ, care le lucrează mai mult manual, fapt ce se reflectă
negativ asupra productivităţii muncii. Brazilia ocupă unul dintre primele locuri în lume după
suprafaţa terenurilor arabile. Toate acestea luate împreună creează premise favorabile pentru
dezvoltarea economică a ţării.

Ramura principală a agriculturii este cultura plantelor, căreia îi revine 3/5 din costul producţiei
agricole, ea având un caracter orientat spre export. Dintre culturile destinate pieţei externe se
remarcă cafeaua, revenindu-i 36,3% din producţia mondială şi 23,0% din exportul mondial,
cacao, trestia de zahăr, bumbacul, sisalul, portocalele. O importanţă deosebită în economia
Braziliei are gospodăria silvică. Suprafeţele de păduri ocupă circa 566 mln. ha. După rezervele
de specii preţioase, Brazilia depăşeşte toate ţările lumii. Lemnul obţinut este destinat în mare
parte exportului. Brazilia deţine primul loc în lume la producţia de cafea, trestie de zahăr,
manioc. Şoseaua Transamazonică face legătura dintre coasta oceanică din nord - est şi hotarele
de vest ale statului Peru. Principalii parteneri în exportul de mărfuri: S.U.A., Argentina, China,
Japonia, Olanda, Italia, Germania, Chile. Principalii parteneri în importul de mărfuri: S.U.A.,
Argentina, China, Germania, Paraguay, Uruguay, Japonia, Italia, R. Coreea.

Condiții nevaforabile: La estul Amazonului, marea pădurii verzi este înlocuită treptat
de o pădure stâncoasă - katinga. Solurile sărace abia acoperă roci, aproape fără
iarbă. Pretutindeni semifabricatele arbusti și tot felul de cactusi. Și deasupra lor se
află arbuști și copaci iubitori de uscat, cactus coloranți și euforie asemănătoare cu
arbori. Copacii cu sticlute cresc ca niște sâmburi la o distanță distanță unul de
celălalt. Aceste boxe sunt aproape lipsite de frunziș și nu oferă adăpost împotriva
razelor arzătoare ale soarelui sau ale dușurilor. În perioada de iarnă-primăvară,
care durează între 8 și 9 luni, precipitațiile sunt mai mici de 10 mm pe lună. În
acest caz, temperatura medie a aerului este de 26 - 28 C. În acest moment, multe
plante aruncă frunzișul. Viața îngheață până la ploile de toamnă, când mai mult de
300 mm de precipitații cad în timpul unei luni cu o cantitate anuală de 700 - 1000
mm. În urma ploilor abundente, nivelul apei din râuri crește rapid. Inundațiile sunt
repetate în mod regulat, distrugând casele și spălând stratul fertil de sol din
câmpuri.
Exercițiul 2. Tabelul

Resurse minerale

Brazilia are rezerve mari de minereuri de fier - 40 de miliarde de tone (locul doi
după Rusia), minereuri de mangan (unul dintre primele locuri din lume), depozite
semnificative de diverse minereuri de metale neferoase, în special minereuri de
bauxită, nichel, staniu, titan și tungsten. Brazilia este de mult timp renumită pentru
rezervele mari de aur și pietre prețioase. Țara are mici rezerve de materii prime
pentru industria chimică.

Aici sunt exploatate aproximativ 50 de tipuri de materii prime minerale. Este vorba în principal
de fier, minereuri de mangan, bauxită și minereuri neferoase din metal. Principalele rezerve sunt
concentrate în partea de est a țării pe platoul brazilian. În plus, Brazilia are ulei și săruri de
potasiu.

Brazilia se situează pe primul loc printre țările lumii în ceea ce privește resursele predictive de
niobiu. Principalele depozite de pentoxid de niobiu din țară sunt Arash, tapirs. Depozitele sunt
situate în principal în bine-cunoscute zone miniere din Minas Gerais și Goias. Minereurile sunt
localizate în cruste lateritice de intemperii a carbonatitelor și nu necesită strivire intensivă.
Grosimea rujeolei purtătoare de minereu ajunge la 200 m, iar acoperirea variază de la 0,5 m la 40
m. Conținutul mediu de Nb2O5 în minereuri este de 2,5%. Dezvoltarea se desfășoară într-un
mod deschis.

Brazilia are cele mai mari depozite din pietre prețioase și ornamentale: cristal de rocă, berilă de
bijuterii, topaz, turmalină, ametist, agate; Prom sunt de asemenea cunoscute. depozite de
smarald, diamant, opal nobil etc. Bijuterii beril, topaz și turmalină se găsesc în pegmatite de
granit, comune în statele Minas Gerais (regiunea Diamantino Diamantino), Bahia.

Resurse funciare

Resursele funciare din Brazilia se ridică la peste 750 de milioane de hectare, dar terenurile
agricole ocupă mai puțin de 1/5 din teritoriul țării. Pășunile predomină în structura lor. Brazilia
are o a șaptea parte din resursele forestiere ale lumii. Cea mai mare parte a pădurilor este
concentrată în Amazon și în zona de coastă a Atlanticului. Dezvoltarea industriei forestiere este
împiedicată de o infrastructură de transport slab dezvoltată.

Resurse acvatice

Reţeaua hidrografică este bogată, fiind prezentată de fluviul Amazon şi afluenţii lui, fluviul
Parana, Sâo Francisco etc. Râurile Braziliei dispun de resurse hidroenergetice considerabile şi
rezerve mari de apă potabilă. razilia are unul dintre cele mai lungi sisteme de apă din lume, care
include opt bazine fluviale (resurse de apă). Bazinele Amazon și Tokantins-Araguaya din nord
reprezintă 56% din resursele totale de apă ale țării. Râul Amazon este cel mai mare râu din lume
în ceea ce privește volumul de apă și al doilea cel mai lung (6.577 km) după Nil, cu 3.615 km din
acesta curgând prin Brazilia. Pentru 3.885 km. râul este navigabil, ceea ce permite navelor din
clasa oceanică să intre în portul Iquitos din Peru. Sistemul fluvial Parana-Paraguay se întinde pe
partea de sud-vest a Minasului Gerais și se extinde mai spre sud. Fuzionându-se cu râul
argentinian Rio da Prata, în zona Buenos Aires, acest sistem ajunge în Oceanul Atlantic. Râul
Uruguay, inclus și în bazinul Prata, curge pe teritoriul celor două sudice state ale Braziliei. São
Francisco este cel mai mare sistem fluvial al țării, în întregime în limitele sale. Lungimea sa
înainte de a curge în Oceanul Atlantic este de 1.609 km. La fel ca râurile Parana și Tokantins, își
are originea pe Podișul Central. În partea de sus, râul este navigabil pentru navele mici.
Transportul pentru navele mari este deschis doar pentru 277 km. în partea inferioară a râului.

Resurse forestiere

În Brazilia se remarcă două mari formaţiuni vegetale: pădurea ecuatorială (selva) cu peste 4 000
de specii preţioase de arbori şi savanele (campos). După resursele forestiere Brazilia se află pe
locul doi în lume (după Rusia). Aici se află cele mai întinse arii protejate, printre care renumitele
Parcuri Naţionale cu o vegetaţie şi faună deosebit de bogată şi variată. O importanţă deosebită în
economia Braziliei are gospodăria silvică. Suprafeţele de păduri ocupă circa 566 mln. ha. După
rezervele de specii preţioase, Brazilia depăşeşte toate ţările lumii. Lemnul obţinut este destinat în
mare parte exportului.

Exercițiul 3. Brazilia a cunoscut un proces masiv de urbanizare în timpul anilor 1950-1970 când
aproximativ 20 de milioane de persoane s-au mutat din zonele rurale spre cele urbane, migrația
populației realizându-se spre cele mai mari orașe din țară, Rio de Janeiro și Sao Paolo. Procesul
de urbanizare al orașului Rio de Janeiro este strâns legat de industrializarea puternică de la
începutul secolului al XX-lea, nefiind succedat de politici publice privind locuințele, și dotările
sociale. Lipsa locuințelor sociale și costurile ridicate ale fondului imobiliar au determinat
populația săracă să construiască adăposturi realizate din materiale tradiționale (lemn, argilă,
nuiele) pe dealurile din interiorul orașului.

Orașele mari s-au concentrat în sud – estul țării deoarece regiunea dată este mult mai favorabilă
din punct de vedere al climei, al vegetației, solului și al resurselor naturale. Astfel, 60% din PIB-
ul țării sunt realizate anume aici.
Exercițiul 4. Industria constructoare de maşini a înregistrat ritmuri sporite de creştere abia din a
doua jumătate a sec. al XX-lea. Ramura principală este construcţia maşinilor de transport. Se
evidenţiază industria de automobile, care se dezvoltă cu participarea capitalului străin. Mari
întreprinderi producătoare de autovehicule aparţin monopolurilor americane „Ford”, „General
Motors”, „Chrysler”, concernului german „Volkswagen” şi al celui italian „Fiat”. în ultimul timp
la acestea se adaugă şi firmele japoneze „Toyota” şi „Mitsubishi”. Industria construcţiilor navale
este în plină dezvoltare. în ramura respectivă, nouă pentru Brazilia, o importanţă deosebită are
capitalul japonez, olandez şi cel german. Cele mai mari şantiere navale sunt situate la Rio de
Janeiro. Materialul rulant se fabrică în triunghiul industrial din sud-est în frunte cu Sâo Paulo.
Brazilia produce numeroase maşini agricole, producţia de tractoare apropiindu-se de cea a
Germaniei.

Prezenţa resurselor umane de muncă calificată şi ieftină, a pieţei largi de consum au stimulat şi
dezvoltarea unor ramuri moderne ale industriei constructoare de maşini, cum sunt electrotehnica,
radiotehnica, electronica, construcţia avioanelor. Se produc transformatoare, generatoare,
motoare electrice, frigidere, maşini de spălat etc. Marile companii electrotehnice şi electronice
din ţările înalt dezvoltate, ca Japonia, Germania, Olanda, şi-au creat numeroase filiale în
Brazilia, fiind atrase de resursele umane de muncă ieftină.

Elaborat elevul- Belous Sorin

Grupa RC0218