Modul de

viață în
lumea
antică.
  Hariton Nicoleta
cl.
L.T.Constantin
Spătaru
Modul de viaţă al oamenilor în societăţile antice era determinat de
condiţia socială, factorii economici, condiţiile naturale etc. În
societatea antică familia, tradiţiile, legislaţia şi-au lăsat amprenta atât
asupra vieţii individului, cât şi a comunităţii în ansamblu,
determinând trăsăturile specifice ale modului de viaţă.

FAMILIA
Ea deţinea un rol important în viaţa
economică, socială, religioasă şi educativă a
lumii antice. În antichitate predomina familia
monogamă care avea un vădit caracter
patriarhal. Autoritatea tatălui era sacră. Soţia
deşi era sub autoritatea soţului.
  În Orientul antic familia se afla sub puterea capului familei - tatăl şi soţul. Un statut
aparte avea primul născut care deseori devenea moştenitorul puterii tatălui. În societăţile
orientale familiile erau cu mulţi copii şi se caracterizau prin strînse relaţii de rudenie.
 În Egipt, femeia nu era considerată o fiinţă inferioară.
Drepturile primului născut au fost consolidate de cultul
morţilor, care putea fi oficiat numai de un fiu, îndeosebi
de primul născut.
 În India capul familiei avea putere nelimitată, iar după
moartea sa această putere se transmite primului născut.
 În China, respectul filial şi loialitatea fraternă constituiau
legăturile solide ale familiei. Chinezii erau adepţi ai
familiei cu mulţi copii.
 În societatea greacă femeia era exclusă din viaţa publică,
fiind obligată să trăiască într-un compartiment separat al
casei. Activitatea ei se limita la treburile casnice.
 LOCUINȚA
În Egipt, oamenii simpli aveau locuinţe modeste din cărămizi de
pămînt cu paie, acoperişul din frunze de palmier prevăzut cu un
orificiu pentru fum şi foarte puţin mobilier în interior. Casele
celor înstăriţi erau mai solide, cu mobilier din lemn preţios,
covoare, vase de sticlă multicoloră.
În Mesopotamia templele impunătoare,
palatele, locuinţele marilor demnitari
copleşesc prin luxul lor. Fiecare suveran
mesopotamian a dorit întotdeauna să-şi
depăşească predecesorii prin splendoarea
palatelor sale. Cel mai bine s-au conservat
cele din Asiria, în construcţia cărora s-a
utilizat nu numai argilă, dar şi piatră. Palatul
asirian era o imensă construcţie acoperind
cîteva hectare şi zidit pe o înaltă terasă
naturală ori artificială.
Casele ateniene, dispuse iregular de-a
lungul unui labirint de străduţe înguste,
erau nişte construcţii mici, cu pereţi atît
de subţiri, încît hoţii le spărgeau cu
uşurinţă. persoanele mai înstărite aveau
case cu o mică curte interioară. Lumina
pătrundea în locuinţă prin ferestrele fără
sticlă, cu obloane de lemn.
 ALIMENTAȚIA
Alimentaţia egiptenilor de rînd consta din cîteva galete de grîu ori mei, legume, peşte,
bere. Cei bogaţi se alimentau mai variat şi mai delicat.
Mesopotamienii cultivau cereale, pomi fructiferi, legume. Din alimentaţia lor nu lipseau
curmalul, zarzavaturile etc.

Hrana grecilor era simplă şi austeră, masa fiind compusă din legume, galete, măsline,
peşte sărat, cereale, miere şi brînză. Cetăţenii înstăriţi aveau un meniu mai variat. La
banchete ei mîncau întinşi pe pat, vinul amestecat cu apă era servit în vase, numite crater.
Masa era înviorată de divertismente şi discuţii aprinse.

Romanii bogaţi aveau o masă mult mai variată: carne, peşte, fructe (aduse din regiuni
îndepărtate), vinuri (importante din Sicilia, Grecia, Gallia). Romanii au preluat obiceiul
grecilor de a lua masa culcaţi pe un fel de pat. Salonul destinat acestui scop se numeşte
triclinium*.
*Tricliniu — (La greci și la romani)
încăpere a casei în care se mânca (și care
cuprindea trei paturi așezate pe trei laturi ale
mesei).
 VESTIMENTAȚIA
Egiptenii erau meşteri neîntrecuţi în arta
prelucrării lînii, unica ţesătură din care
confecţionau vestimentaţia. Aceasta avea
un caracter rudimentar: copiii umblau
dezbrăcaţi; bărbaţii purtau o fustă scurtă
din lînă, iar femeile o cămaşă lungă şi
îngustă. La cei bogaţi stofa hainelor era
mai fină; fusta era mai lungă, avînd pliuri,
iar deasupra se îmbracă o rochie din
pînză aproape transparentă, pe cap
bărbaţii purtau o perucă. Femeile purtau
numeroase bijuterii.
 În vestimentaţie, romanii au rămas
fideli tunicii cu mîneci scurte, iar cu
ocazia festivităţilor se îmbrăcau în
togă (o piesă din stofă albă). Femeile
purtau un fel de cămăşi fără mîneci şi
o tunică lungă, stola. Doamnele
romane foloseau stofele cele mai fine,
de variate culori, purtau coliere,
brăţări, inele.

În oraşele mesopotamiene cei

înstăriţi aveau o vestimentaţie
elegantă fiind preocupaţi de
bijuterii, îmbrăcaţi în hainele lungi
brodate, cu părul şi bărbie îngrijit
ondulate şi parfumate.
Modul de viață
în societatea
antică.
SFÂRȘIT