Habitatul categoriilor

sociale

Elaborat:Grosu Ilinca,Dicusar
Tatiana,Strelnicov Maxim, Tipa Rusalina &
Moiseev Gabriel
Controlat:Neamțu Maria
Modul de viaţă în societatea antică


Modul de viaţă al oamenilor în societăţile antice
era determinat de condiţia socială, factorii
economici, condiţiile naturale etc. În societatea
antică familia, tradiţiile, legislaţia şi-au lăsat
amprenta atât asupra vieţii individului, cât şi a
comunităţii în ansamblu, determinînd trăsăturile
specifice ale modului de viaţă.
Familia deţinea un rol important în viaţa
economică, socială, religioasă şi educativă a lumii
antice. În antichitate predomina familia monogamă
care avea un caracter patriarhal. Autoritatea tatălui

Familia
era sacră. Soţia, deşi era sub autoritatea soţului, se
bucura totuşi de mai multe drepturi, putea să
participe la întrunirile familiei, fiind înconjurată de
respect.
În Orientul antic familia se afla sub puterea
capului familei - tatăl şi soţul. Căsătoriile se încheiau
în baza unor contracte şi erau însoţite de aducerea
unui dar de căsătorie din partea mirelui şi a zestrei
din partea miresei.
Un statut aparte avea primul născut care deseori
devenea moştenitorul puterii tatălui. În societăţile
orientale familiile erau cu mulţi copii şi se
caracterizau prin strînse relaţii de rudenie.
În Egipt, în schimb, femeia nu era considerată o
fiinţă inferioară. Drepturile primului născut au fost
consolidate de cultul morţilor, care putea fi oficiat
numai de un fiu, îndeosebi de primul născut. În India
capul familiei avea putere nelimitată, iar după
moartea sa această putere se transmite primului
născut. În China, respectul filial şi loialitatea fraternă
constituiau legăturile solide ale familiei. Chinezii
erau adepţi ai familiei cu mulţi copii.
 În Grecia femeia era exclusă din viaţa
publică, fiind obligată să trăiască într-
un compartiment separat al casei.
Activitatea ei se limita la treburile
casnice. Fetele primeau o educaţie
sumară. O atenţie deosebită era
acordată educaţiei băieţilor: grecii
căutau să dezvolte calităţile corpului şi
ale spiritului care le-ar permite să fie
cetăţeni utili patriei lor. Era o onoare
pentru greci de a face studii,
majoritatea cetăţenilor fiind cărturari.
De la şapte ani băieţii mergeau la
şcoală, unde studiau gramatica,
matematica, muzica, poezia, istoria; la
gimnaziu ei practicau sportul, căci
activităţile fizice jucau un rol important
în societatea greacă, unde dominau
spiritul de competiţie şi grija pentru
dezvoltarea corpului şi spiritului.
 La Roma autoritatea paternă
avea un caracter sacru. Soţia,
matrona, deşi era sub
autoritatea soţului, se bucura
totuşi de o serie de drepturi:
putea să participe la întrunirile
familiei, la banchetele publice,
la spectacole şi jocuri publice,
fiind înconjurată cu respect din
partea bărbaţilor.
În Egipt, oamenii simpli
aveau locuinţe modeste din
cărămizi de pămînt cu paie, Locuința
acoperişul din frunze de
palmier prevăzut cu un
orificiu pentru fum şi foarte
puţin mobilier în interior.
Casele celor înstăriţi erau
mai solide, cu mobilier din
lemn preţios, covoare și
vase de sticlă multicoloră.
 În Mesopotamia templele impunătoare, palatele, locuinţele marilor
demnitari copleşesc prin luxul lor. Fiecare suveran mesopotamian a dorit
întotdeauna să-şi depăşească predecesorii prin splendoarea palatelor
sale. Cel mai bine s-au conservat cele din Asiria, în construcţia cărora s-a
utilizat nu numai argilă, dar şi piatră. Palatul asirian era o imensă
construcţie acoperind cîteva hectare şi zidit pe o înaltă terasă naturală ori
artificială. Pereţii de o grosime care depăşea uneori 20 m erau întăriţi cu
turnuri înalte. Decoraţia interioară era somptuoasă, venind să sublinieze
măreţia regilor.
 În clima caldă şi uscată a Greciei
viaţa materială suporta mai puţine
greutăţi. Casele ateniene, dispuse
iregular de-a lungul unui labirint de
străduţe înguste, erau nişte costrucţii
mici, cu pereţi atît de subţiri, încît
hoţii le spărgeau cu uşurinţă,
persoanele mai înstărite aveau case
cu o mică curte interioară. Lumina
pătrundea în locuinţă prin ferestrele
fără sticlă, cu obloane de lemn.
 În perioadele timpurii romanii trăiau
în case formate dintr-o singură
încăpere, numit atriu, cu un orificiu în
acoperiş pentru evacuarea fumului.
Locuinţele celor bogaţi erau luxoase,
înfrumuseţate cu picturi din mozaic,
mobilă din lemn preţios ornată cu
bronz și încrustată cu fildeş.
  Alimentaţia egiptenilor de rînd consta din
cîteva galete de grîu ori mei, legume, peşte,
bere. Cei bogaţi se alimentau mai variat şi
mai delicat.
Mesopotamienii cultivau cereale, pomi
fructiferi, legume. Din alimentaţia lor nu
lipseau curmalul, zarzavaturile etc.
 Hrana grecilor era simplă şi austeră, masa
fiind compusă din legume, galete, măsline,
peşte sărat, cereale, miere şi brînză.
Cetăţenii înstăriţi aveau un meniu mai
variat. La banchete ei mîncau întinşi pe pat, Alimentația
vinul amestecat cu apă era servit în vase,
numite crater. Masa era înviorată de
divertismente şi discuţii aprinse.
 Romanii bogaţi aveau o masă mult mai
variată: carne, peşte, fructe (aduse din
regiuni îndepărtate), vinuri (importante din
Sicilia, Grecia, Gallia). Romanii au preluat
obiceiul grecilor de a lua masa culcaţi pe un
fel de pat. Salonul destinat acestui scop se
numeşte triclinium.
 

Sfârșit