Ciclul apei în

natură
În natură apa se găsește în stare lichidă (apa mărilor și
oceanelor), în stare solidă (ghețari) și în stare gazoasă (norii) în
funcție de temperatura mediului. Acestea se numesc stări de
agregare.

Stare gazoasă
Stare lichidă Stare solidă
Prin intermediul fenomenelor de evaporare, condensare și solidificare apa trece dintr-o stare
de agregare în alta, circulând în atmosferă.

1)Apa de la suprafața solului și cea eliminată de plante prin frunze se evaporă sub influența
căldurii Soarelui și se ridică în atmosferă formând norii.
2)Norii, alcătuiți din vapori de apă, sunt purtați de vânt în straturile superioare ale atmosferei.
Când întâlnesc un strat de aer rece vaporii se condensează, transformându-se în picături de apă.
3)Aceste picături, fiind prea grele, nu mai pot fi susținute de nori și cad pe Pământ sub formă de
precipitații: ploaie, ninsoare, lapoviță, grindină.
4)O parte din apa provenită din precipitații ajunge în mări și oceane, altă parte cade pe sol și se
infiltrează ajungând în apele subterane, altă parte este absorbită de rădăcinile plantelor,
ajungând până la nivelul frunzelor.
Ciclul biogeochimic
al carbonului.
Ciclul parcurs în natură de
carbon (C) este reprezentat
de schimbul efectuat între
dioxidul de carbon (CO2)
și organismele vii de pe
Terra, de la nivelul: litosferei,
hidrosferei si atmosferei.
Carbonul este prezent in natura sub doua forme: minerala,
reprezentata de carbonatii din structura rocilor calcaroase si sub
forma gazoasa a dioxidului de carbon (CO2) sau anhidrida
carbonica din atmosfera, unica forma de circulatie a carbonului
anorganic in biosfera. In aerul atmosferic, concentratia medie de
dioxid de carbon este de 0,03%
Circulatia dioxidului de carbon conditioneaza in biosfera doua procese
biologice fundamentale: fotosinteza si respiratia. In procesul de fotosinteza
plantele verzi (si unele microorganisme fotosintetizatoare) care poseda
pigmenti de clorofila fixati pe cloroplaste, folosesc
dioxidul de carbon pentru
sinteza compusilor organici
(glucide, protide si lipide).

Procesul de sinteza are loc sub

actiunea radiatiilor solare, a CO2
din aer si a apei cu saruri minerale
pe care plantele le iau din sol si
apa. Din fotosinteza rezulta
oxigenul din care o parte este
utilizat de plante in procesul de
respiratie, iar o alta parte este eliberat in atmosfera, fiind folosit in respiratia
animalelor.In conditii naturale normale cele doua procese (fotosinteza si
respiratia) se echilibreaza reciproc,desi fixarea de CO2 prin fotosinteza
La nivel planetar,
dioxidul de carbon
contribuie la
declansare a
efectului de sera.
Fenomenul este un
proces fizic
caracterizat prin
faptul ca in aerul
atmosferic, CO2
actioneaza ca un
adevarat “ecran de
protectie”.
 Ciclul
biogeochimic
al azotului